1

2

3

P.1888 ,,Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării-PATZDD”

Faza I – Analiza situaţiei existente şi disfuncţionalităţi

Colectiv elaborare: 1.Director general: ing.Romulus Ştiucă 2.Şef atelier proiectare: ing.Sbarcea Vasilica 3.Şef proiect: ing.Sbarcea Vasilica 4.Dr.ing.Nichersu Iulian 5.Dr.biolog Liliana Torok 6.geograf Marin Eugenia 7. geograf Sela Florentina 8.teh.Lungu Eugenia 9.teh.Condrat Iuliana 10.teh.Lupu Gabriel 11.teh.Nichifor Mihaela 12.teh.Odagiu Mariana 13.teh.Pascu Nadejda 14.teh.Ene Ştefania

Colaboratori: Cercetători:

1. Dr. CSI Staraş Mircea - inginer piscicol 2. drd. C.S. III Ibram Orhan - biolog 3. drd. C.S. III Tudor Mihaela - ecolog 4. C.S. III Dumitru Rodica - inginer piscicol 5. drd. C.S. III Teodorof Liliana – inginer chimist 6. drd. C.S Nastase Aurel - biolog 7. drd. C.S Dorosencu Alexandru - biolog 8. drd. A.Cs. Lupu Gabriel - ecolog 9. drd. A.Cs.Doroftei Mihai – ecolog 10. A.Cs. Nastase Cristina – inginer chimist 11. A.Cs. Marin Eugenia - geograf

4

P.1888 ,,Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării-PATZDD” Faza I – Analiza situaţiei existente şi disfuncţionalităţi

CUPRINS Cap. 1 - Localizare geografică, cadrul administrativ teritorial ................................................................... 6

1.1. Localizarea geografică ..................................................................................................................... 6 CAP. 2 - Cadrul natural/mediul .................................................................................................................. 9

2.1. Relief................................................................................................................................................ 9 2.2. Clima.............................................................................................................................................. 13

2.2.1. Parametrii climatici ................................................................................................................. 13 2.2.2. Factorii genetici ai climei........................................................................................................ 13 2.2.3. Temperatura aerului ................................................................................................................ 14 2.2.4.Îngheţul .................................................................................................................................... 15 2.2.5.Umezeala aerului ..................................................................................................................... 16 2.2.6.Precipitaţiile atmosferice ......................................................................................................... 16 2.2.7.Vântul....................................................................................................................................... 18

2.3. Flora şi vegetaţia ............................................................................................................................ 19 2.3.1.Flora ......................................................................................................................................... 21 2.3.2. Vegetaţia ................................................................................................................................. 25

2.4.Fauna............................................................................................................................................... 27 2.4.1 Nevertebratele .......................................................................................................................... 27 2.4.2 Vertebrate................................................................................................................................. 30 2.4.3 Păsările ..................................................................................................................................... 36 2.4.4 Mamiferele............................................................................................................................... 40 2.4.5. Sinteza privind fauna şi flora în rezervaţia Biosferei Delta Dunării....................................... 41 2.4.6. Structura actuală a florei şi faunei pe principalele unităţi sistematice.................................... 44 2.4.7. Structura actuală a florei şi faunei pe principalele tipuri de ecosisteme................................. 48

2.5. Resursele de apă de suprafaţă şi subterane .................................................................................... 58 2.5.1. Structura reţelei hidrografice .................................................................................................. 58 2.5.2. Braţele principale ale Deltei Dunării ...................................................................................... 59 2.5.3. Gârle şi canale......................................................................................................................... 62 2.5.4. Lacurile ................................................................................................................................... 63 2.5.5. Terenurile mlăştinoase ............................................................................................................ 76 2.5.6.Zona costieră ............................................................................................................................ 77 2.5.7. Impactul asupra reţelei hidrografice a Deltei Dunării............................................................. 78 2.5.8 Modificarea regimului de tranzit al apei şi aluviunilor pe braţe şi în interiorul Deltei ........... 80 2.5.9. Hidrogeologie ......................................................................................................................... 80 2.5.10.Caracterizarea a apelor de suprafaţă din Deltei Dunării ........................................................ 84 2.5.11.Categorii de ape de suprafaţă ................................................................................................. 84 2.5.12.Resursele piscicole - pescuitul şi piscicultura........................................................................ 86 2.5.13. Calitatea factorilor de mediu................................................................................................. 88

2.6. Resursele solurilor ....................................................................................................................... 100 2.6.1. Solurile.................................................................................................................................. 100 2.6.2. Fondul forestier ..................................................................................................................... 101 2.6.3. Resurse.................................................................................................................................. 102

2.7.Resursele subsolului...................................................................................................................... 104 2.8. Zone de risc natural...................................................................................................................... 105

5

2.8.1 Judeţul Tulcea ........................................................................................................................ 105 2.8.2. Judeţul Constanţa .................................................................................................................. 121

Cap.3. Patrimoniul natural ...................................................................................................................... 124 3.1. Identificarea si cartarea ariilor protejate ...................................................................................... 125

3.1.1.Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic ............ 125 3.1.2.Zone pentru protecţia habitatelor şi speciilor care au legãturã cu apa................................... 126 3.1.3. Caracterizarea si cartarea habitatelor acvatice desemante ca arii speciale de conservare .... 127

3.2.Modificări ale mediului deltaic ..................................................................................................... 145 3.2.1.Evoluţiile naturale.................................................................................................................. 145 3.2.2. Evoluţii influenţate................................................................................................................ 146 3.2.3.Acţiuni antropice care au produs modificări ale ecosistemelor naturale din Delta Dunării .. 149

3.3. Ecosistemele naturale parţial modificate de om .......................................................................... 151 3.3.1. Dunarea si braţele sale principale ......................................................................................... 151 3.3.2. Gârle şi canale cu circulaţie activă a apei ............................................................................. 152 3.3.3. Gârle şi canale în ariile cu regim liber dar cu circulaţie a apelor redusă .............................. 152 3.3.4. Canale în interiorul amenajărilor cu sau fără circulaţie activă a apei ................................... 153 3.3.5.Lacuri cu un acvatoriu întins şi/sau cu schimb activ de ape între ele şi reţeaua hidrografică secundară......................................................................................................................................... 153 3.3.6. Lacurile cu un schimb redus de ape parţial acoperite cu vegetaţie plutitoare ...................... 154 3.3.7. Lacurile din interiorul amenajărilor piscicole cu schimb de apă controlat ........................... 155 3.3.8. Lacurile marginale cu un schimb redus de ape şi concentrări de săruri (lacuri izolate) ....... 155 3.3.9. Lagune conectate la mare...................................................................................................... 155 3.3.10. Golfuri semi-închise............................................................................................................ 155 3.3.11. Apele marine costiere ......................................................................................................... 156 3.3.12.Ariile depresionare inundate frecvent, acoperite cu vegetaţie higrofilă fixată (stuf,papură, rogoz) .............................................................................................................................................. 156 3.3.13. Formaţiunile de plaur în interiorul ariilor depresionare şi din jurul lacurilor..................... 157 3.3.14.Pădurile (zăvoaiele) de salcie în amestec pe grindurile fluviale şi ostroave........................ 157 3.3.15.Pajiştile de pe grindurile fluviale în asociaţie cu sălcii izolate sau în pâlcuri...................... 158 3.3.16. Păduri de stejar în amestec, pe grinduri maritime înalte..................................................... 158 3.3.17. Tufişuri şi vegetaţie erbacee de pe faleze cu stânci calcaroase........................................... 159 3.3.18. Pajişti pe câmpurile predeltaice .......................................................................................... 159 3.3.19.Pajiştile stepizate, puternic degradate pe martori de eroziune predeltaici ........................... 159 3.3.20. Pajişti pe grindurile maritime joase cu vegetaţie arenicolă şi halofilă................................ 159 3.3.21. Dune de nisip mobile şi semimobile acoperite parţial cu vegetaţie arenicolă .................... 160 3.3.22.Cordoane litorale puţin consolidate acoperite cu vegetaţie halofilă, arenicolă şi cătiniş .... 160 3.3.23.Plaje litorale puţin consolidate............................................................................................. 160

3.4.Evaluarea stării de degradare a incintelor piscicole abandonate .................................................. 160 3.4.1. Criterii de evaluare a zonelor degradate din Delta Dunării .................................................. 160 3.4.2. Evaluarea stării de degradare ecologică a incintelor piscicole ........................................... 161 3.4.3. Identificarea deficienţelor cu care se confruntă amenajările piscicole ineficiente productiv164 3.4.4.Factori biotopici relevanţi pentru amenajările piscicole........................................................ 167

3.5. Efectele impactului antropic asupra regimului hidrologic si sedimentologic.............................. 173 3.5.1 Amenajarile hidrotehnice....................................................................................................... 173 3.5.2. Amenajările piscicole, stuficole şi agricole .......................................................................... 174 3.5.3 Construirea retelei interioare de canale pentru navigatia in interiorul Deltei Dunarii........... 174 3.5.4. Amenajarile hidrotehnice agricole din amonte de Delta (indiguirile si irigatiile) ................ 174 3.5.5 Amenajarile hidroenergetice si de navigatie pe albia Dunarii ............................................... 174 3.5.6. Actiunile tehnologice de chimizare ale agriculturii, de industrializare si de urbanizare a bazinului hidrografic al Dunarii...................................................................................................... 174

6

3.5.7. Exploatarea navelor ca si activitatea de constructii navale................................................... 174 Cap 4. Zonificarea teritoriului................................................................................................................. 175

4.1. Utilizarea terenurilor; bilanţ teritorial, inclusiv terenurile cu destinaţie specială ........................ 176 Cap. 5. Dezvoltarea economică durabila a zonei .................................................................................... 188

5.1 Economia regională ...................................................................................................................... 190 5.2. Veniturile din gospodărie............................................................................................................. 191 5.3.Somajul ......................................................................................................................................... 191 5.4. Sectoarele cheie ale economiei .................................................................................................... 192

5.4.1. Resursele piscicole - pescuitul şi piscicultura....................................................................... 192 5.4.2 Agricultura ............................................................................................................................. 197 5.4.3 Turismul................................................................................................................................. 197 5.4.4. Activităţile industriale........................................................................................................... 199

Cap.6. Dezvoltarea infrastructurilor, cu precadere a celor de transport si turistice................................ 202 6.1. - Situaţia alimentãrilor cu apã şi a sistemelor de canalizare menajeră, inclusiv staţii de epurare 202 6.2 Imbunătăţirea infrastructurii în transporturi.................................................................................. 206

Propuneri privind realizarea lucrărilor de drumuri comunale între localităţi şi în interiorul lor .... 206 6.3. Dezvoltarea infrastructurii turistice ............................................................................................. 208 Evaluarea impactului economic - efecte : .......................................................................................... 212

BIBLIOGRAFIE:.................................................................................................................................... 213

Cap. 1 - Localizare geografică, cadrul administrativ teritorial

1.1. Localizarea geografică Delta Dunării – cea mai tânără şi dinamică unitate geografică din România, rezultatul

interacţiunii logice dintre componentele naturale ale fluxurilor de materie şi energie (în principal climatice şi hidrologice), pe de o parte şi intervenţia umană (sporind în intensitate şi consecinţe din ce în ce mai mult în ultimile decenii) pe de altă parte (Driga 2004). Poziţia geografică, la nivel planetar şi continental prezintă o importanţă aparte din aceasta decurgând o serie de caracteristici, proprii atât unităţii deltaice, cât şi bazinului hidrografic al cărei rezultat este, în principal.

Prima coordonată geografică a Deltei Dunării este situarea în emisfera nordică, la intersecţia paralelei de 450 N (deci la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord) cu meridianul de 290 E, aproximativ între delta propriu-zisă şi Complexul lacustru Razim – Sinoie, pe Dealurile Tulcei (figura 1).

O caracteristică importantă este şi aceea că Dunărea, pe cei 2 860 km lungime şi 817 000 km2 bazin hidrografic, are o desfăşurare latitudinală, de la influenţe uşor oceanice, în vest, la cele continentale, ambele făcând parte din climatul temperat. Delta Dunării se află amplasată: - la 45024’30” latitudine nordică şi 28010’50” longitudine estică la Cotul Pisicii; - 4509’30” latitudine nordică şi 29042’45” longitudine estică la est de localitatea Sulina - 44020’40” longitudine estică la Capul Midia - 45027’ latitudine nordică şi - 29019’20” longitudine estică la Chilia Veche (Gâştescu şi alţii, 2006)

În Delta Dunării se disting pe de o parte formele pozitive de relief, constituite din promontoriile platoului Bugeacului, grindurile fluviale, formaţiunile de acumulare litorală formate prin juxtapunerea a numeroase cordoane litorale vechi (grindurile marine) şi cordoanele litorale actuale, iar pe de altă parte formele negative de relief acoperite de apă, care alcătuiesc reţeaua hidrografică a Deltei.

7

Circa 20,5% din arealul Deltei Dunării se află situat sub nivelul mediu al Mării Negre. Restul arealului deltei cuprinde suprafeţe cu altitudini pozitive între 0 şi 1 m, în proporţie de 54,5% şi respectiv cu altitudini între 1 şi 2 m, pe circa 18 % din areal.

Altitudinea medie a reliefului Deltei Dunării, este de circa 0,52 m. Diferenţele teritoriale ale

spaţiului deltaic sunt reflecţia particularităţilor circulaţiei apei.

