Papers of the Sibiu Alma Mater University Conference, Fifth Edition, 24–26 March 2011, Sibiu – Volume 2

12

Criza economico-financiară şi efectele ei asupra economiei româneşti

Eugeniu MERCE* and Delia-Elena MERCE**

* Universitatea Alma Mater din Sibiu, Str. Someşului, nr. 57, 550003 Sibiu, Romania Tel. / Fax: +40 0269 250008, E-mail: eugeniu.merce@uamsibiu.ro

** SC Harting SRL Sibiu

Rezumat Crize economice au fost,sunt şi vor mai fi şi in viitor. Întotdeauna crizele afectează sistemul financiar-bancar, economia reala, crează dificultaţi sociale. Este afectat comportamentul firmelor, oamenilor si instituţiilor. Durata si efectele crizelor se afla sub incidenţa preocuparilor autorităţilor de intervenţie în domeniul financiar al economie reale. Aceste intervenţii urmăresc stimularea activităţii economico-sociale pentru a imprima un curs ascendant al econmoiei. Cuvinte cheie: criză, bănci, instituţii financiare, credite, subprime, cauze ale crizelor, impactul crizei mondiale.

Criza este un concept pe care majoritatea oamenilor îl pecep ca o expresie a anormalităţii. Termenul de criză este atestat încă din secolul al XV-lea pentru a denumi faza acută a unei maladii, dar a dobândit şi alte înţelesuri în raport de momentul istoric, domeniul în care este folosit şi de autorii care îl utilizează.

Dicţionarul enciclopedic (1993) defineşte criza ca fază a evoluţiei unei societăţi marcată de mari dificultăţi. În acest sens se poate vorbi de criză: economică, ciclică intermediară, parţială, agrară, energetică, industrială, comercială, bănească, de credit şi financiară, ministerială etc.

Dicţionarul explicativ al limbii române (1998) explică criza ca o manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare de încercări (adesea nocive) care se manifestă în societate; lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forţă de muncă).

Dicţionarul Macmillan de economie modernă (1999) consideră criza (slump) drept o fază de declin sever sau recesiune în ciclul economic. La rândul său, Dicţionarul de economie (1999) defineşte criza drept o stare de dificultate a activităţii economice, ruptură, schimbare bruscă în activitatea economică, concretizată în încetinirea sau scăderea activităţii economice. În sens strict, criza economică este momentul de cotitură a ciclului economic, când faza de expansiune

(ascendentă) cedează locul celei de depresiune (descendentă).

În accepţiunea Fondului Monetar Internaţional (FMI) este numită criză o perioadă consecutivă de trei trimestre de creştere economică negativă sau descreştere economică. Creşterea sau descreşterea economică este evidenţiată prin evoluţia Produsului Intern Brut (PIB). Definită astfel, criza este considerată conjuncturală. Criza structurală este evidenţiată prin creşterea lentă pe o perioadă lungă în care nu se poate reporni „motorul” economic (Houben, 2008). După unele opinii există patru mari interpretări ale crizelor economice: interpretarea liberală (a laisse-faire-lui), interpretarea keynesistă, interpretarea schumpeteriană, interpretarea marxistă.

Conform interpretării liberale, piaţa se autoreglează. Criza este urmare a unei intervenţii exterioare (statul) care perturbă piaţa. Rezolvarea crizei se face prin suprimarea inrervenţiei exterioare.

După J.M. Keynes, piaţa are un rol autoreglator. El consideră, în particular, că intervenţiile sunt imprevizibile şi prociclice, pot fi plasate pe pieţele financiare şi, ca atare, pot fi scoase din circuitul economiei reale. De aici impotenţa intervenţiei statului pentru reglarea pieţei.

J. Schumpeter apreciază că economia trebuie să fie ciclică şi trece prin fazele de avânt sau recesiune

Eugeniu MERCE and Delia-Elena MERCE – Criza economico-financiară şi efectele ei asupra economiei româneşti

13

economică. El consideră că este important să ne asigurăm că extinderea sau creşterea nu va dura prea mult. Relansarea economiei revine noilor antreprenori cărora trebuie să li se ofere avantaje faţă de vechile sectoare existente în economie. Schumpeter rămâne celebru pentru principiul distrugerii creatoare.

