10 oraşe pe care n-o să le vizitezi niciodată

Prof. Cornelia CucuLiceul cu Program Sportiv Bacău

Creatorii lor au fost toţi convinşi că proiectele vor depăşi

în grandoare marile capodopere urbanistice ale umanităţii, de

la Constantinopole şi Roma Antică la Londra, Paris, New

York şi Tokio. În aceste 10 oraşe uimitoare nu veţi putea

însă călători niciodată, pentru simplul motiv că nu au fost

niciodată construite.

10.Dongtan

Din 1995 încoace se tot vorbeşte despre ambiţiosul proiect al primului mega-eco-oraş chinezesc, de două ori cât Manhattanul, construit din temelii pe o insulă lângă

Shanghai. Ce s-a întâmplat cu oraşul care ar fi trebuit să fie gata în 2010? Unii dau vina pe scandalurile de corupţie din politică, alţii pe criza economică. Sigur este că orice

referire la Dongtan a dispărut chiar şi de pe site-ul oficial al Shanghai World Expo. Dongtan ar fi trebuit să fie primul

oraş în măsură să le asigure celor 500 000 de locuitori aproape în totalitate sursele de hrană şi energie, cu

emisii de carbon minime; visul chinezilor de a trăi într-un oraş unde electricitatea să fie produsă de turbine de vânt,

panouri solare şi biocombustibili, unde maşinile convenţionale,cele alimentate cu carburanţi fosili, să aibă pur şi simplu interdicţie, iar ei să poată recicla aproape tot ce "mişcă",

pare a se fi spulberat. Ce-i drept, au fost finalizate un pod şi un tunel, menite să lege insula Chongming de Shanghai, şi ridicate o duzină de instalaţii eoliene şi o fabrică ecologică.

9. Triton City

Este îndrăzneţul proiect conceput în anii '60 de Buckminster

Fuller, om de ştiinţă, ecologist, filosof şi vizionar. Formată

din unităţi tetraedrice intercorelabile, cu o capacitate de 5 000 de locuitori fiecare, utopia plutitoare Triton City ar

fi trebuit să fie iniţial instalată în golful Tokyo. Investitorul

japonez a murit însă în 1966, dar în mod surprinzător,Departamentul pentru Dezvoltare Urbană al Statelor

Unite l-a angajat pe Fuller să continue proiectul. În prima fază, conceptul prevedea construcţia unei piramide ciclopice

denumite Tetra City, în măsură să adăpostească în interior,

în apartamente cu vedere la mare, 300 000 de familii.

"Potrivit calculelor, un oraş tetraedric cu circa un milion de

locuitori în apartamente de 200 mp este din punct de vedere

tehnologic şi economic realizabil", scria Fuller la vremea respectivă. Triton City trebuia să fie doar modulul de

bază al unei structuri uşor de mărit, care să poată găzdui

milioane de oameni fără să-şi schimbe forma, prin elemente

adăugatepe cele patru suprafeţe în mod simetric. Proiectul n-a

fost niciodată pus în practică, există doar altele inspirate de

acesta, precum insula artificilă Kansai, dar păleşte în comparaţie cu conceptul iniţial al lui Fuller.

8. Broadacre

A fost proiectat de unul dintre cei mai faimoşi şi mai respectaţi arhitecţi din istorie, Frank Lloyd Wright, în 1932. N-a putut însă intra în categoria special creată

pentru el, aceea de "New Town", întrucât prea avea multe din caracteristicile unui oraş obişnuit de la vremea

respectivă, încorporând, de asemenea, şi principiile unei naţiuni agricole, promovate de preşedintele american

ThomasJefferson. În esenţă, acesta ar fi dorit ca oamenii să

abandoneze aglomeratele oraşe industriale, dar să evite totuşi comunitatea rurală. Arhitectul dispreţuia

centralizarea aşa încât era esenţial ca oraşul să fie foarte întins şi "aerisit“. În Broadacre, locuinţele, fabricile,

clădirile de birouri şi cele municipale ar fi trebuit să fie separate între ele de parcuri imense, cu peluze şi copaci.

În plus, Wright prevăzuse şi un transport în comun extrem de redus, o caracteristică contestată vehement de oponenţii proiectului.Viziunea lui n-a fost pusă în practică niciodată.

7. Disney

Nu este vorba despre nişte centre urbane în adevăratul sens

al cuvântului, dar cine a vizitat un "resort" de tip Disneyland

ştie că toate sunt cam ca nişte orăşele. Şi având în vedere câte proprietăţi imobiliare se află în proprietatea

conglomeratului Disney, este uimitor câte proiecte au fost concepute de specialiştii celei mai mari companii de entertainment din lume, şi apoi aruncate la gunoi:

Mythia: un parc inspirat de miturile şi legendele greco-romane, amplasat lângă Disneyland;

Disneyland East: un parc imens, construit pe amplasamentul

Expoziţiei Mondiale din 1964, în Queens, NY;Port Disney: versiunea americană a Tokyo DisneySea era

planificată să fie construită în California;Variante Disneyland : asiatică, veneţiană, persană şi

mediteraneană, construite lângă Disney World;