Suprafaţa Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării: 5 800 km2 din care: 3 510 km2 delta propriu-zisă – sectorul românesc, 1 145 km2 Complexul lacustru Razim – Sinoie, 1 030 km2 apele marine până la izobata de –20 m, 13 km2 albia Dunării între Cotul Pisicii şi Isaccea (pe teritoriul României) şi 102 km2

lunca inundabilă a Dunării între Isaccea şi Tulcea. 1.2.Cadrul administrativ teritorial Din punct de vedere administrativ, Delta Dunării este situată în întregime în jud. Tulcea. Datorită condiţiilor fizico-geografice, populaţia şi aşezările omeneşti au numeroase particularităţi:

• densitatea populaţiei are valori reduse, fiind de 5,4 loc./kmp, descrescând de la nord-est spre sud;

• populaţia estimată la 12 864 (Recensământul populaţiei la 1 ianuarie 2005) este concentrată în 25 de aşezări umane, situate în lungul braţelor fluviului (ex. Crişan) sau pe grinduri (ex: Letea, Caraorman, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche).

Din punct de vedere al statutului juridic, peste 80% din terenurile Rezervaţiei aparţin domeniului

public de interes naţional fiind administrate de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării, restul suprafeţei fiind domeniul public de interes local (circa 19%) şi privat.

Odatã cu declararea Rezervatiei Biosferei Delta Dunãrii (în anul 1990) a fost înfiintatã si institutia pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes national al Rezervatiei, precum si pentru refacerea si protectia unitãtilor fizico-geografice de pe teritoriul RBDD - Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunãrii (ARBDD). Conform Legii 82/1993 cu modificarile si completarile ulterioare, ARBDD reprezintã o institutie publicã în subordinea Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile. Obiectivele principale urmãrite de ARBDD în gestionarea ecologicã a teritoriului rezervatiei sunt: conservarea si protectia patrimoniului natural existent; promovarea utilizãrii durabile a resurselor generate de ecosistemele naturale ale rezervatiei; reconstructia ecologicã a zonelor degradate de impactul activitãtilor umane.

Atributiile Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunãrii Administratia Rezervatiei are urmãtoarele atributii: a) evalueaza starea ecologica a patrimoniului natural, organizand cercetarea stiintifica, elaboreaza strategia de conservare si redresare si, dupa aprobarea acesteia de catre Consiliul stiintific al Administratiei Rezervatiei, asigura masurile necesare pentru conservarea si protectia biodiversitatii; b) stabileste si aplica masurile de reconstructie ecologica a ecosistemelor deltaice si dispune masurile legale corespunzatoare pentru protectia, ameliorarea si refacerea starii de calitate a mediului, acolo unde a fost deteriorat; c) administreaza in mod direct domeniul public de interes national din perimetrul Rezervatiei si ia masuri pentru refacerea si protectia unitatilor fizico-geografice componente; organizeaza si exercita supravegherea si controlul modului in care sunt puse in aplicare si respectate dispozitiile legale in vigoare privind masurile de protectie stabilite in statutul Administratiei Rezervatiei si alte aspecte care, potrivit legii, sunt de competenta Administratiei Rezervatiei;

8

d) in exercitarea atributiilor sale Administratia Rezervatiei poate solicita institutiilor statului cu atributii in combaterea practicilor ilegale sprijin pentru controlul si sanctionarea, potrivit legii, a faptelor savarsite pe teritoriul Rezervatiei, ce contravin reglementarilor legale in vigoare. Institutiile solicitate au obligatia de a raspunde cererii Administratiei Rezervatiei; e) stabileste, impreuna cu Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, regulile de circulatie si acces pe bratele Dunarii pentru barci, salupe, nave fluviale si maritime, iar pentru canalele si lacurile interioare din perimetrul Rezervatiei propune spre aprobare Ministerului Apelor si Protectiei Mediului regulile de acces si circulatie, exercitand controlul asupra modului de respectare a acestora.

Capitania Portului Tulcea si Inspectoratul Politiei de Frontiera, prin subunitatile din teritoriu, vor asigura, la solicitarea Administratiei Rezervatiei, sprijin pentru aplicarea masurilor legale asupra navelor care au produs poluari ale apelor, in conformitate cu legislatia in vigoare; f) in cooperare cu serviciile descentralizate ale celorlalte autoritati de specialitate ale administratiei publice centrale, cu autoritatile administratiei publice locale si in parteneriat cu alte institutii publice locale si cu sectorul privat: - elaboreaza obiectivele de management pentru conservarea biodiversitatii si dezvoltarea durabila in Rezervatie (Planul de management al Administratiei Rezervatiei), prin care se promoveaza realizarea obiectivelor prioritare pentru mediu si dezvoltare durabila, in conformitate cu obiectivele Strategiei nationale pentru protectia mediului, ale Strategiei nationale pentru dezvoltare durabila si ale Planului national de aderare la Uniunea Europeana; - elaboreaza si pune in aplicare strategii locale pentru mediu si dezvoltare durabila, in conformitate cu obiectivele si recomandarile Agendei 21, ale strategiilor si programelor de actiuni elaborate si puse in aplicare in cadrul Procesului Mediu pentru Europa; - participa la elaborarea si punerea in aplicare a planurilor de amenajare a teritoriului si a planurilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, asigurand integritatea dimensiunii de mediu si a cerintelor ecologice in politicile si strategiile zonale si locale privind planificarea utilizarii, organizarea si amenajarea teritoriului si a asezarilor umane, cu luarea in considerare a structurii si valorii capitalului natural din teritoriu si utilizarea acestuia pe principiile dezvoltarii durabile; - participa la elaborarea si punerea in aplicare a planurilor si a programelor pentru protejarea intereselor populatiei locale, pentru conservarea patrimoniului cultural, precum si pentru cresterea calitatii vietii si a standardului de civilizatie; - participa la elaborarea si punerea in aplicare a planurilor si programelor pentru apararea impotriva inundatiilor si a catastrofelor; g) emite acordul si autorizatia de mediu pentru desfasurarea activitatilor in perimetrul Rezervatiei de catre persoanele fizice si juridice, in conditiile legii si in concordanta cu cerintele conservarii biodiversitatii si a structurilor ecologice specifice, incluzand si procedurile de stabilire a obligatiilor de mediu in procesul de privatizare; h) evalueaza starea resurselor naturale si a nivelului de valorificare a acestora, in acord cu potentialul lor de regenerare si cu capacitatea de suport a ecosistemelor, scop in care elaboreaza si pune in aplicare reglementari privind valorificarea resurselor naturale regenerabile si a tuturor celorlalte resurse din Rezervatie; i) poate concesiona, in conditiile legii, activitatile de valorificare a resurselor naturale regenerabile si de utilizare a terenurilor, in scopul desfasurarii de activitati economice; j) colaboreaza cu autoritatile administratiei publice pentru protejarea intereselor localnicilor, precum si pentru cresterea calitatii vietii si a standardului de civilizatie; k) sustine si impune prin mijloacele prevazute de lege, in special prin aplicarea procedurilor de autorizare, promovarea tehnologiilor curate, schimbarea modelelor de productie si de consum, in sensul utilizarii durabile a resurselor materiale si energetice si al reducerii impactului negativ asupra mediului;

9

l) participa, potrivit atributiilor si competentelor legale, la elaborarea si punerea in aplicare a programelor si proiectelor de cooperare cu organismele interne si internationale in context transfrontier, regional si international; m) elaboreaza si publica rapoarte periodice privind starea mediului la nivelul Rezervatiei; n) actioneaza prin toate mijloacele prevazute de lege si pe intregul teritoriu al Rezervatiei pentru protectia si ameliorarea starii mediului si a calitatii vietii, cu luarea in considerare a necesitatii punerii in aplicare pe plan local a prevederilor conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte, precum si pentru realizarea obiectivelor, programelor si planurilor de actiune dezvoltate in baza acestor conventii si acorduri; o) incurajeaza si dezvolta parteneriatul cu toate sectoarele societatii civile, cu organizatiile neguvernamentale, precum si cu institutiile publice sau private care militeaza in interesul sustinerii si atingerii obiectivelor pentru mediu si dezvoltare durabila; p) organizeaza activitati cu scop instructiv, formativ si educational, asigura informarea curenta a populatiei si a autoritatilor locale cu privire la starea si evolutia calitatii mediului in Rezervatie, dezvolta cooperarea cu mass-media si publica materiale avand ca scop sensibilizarea opiniei publice, angajarea populatiei si a comunitatilor locale in sustinerea si aplicarea masurilor privind protectia mediului, conservarea naturii si a diversitatii biologice, reconstructia ecologica a zonelor deteriorate si ameliorarea calitatii vietii, combaterea actiunilor de capturare, detinere si ucidere a faunei salbatice in perioadele de prohibitie; q) identifica, delimiteaza si propune declararea zonelor functionale ale rezervatiei si introduce marcaje si semnale avertizoare pentru limitarea actiunilor perturbatoare; r) avizeaza, sub raportul protectiei ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului si de urbanism de pe teritoriul Rezervatiei, elaborate potrivit legii;

s) conlucreaza cu Compania Nationala "Apele Romane" - S.A. in vederea gospodaririi apelor si efectuarii lucrarilor hidrotehnice necesare.

CAP. 2 - Cadrul natural/mediul

2.1. Relief Delta Dunării, ca de altfel toate deltele, este o formaţiune tânără, rezultată din raportul dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării, curenţii, mareele şi valurile, pe de o parte, şi debitul de apă şi aluviuni transportat de râu în zona de vărsare, pe de altă parte. La aceste condiţii se mai asociază configuraţia reliefului submers, costier, marin. Sub aspect morfologic, Delta Dunării este considerată o câmpie aluvială în formare, caracterizată printr-o hipsometrie redusă (ecart altitudinal de cca 16 m), din care o parte sub nivelul marin. Diferenţierile morfologice, excluzând albiile celor trei braţe principale (Sfântu Gheorghe, Sulina, Chilia), sunt date de:

- grindurile fluviatile, care însoţesc arterele hidrografice, cu desfăşurare mai mare, prin juxtapunere, la vârful deltei şi cu altitudini între 1 – 3 m (ex. în subunităţile Sireasa, Rusca-Bălteni);

- grindurile maritime, cu altitudini mai semnificative (2 – 13 m), cu orientare cvasitransversală şi acestea fiind asociate – juxtapuse (Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol);

- depresiuni, ale căror cote altitudinale se găsesc cu 1 – 3 m sub nivelul marin, în funcţie de poziţia lor geografică, fiind delimitate de grindurile menţionate;

- terenurile predeltaice, numite şi martori de eroziune, resturi din Câmpia Bugeacului (Câmpul Chiliei şi nucleul grindului Stipoc), dar şi din structura de fundament mai „veche”, dacă ne referim şi la Complexul lacustru Razim – Sinoie (insulele Popina, Grădişte, Bisericuţa şi cel al şisturilor verzi de sub Cetatea Histria).

10

Dacă acest suport morfologic al Deltei Dunării este puţin diferenţiat, în schimb, peisajul geografic este complex, constituindu-se într-o varietate de ecosisteme, rezultată din integrarea factorilor fizico – geografici (relief, ape, vegetaţie, faună, sol), pe fondul climatic temperat – continental, cu cei socio – economici (aşezări umane, activităţi economice). În limitele spaţiului deltaic asupra căruia s-au făcut măsurătorile hipsometrice, hidrografice şi de vegetaţie au fost separate trei unităţi deltaice principale şi anume:

- unitatea Chilia – Sulina, care cuprinde spaţiul dintre braţele Chilia, Tulcea şi Sulina, pe de o parte şi ţărmul Mării Negre, pe de altă parte – numit pe scurt unitatea Letea;

- unitatea Sulina – Sfântu Gheorghe între braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe şi, respectiv ţărmul Mării Negre, numită şi unitatea Caraorman;

- unitatea Dranov, axată pe lacul cu acelaşi nume, situată la sud de braţul Sfântu Gheorghe, ţărmul estic al lacului Razim şi ţărmul Mării Negre.

În afară de aceste unităţi mari au fost incluse şi spaţiile de pe partea dreaptă a braţului Sfântu Gheorghe între municipiul Tulcea şi localitatea Dunavăţul de Jos. Ecartul hipsometric (altitudinal) în cazul Deltei Dunării, ca unitate geografică terminală a fluviului şi limitrofă Mării Negre, este extrem de mic şi, ca valori absolute, foarte aproape de nivelul „0" marin, respectiv al Oceanului Planetar. Ca valori extreme ecartul de variaţie pe verticală este de 15 m, luând în consideraţie cota de +12,4 m de la piramida geodezică de pe grindul Letea şi cele de –3 m din ariile lacustre din delta fluvio-marină (nu sunt luate în considerare adâncimile de pe braţele Dunării care ating valori maxime de –39 m pe Chilia, -34 m pe Tulcea, -26 m pe Sfântu Gheorghe, -18 m pe Sulina şi chiar de pe lacul de meandru Belciug de -7 m). Ecartul hipsometric este mult mai mic în Complexul lacustru Razim – Sinoie dacă nu se iau în considerare insulele (popinele), respectiv Popina (48 m), Bisericuţa (9 m), Istria şi Grădiştea. Astfel, între adâncimea maximă de 3 m în lacul Razim şi înălţimea de 2 m de pe grindul Chituc amplitudinea este de 5 m. Altitudinea medie a Deltei Dunării este de +0,52 m, rezultată din însumarea şi medierea tuturor valorilor (pe trepte hipsometrice) din cele 27 subunităţi, generalizate la nivelul celor 3 unităţi şi apoi pe întregul spaţiu deltaic. Altitudinea medie variază în cadrul celor trei unităţi deltaice, cea mai mare fiind în unitatea Letea, de 0,81 m, datorită, în special grindului Letea (1,07 m) şi Câmpului Chiliei (2,55 m), dar şi subunităţii Sireasa (1,56 m), care fiind situată la vârful deltei, se află într-un stadiu mai avansat de aluvionare. Unitatea Dranov are altitudinea medie cea mai mică, de 0,17 m, aici suprafeţele sub 0 m estimându-se la 35,8 %, iar cele între 0 şi 1 m la 62,1 %, această unitate având o serie de grinduri marine, dar cu altitudine mică, dintre acestea Crasnicol fiind mai semnificativ. Între cele două unităţi extreme se situează unitatea Caraorman cu altitudinea medie de 0,37 m la această valoare având un rol important grindurile Caraorman şi Sărăturile. Altitudinea medie a Complexului lacustru Razim – Sinoie este de circa 1 m având în vedere hipsometria celor trei grinduri maritime principale – Chituc, Lupilor şi Saele – şi a altor areale marginale, inclusiv grindul Periboina ce separă, în cea mai mare parte, lacul Sinoie de Marea Neagră. Dar dacă luăm în considerare şi acvatoriul lacurilor, aceasta este sub 0,5 m. Pe trepte altitudinale se poate aprecia că 77 % din suprafaţa întregului golf (fost Halmyris) se găseşte sub nivelul mării, în comparaţie cu Delta Dunării unde sunt numai 20 %. Între 0 şi 1 m sunt 15 % şi numai 8 % peste 1 m. Rezultă, din procentele menţionate, că această unitate geografică este mult mai puţin supusă proceselor de colmatare datorită aportului redus de aluviuni din bazinul hidrografic propriu şi din cel dunărean, un rol important avându-l şi rezistenţa rocilor la eroziune din Masivul Nord-Dobrogean.