Interpretarea marxistă consideră criza ca un element inerent capitalismului, face parte din mecanismul său şi este un element inerent sistemului.

Privitor la criza acuală, profesorul Paul Krugman apreciză, pe 9 august 2007, că banca franceză BNP Paribas a suspendat retragerile pentru fondurile sale mutuale şi a început prima mare criză financiară a secolului douăzeci şi unu ( Krugman, 2009 ). În Statele Unite, marele boom al pieţei imobiliare a început să se dezumfle în toamna anului 2005. Slăbiciunile pieţei au început să fie evidente în primăvara anului 2006. Momentul adevărului a devenit vizibil la începutul anului 2007.

În martie 2008, când Bear Stearns, una din cele mai mari bănci de investiţii a avut probleme, Fed-ul şi trezoreria au intervenit pentru a proteja entităţile cărora Bear Stearns le datora bani. Banca este preluată de JP Morgan Chase la preţ scăzut şi cu ajutorul Fed. Pe 15 septembrie banca de investiţii Lehman Brothers dă faliment.

Aspectele financiare ale crizei au avut efecte nefaste aupre economiei reale, cea a locurilor de muncă, a salariilor şi a producţiei. În continuare, criza s-a propagat din Statele Unite spre ţările dezvoltate şi cele emergente. Gheorghe Zaman şi George Georgescu consideră că actuala criză pe care o traversează economia mondială are la bază cauze tadiţionale ale crizei economice financiare care se împletesc cu alte cauze netradiţionale specifice (Zaman şi Georgescu, 2009 ).

Printre cauzele tradiţionale ale crizei economico-financiare sunt menţionate: – boomul de creştere a credibilităţii în proporţii

foarte mari; – creşterea puternică a preţurilor activelor, mai

ales pe piaţa imobiliară; – creditarea în proporţii necontrolate a agenţilor

economici şi populaţiei mai puţin sau deloc solvabil (aşa numite credite sub-prime);

– denaturarea informaţiilor de risc şi de stabilire a preţurilor activelor.

În ceea ce priveşte cauzele non-tradiţionale ale crizei financiare este menţionată, în primul rând, amploarea şi profunzimea crizei de sub-prime referitoare la: – un exces de furnizare de lichidităţi pe peţele

globate de capital; – un aspect exagerat pentru profit care a

amplificat creşterea cererii pentru active cu risc ridicat, ignoranţă şi incertitudine în ce priveşte riscurile asociate valorilor de piaţă bazate pe ipoteci, produse financiare derivate şi tranzacţiilor de credit default swap;

– lipsa unei guvernanţe corporative corespunzătoare;

– stimulente excesive pentru managerii instituţiilor financiare.

Prof. univ. dr. Ana Bal consideră că principalele cauze ale crizei şi ale propagării ei ar fi următoarele (Bal, 2009): A. Dereglementare şi eliminarea restricţiilor din legea Glass – Steagll (lege adoptată în 1933, prin care se interzicea băncilor comerciale să se implice în activităţi specifice băncilor de investiţii şi tranzacţiilor cu titluri financiare). Deşi prin dereglementare se urrmăreau două obiective principale: reducerea costurilor de tranzacţionare şi facilitarea accesului micilor operatori pe piaţă, se apreciază că dereglementarea a fost împinsă prea departe. Extinderea dereglementării a condus la două fenomene perverse: băncile de investiţii, pentru a rezista concurenţei tot mai acerbe s-au implicat în operaţiuni tot mai complexe, asociate cu riscuri tot mai mari; intrarea pe piaţă a unor brokeri „low–cost” care au acordat credite pentru persoane cu venituri scăzute (credite NINJA). Mai mult dereglementarea a dus şi la unele efecte neaşteptate: unele instituţii financiare au ieşit din reţelele de supraveghere prudenţială; dimensiunile fenomenului de supra îndatorare nu au putut fi corect estimate ( datorită opacităţii colateralelor ); etica în afaceri a fost deseori ignorată. B. Existenţa unui volum mare de creanţe în economia mondială. C. Politicile economice neadecvate. Reducerea ratei directoare a dobînzii după anul 2001, în condiţiile existenţei unei supralichidităţi în economie a condus la încurajarea extinderii creditului imobiliar, dar şi a riscului de creştere a preţului. D. Gestionarea corporativă specifică băncilor de investiţii. Anumite particularităţi privind gestionarea corporativă specifică băncilor de investiţii le-au

