ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST

II1

-IN HONOREM GHEORGHE LAZAROVICI-

Interdisciplinaritate în Arheologie

Timişoara, 6 decembrie 2014

JATEPress Kiadó

Szeged 2014

Editori: Sorin FORŢIU Adrian CÎNTAR Consilier științific: Dorel MICLE Coperta: Gloria VREME-MOSER, www.ideatm.ro Foto copertă: Ovidiu MICȘA Această lucrarea a apărut sub egida:

© ArheoVest, Timișoara, 2014 Președinte Lorena VLAD

www.arheovest.com

referință bibliografică

ISBN 978-963-315-228-7 (Összes/General)

ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2)

Avertisment

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate

autorilor.

185

MONOGRAFIA STAŢIUNII NEOLITICE DE LA CARANSEBEŞ (BALTA SĂRATĂ).

STUDIU INTRODUCTIV

Adrian Ardeţ*, Gheorghe Lazarovici, Dimitrie Pavel Negrei, Lucia Carmen Ardeţ

* Muzeul judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş; mjergcaransebes@yahoo.com Abstract. The Monograph of the Neolithic Research Station from Caransebeș (Balta Sărată). Introductory study. The settlement from Balta Sărată lies on the middle terrace of the Timiș River, on the right side of it, at a distance of 4 km S-V from the town of Carasebeș. On the fields’ extensive have discovered archeological materials, belonging to the Neolithic, (Vinča A, B1/B2 culture), to Copper Age (Tiszàpolgar culture, vessels with pill handles cul-ture), Bronze Age (Balta Sărată cultural group), Daco-Roman period and early Middle Age. The systematically archeological researched conducted to discovery of two Neolithic habi-tation levels, but also to sporadic Copper Age complexes and from the other listed periods. Short history of researches: The first surveys, remained unpublished were made in 1961–'62 by Ioan Stratan, followed by the other surveys made by Sever Dumitrașcu, who published a short, but interesting, report. The archeological researches continued in the '70’s and in the '80’s by Richard Petrovszky, Petru Rogozea and Florin Gogâltan, who researched especially the Bronze Age, the Balta Sărată cultural group, without discovering the habitation complexes.

The most important archeological researches were made by Gheorghe Lazarovici, who expanded, in the years 1973–'75 and 1999–2004, the systematic archeological excavation to surfaces of 10 × 10 m with exceptional results.

Due to modernization of the traffic on the road that bypasses the town of Caransebeș, in 2010, were made preventive archeological researches inside the research station from Balta Sărată by a team led by Adrian Ardeț. The results of the archeological researches mate-rialized by discovery of some Bronze Age habitation complex, some Balta Sătară cultural group, but also some for Cupper Age (handles pill). The first habitation traces captured by the archeological researches have belonged to Neolithic, represented by Vinča Culture. Keywords: Neolithic, Vinča, Bronze Age , Balta Sărată cultural group, habitation, station.

Punctul “Câmpul lui Poşta” este amplasat pe terasa a doua a râului Timiş, pe versantul din dreapta acestuia, la o distanţă de 4 km SV de orașul Caransebeş, la hotarul dintre municipiul Caransebeș și comuna Buchin (Fig. 1). Pe întinsul câmpului

186

Fig. 1. Ortofotoplan cu localizarea sitului arheologic de la

Caransebeş – Balta Sărată, punct “Câmpul lui Poşta”.

Fig. 2. Harta principalelor descoperiri vinčiene din zona Caransebeşului.

187

Fig. 3. Balta Sărată-Câmpul lui Poşta. Planul staţinii neolitice şi de epoca

bronzului (după Lazarovici).

s-au descoperit materiale arheologice aparţinând neoliticului (cultura Vinča A3, B1/B2)1, eneoliticului (cultura Tiszapol-gár, cultura vaselor cu toarte pastilate), epocii bronzului (grupul cultural Balta Sărată), perioadei daco-romane şi evu-lui mediu timpuriu. Săpăturile sistema-tice au dus la descoperirea a două nive-luri de locuire neolitice, dar şi a unor complexe răzleţe eneolitice şi din cele-lalte epoci enumerate (Fig. 3)2.