În raport cu nivelul Mării Negre, 79,5 % din suprafaţa actuală a Deltei Dunării sunt situate deasupra nivelului 0 m şi, evident, 20,5 % sub acest reper (exclusiv suprafaţa braţelor Dunării). Din cele 79,5 % situate peste 0 m, cea mai mare extindere o are intervalul altimetric între 0 şi 1 m, de 54,6 %.

11

Dacă la aceasta mai adăugăm intervalele dintre 1 şi 2 m (18,2 %) şi cel de sub 0 m (20,5 %), rezultă că 93,3 % din suprafaţa deltei se desfăşoară pe un ecart de 3 m, ceea ce are o importanţă deosebită în adoptarea strategiei de organizare a spaţiului geografic, cunoscând specificul proceselor care au loc în raport cu regimul hidric al Dunării. Analizând cifrele rezultate din cele două documente cartografice menţionate constatăm ca pe harta I.Vidraşcu din 1911, suprafaţa sub nivelul „0" era de 45,4 % în comparaţie cu cea din 1983 de 20,5 %, rezultând deci o reducere a acestei suprafeţe cu mai bine de 50 %, deci o rată de circa 1 150 ha/an. Desigur că aceste cifre şi rata anuală de trecere a unor suprafeţe de la sub „0" la peste „0" m nu trebuie absolutizate, ci considerate numai ca o imagine a sensului de evoluţie a teritoriului deltaic. Tipuri morfogenetice Ca urmare a acţiunii de colmatare fluviatilă, de acumulare şi eroziune maritimă, teritoriul Deltei Dunării se împarte în două unităţi: delta fluvială la vest şi delta fluvio-marină la est, delimitate de partea vestică a aliniamentului grindurilor Jibrieni – Letea – Ceamurlia – Caraorman – Crasnicol – Perişor. Ele sunt diferenţiate genetic, dar şi litologic: în prima predomină aluviunile fluviatile, iar în a doua nisipurile maritime. Complexul lacustru Razim – Sinoie reprezintă o altă unitate morfogenetică grefată pe golful Halmyris. Delta fluvio-marină este constituită din intercalarea elementelor marine, cu cele fluviatile şi fluvio-marine. Aici se găsesc grinduri nisipoase, exclusiv marine, alături de depresiuni acoperite de depozite fluviale şi de natură organică. Areale depresionare sunt, în general, lagunele recent barate ce se găsesc în diferite stadii de colmatare, iar grindurile fluviale sunt aproape inexistente, cu dimensiuni reduse în lungul celor trei braţe ale Dunării. Pe grindurile fluvio-marine mari (Letea, Caraorman, Sărăturile, Chituc), nisipurile marine au fost modelate sub forme de dune, sub influenţa factorului eolian. Sub aspect morfogenetic, în perimetrul RBDD se disting câteva tipuri şi subtipuri de forme de relief (figura 9.1): 1. Grinduri şi arii de divagare fluvială rezultate din acţiunea de sedimentare a aluviunilor transportate

de braţele fluviului, de gârle şi canale. Au o lăţime şi o suprafaţă redusă, excepţie făcând grindurile fluvile de la cele două bifurcaţii (ceataluri), care au forma unor câmpii aluviale (Sireasa şi Rusca). În general au o orientare V-S, iar înălţimea lor este în descreştere din amonte în aval (1 – 3 m).

2. Asociaţii de grinduri fluvio-marine vechi şi actuale, rezultate în urma acţiunii combinate a fluviului şi a mării. Acestea sunt caracteristice deltei fluvio-marine şi sunt constituite din depozite nisipoase, cochilifere de natură litoral-marină. Ele sunt dispuse, în general, după o orientare N-S, cu arcuiri NNV-SSV sau NNE-SSE. Cele mai întinse asociaţii de grinduri fluvio-marine sunt: Letea, Caraorman, Sărăturile şi Chituc, urmate de Ivancea, Crasnicol, Perişor, Lupilor, Istria etc. cu o extensiune mai redusă. Un rol de suport important în formarea şi extinderea grindurilor Letea şi Caraorman l-au avut martorii de eroziune cu depozite loessoide acoperiţi de depozitele deltaice (Gh.Murgoci, 1912).

Insula Sacalin în formare, situată la sud-est de gura braţului Sfântu Gheorghe, face parte din seria cordoanelor litorale Crasnicol-Mocirla, care se va ataşa spaţiului deltaic prin translaţia spre vest determinată de acţiunea valurilor.

12

Figura 9.1 Tipuri şi subtipuri morfogenetice (explicaţia legendei în text) 3. Grinduri lacustre vechi şi actuale constituite din depozite nisipoase lacustre litorale (grindurile

Stipoc, Zmeica, Roşca – Merhei). La consolidarea şi extinderea grindului Stipoc un rol important l-a avut nucleul loessoid din partea centrală care este un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului.

4. Arii depresionare colmatate şi slab colmatate, mlăştinoase sau lacustre din delta fluvială, de natură fluvio-lacustră/lagunară. Acestea ocupă cea mai mare suprafaţă din delta fluvială, unde peste 60 % sunt terenuri ocupate de mlaştini, în care creşte o vegetaţie abundentă de stuf şi cca 20 % sunt suprafeţe acoperite permanent de apă, reprezentând lacurile. În cadrul acestora se deosebesc trei subtipuri morfogenetice: 4.1 arii depresionare colmatate mlăştinoase (terenuri situate deasupra nivelului mării), de natură

fluvio-lacustră/lagunară; 4.2 arii depresionare slab colmatate mlăştinoase (terenuri situate sub nivelul mării), acoperite cu

plaur şi stufăriş tot de natură fluvio-lacustră/lagunară; 4.3 arii depresionare slab colmatate lacustre (lacurile Furtuna, Trei Iezere, Matiţa, Babina, Merhei,

Gorgova, Isac, Uzlina, Dranov etc.).

13

5. Arii depresionare colmatate şi slab colmatate, mlăştinoase sau lacustre (lacuri) de natură lacustră-lagunară/marină din delta fluvio-marină. Depozitele deltaice de suprafaţă, specifice ariilor depresionare dintre grindurile (cordoane litorale) marine, acoperă depozite predominant nisipoase de origine marină. Ariile depresionare ocupă o suprafaţă relativ mai redusă în comparaţie cu extinderea grindurilor şi cordoanelor marine, iar ponderea lacurilor de natură lagunar-marină este mai restrânsă, excepţie făcând complexele lacustre Roşu-Puiu şi Razim-Sinoie. Şi aici se pot deosebi următoarele subtipuri morfogenetice:

5.1 arii depresionare colmatate mlăştinoase (situate deasupra nivelului mării), de natură lacustră-lagunar/marină;

5.2 arii depresionare slab colmatate mlăştinoase (situate sub nivelul mării), acoperite cu plaur şi vegetaţie de stuf, de natură lacustră-lagunară/marină;

5.3 arii depresionare slab colmatate lacustre (lacuri) de natură lacustră-lagunară sau lagunar-marină (Puiu, Lumina, Roşu, Zătoane, Razim, Goloviţa, Zmeica, Sinoie, Istria, Nuntaşi etc.).

6. Arii cu dune de nisip pe grindurile fluvio-marine, formate sub acţiunea vânturilor dominante din nord şi nord-est (Letea, Sărăturile, Caraorman şi Chituc). Cota maximă a dunelor pe grindul Letea este de +13 m, iar pe grindul Caraorman de +7 m.

7. Martori de eroziune – porţiuni ale uscatului predeltaic, sub aspect litologic, se disting două subtipuri:

7.1 Martori din uscatul predeltaic, constituiţi din loessuri şi depozite loessoide de vârstă cuaternară. Acestea sunt reprezentate prin câmpul continental loessoid Chilia (un fragment din Câmpia Bugeacului) şi prin grindul Stipoc (nucleul central).

7.2 Martori de eroziune constituiţi din roci de fundament, reprezentaţi prin insulele calcaroase Popina, Grădiştea de vârstă triasică, Bisericuţa de vârstă cretacică şi ivirile de şisturi verzi de la Cetatea Histria de vârstă Paleozoică.

2.2. Clima Unităţile geografice care compun RBDD sunt rezultatul interacţiunii mai multor subsisteme

naturale, în cadrul cărora, subsistemul climatic are un rol important în geneza şi evoluţia peisajului deltaic.

2.2.1. Parametrii climatici Clima suportă trei influenţe exterioare, ca urmare a poziţiei „de tampon” a RBDD între uscatul continental limitrof care o înconjoară pe laturile de nord, vest şi sud şi Marea Neagră spre est: influenţele continentale, pontice şi, respectiv, cele ale aerului în advecţie. 2.2.2. Factorii genetici ai climei Radiaţia solară globală, ca principal factor genetic al climei, atinge pe teritoriul RBDD, cele mai mari valori medii anuale din România; ele cresc de la vest (cca 130 kcal.cm2), la est (peste 135 kcal.cm2) sub influenţa Mării Negre. Valorile ei depind de nebulozitatea totală şi, respectiv, de durata de strălucire a Soarelui. Nebulozitatea totală are o medie anuală care se reduce treptat dinspre vest (>5,6 zecimi) spre est (<5,2 zecimi) unde se remarcă cea mai mică valoare. Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin creşte de la vest la est (Tulcea 66 zile, Jurilovca 69,4 zile, Sfântu Gheorghe 80,1 zile), în schimb, numărul mediu anual al zilelor cu cer acoperit, scade (Tulcea şi Jurilovca 99 zile, Sfântu Gheorghe 90 zile), concomitent cu reducerea nebulozităţii. Durata medie anuală de strălucire a Soarelui înregistrează o variaţie teritorială inversă nebulozităţii. Valorile ei cresc de la vest la est: Tulcea 2 260 ore de insolaţie, Gorgova şi Jurilovca 2 325 ore, Sfântu Gheorghe 2 502 ore, ultima fiind valoarea cea mai mare; ea este uşor diminuată pe suprafaţa apelor costiere ale Mării Negre, la Sulina (2 475 ore de insolaţie), unde aerul ceţos şi ceaţa sunt ceva mai frecvente (Atlas R.S.România, 1975 – 1979).

14

Circulaţia generală a atmosferei, al doilea factor genetic al climei, este cea zonală, de vest, în cea mai mare parte a anului, determinată de poziţia RBDD pe glob. Pe fondul acesteia acţionează principalii centrii barici:

- ciclonii mediteraneeni (sau pontici), cu evoluţie normală şi mai ales retrogradă, care provoacă schimbări bruşte de vreme, o gamă variată de fenomene meteorologice, precipitaţii bogate şi cu intensitate mare

- anticiclonul azoric, ce acţionează aproape tot anul, de care depinde maximul pluviometric anual din iunie cu valori reduse (35 – 55 mm), din cauza continentalizării maselor de aer;

- anticiclonul est-european, ce acţionează cu precădere iarna, când determină advecţii ale aerului rece, polar sau arctic care generează răciri şi îngheţuri puternice, cu temperaturi minime ce pot coborî sub –25o C, iar în corelaţie cu ciclonii mediteraneeni, viscole violente şi furtuni în zona apelor costiere ale Mării Negre;

- anticiclonul scandinav provoacă îngheţuri, brume şi ninsori timpurii toamna şi târzii primăvara, valuri de frig puternice iarna, ninsori abundente şi vânturi de nord şi nord-vest, cu viteze mari. Suprafaţa subiacentă-activă, al treilea factor genetic al climei şi principalul factor genetic al topoclimatelor, acţionează în dublu sens: pe de o parte, altitudinile mici şi relativa omogenitate determină simultaneitatea proceselor climatogenetice ce ţin de circulaţia generală a atmosferei (advecţii rapide ale maselor de aer, condiţii de timp relativ asemănătoare, temperaturi extreme apropiate etc.); pe de altă parte, mozaicul de ecosisteme, naturale şi antropice, introduce modificări locale ale parametrilor climatici pe fondul climatului general.