Papers of the Sibiu Alma Mater University Conference, Fifth Edition, 24–26 March 2011, Sibiu – Volume 2

14

expus pe acestea în măsură mai mare riscurilor (tranzacţiile sunt mai complexe,iar produsele financiare sunt mai dificil de înţeles; renumerarea devine un stimulant puternic în modelul de afaceri deacest tip; tipul de cultură organizaţională specific acestor investiţii face mai dificil de realizat controlul de către conducere). E. Modelul de creştere economică bazat pe consum. Pentru a menţine consumul la nivel ridicat, inclusive pentru persoanele cu venituri scăzute, administraţia americană a stimulat 2 incertitudini. G. Propagarea rapidă a crizei se datorează mecanismelor de mobilizare de resurse financiare suplimentare de către operatorii financiari. Criza economico-financiară mondială a afectat şi afectează economia României, dar nu în cadrul sferei financiare de tip sub-prime ci prin contagiunea cauzată de dependenţa, în cea mai mare parte de Uniunea Europeană (Coşea, 2011).

Peste 70% din exportul şi importul României este direcţionat spre Uniunea Europeană,iar structura exportului şi importului este consecinţa structurii economiei româneşti ca atare criza economico- financiară internaţională se conjugă cu efectele crizei structurii de ramură şi sectorială a economei.

Criza structurală a economiei româneşti este evidenţiată de cîteva aspectr semnificative, între care: a) Prin efectul de localizare, economia

românească este un subcontractor specializat în piese de schimb, subansambluri şi produse de lohn pentru pieţele europene;

b) Incapacitatea economiei româneşti de a valorifica potenţialul agricol propriu.România fiind dependentă de importul produselor agro- alimentare de peste 70%;

c) Accentuarea caracretului de economie “ manufacturieră de ansamblare “ în dauna caracretului de „ inovare şi cercetare”.

Impactul crizei mondiale şi a celei structurale asupra economiei României este pus în evidenţă prin evoluţia unui set de indicatori.

În ultimii patru ani, produsul intern brut din România a cunoscut evoluţia prezentată în tabelul 1. După creşterea cu 6,3% în anul 2007 şi 7,3 % în anul 2008, în anul 2009 produsul intern brut real a scăzut substanţial cu 7,1%. Scăderea a continuat şi în anul 2010 cu 1,3%. În ceea ce priveşte evoluţia pe trimestre a produsului intern brut din România situaţia este prezentată în tabelul 2.

Primul trimestru din 2009 a cunoscut o reducere cu 6,2% a PIB real faţă de trimestrul patru din 2008. În trimestrul doi şi trei din 2009 reducerile PIB real au fost şi mai mari (8,7%, respectiv 7,1%). Reducerile PIB real au continuat în toate cele patru trimestredin anul 2010.

În conformitate cu definiţia tehnică dată unei recesiuni, adică o scădere a PIB pentru două trimestre consecutive, România a intrat în recesiune începând cu trimestrul trei din 2009.

Criza mondială a afectat grav şi sectorul industrial, ale cărui principale ramuri sunt sub controlul capitalului străin şi a filialelor corporaţiilor transnaţionale, ele fiind mai puternic expuse la pieţele internaţionale.

Tabelul 1. Evoluţia PIB în România în perioada 2007–2010 (BNR, 2011).