Aşezarea este cel mai important şi extins sit neolitic de pe valea râului Timiş. În zona oraşului Caransebeş sunt numeroase situri la Balta Sărată-Sud, “Şesul Roşu”, “Valea Cenchii”, “Ţiglă-

-rie”, Jupa-Semafor ş.a. Toate acestea sunt aşezări secundare sau sezoniere roite din situl de la Balta Sărată3 (Fig. 2).

1. Cadrul Geografic Situl arheologic de la Caransebeş-Balta Sărată, punctul “Câmpul lui Poșta”,

se află pe terasa a doua a râului Timiș, în depresiunea Caransebeșului, care are un relief colinar, fiind separată de depresiunea Mehadica prin pasul Domaşnea (Poarta Orientală). Depresiunea Caransebeşului este orientată NV–SE, fiind mărginită la vest de Munţii Semenic, cu vârful Nemanul Mare şi dealurile Corcana şi Delul Mare. La est este mărginită de Masivul Godeanu, Muntele Mic şi Munţii Ţarcu cu vărfurile Ţarcu, Baicu, Mătania şi culmea Jigoriei, iar la nord depresiunea Caransebeşului este marginită de Munţii Poiana Ruscăi cu vârfurile Rusca şi Padeşul4.

Considerată ca o depresiune submontană, depresiunea Caransebeşului des-parte munţii înalţi şi masivi din nord şi est, de dealurile joase din vest şi de câmpia din nord-vest. Suprafaţa ei este redusă, de doar circa 1200 km2 (de la Constantin Daicoviciu până la Cheile Armenişului sunt 40 km iar de la Cornuţel până la est de Bucova aproximativ 35 km).

Morfogenetic, zona de luncă este constituită din depozite aluviale (pietrişuri, bolovănişuri şi nisipuri), iar zona teraselor din formaţiuni detritice ca pietrişuri şi nisipuri, acoperite cu depozite proluvio-deluviale (argilă roşcată).

Zona înaltă este constituită din depozite argilo-marnoase cu intercalaţii nisi-poase. Altitudinea variază între 210–220 m în sectorul de luncă şi 260 m în sectorul înalt.

1 Lazarovici, 1979, p. 78-79. 2 Luca, 2004, p. 44. 3 Lazarovici et alii, 2003, p. 146-148. 4 Petrescu-Burloiu, 1949, pp. 47-45

188

Fig. 5. Balta Sărată-Câmpul lui Poşta. Suprafaţa 6/2004.

Fig. 4. Balta Sărată-Câmpul lui Poşta. Suprafaţa 5/2002, Bordeiul 27 (după Lazarovici).

189

Reţeaua hidrografică este reprezentată prin râul Timiş, cu direcţia generală de curgere SE–NV. Lunca are o dezvoltare asimetrică, mai extinsă în partea dreaptă, unde trecerea la partea înaltă se face prin intermediul a 3–4 niveluri de terase, în timp ce, pe partea stângă sunt doar 1–2 niveluri, cu extindere discontinuă.

Geologic, culoarul depresionar al Timişului s-a format în neogen pe un fun-dament cristalin fracturat şi străbătut de intruziuni magmatice. Depozitele neogene sunt reprezentate prin tortonian, alcătuit din conglomerate, pietrişuri, nisipuri şi marne. Urmează pannonianul dispus peste tortonian sau direct peste sisturile crista-line şi este alcătuit din argile nisipoase, cu intercalaţii fin nisipoase, lentile de pietriş şi strate de cărbune.

În perioada cuaternară se depun nivele cu pietrişuri şi nisipuri în poziţie normală, cu elemente grosiere mai jos şi psamitice sau psefitice mai sus şi argile în funcţie de ciclurile de sedimentare dictate de glaciaţiuni.

Originea depozitelor este aluvionară, fiind formate prin acţiunea de transport şi depunerea a materialului erodat şi dezagregat, de către râul Timiş.