În general, Marea Neagră, fiind o mare continentală, exercită o influenţă asupra regiunilor limitrofe, relativ redusă, dar cumulată cu influenţa suprafeţelor acvatice şi mlăştinoase de pe teritoriul RBDD, ce acoperă aproape tot spaţiul; cea mai mare influenţă se simte peste primii 25 km depărtare de ţărm, teritoriu în care gradienţii orizontali de temperatură şi umezeală se reduc evident (D. Ţâştea şi colab., 1969). Aceasta se diminuează treptat spre vest, concomitent cu creşterea influenţei uscatului continental limitrof. 2.2.3. Temperatura aerului În concordanţă cu influenţele exterioare, temperatura aerului are valori moderate, fiind totuşi, în zona litorală, dintre cele mai mari din ţară. În cursul anului, temperatura medie lunară înregistrează un minim în ianuarie, singura lună din an cu valori negative şi un maxim în iulie pe tot teritoriul rezervaţiei, cu excepţia apelor teritoriale de pe platforma continentală, unde cele două momente principale sunt decalate cu o lună, în februarie şi, respectiv, în august. Sub influenţa acvatoriului marin, în ianuarie temperatura aerului creşte de la vest la est: Tulcea -1,5º C, Gorgova şi Jurilovca -1,4º C, Sulina-oraş -0,4º C, Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei -0.3º C, Sulina-dig -0,2º C şi Platforma Gloria, 2,6º C, valoarea cea mai mare. În anii cei mai geroşi, temperatura lunii ianuarie poate coborî sub -8º C (1942), iar în cei mai călduroşi, poate atinge 3 – 5º C (1936, 1985). Tot astfel, în luna iulie, mediile lunare cresc în acest sens, depăşind 22º C: Jurilovca 22,6º C, Tulcea 22,7º C, Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei 22,9º C, Sulina-dig 23,0º C şi numai 22,0º C la Platforma Gloria datorită umezelii mari a aerului. În anii cei mai călduroşi, mediile acestei luni au depăşit 24 – 25º

C (iulie 1936), dar au scăzut sub 21º C, în cele mai răcoroase luni (1902, 1943, 1949, 1969, 1970 etc). Deasupra apelor teritoriale ale Mării Negre, la Platforma Gloria, minimul termic anual s-a înregistrat în februarie, fiind de +0,9º C, iar maximul termic anual, în august, de 22,4º C.

Se conturează astfel, în zona litorală şi pe suprafaţa apelor teritoriale limitrofe, cel mai mare potenţial termic.

15

Figura 11.1 Temperatura aerului

Amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului are cele mai mici valori, de cca 23,0º C, în extremitatea estică a rezervaţiei, acolo unde rolul de moderator termic al acvatoriului marin este mai mare şi cele mai mari valori, în extremitatea estică a acesteia unde influenţa continentală este mai mare; aşadar, ele scad de la vest la est: Tulcea 24,2ºC, Jurilovca 24,0º C, Gura Portiţei, Sfântu Gheorghe şi Sulina-dig 23,2º C.

2.2.4.Îngheţul Data medie a primului îngheţ de toamnă este din ce în ce mai întârziată de la vest (Tulcea 31.X) la est (Sulina-dig, 12.XI), pe măsură ce creşte influenţa mării şi de la sud (Jurilovca 5.XI), spre nord (Sfântu Gheorghe 6.XI, Sulina-dig 12.XI), ca urmare a poziţiei staţiei la distanţă de 6 km în larg, înconjurată de ape.

16

Data medie a ultimului îngheţ de primăvară este din ce în ce mai întârziată în sens invers, de la est (Sulina 28.III) spre vest (Tulcea 2.IV) şi de la nord (Sulina 28.III) spre sud (Jurilovca 30.III) din aceleaşi motive.

Durata medie a intervalului fără îngheţ creşte de la vest (Tulcea 211 zile) spre est (Sulina 228 zile – aceasta fiind cea mai mare din România) şi de la sud (Jurilovca 219 zile) spre nord (Sfântu Gheorghe 223 zile, Sulina 228 zile), concomitent cu creşterea influenţei mării.

Durata medie a intervalului posibil cu îngheţ creşte în sens invers, dinspre est, unde este cea mai mică (Sulina 137 zile) spre vest, unde, din cauza influenţei continentale, îngheţul persistă mai mult (Tulcea 154 zile) şi dinspre nord (Sulina 137 zile) spre sud (Sfântu Gheorghe 142 zile, Jurilovca 146 zile).

Cel mai timpuriu îngheţ de toamnă s-a produs în toată rezervaţia la aceeaşi dată (Sulina şi Tulcea, 4.X anual), ca şi cel mai târziu îngheţ de primăvară (Sfântu Gheorghe şi Tulcea 27.IV anual), din cauza absenţei obstacolelor, fiind cu circa o lună de zile mai timpurii şi respectiv mai târzii faţă de datele medii.

Durata maximă posibilă a intervalului cu îngheţ scade de la vest (Tulcea 206 zile) spre est (Sulina 197 zile), iar durata minimă posibilă fără îngheţ, creşte de la vest (Tulcea 159 zile) la est (Sulina-dig 168 zile).

2.2.5.Umezeala aerului

Datorită numeroaselor surse de evaporaţie şi de evapotranspiraţie, pe teritoriul RBDD, valorile medii anuale ale umezelii relative sunt egale sau mai mari de 75 %. Ele cresc de la vest spre est: Jurilovca 76 %, Tulcea şi Gorgova 80 %, Sulina 84 % şi Sfântu Gheorghe 86 %.

Din octombrie până în martie inclusiv, mediile lunare depăşesc 80 % la toate staţiile, iar din aprilie până în septembrie, numai la Sulina şi Sfântu Gheorghe. În decembrie şi ianuarie ating 88 – 96 %.

2.2.6.Precipitaţiile atmosferice

Sub influenţa uscatului limitrof şi al Mării Negre, precipitaţiile atmosferice se reduc treptat de la vest la est.

Un aport însemnat la cantitatea anuală de precipitaţii îl au ploile de vară, cu caracter local. Astfel, în timp ce pe suprafaţa continentală limitrofă, sub influenţa convecţiei termice din timpul zilei, iau naştere curenţi de aer ascendenţi care generează nebulozitate şi ploi convective, suprafeţele acvatice, mai ales de deasupra apelor costiere, datorită proceselor de evaporaţie care implică consum de căldură, se formează inversiuni de temperatură, caracterizate prin curenţi de aer descendenţi, fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase şi diminuarea sau absenţa precipitaţiilor.

În acest context, cantităţile medii anuale au următoarelor valori (figura 11.2):

- în spaţiul deltaic: Tulcea 438,4 mm, Gorgova 406,9 mm, Sfântu Gheorghe 403,6 mm, Sulina-dig 330,5 mm;

- în Complexul lagunar Razim-Sinoie: Jurilovca 386,6 mm, Dranov 356,5 mm şi Gura Portiţei 327,2 mm.

Pe grindurile Caraorman şi Sărăturile, acestea depăşesc 400 mm (Sfântu Gheorghe 403,6 mm), ca urmare a ploilor convecte locale.

De-a lungul anilor, cantităţile medii anuale de precipitaţii au înregistrat mari variaţii neperiodice, cele mai mari contraste pluviometrice fiind chiar pe litoral, la Sulina: 690,5 mm în 1935, cea mai mare valoare anuală, reprezentând dublul valorii medii multianuale şi 132,7 mm în 1920, cea mai mică valoare anuală, ceea ce reprezintă cca 1/3 din media multianuală.

În timpul anului, cantităţile medii lunare de precipitaţii înregistrează un maxim anual în iunie (45 – 55 mm) şi un minim în februarie (18 – 35 mm), cu aceeaşi tendinţă de reducere vest-est. Pe litoral, mai

17

apare şi un maxim secundar în noiembrie-decembrie, dar cu valori mai mici (30 – 38 mm), determinat de ciclonii mediteraneeni şi pontici din această perioadă.

Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii (≥0,1 mm) se reduce treptat de la vest spre est: Tulcea 104,1 mm, Gorgova 96,4 mm, Jurilovca 90,4 mm, Sfântu Gheorghe 88,0 mm şi Sulina 87,3 mm. Figura 11.2 Precipitaţiile atmosferice

Schimbări climatice Situatia la nivel global si la nivel de subregiune – România

Datele climatice din ultimul secol arată o încalzire progresiva a atmosferei si reducerea cantităţii de precipitaţii, având repercursiuni asupra productivităţii agricole din diferite zone geografice şi asupra gospodăririi resurselor de apa. Pe lângă factorul climatic, activitatea economică intensă şi-a lasat amprenta asupra mediului inconjurător. Cu mulţi ani in urmă, teritoriul României era acoperit de păduri pe 79-80% din suprafaţa sa. Dezvoltarea continuă a societaţii umane a dus la defrişarea unor importante suprafeţe de pădure pentru obţinerea terenurilor agricole, păşunilor şi dezvoltării unor activităţi industriale, astăzi pădurile ocupând doar 29% din teritoriul ţării. Conform datelor furnizate de CNUCD, o treime din suprafaţa Globului este ocupată de terenuri aride, din care 70% au folosinţă agricolă şi sunt moderat-puternic afectate de degradare. Anual se pierd prin eroziune 24 mld. tone de sol arabil si peste 1 mld. de oameni sunt afectati de acest fenomen. România este prima ţară europeană situată la nord de Paralela 44 confruntată cu deşertificarea. Cauzele care au dus la aceste fenomene în România sunt

18

schimbările curente de climă (cu apariţia secetei puternice din ultimii zeci de ani) şi degradarea solului datorită unor practici necorespunzătoare. Inregistrările meteorologice pe o perioada mai mare de 100 de ani arată o tendinţă evidentă de deşertificare pe o suprafaţă de 3 mil. ha in Dobrogea, Estul Munteniei si Sudul Moldovei, din care 2,8 mil ha teren arabil (20% din fondul agricol al României). Teritoriul cu o deşertificare intensă şi un risc mare de secetă include toata Câmpia Română, Sudul Moldovei în lungul râului Prut până în oraşul Iaşi, Podişul Dobrogei, Delta Dunării şi într-un procent mai mic Câmpia Vestică. Zona afectată de seceta este şi mai mare, ea acoperind întregul fond arabil al României, iar zonele afectate de degradarea solului acoperă cca. o jumatate din teritoriul naţional. Zonele cele mai afectate de eroziune sunt Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei, Podişul Getic, Trotuş-Olt. Observaţiile pe termen lung arată o tendinţă evidentă de amplificare şi agravare a fenomenului de degradare a solurilor in România.

Cauze – efecte Mediul inconjurător reprezentat prin factorii săi de mediu este un tot unitar şi orice perturbare a unuia dintre aceşti factori se propagă şi asupra celorlalţi, determinând diferite răspunsuri, funcţie de intensitatea şi durata perturbaţiei. Având în vedere acest lucru, degradarea terenurilor, deşertificarea şi seceta sunt factori inseparabili din cauza legaturilor strânse dintre ei la apariţie, manifestare şi consecinţele pe termen scurt/lung pe care le au asupra mediului şi dezvoltării comunităţilor umane. Fenomene ca eroziunea hidrică amplifică puternic seceta in Dobrogea (cea mai afectată de deşertificare), Podişul Bârladului, Podişul Getic delimitat de râul Dâmboviţa, fluviul Dunărea, Subcarpaţii Getici si Câmpia Română, iar eroziunea eoliana are efecte importante asupra secetei in zonele cu soluri nisipoase din sudul si sud-estul României (Oltenia, Bărăgan, Tecuci). Salinizarea şi alcalinizarea accentuează seceta în ariile cu soluri sărăturate din Bărăgan, estul României şi vestul ţării. Seceta amplifică puternic deşertificarea şi degradarea terenurilor. În schema de alături sunt prezentaţi succint factorii care produc deşertificarea, degradarea terenurilor, seceta şi efectele acestora asupra mediului.

Clima, un factor decisiv în accentuarea stresului asupra factorilor de mediu? La nivel global se constată o perioadă de tranziţie a climei datorată efectului de seră - procesul de

încalzire globală prin care trece planeta, produs in principal de CO2 generat de arderea combustibililor şi a gazelor de eşapament. Pădurile au un rol foarte important în acumularea carbonului, iar defrişarea masivă a lor duce la creşterea accentuată a concentraţiei de carbon în aer. Conform studiilor, dacă emisia de CO2 in atmosferă nu va scadea, in cca. 60 de ani, temperatura medie va creşte pe Glob cu cel puţin 3 grade. O creştere cu jumatate de grad faţă de temperatura medie poate duce la deşertificarea unor zone de sute de kilometri patraţi şi la dispariţia unor fâşii întinse de ţărm prin creţterea nivelului oceanelor. Clima temperată, caracteristică şi ţării noastre, aflată în curs de transformare poate ajunge la stadiul de climă tropicală având ca efecte pierderi economice uriaşe şi grave consecinţe asupra sănătăţii publice (favorizarea condiţiilor de dezvoltare a viruşilor tropicali, cum ar fi malaria).

NOTĂ: Toate datele referitoare la schimbari climatice si risc climatic au fost preluate partial de pe site-ul oficial al A.N.M. 2.2.7.Vântul

Forma depresionară, deschiderea largă spre est, absenţa obstacolelor orografice şi multitudinea luciilor de apă, ca şi vecinătatea cu Marea Neagră – însemnat centru de ciclogeneză, sunt elemente ce condiţionează frecvenţa mare a vânturilor, vitezele ridicate şi calmul redus.