Anul 2007 2008 2009 2010 PIB nominal, mil. lei preţuri curente 416.006,8 514.700,0 498.007,5 513.640,8 PIB real (variaţia procentuală anuală) 6,3 7,3 -7,1 -1,3 Deflatorul 13,5 15,3 4,1 4,5

Tabelul 2. Evoluţia trimestrială a PIB în perioada 2008 T4 – 2009 T4 (BNR 2010)

2008 T4 2009 T1 2009 T2 2009 T3 2009 T4 PIB nominal, mil. lei preţuri curente 161.833,2 96.616,7 112.073,0 130.288,7 152.025,3 PIB real (variaţia procentuală anuală) 3,1 -6,2 -8,7 -7,1 -1,6 Deflatorul 14,5 9,8 5,4 -1,6 0,6

Tabelul 2. Evoluţia trimestrială a PIB în perioada 2009 T4 – 2010 T4 (BNR 2011)

2009 T4 2010 T1 2010 T2 2010 T3 2010 T4 PIB nominal, mil. lei preţuri curente 155.432,3 97.263,3 117.126,5 139.408,3 159.842,7 PIB real (variaţia procentuală anuală) -6,5 -2,2 -0,4 -2,2 -0,6 Deflatorul 2,5 2,3 3,8 7,9 3,5

Eugeniu MERCE and Delia-Elena MERCE – Criza economico-financiară şi efectele ei asupra economiei româneşti

15

Producţia industrială a început să fie afectată din octombrie 2008. Deşi în perioada 1.01–31.10.2008, comparativ cu perioada corespunzătoare din anul precedent, indicele producţiei industriale a crescut cu 3,9%, indicele producţiei prelucrătoare era 98,7% faţă de septembrie 2008 şi de 95,4% faţă de octombrie 2007.

În anul 2009, producţia industrială reprezenta 94,5% din producţia anului 2008. In luna decembrie 2009 cea mai afectată a fost industria prelucrătoare care reprezenta doar 83,6 % din producţia lunii anterioare ( noiembrie ).

Deşi pe total industrie producţia a crescut în anul 2010 cu 5,5 % faţă de anul 2009, în luna decembrie a anului 2010 producţia extractivă reprezenta 96,5% din cea a lunii noiembrie 2010, iar industria prelucrătoare numai 85,2 % .

Afectate de criză au fost şi construcţiile.În luna ianuarie 2009 construcţiile au înregistrat o creştere cu 6,0 % faţă de luna ianuarie 2008 ( INS,Buletin statistic lunar 1 / 2009 ). La finele lunii decembrie 2010, lucrările de construcţii au înregistrat o scădere cu 1 % faţă de luna decembrie 2009. Scăderea este constatată pe elemente de structură, la lucrările de întreţinere şi reparaţii curente ( - 15,6 % ). Pe tipuri de construcţii s-au înregistrat scăderi la clădiri rezidenţiale ( -18,1 % ) şi la construcţii inginereşti ( -2,2 %). La clădirile nerezidenţiale s-a înregistrat o creştere de 14,0 %.

Puternic afectate au fost exporturile şi importurile României.

Datele statistice atestă faptul că în 2008 exporturile României în Euro au crescut cu 13,8 % compativ cu anul 2007, iar importurile cu 9,4 %. În cifre absolute, exporturile au crescut cu 4.064,6 mil. Euro, iar importurile cu 4.812,4 mil. Euro. Deficitul comercial s-a situat în 2008 la 22.520,8 mil. Euro.

În anul 2009, exporturile României au scăzut cu 13,9%, iar importurile cu 32,3%. În cifre absolute exporturile au scăzut comparativ cu 2008 cu 4.688,6 mil. Euro, iar importurile cu 18.465,9 mil. Euro. Deficitul comercial sa redus la 9.738,4 mil. Euro comparativ cu 22.520,8 mil. Euro în 2008. Scăderea exporturilor şi importurilor României a fost cauzată de efectele crizei la nivel global atât pentru comerţul intra – UE 27 cât şi pentru cel extra – UE 27.

S-au contractat atât cererea externă pentru produse româneşti cât şi oferta externă pentru importurile româneşti.