Grosimea acumulărilor de nisip şi pietriş este de cca. 6–8 m. Sub aspect petrografic, acumulările de nisip şi pietriş, din perimetru sunt

constituite predominant din fragmente de: ‒roci metamorfice (gneise biotitice, gneise oculare, micaşisturi, şisturi cuartitice, seri-citoase, cloritoase, cuarţite, amfibolite), ‒roci eruptive (granodiorite, granite, andezite), ‒roci sedimentare (calcare, conglomerate, brecii, gresii).

2. Istoricul cercetărilor În 1961–'62 se fac primele sondaje, rămase inedite, de către Ion Statan. În

anul 1969, Sever Dumitraşcu efectuează câteva sondaje arheologice în zona de sud a așezării, publicând un scurt și interesant raport5.

Cercetari arheologice sistematice în așezarea de la Caransebeș-Balta Sărată, punct “Câmpul lui Poșta”, au fost efectuate pentru prima dată de Gheorghe Lazarovici între anii 1973–'75, cercetând mai multe suprafețe cu dimensiunile de 4 × 6 m şi 10 × 10 m6. După aproape 25 de ani, Gheorghe Lazarovici, împreună cu Sorin Petrescu, reiau cercetările arheologice sistematice la Balta Sărată, între anii 1999–2004. În această perioadă au fost cercetate două suprafețe cu dimensiunie de 8 × 8 m (Su 5)7 și 8 × 6 m (Su 6)8 și o secțiune de 10 × 2 m (S4) (Fig. 4, 5).

Cercetările din 1973–'75, dar și cele din 1999–2004, au confirmat existența nivelului BS I Vinča A3, contemporan cu descoperirile de la Vinča BB faza 4, Vinča A3 la Wolfram Schier9; BS II cu mai multe etape de locuire, cu arhitectură deosebită, cu o evoluție locală neîntreruptă pentru Vinča B1 - B1/B2; BS III, un

5 Dumitraşcu, 1969, p. 517-518. 6 Lazarovici, 1975, p. 13-34. 7 Lazarovici et alii, 2003, p. 143-198. 8 Lazarovici et alii, 2005, p. 157-182. 9 Schier, 1995, p. 145-146.

190

proces local de retardare, numit Vinča B2-C, la Florin Draşovean Vinča C10, cu numeroase locuiri în zonă11. Cu această ocazie, a fost descoperit, în S4/1999, primul mormânt, la vremea respectivă, de incinerație din epoca bronzului aparținând Grupului Cultural Balta Sărată12. Încă din anul 1979, Richard Petrovszky și Marian Gumă consideră că datorită lipsei unui nivel compact apaținând epocii bronzului și a urmelor de locuințe, materialele ceramice de epoca bronzului descoperite în zonă aparțin unei necropole13, această presupunere fiind infirmată în anul 2010 prin des-coperirea mai multor complexe aparținând acestei epoci.

Fig. 6. Balta Sărată-Câmpul lui Poşta. Planul de situaţie cu locali-zarea săpăturilor arheologice din anul 1977 (Petrovszky, Gumă).

Alte cercetări arheologice în situl de la Balta Sărată mai efectuează R. Petrovszky, în anul 1977, cercetând trei secțiuni cu dimensiunile de 10 × 2 m14 (Fig. 6). În urma descoperirilor arheolo-gice din această campanie, coraborate cu descoperirile de la Valea Timișului, punct “Rovină” și cele de la Iaz-Dâmp, R. Petrovszky și M. Gumă observă dife-rențe majore ale ceramicii din epoca bronzului de la Balta Sărată față de cera-mică din alte culturi aparținătoare epocii bronzului. Aceste diferențe ale ceramicii, împreună cu alte aspecte, i-au dus la concluzia că descoperirile arheologice din puctele mai sus amintite aparțin unui nou grup cultural de epoca bronzului și anu-me Grupul Cultural Balta Sărată.15

Petru Rogozea, în anul 198816, şi Florin Gogâltan17, împreună cu Adrian Ardeț, mai fac sondaje în diferite puncte ale staţiunii mai ales pentru descoperirile de epoca bronzului, grupul cultural Balta Sărată.