Vântul dominant este cel de nord-vest (Tulcea 15,4 %, Gorgova 19,7 %, Sfântu Gheorghe 17,5 %), urmat de cel din nord (Tulcea 12,3 %, Gorgova 18,6 %) şi nord – est (Sfântu Gheorghe 13,1 %). În zona litorală, în anumite sectoare predomină vântul de nord (Jurilovca 27,9 %, Sulina 18,5 %), urmat de cel de sud (10,7 % şi respectiv 16,7 %) dirijate de linia de ţărm. Aceleaşi direcţii de nord şi sud sunt

19

dominante şi în larg, pe mare, la Platforma Gloria, unde sectorul nordic deţine 44,8 % (O. Neacşa şi colab., 1989) (figura 11.3).

Viteza medie anuală pe direcţii nu are totdeauna valoarea maximă pe direcţia dominantă, cu excepţia zonei litorale (Sulina 8,4 m/s şi Jurilovca 6,7 m/s), în rest, vitezele cele mai mari de 4 – 5 m/s se realizează pe direcţia nord – est, est şi sud – est (dinspre mare).

Viteza medie anuală, indiferent de direcţie, influenţată de gradul redus de rugozitate şi mai ales de

vecinătatea cu marea, are cele mai ridicate valori deasupra apelor costiere limitrofe (Sulina-dig 7,1 m/s) şi apoi în largul zonei litorale (Jurilovca 4,4 m/s, Sfântu Gheorghe 4 m/s).

Deci, estul rezervaţiei beneficiază de cel mai mare potenţial energetic eolian. În apele costiere, la Sulina, vântul are în 24 ore o viteză medie energetică, relativ constantă tot

anul, de 7 m/s. Calmul atmosferic se reduce treptat de la vest la est, concomitent cu reducerea rugozităţii

suprafeţei active: Tulcea 23,8 %, Sulina-dig 1,8 %, aceasta fiind cea mai mică valoare. Brizele reprezintă o caracteristică importantă a zonei litorale a RBDD, ca urmare a contrastului

termo-baric dintre apă şi uscat. În timpul a 24 ore, ele se rotesc conform acelor de ceasornic, acoperind un cadran de 360º. Briza de mare se resimte ziua, între orele 10 şi 20, iar briza de uscat, noaptea, între orele 23 şi 7; între 21 şi 22, ca şi între 8 şi 9 se realizează fazele de echilibru termic (O. Neacşa şi colab., 1974). Figura 11. 3 Vântul

2.3. Flora şi vegetaţia Teritoriul RBDD se caracterizează printr-o diversitate deosebit de mare de elemente areologice, atât din punctul de vedere al refugiilor postglaciale cât şi al repartiţiei geografice actuale a speciilor. Se poate

20

aprecia că, la originea diversităţii ridicate a florei şi faunei teritoriului RBDD, un rol important l-a avut poziţia geografică sud-est-europeană, apropiată de refugiile postglaciare mediteraneene, precum şi influenţele refugiilor estice, mai pronunţate decât în teritoriile central-europene. De asemenea, o importantă influenţă a avut şi specificul genezei Deltei Dunării. Sub aspect biogeografic, teritoriul RBDD se află situat în marea regiune palearctică (ce cuprinde întreaga Europă, partea de nord a Africii şi Asia fără India şi Indochina), subregiunea euromediteraneană. Sub aspect fitogeografic se încadrează în provincia danubiano-pontică, formând o unitate proprie, şi anume districtul Delta Dunării (V. Ciocârlan, 1994). Sub aspectul zoogeografic al faunei de apă dulce, subregiunea euromediteraneană este divizată în provincia ponto-caspică, districtul nord-ponto-caspic, iar în ceea ce priveşte Marea Neagră, aici se întâlnesc specii aparţinând atât regiunilor marine litorale cât şi celor pelagice (P. Bănărescu, N. Boşcaiu, 1973).

Caracteristici ale biodiversităţii

Delta Dunării, în comparaţie cu alte delte ale Europei şi chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată, respectiv, un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unităţi sistematice, începând de la plantele inferioare (unicelulare) şi până la cele superioare (cormofite), de la animalele unicelulare (protozoare) şi până la vertebratele cele mai evoluate (mamifere). Dar, mai mult decât atât, RBDD frapează încă prin densitatea ridicată de exemplare la multe specii, care în zilele noastre sunt rare sau lipsesc din alte regiuni ale continentului, cu toate că, datorită unor influenţe antropice din ultimele decenii (poluarea apelor, transformarea unor suprafeţe naturale în terenuri silvice, piscicole şi agricole etc.), n-a produs o diminuare până la dispariţie a unor specii de plante şi animale. Numărul speciilor ce trăiesc pe acest teritoriu este cu siguranţă mai mare decât cel cunoscut în prezent, întrucât inventarele întreprinse în trecut şi după înfiinţarea RBDD nu au cuprins toate zonele, nici sub aspect sistematic şi nici teritorial.

Până acum au fost inventariate 1 642 specii de plante şi 3 768 specii de animale, dintre care circa 1 530 specii de insecte, 70 specii de melci, 190 specii de peşti, 16 specii de reptile, 8 specii de broaşte, 325 specii de păsări şi 34 specii de mamifere (figura 13.1). Multe specii de plante şi animale sălbatice din habitatele naturale sunt valorificate de om, constituind o resursă naturală regenerabilă. Un număr relativ mare de specii de plante şi animale, chiar dacă nu sunt de interes economic, prin frumuseţea lor reprezintă adevărate „nestemate” ale naturii, frecvente aici şi rare în alte zone. Amintim dintre plante – endemitele Centaurea pontica şi Centaurea jankae, orhideele (Orchis elegans, Platantera bifolia, Anacamptis pyramidalis), liana grecească (Periploca graeca), volbura de nisip (Convolvulus persicus), dintre insecte fluturii iris (Apatura metis, Rhiparioides metelkana, Catocala elocata, Arctia villica, Thersamonia dispar), dintre coleoptere - nasicornul (Oryctes nasicornis), mantodeul Empusa fasciata şi ortopterul Saga pedo. Dintre amfibieni, brotăcelul (Hyla arborea) este deosebit de numeros aici. Păsările sunt bine reprezentate, unele protejate (pelican comun şi pelican creţ, lebăda cucuiată, egreta mare şi egreta mică, stârcul galben, stârcul lopătar, avozeta, piciorongul, raţa cu perucă, gâsca cu gât roşu şi multe altele). Majoritatea sunt cuibăritoare în zonă.

Indiferent de valoarea economică sau cea estetică, fiecare specie deţine un rol ecologic bine determinat în ecosistemele deltaice, prin poziţia ce o deţine în cadrul lanţurilor trofice. 1 În ecosistemele dulcicole stagnante, flora microalgală şi macrofitică ce constituie producătorii primari, precum şi multe specii de protozoare, asigură continuitatea consumatorilor animali pentru foarte multe specii din verigile inferioare ale lanţului trofic: viermi rotiferi, unele specii de moluşte, entomostracei planctonici, hidracarieni, insecte şi peşti algo- şi fitofagi, amfibieni în stadiile larvare (mormoloci), păsări ierbivore (lebede, unele specii de raţe, lişiţă, gâşte etc.).

21

În al doilea „front” al consumatorilor intră unele specii de entomostracei carnivori (copepode), insecte acvatice carnivore (larvele şi adulţii unor coleoptere ditiscide, larvele libelulelor, ploşniţele de apă), peştii zoofagi, toţi amfibienii, două specii de şerpi, păsările acvatice zoofage, mamiferele acvatice carnivore, şi lanţul trofic acvatic poate continua până pe la treapta a cincea. De menţionat este şi nivelul consumatorilor detritivori printre care amintim viermii nematozi şi oligocheţi, moluşte mai ales bivalve, unele insecte în stadiul larvar (chironomidele) şi chiar unii peşti (carasul argintiu). Datorită creşterii, în ultimele decenii, a gradului de poluare a bazinului dunărean şi, în special, aportul crescut de nutrienţi (azot şi fosfor), microalgele, mai ales cele din grupul cianoficeelor (albastre), care în sezonul cald acoperă majoritatea suprafeţelor lacustre din întreg teritoriul RBDD, imprimând circuitului materiei vii şi moarte un sens nedorit şi anume, diminuarea până la dispariţie a numeroaselor specii de alge din alte grupe sistematice preferate de către consumatorii acvatici şi a unor specii şi asociaţii de plante acvatice superioare.

În consecinţă, reducerea speciilor din verigile consumatorilor precum şi deplasarea acestora în sensul populării bazinelor eutrofe cu specii care au un spectru mai larg de adaptabilitate (euritope), ca de exemplu peşti de talie mică şi cu valoare economică mai redusă (babuşcă, biban, caras, obleţ), iar ceilalţi cu un grad mai mult sau mai puţin pronunţat de stenotopie au părăsit în cea mai mare parte aceste zone (ştiucă, somn, crap etc.), unele specii fiind, în prezent, periclitate pe întreaga suprafaţă a RBDD (caracuda, linul, văduviţa). În ecosistemele terestre rămase în regim natural, mult mai reduse în suprafaţă decât în trecut, lanţurile trofice au avut mai puţin de suferit decât în cele acvatice. Nivelul consumatorilor cuprinde numeroase specii detritofage din grupul viermilor edafici nematozi şi oligocheţi, acarieni, insecte colembole etc., ce repun în circuit, alături de bacterii, numeroase substanţe minerale necesare dezvoltării vegetaţiei. În etajul superior găsim speciile fitofage, printre care cele mai numeroase sunt insectele ca: ortoptere (cosaşi şi lăcuste), stadiile larvare (omizi) ale tuturor lepidopterelor (fluturi). Dintre coleoptere mai numeroase sunt curculionidele (gărgăriţele), apoi croitorii (cerambicide), homoptere (cicade) etc. De asemenea, unele specii de păsări ierbivore şi granivore se hrănesc în aceste zone (gâşte, fazan, mai multe specii de păsări cântătoare), iar dintre mamifere toate speciile de rozătoare (şoareci şi şobolani, iepuri), precum şi căpriorul şi porcul mistreţ. Foarte numeroasă este şi categoria zoofagilor, atât ca număr de specii, cât şi ca abundenţă. Numeroase insecte consumă nevertebrate fitofage sau detritofage (carabi, buburuze, libelule, viespi). Toate speciile de broaşte şi şopârle se hrănesc cu viermi şi insecte, iar dintre şerpi, vipera de stepă consumă un procent ridicat de ortoptere. Majoritatea păsărilor cântătoare sunt consumatoare de insecte, iar dintre mamifere menţionăm pe cele de talie mică din ordinul insectivorelor (chiţcani, arici, cârtiţă) şi al chiropterelor (lilieci).

Pe treapta superioară sunt carnivorele (consumatoare de vertebrate şi uneori nevertebrate): mamiferele carnivore (vulpe, enot, şacal auriu, dihor, hermelină, nevăstuică), şerpii (şarpele de casă, şarpele rău, vipera de stepă), păsările de pradă de noapte (cucuveaua, ciuful, striga, huhurezul) şi cele de zi (şoimuleţul de seară, şoimul rândunelelor, vânturelul), fiind specii frecvent întâlnite în teritoriul RBDD. 2.3.1.Flora Comparativ cu flora regiunii continentale limitrofe (Dobrogea), care cuprinde peste 1 900 specii de cormofite (reprezentând peste 50 % din flora întregii ţări), flora Deltei Dunării şi a Complexului lagunar Razim – Sinoie este mai săracă (779 specii), cuprinzând în majoritatea lor taxoni cu areal larg: elemente eurasiatice – cca 30 %; continental-eurasiatice – cca 15 %; cosmopolite – cca 10 %). Majoritatea speciilor sunt hidrofile (acvatice), higrofile (palustre), psamofile (adaptate la zone nisipoase) şi halofile (de sărătură).

22

Comparând numărul de specii din diferite familii de angiosperme observate în Delta Dunării, se constată că numărul speciilor semnalate de literatura de specialitate (total 995 specii) este mai mare decât cel al taxonilor observaţi în perioada 1991 – 1996 (total 729 specii). Trebuie ţinut cont, însă, atât de faptul că în lista floristică de cca 150 specii sunt citate după literatura veche de peste o jumătate de secol. Dintre aceşti taxoni neregăsiţi pe teritoriul deltei fac parte specii de pajişti umede, de pădure sau din vecinătatea pădurii (Orchis morio, Orchis coriophora, Liparis loeselii, Gentiana cruciata etc.) sau specii palustre (Calla palustris, Caldesia parnassifolia, Viola palustris, Menyanthes trifoliata etc.). 2.3.1.1 Plante superioare acvatice şi palustre

În fitocenozele (comunităţi de plante) acvatice şi palustre predomină elementele floristice eurasiatice şi circumpolare. În compoziţia asociaţiilor acvatice şi hidrofile intră aproximativ 120 specii de plante.

În cazul lacurilor suficient de adânci se găsesc mai multe tipuri de comunităţi vegetale, grupări naturale ce au forma unor fâşii paralele cu linia ţărmului. Aceste asociaţii sunt alcătuite din specii ce au cerinţe bine determinate faţă de habitat (tipul solului, grosimea şi consistenţa mâlului, adâncimea apei etc.). Tabelul 13.2 Numărul de specii ale unor familii din grupa mono- şi dicotiledonatelor

Familia Terra România

Delta (a) Delta (b)

RBDD

Compositae 20 000 447 107 91 98 Cruciferae 4 000 188 56 43 46 Scrofulariaceae 3 000 123 33 27 29 Umbelliferae 3 500 129 33 24 25 Cyperaceae 3 500 132 46 40 44 Gramineae 6 000 286 97 79 84 Liliaceae 4 000 119 22 11 12 Orchidaceae 20 000 57 13 10 10 Cormofite 300 000 3 763 995 729 779

NOTÃ: Delta (a) – număr de specii publicate în lista floristică recentă (Ciocârlan, 1994); Delta (b) –

număr de specii determinate în cursul anilor 1991 – 1996.