Pentru anul 2010, datele statistice arată o creştere faţă de anul 2009 a exporturilor cu 28,1%, iar a importurilor cu 19,9%. În date absolute exporturile au crescut cu 8.166,4 mil. Euro, iar importurile cu 7.757,6 mil. Euro. Deficitul comercial s-a situate la nivelul 9 460,2 mil. Euro, comparative cu 9738,4 mil. Euro în anul precedent (în scădere cu 278,2 mil. Euro ).

Consecinţele fluctuaţiilor comerţului exterior românesc trebuie luate în considerare pe termen scurt, mediu şi lung. România este deschisă la pieţele internaţionale, în special la piaţa UE, ceea ce arată rolul imprtant al cererii externe pentu evoluţia economiei româneşti. Economia României a devenit mai vulnerabilă la mişcările ciclice din afacerile internaţionale. Vulnerabilitatea este specifică unei economii emergente, dar este amplificată de criza structurală a economiei României şi competitivitatea relativ slabă pe piaţa internă şi externă.

Numărul şomerilor înregistraţi la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) a scăzut în mod constant de la un an la altul, până în 2007. Ca efect al crizei financiare, în anul 2009, faţă de anul 2008, numărul şomerilor a înregistrat o creştere covîrşitoare (75,9%).

Faţă de anul 2008, în 2009 deficitul de cont curent al României a înregistrat o scădere substanţială de la 16.157 mil. Euro la 4.915 mil. Euro. Cauza a fost deteliorarea mediului extern, ceea ce a condus la restrângerea substanţială a exporturilor. Importurile s-au comprimat şi mai puternic, ceea ce relevă diminuarea cererii interne.

În anul 2010 se constată o creştere a deficitului de cont la 5.158 mil. Euro comparativ cu 4.151 mil. Euro în 2009 pe fondul exporturilor şi importurilor.

În ultimii ani au crescut cerinţele de finanţare externă a României. Aceste cerinţe sunt legate de vulnerabilităţile situaţiei financiare ca urmare a dezechilibrelor macroeconomice. Creşterea excesivă a creditului privat intern pentru consum a finanţat creşterea importurilor. În acelaşi timp s-a redus contribuţia investiţiilor străine directe la finanţareadeficitului de cont curent. S-au redus de asemenea transferurilr de venituri curente de la rom\nii care lucrează înstrăinătate, iar companiile străine au crescut profituile repatriate. Se adaugă la acestea o rată scăzută a fondurilor europene în pofida nivelului scăzut de dezvoltare a României. România continuă să fie un contributor net labugetul Uniunii Europene.

Papers of the Sibiu Alma Mater University Conference, Fifth Edition, 24–26 March 2011, Sibiu – Volume 2

16

Bibliografie Bal A. 2009. Opinii privind cauzele crizei financiare

actuale, The Romanian Economic Journal, Year XII, no. 31, (1) 2009.

Coşa M. 2011. Despre ieşirea din recesiune, http://standard.money.ro.

Hauben H. 2008. La crise economique et financiere, www.econosoc.be/files/criseco.ppt.

Krugman, P.2009. Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008, Editura Publică, Bucureşti.

Zaman Gh. & Georgescu G. 2009. The Impact of Global Crisis on Romanian Economic Development, Annalis Univesitatis Apulensis Series Oeconomica,

Faculty of Sciences, 1 Decembrie 1918 University, Alba Iulia, 2(11) p. 1.

* * * BNR 2011. Banca Naţională a României, Buletin lunar, ianuarie 2011, anul XIX, nr. 207.

* * * BNR 2011. Banca Naţională a României, Buletin lunar, ianuarie 2010, anul XVIII, nr. 195.

* * * Dicţionar de economie. 1999. Editura Economică, Bucureşti.

* * * Dicţionar enciclopedic. 1993. Editura Enciclope-dică, Bucureşti.

* * * Dicţionar explicativ al limbii române. 1998. Editura Academiei, Bucureşti.

* * * Dicţionar Macmillan de economie modernă, Editura CODECS, Bucureşti.