În anul 2013 cercetările arheologice sistematice au fost reluate de un colectiv format din Adrian Ardeț, Caius Săcărin și Dimitrie Negrei. Noile cercetări arheolo-gice se desfășoară în partea de est a sitului, zonă necercetată în campaniile prece-dente18 (Fig. 7).

10 Draşovean, 1996, p. 34. 11 Lazarovici, Lazarovici, 2006, p. 130; Lazarovici, 1974, p. 45-64; Lazarovici, 1975a, p. 7-24. 12 Petrescu, 2000, p. 161-163 13 Petrovszky, Gumă, 1979, p. 57; Gumă, 1997, p.15. 14 Petrovszky, Gumă, 1979, p. 57. 15 Petrovszky, Gumă, 1979, p. 53-110. 16 Rogozea, 1992, p. 23-25. 17 Gogâltan, 1999, p. 89. 18 Săcărin et alii, 2014, p. 31-32

191

Fig. 7. Balta Sărată-Câmpul lui Poşta. Suprafaţa 2/2013.

În anul 2010 au fost efectuate cercetări arheologice preventive (Fig. 8), de către un colectiv coordonat de dr. Adrian Ardeţ, fiind descoperite numeroase com-plexe arheologice. Cercetarea arheologică preventivă a fost necesară deoarece varianta de ocolire a municipiului Caransebeș afecta o parte din situl arheologic și anume zona de Sud-Vest a aşezării. Pentru început a fost cercetată o secțiune magistrală, cu dimensiunile de 196 × 2 m, până la poalele terasei unde nu au mai apărut complexe arheologice. Perpendicular pe această secțiune au fost trasate, din doi în doi metri, alte secțiuni, pe toată lățimea viitoarei șosele, cu dimensiunile de 14 × 2 m. Unde au apărut complexe arheologice au fost deschise suprafețe.

Fig. 8. Balta Sărată-Câmpul lui Poşta. Cercetări arheologice preventive 2010.

Studii de specialitate, referitoare la aşezarea de la Balta Sărată, punctul “Câm-pul lui Poșta”, au mai publicat Claudia Bădescu, Ionuţ Băltean19 şi Dimitrie Negrei20. 19 Bădescu, Băltean, 2002, p. 41-51. 20 Negrei, 2011, p. 17-38.

192

BIBLIOGRAFIE Bădescu, Băltean, 2002

Bădescu, Claudia; Băltean, Ionuţ, Studiu preliminar asupra industriei litice din aşezarea neolitică de la Balta Sărată. Campaniile 1999-2000, În: Analele Banatului, Serie Nouă, IX, 2002, p. 41-51.

Draşovean, 1996

Draşovean, Florin, Cultura Vinča târzie (Faza C) în Banat, Timişoara, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Tomvs Prior, Ed. Mirton, Timișoara, 1996, 224 p. + 4 Fig. + Pl. CXXXXIII.

Dumitraşcu, 1969

Dumitraşcu, Sever, Două aşezări ale culturii Turdaş, În: Lucrări Ştiinţifice, Oradea, 1969, seria A, p. 517-521.

Gogâltan, 1999 Gogâltan, Florin, Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul românesc şi pe cursul inferior al Mureşului. Cronologia și descoperirile de metal, În: Mvseum Banaticvm Temesiense, Bib-liotheca Historica et Archaeologica Banatica, XXIII, Ed. Ori-zonturi Universitare, Timișoara, 1999, 392 p., ISBN 973-9400-65-5.

Gumă, 1997 Gumă, Marian, Epoca bronzului în Banat. Orizonturi crono-logice şi manifestări culturale, Mvseum Banaticvm Teme-siense, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Ed. Mir-ton, Timișoara, 258 p., ISBN 973-578-272-3..

Lazarovici, 1974

Lazarovici, Gheorghe, Cu privire la neoliticul din Banat, În: Tibiscus, 3, 1974, p. 45-64.