Dintre plantele acvatice fac parte speciile submerse (cu rădăcinile fixate în substrat, tulpina şi frunzele subacvatice, numai floarea se ridică deasupra apei pentru polenizare): peniţa apei (Myriophyllum spicatum), brădişul (Myriophyllum verticillatum), cosorul (Ceratophyllum demersum), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), paşa (Potamogeton crispus), broscariţa (Potamogeton natans), moţul (Potamogeton perfoliatus). Unele plante plutesc în masa apei, neavând contact cu substratul, floarea fiind singurul organ ce se ridică deasupra apei (în timpul fecundaţiei): otrăţelul de baltă (Utricularia vulgaris), aldrovanda (Aldrovanda vesiculosa). Mai aproape de ţărm trăiesc speciile cu frunzele natante. Unele au rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul cuvetei lacustre (nufărul alb – Nymphaea alba; nufărul galben – Nuphar lutea; plutniţa – Nymphoides peltata; iarba broaştelor – Hydrocharis morsus-ranae; troscotul de baltă – Polygonum amphibium; cornacii – Trapa natans), altele plutesc liber la suprafaţa apei (diferite specii de lintiţă – Lemna minor, L. gibba, L. trisulca, Spirodella polyrhiza). Rizacul (Stratiotes aloides) face parte din speciile cu frunzele emerse, vârful frunzelor fiind deasupra nivelului apei, baza acestora şi tulpina fiind scufundată şi plutind în apă. Limbariţa (Alisma plantago-

23

aquatica), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), crinul de baltă (Butomus umbellatus) sunt, de asemenea, plante emerse ce au rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul apelor puţin adânci.

Următoarea centură de plante, care face legătura dintre ape şi uscat, o formează stufărişul, asociaţie vegetală caracteristică mlaştinilor cu exces permanent de apă. Stufărişul, ce ocupă suprafeţe întinse în Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim – Sinoie, având în cadrul mediului un rol important, reprezintă un filtru biologic eficient pentru ape şi un element de protecţie a malurilor împotriva bătăii valurilor. Stufărişul apare în habitate cu ape puţin adânci (până la 1 m), cu aluviuni fine pe fund, în care sunt fixaţi rizomii şi rădăcinile speciei dominante, stuful (Phragmites australis), cu care se asociază diferite specii hidrofile ca: papura (Typha latifolia), feriga de baltă (Thelypteris palustris), pipirigul (Scirpus lacustris), gălbinele (Lysimachia vulgaris), răchitan (Lythrum salicaria), măcriş de baltă (Rumex hydrolapathum), tătăneasa (Symphytum officinale) etc.

Pe suprafeţe mai reduse sunt instalate şi comunităţi formate, în special, din papură cu frunza îngustă (de ex. Typha angustifolia), pipirig (de ex. Schoenoplectus lacustris) sau buzdugan (de ex. Sparganium ramosi).

2.3.1.2.Plante superioare terestre

Pe grindurile din Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim – Sinoie, în depresiunile cu sol salinizat se întâlnesc specii halofile, adaptate să reziste la conţinutul ridicat în săruri ale substratului: brânca (Salicornia europaea), pătlagina (Plantago maritima), albăstrica (Aster tripolium), Bassia sedoides. Pe malurile mai uscate ale depresiunilor cu sol sărăturat trăiesc elementele mezo-higro-halofile: ghirinul (Suaeda maritima), săricica (Salsola soda), Aeluropus littoralis etc.

Nisipurile grindurilor fluvio-maritime sunt populate (în funcţie de umiditatea, troficitatea şi salinitatea solului) de specii psamofile, specii adaptate la viaţa pe nisip.

Pe cordoanele nisipoase litorale se poate observa o evidentă zonare a vegetaţiei. Plaja ce se află în afara bătăii valurilor (şi care are o lăţime de circa 5 – 20 m) este populată de

exemplare răzleţe de varză de mare (Crambe maritima), ridichioară de nisip (Cakile maritima), vitrigon (Eryngium maritimum), morcovul sălbatic (Daucus guttatus) etc. Urmează un şir de dune (ce ocupă o porţiune lată de 10 – 50 m) paralele cu ţărmul mării.

Dintre plantele caracteristice acestor dune, principalul rol de fixator al nisipului îl joacă perişorul (Elymus sabulosus), iar pe solurile mai bogate în humus trăieşte cârcelul (Ephedra distachya). Pe porţiuni cu umiditate mai redusă trăiesc volbura de nisip (Convolvulus persicus), vineţelele de nisip (Centaurea arenaria), siminocul (Helichrysum arenarium), Gypsophyla perfoliata, Stachys maritima, Plantago coronopus. Pe nisipurile cordoanelor litorale se întâlnesc şi tufărişuri de cătină albă (Hippophae rhamnoides), salcie târâtoare (Salix rosmarinifolia), sălcioară (Eleagnus angustifolia), specie introdusă la început prin plantare.

Grindurile Letea şi Caraoman oferă condiţii pedo–climatice (troficitate redusă a solului, deficit de apă etc.) ce au favorizat apariţia stepelor danubian-deltaice (tipice pentru RBDD), caracterizate prin prezenţa unor elemente submediteraneene (specii de colilie – Stipa lessingiana, Stipa ucrainica; sadină – Chrysopogon gryllus).

Pe dunele înalte, cu nisip nefixat şi nesolificat, trăiesc perişorul (Elymus sabulosus), vineţele de nisip (Centaurea arenaria), troscot de nisip (Polygonum arenarium), pelinul de nisip (Artemisia arenaria) şi, pe alocuri, cârcelul (Ephedra distachya). Pe dunele mijlocii coabitează otrăţelul (Onosma arenarium), siminocul (Helichrysum arenarium), secara sălbatică (Secale sylvestre), Scabiosa ucrainica. Condiţiile de viaţă de pe dunele joase avantajează specii stepice tipice: iarba câinelui (Cynodon dactylon), părăsita găinilor (Taraxacum serotinum), trifoiul mărunt (Medicago lupulina), Convolvulus lineatus etc.

În perimetrul complexului lagunar Razim – Sinoie, pe martorii de eroziune (sol stâncos) s-a instalat un tip special de asociaţie stepicolă petrofilă, rolul principal avându-l speciile tauro-caucaziene şi mediteraneano-balcanice: cimbrişorul dobrogean (Thymus zygoides), pir crestat (Agropyron

24

brandzae), păiuş dobrogean (Festuca callieri), petrinjei dobrogeni (Pimpinella lithophila), ceapa ciorii dobrogeană (Gagea callieri).

Plante endemice. Flora din RBDD cuprinde patru specii endemice şi o subspecie endemică

(Elymus pycnanthus deltaicus)(tabelul 13.3).

Tabelul 13.3 Specii de plante endemice din RBDD

Numele genului

Numele speciei

Locul unde a fost semnalat

Centaurea pontica zona oraşului Sulina Centaurea jankae Capul Doloşman Ornithogallum amphibolum grindul Caraorman oreoides Insula Popina

Numărul mic de endemisme se explică prin mai multe condiţii obiective, principalul fiind vârsta relativ redusă (max. 5 000 ani) a ecosistemelor deltaice.

Cele 4 specii endemice reprezintă 0,51 % din totalul speciilor de plante din RBDD. Acest număr poate să pară redus, în special dacă ţinem cont de faptul că în România există 50 specii endemice de plante (reprezentând 1,33 % din flora autohtonă) şi, mai ales, dacă o raportăm la zonele învecinate, unde relieful a favorizat apariţia a numeroşi taxoni cu areal redus (de ex. în Turcia, ţară riverană Mării Negre, au fost descrise cca 3 000 de endemite vegetale). Plante periclitate. Dintre speciile vegetale, identificate în perioada 1991 – 1996, un număr de 95 de taxoni sunt consideraţi specii periclitate, adică specii la care s-a constatat un regres (în special din cauza activităţilor umane), specii al căror populaţii sunt răspândite pe arii reduse, astfel încât orice presiune asupra lor ar putea duce la dispariţia acestora sau specii care au un areal redus pe plan mondial. Dintre speciile periclitate fac parte atât plantele acvatice (otrăţel de baltă – Utricularia vulgaris, aldrovanda – Aldrovanda vesiculosa), plante palustre (săgeata apei – Sagittaria trifolia; Trachomitum venetum, stânjeneii de baltă – Iris variegata), orhideele de pe grindul Letea (Anacamptis pyramidalis, Epipactis atrorubens, Neottia nidus-avis, Platanthera bifolia etc.), de pe grindul Caraorman (Cephalantera longifolia, Dactylorhiza incarnata) sau de pe grindurile din zona Complexului lagunar Razim – Sinoie (Orchis coriophora), graminee (Aegilops cylindrica de pe dunele din Letea, Hordeum amritimum de pe grindul Caraorman, Saccharum strictum de pe grindul Palade etc.), arbuşti (păliurul – Paliurus spina-christi), specii psamofile de pe grindurile fluvio-maritime (ridichioara de nisip – Cakile maritima, varza de mare – Crambe maritima, volbura de nisip – Convolvulus persicus, plesnitoare – Ecballium elaterium) etc.

Factorii care limitează dezvoltarea acestor specii sunt variaţi. În cazul plantelor acvatice eutrofizarea accentuată este cauza principală: cantitatea mare de nutrienţi transportaţi de Dunăre nu poate fi preluată în totalitate de plantele acvatice, astfel că ele devin accesibile algelor.

Succesiunile de creşteri explozive şi descreşteri bruşte ale numărului de alge provoacă oscilaţii cu amplitudine mare în conţinutul de oxigen al apei, în cursul nopţilor de vară şi toamnă timpurie concentraţia în oxigen atingând valori minime.

Paralel cu aceste dezechilibrări ale conţinutului de gaze solvite în apă, numărul mare de alge funcţionează ca un ecran, împiedicând pătrunderea razelor solare până la plantele superioare submerse, efectul fiind dispariţia acestora din habitatele afectate de „înfloririle” algale. La plantele terestre, factorul limitativ este apa: scăderea nivelului apelor freatice a afectat pădurile de pe grindurile fluvio-maritime (în special pădurea Caraorman).

25

Dintre speciile periclitate fac parte şi plantele ce au populaţii reduse pe plan european sau mondial. Unii dintre aceşti taxoni sunt sporadici în deltă (trifoiul cu patru foi – Marsilea quadrifolia) sau pot fi specii ce sunt frecvent întâlnite în habitatele naturale deltaice (cârcelul – Ephedra dystachia, de pe dunele nisipoase). Plante introduse de om. O parte din speciile existente în prezent pe teritoriul RBDD a fost introdusă de om. În majoritatea cazurilor este vorba de plante ierboase ajunse în aceste zone involuntar. Printre speciile adventive se găsesc plante acvatice natante (Azolla caroliniana), submerse (Elodea nutalli, Vallisneria spiralis), specii palustre (Acorus calamus) şi plante terestre, ruderale (Datura stramonium, Bidens frondosa). Dintre speciile adventive cu tulpina lemnoasă fac parte arbustul Amorpha fruticosa, Eleagnus angustifolia, iar cele cu tulpină volubilă sunt reprezentate de cuscută (Cuscuta campestris). Unele specii au fost introduse din motive economice (pentru exploatarea masei lemnoase) diferitele varietăţi şi hibrizi de plop; în scop medicinal (Datura stramonium, Acorus calamus); estetic (Petunia parviflora) sau accidental (Xanthium italicum), ele devenind subspontane. Lista floristică a RBDD, bazată pe inventarele metodice din perioada 1991 – 1996, cuprinde 33 de specii ce provin de pe alte continente. Majoritatea acestor specii adventive sunt de origine americană (25), în special nord-americană (17), restul speciilor provenind din Australia (Chenopodium pumilio), Asia de Sud-Vest (Veronica persica), Africa de Sud (Solanum retroflexum) etc. 2.3.2. Vegetaţia În cadrul teritoriului RBDD. se găsesc mari suprafeţe cu stufărişuri, lacuri cu vegetaţie acvatică, pajişti de luncă, păduri de luncă, plantaţii de plop şi salcie, păduri de tip continental pe nisipuri, pajişti xerofile pe nisipuri si pajişti salinizate pe nisipuri şi aluviuni.

Prin îndiguirea multor suprafeţe (cca 100 000 ha), s-au produs schimbări esenţiale în funcţia ecosistemelor din Delta Dunării, cum ar fi intensificarea proceselor de salinizare sau colmatare cu aluviuni sub influenţa modificărilor în regimul hidrologic. 2.3.2.1. Pajiştile de luncă

Pajiştile mezofile de luncă se întâlnesc în lungul reţelei hidrografice în zonele inundate temporar pe soluri aluviale gleizate şi soluri gleice. Asociaţiile de Agrostis stolonifera, Agropyron repens + Rorippa austriaca se întâlnesc pe malurile relativ înalte, în timp ce asociaţiile cu Typhoides arundinacea, Glyceria maxima + Carex sp. Şi Galega officinalis acoperă zonele mai joase.

În delta fluvială pajiştile de luncă mărginesc sau se întrepătrund cu pădurile de luncă cu păduri sud-europene de salcie, plop alb şi negru. Pe braţul Sfântu Gheorghe în aval, pajiştile mezofile însoţesc şi pădurile cu Fraxinus angustifolia + F.pallisae şi Alnus glutinosa + Periploca graeca.

Pajiştile mezoxerofile cu Cynodon dactylon si Chrysopogon gryllus se întâlnesc în partea de aval a deltei, unde efectul inundaţiilor este mai redus şi climatul relativ mai secetos (350 mm/an precipitaţii faţă de cca 400 – 450 mm în amonte).