Disney America: un parc tematic patriotic construit în Virginia;

Discovery Bay: parc inspirat de scrierile lui Jules Verne- unele dintre idei au fost încorporate în Disneyland Paris;Beastly Kingdom: un tărâm al creaturilor mitologice era

planificat lângă Animal Kingdom din Florida;Dark Kingdom (Shadowlands): un parc în vecinătatea Disney

Word, dedicat în exclusivitate personajelor negative din filmele Disney; un Maleficent's Castle ar fi trebuit să fie

construit în mijlocul parcului;Sci-Fi City: planificat să fie construit alături de Tokyo

Disneyland, se dorea un parc imens cu atracţii ştiinţifico-fantastice, cel mai mare şi mai impresionat "tomorrowland"

creat vreodată;Disney's Snow Crown: o staţiune de ski tematică, situată în nordul Californiei, la Mineral King Glacial Valley; proiectul a

fost impiedicat de asociaţiile de protecţie a mediului.

6. Oraşele "slumless"

şi "smokeless"

"Garden City" este espresia utilizată de Sir Ebenezer Howard în 1898, în lucrarea lui intitulată "Tomorrow: A

Peaceful Path to Real Reform (reeditată în 1902 cu titlul "Garden cities of Tomorrow"). Howard propune o adevărată reformă politică, economică şi socială a societăţii engleze

din secolul XIX, într-o perioadă când rapida dezvoltare a industriilor şi creşterea populaţiei în centrele urbane

duseseră la o puternică degradare a acestora. Rezultatul acestei reforme este modelul reprezentat de Garden City,

un oraş construit de la zero în zona rurală. Principalul obiectiv al lui Howard era acela de a salva oraşul de la

congestionare şi provincia de la depopulare, prin intermediul

unor nuclee formate din rezidenţe unifamiliale, înconjurate de verdeaţă, conectate între ele şi complet autosuficiente.

E drept, de-atunci oraşe-grădină s-au tot construit, dar cele "legate în serie" ale lui Sir Ebenezer, fără mahalale şi

unde să nu se fumeze, nu s-au materializat niciodată.

5. California City

Deşi este un oraş care poate fi vizitat, planul original nu a fost împlinit nici pe departe. Visul dezvoltatorului imobiliar

Nat Mendelsohn era acela de a construi un oraş care să rivalizeze cu Los Angeles în termeni de grandoare. Ambiţios,

el a început construcţia pe o bucată de 320 km pătraţi de teren în mijlocul Deşertului Mojave şi cine se uită la

fotografia satelitară a oraşului poate, în mod eronat, să creadă că Mendelsohn şi-a văzut cel puţin visul cu ochii. La o privire mai atentă, se poate însă observa că lipseşte un

"mic amănunt", definitoriu pentru un oraş: casele. Mendelsohn a avut aceeaşi idee pe care au avut-o mulţi alţi dezvoltatori imobiliari la vremea respectivă: cum că el va

cumpăra o bucată imensă de teren şi o va împărţi în mii de bucăţi, vânzându-le apoi familiilor interesate să deţină o proprietate şi să-şi construiască pe cont propriu o casă.

Socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, astfel că

50 de ani mai târziu, străzile tot goale au rămas. Un motiv

ar fi acela că furtunile de nisip sunt foarte frecvente în

zonă, dar şi Mendelsohn a supraestimat foarte mult cererea.

În prezent, oraşul are o populaţie de 14 000 de suflete şi nu

va deveni niciodată un al doilea Los Angeles.

4. Experimentul Minessota

The Minnesota Experimental City (MXC) este un proiect realizat în anii '60, în urma unui parteneriat privat între

University of Minnesota şi Guvernul Federal, deschis evaluării experţilor în urbanistică. După cum o spune şi

numele, ar fi trebuit să fie o combinaţie de idei experimentale niciodată puse în aplicare la scară urbană. Şi

aşa a şi rămas. Oraşul ar fi trebuit să găzduiască circa 250 000 de oameni, să fie focalizat pe spaţii deschise, parcuri, ferme şi zone salbatice, şi prin el să nu circule

niciomaşină. Doar a şasea parte din arie ar fi fost pavată,

oraşul fiind parţial acoperit de un dom geodezic (proiectat de Buckminster Fuller). Probabil cea mai drastică şi

controversată deviere de la ideea de oraş a fost însă faptul că în proiect nu au fost prevăzute şi şcoli; în acest centru

urban ar fi trebuit ca locuitorii să practice aşa-numitul "lifelong learning", fiecare să fie în egală măsură profesor

şi student, iar educaţia să fie făcută exclusiv prin intermediul

interacţiunilor sociale.