Lazarovici, 1975

Lazarovici, Gheorghe, Despre tipologia şi cronologia aşezării neolitice de la Balta Sărată, În: Acta Musei Napocensis, 12, 1975, p. 13-34.

Lazarovici, 1975a

Lazarovici, Gheorghe, Unele probleme ale ceramicii neoliticului din Banat, În: Banatica, 3, 1975, p. 7-24.

Lazarovici, 1979

Lazarovici, Gheorghe, Neoliticul Banatului, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Bibliotheca Mvsei Napocensis, III, Intre-prinderea poligrafică, Cluj-Napoca, 1979, 273 p., 50 fig.; 10 tabele; 162 planşe.

Lazarovici et alii, 2003

Lazarovici, Gheorghe; Petrescu, Sorin Marius; Negrei, Dimitrie Pavel; Ion, Sorin; Ţârdoiu, Daniela, Balta Sărată. Campaniile 1999-2003 (I. Arhitectura), În: Tibiscum, XI, Caransebeș, 2003, p. 146-148.

Lazarovici et alii, 2005

Lazarovici, Gheorghe; Petrescu, Sorin Marius; Negrei, Dimitrie Pavel; Ion, Sorin; Ţârdoiu, Daniela, Săpăturile de la Balta Sărată. Campania din 2004, În: Tibiscum, XII, Caransebeș, 2005, p. 157-182.

Lazarovici, Lazarovici,

Lazarovici, Cornelia-Magda; Lazarovici, Gheorghe, Arhitec-tura neoliticului şi epocii cuprului din România. I. Neoliticul,

193

2006 Seria Bibliotheca Archaeologica Moldaviae VI, Trinitas – Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iaşi, 2006, 734 p., ISBN 97 3-7834-73-9.

Luca, 2004 Luca, Sabin Adrian, Repertoriul arheologic al judeţului Caraş-Severin, Bibliotheca Septemcastrensis, 6, Ed. Economică, Sibiu – Bucureşti, 283 pagini, ISBN 973-709-066-7.

Negrei, 2011 Negrei, Dimitrie Pavel, Statuetele antropomorfe descoperite la Caransebeş-Balta Sărată în anul 2010, În: Acta Musei Caransebesiensis – Tibiscum, Serie Nouă, 1/2011, Caransebeş, p. 17-38.

Petrescu, 2000 Petrescu, Sorin Marius, Un mormânt de incineraţie din epoca bronzului de la balta Sărată, În: Tibiscum, X, 2000, p. 161-163.

Petrovszky, Gumă, 1979

Petrovszky, Richard; Gumă, Marian, Un nou grup cultural al epocii bronzului în sud-vestul României – Descoperirile de tip Balta Sărată, În: Studii și Comunicări de Istorie, Caransebeș, 1979, p. 53-110.

Rogozea, 1992 Rogozea, Petru, Grupul cultural Balta Sărată în contextul epocii bronzului din județul Caraș-Severin, În: Sympozia Tracologica, 9, 1992, p. 23-25.

Săcărin et alii, 2014

Săcărin, Caius; Ardeț, Adrian; Negrei, Dimitrie Pavel, Cercetări arheologice la Balta Sărată, punct Câmpul lui Poșta, În: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2013, A XLVIII-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, Oradea, 5‒7 iunie 2014, Muzeul Ţării Crișurilor Oradea, Ministerul Culturii, Comisia Naţională de Arheologie, Direcţia Patrimoniu Cultural, Institutul Național al Patrimoniului, București, 2014, 568 p.; p. 31-32.

Schier, 1995 Schier, Wolfram, Vinča-Studien. Tradition und Innovation im Spätneolithikum des zentralen Balkanraumes am Beispil der Gefäßkeramik aus Vinča-Belo Brdo, Unveröff. Habilitations-schrift. Fakultät für Orientalistik und Altertumswissenschaft der Ruprecht-Karls-Universität Heidelberg, vol. I-II, Heidelberg, 1995, p. 145-146.