2.3.2.2.Vegetaţia litorală şi halofilă.

Vegetaţia litorală de nisipuri nefixate este reprezentată îndeosebi de Petasites spurius + Eryngium maritimum, Elymus giganteus, Argusia sibirica, Crambe maritima, Cakile euxinia. Această vegetaţie nord-pontică de nisipuri slab salinizate se întâlneşte în lungul litoralului şi este însoţită de vegetaţie halofilă pontică pe psamosolurile salinizate sau pe solonceacurile marine.

Vegetaţia halofilă acoperă suprafeţe importante pe grindurile Sărăturile, Caraorman şi Letea. Salicornia patula şi Suaeda prostrata se întâlnesc în zonele mai puternic salinizate, iar în ordinea descreşterii salinizarii din depresiuni spre crestele dunelor, această vegetaţie este urmată de Juncus litoralis, J.maritimus, Plantago crassifolia, Statice gmelini şi pajişti semihalofile cu Puccinellia distans, P.convoluta, Apera maritima, Agrostis pontica.

26

În partea superioară a dunelor unde procesul de solificare este incipient, se dezvoltă vegetaţia xerofilă cu Carex colchica, Ephedra distachya, Secale silvestre, Festuca beckeri, Elymus giganteus adesea însoţită, pe grindurile Letea şi Caraorman, de pădurile pe nisipuri ce se dezvoltă în zonele depresionare nesalinizate.

2.3.2.3. Vegetaţia acvatică

În mod frecvent lacurile sunt mărginite cu Typha angustifolia sau Typha angustifolia, Schoenoplectus lacustris şi vegetaţie acvatică de Trapa natans şi Nymphoides peltata în lacurile cu sedimentare minerală, şi Nymphaea alba în lacurile cu turbă sedimentară. Principalele asociaţii de macrofite acvatice (M. Godeanu, 1974, A. Popescu, V. Sanda, 1976) sunt reprezentate de Charion fragilis, Potamogetion, Nymphaeion, Ceratophylletum demersi, frecvent întâlnite în lacurile mărginite cu Scirpo-Phragmitetum.

În lacurile mai puţin adânci şi ochiurile de apă din stufărişuri se întâlnesc asociaţiile Hydrocharitetum morsus-ranae, Nymphoidetum peltatae, Stratiotetum aloides, Trapetum natantis, Potametum natantis. În canale şi japse se întâlnesc asociaţiile Nymphoidetum peltatae, Trapetum natantis, Stratiotetum aloides, Potametum natantis, Myriophyllo-Potametum.

La marginea canalelor şi gârlelor se dezvoltă asociaţiile Hydrocharitetum morsus-ranae, Nymphoidetum peltatae, Stratiotetum aloides, Lemno-Salvinetum natantis, Myriophylletum spicati, Lemno-Utricularietum.

2.3.2.3. Vegetaţia de mlaştină

Zonele de mlaştină acoperă 143 500 ha, cea mai comună unitate de peisaj fiind reprezentată de suprafeţele stuficole reprezentate de asociaţia Scirpo-Phragmitetum.

Stufăriile au caracteristici distincte funcţie de cele ale habitatului, astfel, stuful monodominant cu Phragmites australis var. gigantissima (4 – 5 m înalţime), creşte îndeosebi în delta fluvială în lungul reţelei hidrografice pe soluri gleice sau gleice turboase inundate temporar. Adesea în delta fluvială stuful este mărginit sau amestecat cu Typha angustifolia şi Schoenoplectus lacustris în arealele cu sedimentare minerală activă.

În procesul de eutrofizare al deltei, mari suprafeţe cu lacuri deltaice sau lagunare au fost acoperite cu un strat de turba de 1 – 3 m sau mai gros, pe care s-a constituit formaţiunea de plaur (figura 14.2). Aceasta constă dintr-o reţea de rizomi de stuf viabili (turbă fibrică) cu o grosime de 0,8 – 1,5 m, situată pe un substrat organic vechi mai intens mineralizat (turbă hemica sau saprică) sau direct pe substratul mineral.

Plaurul poate fi fixat de substrat, flotant sau poate deveni plutitor la nivele ridicate ale apelor de inundaţie. Vegetaţia acoperitoare sub care s-au dezvoltat, în principal, depozitele de turbă este reprezentată de asociaţia Scirpo-Phragmitetum cu Phragmites australis gigantissima în arealele cu circulaţie activă a apei proaspete prin sau sub plaur şi Phragmites australis var. flavescens în zona maritimă unde influenţa apelor marine a fost mai puternică îndeosebi înainte de închiderea Complexului lagunar Razim – Sinoie.

Tot în delta marină stuful formează asociaţii cu Carex acutiformis, C. riparia şi Typha angustifolia, fiecare din aceste specii putând fi dominantă în funcţie de caracteristicile solului. Salix cinerea (zălogul) însoţeşte adesea stuful pe formaţiunile de plaur, în prezent fiind în extindere datorită reducerii activităţii de recoltare a stufului şi arderii stufăriilor, care aveau ca efect distrugerea parţială a acesteia.

27

Figura 13.2 Plaur

Tot în delta marină stuful formează asociaţii cu Carex acutiformis, C. riparia şi Typha

angustifolia, fiecare din aceste specii putând fi dominantă în funcţie de caracteristicile solului. Salix cinerea (zălogul) însoţeşte adesea stuful pe formaţiunile de plaur, în prezent fiind în extindere datorită reducerii activităţii de recoltare a stufului şi arderii stufăriilor, care aveau ca efect distrugerea parţială a acesteia.

În arealele unde plaurul nu a acoperit complet suprafaţa lacurilor, în ochiurile de apă se dezvoltă Thelypteris palustris şi vegetaţie acvatică.

2.4.Fauna. 2.4.1 Nevertebratele

Acest grup de vieţuitoare, care ocupă un rol important în ecosistemele dominant umede, din teritoriul RBDD, se caracterizează printr-o diversitate ridicată atât în ce priveşte numărul mare de specii cât şi prin abundenţa exemplarelor multor grupe sistematice.

În bazinele acvatice dulci şi ariile umede ale acestui teritoriu s-au identificat până în prezent 418 specii de viermi rotiferi, nematozi şi oligocheţi, 90 specii de moluşte, lamelibranhiate (scoici) şi gasteropode (melci), pulmonate şi branhiate, peste 190 crustacee, dominând copepodele şi cladocerele, şi de asemenea, numeroase specii de acarieni (căpuşe), aranee (păianjeni), colembole (insecte inferioare). Cel mai numeros grup este cel al insectelor pterigote (aripate), adaptate la o multitudine de tipuri de habitate.

Până în prezent au fost identificate circa 2 500 specii, însă numărul acestora este cu siguranţă mai mare. Ultimele inventare au scos în evidenţă faptul că 40 specii se înregistrează numai în acest teritoriu (endemice) şi peste 200 s-au găsit a fi noi pentru fauna României. Dintre acestea, trei specii de moluşte trăiesc doar în complexul lagunar (aria Periteaşca şi aria insulei Popina). Lista speciilor de insecte endemice (total 27 taxoni) este dominată de himenoptere (25 specii), majoritatea fiind pe Letea (15 specii). Insula Popina este singurul loc din lume unde se găseşte lăcusta Isophya dobrogensis. Subspecia „deltaica” a fluturelui Diachrysia chryson are o răspândire limitată în perimetrul RBDD; exemplare au fost observate în mai multe puncte ale deltei propriu - zise, dar şi în spaţiul complexului lagunar.

Populaţiile a numeroase specii de nevertebrate au suferit un proces de regres determinat de schimbările treptate ale mediului. Procesul are cauze naturale (colmatarea progresivă a lacurilor, încălzire gradată a climei – începând de la mijlocul secolului trecut, stabilirea în spaţiul deltei a unor specii din sudul şi sud-estul continentului etc.), sau reflectă impactul negativ al activităţilor umane (cantităţile crescânde de nutrienţi care duc la eutrofizarea, din ce în ce mai accentuată, a mediilor acvatice, păşunat excesiv, înlocuirea speciilor lemnoase autohtone cu specii de interes economic etc.). Astfel, cel puţin 18 specii de moluşte se caracterizează prin diferite grade de periclitare, adică au populaţiile din ce în ce mai reduse în comparaţie cu situaţia constatată în perioadele anterioare înfiinţării RBDD. Cea mai afectată este chiar una dintre speciile endemice (Caecum tenue), care a fost regăsită în ultimii ani doar în zona Periteaşca. Grav afectate sunt şi speciile care, deşi au un areal mai întins pe

28

continentul european, în deltă au fost găsite doar în câteva puncte, dar şi acolo numai câteva exemplare, cum ar fi Venus gallina, Donax trunculus, Monodacna colorata, Monodacna pontica, Tellina tenuis.

Prin cercetările întreprinse a reieşit că circa 196 specii de insecte sunt periclitate. S-a constatat că 111 specii de himenoptere, 51 specii de fluturi şi 32 specii de gândaci au populaţii din ce în ce mai mici. Un exemplu elocvent îl reprezintă efemeropterul Palingenis longicauda (numită popular „rusalie”) care n-a mai fost observat în deltă, deşi anterior specia a fost extrem de abundentă pe tot şenalul Dunării (pescarii în mod obişnuit foloseau larva ei drept momeală pentru pescuit). Lăcusta endemică Isophya dobrogensis se află de asemenea într-o situaţie critică (deoarece ea există doar în insula Popina) şi orice intervenţie ce afectează populaţiile acestei specii poate duce la extincţia totală a sa.

Dintre speciile protejate prin Convenţia europeană asupra vieţii sălbatice („Convenţia de la Berna”) numai cinci au fost identificate pe teritoriul RBDD: Saga pedo (lăcustă), Apatura metis (fluture de zi), Lycaena dispar (fluture de zi), Parnassius mnemosyne (fluturele apolo mic) şi Proserpinus proserpina (sfingid, fluture).

Cercetările din perioada 1991 – 1996, desfăşurate în Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim – Sinoie, au dus la identificarea unui număr maret de specii şi subspecii noi pentru fauna României (observate pentru prima dată în ţară pe teritoriul RBDD), sau noi pentru ştiinţă (descrise pentru prima dată în lume).

Până în prezent, au fost identificate pe teritoriul RBDD, 30 specii de insecte noi pentru ştiinţă (considerate endemisme), 194 specii sunt noi pentru România, majoritatea lor fiind himenoptere (138 specii), urmate de gândaci (19 specii), homoptere (14 specii) etc.

Dintre protozoare – animale unicelulare menţionăm: flagelatele, sarcodinele şi sporozoarele. Flagelatele formează una din principalele componente ale planctonului. Speciile cele mai comune

în apele dulci sunt englenele (Englena glacilis). Prezenţa lui Budo putrinus în apele dulci indică poluare cu substanţe organice. Noctiluca miliaris, o specie frecvent întâlnită în Marea Neagră, este fosforescentă şi produce fenomenul denumit „lumânarea de mare".

Sarcodinele populează aproape toate mediile de viaţă: Amoeba proteus este o specie comună în

ape dulci bogate în vegetaţie, Pelomyxa palustris preferă apele murdare, iar foraminiferele sunt în majoritatea lor marine (cochiliile lor calcaroase se depun după moarte pe fundul mării formând aşa-numitele roci biogene).

Dintre Sporozoare amintim speciile genului Plasmodium, care produc bolile denumite generic „frigurile de baltă": Plasmodium malariae, transmis împreună cu saliva ţânţarului Anopheles producea malaria mai ales prin aşezările din lunca Dunării (actual flagelul acesta a dispărut, ca urmare a campaniei de combatere din deceniul al şaselea al secolului nostru).

Dintre nevertebratele pluricelulare menţionăm: spongierii, celenteratele, viermii, moluştele, racii şi artropodele (păianjeni, miriapode, insecte).

Spongierii, organisme exclusiv acvatice, sunt frecvent întâlniţi în Delta Dunării. Cel mai comun este buretele-de-apă-dulce (Spongilla lacustris), animal cu miros de formol, cu corpul neted în apele curgătoare şi cu proeminenţe în cele stagnante.

Celenteratele sunt frecvent întâlnite sub forma „polipului" speciilor din genurile Hydra şi Chlorohydra, care stau fixate pe diverse plante, rădăcini, ramuri scufundate în apă. Caracteristice pentru pelagialul Mării Negre sunt meduzele de apă rece (Aurelia aurita), observate mai ales iarna şi „inima mării" (Rhizostoma pulmo), specie comună în întregul bazin mediteranean.

Moluştele Melcii preferă, în general, apele stagnante, bogate în plante acvatice. Majoritatea speciilor sunt

erbivore, cum sunt Planorbarius corneus, Lymnaea stagnalis (cochilia deseori acoperită de alge) etc., care pasc algele de pe frunzele plantelor acvatice sau se hrănesc chiar cu părţile moi ale acestor plante. Frecventă în Delta Dunării este Radix ovata, ce are de obicei cochilia acoperită cu un strat gros de

29

detritus. Scoicile sunt organisme exclusiv acvatice, tipic bentonice şi, fiind animale deosebit de sensibile la calitatea apei (oxigenare, substanţe poluante dizolvate etc.), prezenţa sau absenţa lor sunt buni indicatori ai stării sistemului studiat. În Delta Dunării sunt frecvent întâlnite scoica de iaz (Anodonta cygnea) şi Dreissena polymorpha (specie care are originea în Marea Sarmatică, o întindere imensă de ape puţin sărate, ce cuprindea zona de la Marea Neagră de azi până la lacul Aral). Scoica de râu (Unio pictorum) este specie reofilă: trăieşte pe fundul braţelor principale şi al canalelor mari, devenind din ce în ce mai sporadică pe măsură ce ne îndepărtăm de apele curgătoare. Crustaceele

Crustaceele inferioare. Cladocerele, ostracodele şi copepodele cuprind specii acvatice care formează o bună parte a zooplanctonului dulcicol: unele specii filtrează apa pentru a reţine diferite particule minuscule (bacterii, alge, protozoare), altele vânează activ organisme acvatice. Dintre speciile filtratoare fac parte numeroase specii din grupul cladocerelor (numiţi şi „purici de baltă") cum sunt Daphnia cucullata, Daphnia magna etc., sau cele din grupul copepodelor (Diaptomus serbicus). Prădătorii sunt şi ei fie cladoceri (Leptodora kindtii), fie copepozi (Cyclops furcifer, Cyclops insignis etc.).