3. Oraşul lui Hitler

Welthauptstadt Germania (World Capital Germania) ar fi trebuit să fie "bijuteria" celui de-al Treilea Reich. Neegalat

în delirul său de grandoare, Adolf Hitler era convins că Germania va deveni centrul Europei, şi de ce nu, chiar al

lumii, astfel încât începuse să planifice capitala - un Berlin reconstruit -, încă de dinainte de începerea celui de-al

Doilea Război Mondial. Intenţia fuhrerului era ca oraşul să depăşească în splendoare capitale ale lumii precum Londra,

Paris şi Washington D.C. Planurile acestui grandios oraş includeau un stadion cu capacitatea de 400 000 de

spectatori, un cancelariat cu o sală a cărei lungime să fie dublă faţă de cea de la Versailles, un Arc de Triumf

(inspirat de cel din Paris, dar desigur, mult, mult mai mare), şi o piaţă gigantică înconjurată de clădirile

imense ale guvernului.

Simbolul noului oraş ar fi fost Volkshalle, un fel de Casa a Poporului, cu o cupolă proiectată de însuşi Hitler

împreună cu arhitectul-şef, Albert Speer.Deşi războiul a început

înaintealucrărilor de construcţie, oprind proiectul, terenul fusese

deja achiziţionat, iar planurile inginereşti făcute. Un aspect

hilar al planificării Welthauptstadt-ului este că pavajul Berlinului nu ar fi putut suporta în veci monstruoasa

structură pe care Hitler şi-o dorea ca simbol al oraşului.

2. Succesul lui Seward

Pe cât se pare, denumirea înscrisă iniţial în actul de proprietate de secretarul de stat William Seward când a

cumpărat Alaska de la Rusia, cea de "Nebunia lui Seward", a

fost una premonitorie, iar schimbarea ulterioară în "Succesul

lui Seward" destul de neinspirată. Oraşul, planificat să fie construit pe ţărmul opus al golfului Anchorage, ar fi fost

acoperit de o colosală cupolă de sticlă, care ar fi permis un control al climatului. În el ar fi putut locui circa 400 000 deoameni, care ar fi beneficiat de toate facilităţile, inclusiv o

arenă a sporturilor, un mall şi mai multe şcoli. Până şi transportul ar fi fost unul inovator, incluzând trotuare

mişcătoare şi o linie de vehicule cu cablu aerian, gândită să-i ducă pe oameni de colo-colo prin oraş, şi până în

apropiere de Anchorage; asta pentru că, desigur, maşinile obişnuite nu ar fi avut acces aici (conceptul fiind acela

de "oraş al oamenilor, nu al maşinilor"). Faptul că întregul concept era de fapt inaplicabil a făcut ca "succesul" lui

Seward să se dovedească până la urmă un veritabil eşec.

1. Booze city

Trebuia să fie un oraş-staţiune, complet concentrat pe cultura consumului de alcool, unde alcoolul să fie acceptat, iubit şi venerat. În anii'50, a fost visul unui bărbat care a luptat cu încăpăţânare să-l transforme în realitate. Mel

Johnson iubea băutura. În tinereţe, el a cutreierat întreagalume pentru a vedea cele mai mari oraşe ale băuturii:

Dublin, New York, Havana, Rio, Barcelona, New Orleans şi Parisul, dar niciunul dintre ele nu i s-a părut perfect. După

ce a lăsat baltă studiile începute la Harvard pentru a se înrola în armată, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial el şi-a concentrat toate eforturile în direcţia fondării noului BoozeTown. Meticulos, Mel a gândit totul până în cel mai mic

detaliu. Oraşul lui ar fi dispus de zeci şi zeci de baruri şi nightclub-uri, toate cu teme diferite şi toate deschise 24

de ore din 24, şapte zile pe săptămână.

Apoi, denumirile străzilor ar fi făcut desigur aluzie la băuturi alcoolice, de exemplu Gin Lane, Bourbon Boulevard,

şi 21st Amendment Ave; ar fi existat şi aici un trotuar mişcător şi un sistem de autobuze electrice, menite să-i

ducă pe locuitorii beţi acasă (sau la următorul bar); în bună parte,alcoolul ar fi fost fabricat chiar în oraş,unde consumul

de alcool ar fi fost permis pretutindeni , ba oraşul ar fi avut chiar şi propria moneda: "boozeBucks".Desigur, din oraş

nu ar fi lipsit o forţă de ordine, The Party Police, care în loc să-i hărţuiască pe beţivi, le-ar fi oferit asistenţă. Iar în mijlocul oraşului ar fi fost construit un zgârie-nori în

forma unui pahar de martini, unde Johnson şi-ar fi amplasat locuinţa şi birourile. Deşi a găsit chiar mai multe locuri

ideale pentru întemeierea noului centru urban, el nu a reuşit să găsească suficienţi potenţiali investitori interesaţi de

proiect. Şi-a abandonat visul în 1960, puţin mai târziu fiind internat într-un spital de boli nervoase, cu diagnosticul de

schizofrenie paranoidă.

Bibliografie

1. descopera-alex.blogspot.com/.../orase-pe-care-n-o-sa-le-vizitezi-niciodata

2. digg.ro/articol/orase-pe-care-n-o-sa-le-vizitezi-niciodata

3. travel.descopera.ro/Top-10-Orase-pe-care-n-o-sa-le- vizitezi- niciodata

4. www.jurnal.md/.../foto-top-10-orase-pe-care-n-o-sa-le-vizitezi-niciodata

SFÂRŞIT