Arahnidele Printre păianjeni se găsesc specii de dimensiuni mari, cum ar fi Lycosa singoriensis, care cu

picioarele întinse poate avea 5 – 6 cm. Pe teritoriul rezervaţiei au fost semnalate şi specii rare din familia păianjenilor cu cruce (de exemplu Argyope lobata, ce are mai multe excrescenţe laterale pe marginile abdomenului alb). Câteva exemplare de „văduva neagră" (Latrodectus mactans tredecimguttatus, a cărei muşcătură este periculoasă şi pentru om) au fost capturate cu mai mulţi ani în urmă pe insula Popina şi în zona Letea. Des întâlnit este păianjenul Argiope bruennichi (cu abdomenul colorat în galben, cu dungi transversale negre şi albe) care îşi ţese o plasă mare pe plantele ierboase ce cresc pe malurile canalelor, lacurilor. Păianjenul de apă (Argyroneta aquatica) îşi construieşte sub apă o plasă sub formă de clopot, în care acumulează aer: el respiră acest aer în timp ce pândeşte insectele ce înoată în desişul plantelor submerse. Acest păianjen construieşte separat pentru juvenili un alt cuib subacvatic cu aer.

Insectele Diplopodele, specii detritivore, sunt reprezentate mai ales prin Julus terrestris şi Polydesmus

complanatus, ambele specii comune în litiera pădurilor de pe grindurile din deltă. Din grupul chilopodelor amintim Scolopendra cingulata, lungă pe până la 18 cm, frecventă în zonele pietroase din sudul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (insulele Popina şi Bisericuţa, Capul Doloşman, cetatea Histria). Ea este portocalie cu două linii transversale (în stadiul tânăr) şi negru lucioasă cu picioare roşii (în stadiul adult). Scolopendra vânează păianjeni, gândaci în special noaptea, iar în cursul zilei stă ascuns sub stânci, în găuri din sol. Specia Lithobius forficatus o întâlnim frecvent în frunzarul pădurilor, atât în delta propriu-zisă, cât şi în zonele extradeltaice.

Efemeroptere au larvele adaptate la viaţa bentonică: ele se târăsc pe fundul mâlos sau se agaţă de plantele submerse (de ex. larvele speciei Caenis lactea) sau înoată în apele stătătoare (de ex. Cloeon dipterum). Adultul trece la viaţa aeriană, dar trăieşte câteva ore (sau maxim câteva zile), perioadă în care au loc împerecherea şi depunerea ouălor, după care insectele adulte mor.

Larvele trichopterelor trăiesc pe fundul apelor, unde construiesc plase pentru filtrarea apei (Hydropsyche bulgaromanorum) sau îşi construiesc din fire de nisip sau resturi de plante adăposturi turtite, mici (Orthotrichia costalis) sau lungi, conice, ascuţite (Mystacides longicornis) ce le apără atacul prădătorilor.

Grindurile nisipoase din deltă şi complexul lagunar oferă condiţii ideale mai multor specii de „leul furnicilor", cum sunt Myrmecaelurus trigrammus (frecvent pe grindurile Sărături, Caraorman şi Saele) şi Myrmeleon inconspicuus (comun pe nisipurile de la Sfântu Gheorghe, Caraorman şi Letea). Larvele

30

acestor specii sapă în nisip nişte capcane sub formă de pâlnie. Larva (ce stă îngropată în nisip pe fundul pâlniei) este înzestrată cu fălci puternice, lungi, încovoiate şi ascuţite, cu care înşfacă victimele (furnici şi alte insecte mărunte) ce alunecă în capcană.

La alte specii ce trăiesc în zone sărace în terenuri acoperite de nisip (cum este Dendroleon

pantherimus observat în zona Maliuc), larvele nu fac pâlnie în sol, ci trăiesc printre ierburi sau se ascund după o cută de teren, de unde pândesc prada pe care o prind aruncându-se asupra ei.

Libelulele. În faza larvară vânează fie pe suprafaţa mâlului (Anax parthenope, Orthethrum

albistylum), fie din desişul plantelor acvatice (Coenagrion pulchellum, Ischnura elegans). Adulţii de libelule sunt, de asemenea, organisme răpitoare, vânând din zbor diferite insecte.

Lăcustele. Una din cele mai mici ortoptere din ţară, numită Tetrix bolivari, comună în toată delta

este adaptată la viaţa în desişul vegetaţiei higrofile. La fel de frecventă este în RBDD şi cea mai mare lăcustă din România, Acrida ungarica, ce populează în special zone mai aride. Cel mai des întâlnim în toată rezervaţia specia Calliptamus barbarus şi doar la Caraorman s-au găsit câteva exemplare ale temutei lăcuste migratoare (Locusta migratoria). Dintre rarităţile faunei române face parte lăcusta Saga pedo, specializată în prădarea altor lăcuste ce trăiesc pe vegetaţia de pe locurile nisipoase însorite (Caraorman, Grindul Lupilor).

Aglomerările masive de urechelniţă dobrogeană (Labidura riparia), fenomen observat la Sfântu Gheorghe, Saele, Grindul Lupilor etc., arată că pe teritoriul RBDD această specie este mult mai frecventă decât Forficula auricularia, o urechelniţă comună în tot restul României.

În deltă şi în regiunile învecinate întâlnim toate cele trei specii de mantodee cunoscute din România: călugăriţa (Mantis religiosa) este cea mai comună dintre ele, călugăriţa cu coif (Empusa fasciata) a fost observată în special în zonele cu vegetaţie ierboasă de la malul mării (Chituc, Sfântu Gheorghe) şi călugăriţa pitică (Ameles heldreichi) mai frecventă în zona Complexului lagunar Razim-Sinoie. 2.4.2 Vertebrate

Peştii. Alături de păsări, peştii constituie una din cele mai reprezentative bogăţii faunistice ale teritoriului

RBDD. Clasa peşti începe de fapt cu cei cartilaginoşi-osoşi, reprezentaţi prin ordinul Acipenseriformes (sturioni) şi se termină cu cei cu scheletul complet osificat (majoritatea speciilor din mai multe ordine şi respectiv familii).

Din cele 300 specii din Europa şi 185 specii din România, iar în apele RBDD s-au înregistrat 133 (anexa nr. 8). Unele specii suportă praguri limitate de salinitate a apei (stenohaline), iar altele suportă variaţii mai mari (eurihaline) (figura 13.3).

Astfel, în apele RBDD trăiesc 44 specii, exclusiv dulcicole: ştiucă (Esox lucius), lin-(Tinca tinca), roşioară (Scardinius erythrophthalmus), văduviţă (Leuciscus idus), mreană (Barbus barbus) etc., 58 specii exclusiv marine: şprot (Spratus spratus phalericus), hamsie (Engraulis encrasicholus ponticus), bacaliar (Merlangius merlangus euxinus), stavrid (Trachurus ponticus), calcan (Psetta maxima maeotica), lufar (Pomatomus saltator), rândunică de mare (Trigla lucerna) etc. şi 31 specii eurihaline, atât în ape dulci, cât şi salmastre sau chiar în Marea Neagră, majoritatea speciilor de guvizi - genurile Knipowitschia, Gobius, Neogobius: morun (Huso huso), nisetru (Acipenser guldenstaedti), păstrugă (Acipenser stellatus), scrumbie de Dunăre (Alosa pontica), somon de Marea Neagră (Salmo trutta labrax), cambulă (Platichthys flesus luscus) etc.

Sunt şi unele specii care trăiesc în mod obişnuit în apele dulci dar prezintă un uşor grad de eurihalinie, putând fi întâlnite în număr redus şi în Marea Neagră, nu departe de gurile Dunării cum sunt: crap (Cyprinus carpio), avat (Aspius aspius), biban (Perca fluviatilis), şalău (Stizostedion lucioperca), somn (Silurus glanis) etc. Mai multe specii eurihaline care trăiesc şi se reproduc în apele dulci sau

31

salmastre (unele bălţi litorale şi melele), dar un număr de 8 specii ce se hrănesc şi de obicei iernează în Marea Neagră, urcă pentru reproducere în Dunăre: morun (Huso huso), nisetru (Acipenser guldenstaedti), păstrugă (Acipenser stellatus), scrumbie de Dunăre (Alosa pontica), rizeafcă (Alosa caspia nordmanni), gingirică (Clupeonella cultiventris), somon de Marea Neagră (Salmo trutta labrax), iar şipul (Acipenser sturio) nu s-a mai regăsit, fiind deci specii marine migratoare din categoria celor anadrome. Din cele 133 specii semnalate până în prezent, 6 provin din alte continente, fiind aduse de om (alohtone). Astfel, carasul argintiu (Carassius auratus gibelio) a fost adus în Europa de către acvarişti pe la începutul secolului al XVIII-lea din China, iar în ţara noastră se semnalează pentru prima dată prin 1920.

În Delta Dunării, această specie a apărut masiv după inundaţia din 1970, iar în prezent deţine locul întâi în pescuitul industrial.

Astfel, în apele RBDD trăiesc 44 specii exclusiv dulcicole (ştiucă, lin, roşioară, văduviţă, mreană etc.), 58 specii exclusiv marine (şprot, hamsie, bacaliar, stavrid, calcan, lufar, rândunică de mare etc.) şi 31 specii eurihaline (atât în ape dulci cât şi salmastre sau chiar în Marea Neagră (majoritatea speciilor de guvizi, morun, nisetru, păstrugă, scrumbie de Dunăre, somon de Marea Neagră, cambulă etc.). Sunt şi unele specii ce trăiesc în mod obişnuit în apele dulci dar prezintă un uşor grad de eurihalinie, putând fi întâlnite în număr redus şi în Marea Neagră, nu departe de gurile Dunării (crap, avat, biban, şalău, somn etc.). Mai multe specii eurihaline trăiesc şi se reproduc în apele dulci sau salmastre (unele bălţi litorale şi melele), dar un număr de 8 specii ce se hrănesc şi de obicei iernează în Marea Neagră urcă pentru reproducere în Dunăre (morun, nisetru, păstrugă, scrumbie de Dunăre, rizeafcă, gingirică, somon de Marea Neagră, iar şipul nu s-a mai regăsit), fiind deci specii marine migratoare din categoria celor anadrome (migrează contra curentului).

Prin spectrul trofic larg, peştii joacă un rol important în circuitul materiei în natură şi menţinerea echilibrului ecologic în mediul acvatic. Întâlnim specii detritofage, algofage, fitofage, zooplanctonofage, bentofage, ihtiofage, însă cele mai multe sunt eurifage (spectru variat).

32

Figura 13.3 Specii de peşti din RBDD

Sturionii. Referitor la sturioni, Grigore Antipa scria la 1909 în lucrarea „Fauna Ichtiologică a României”: „Dintre toate speciile de peşti care trăiesc în apele Mării Negre şi ale afluenţilor ei, desigur că cele care compun familia Sturionilor sunt cele mai interesante atât din punct de vedere ştiinţific cât şi chiar din cel economic.”

Deşi, au fost iniţial specii de apă dulce sau de estuar, multe din speciile de sturioni, în căutarea unei hrane mai abundente, s-au adaptat la viaţa marină, unde îşi petrec cea mai mare parte a ciclului vieţii.

Dovada că au fost specii de apă dulce o constituie faptul că toate speciile de sturioni se reproduc în apele unor râuri sau fluvii în care primăvara devreme sau toamna migrează, uneori, peste o mie de kilometri pentru a-şi depune icrele în locuri prielnice.

Pescuite deosebit de intens încă din secolul al XVIII-lea, atât pentru carnea lor gustoasă, dar mai ales pentru icrele negre (Bacalbaşa-Dobrovici, 1994), toate speciile de sturioni dunăreni sunt azi într-un

33

accentuat declin numeric. Şipul şi viza nu mai prezintă importanţă economică pentru România, fiind considerate, încă de la începutul anilor 1960, ca foarte rare sau chiar dispărute.

Pe fundalul deteriorării condiţiilor de reproducere şi hrănire în mări şi oceane şi sub impactul activităţii antropice, cantitatea de sturioni pescuită anual în lume a înregistrat o scădere accentuată, în ultimul deceniu al secolului XX ea reducându-se cu 50 %, de la 28 587 t în 1981, la 15 129 t în 1991.

Datorită impactului antropic, din totalul de 25 de specii de sturioni existente azi pe Terra, 16 specii

sunt considerate ameninţate cu dispariţia (Birstein, 1995). Dintre acestea şipul, care este o specie periclitată în toate fluviile din Europa, este inclus chiar şi în Anexa a III-a a Convenţiei de la Berna, ca specie protejată.

Principalele cauze care au generat declinul sturionilor dunăreni sunt de natură antropică:

- reducerea la mai puţin de jumătate a arealului de reproducere a sturionilor în Dunăre prin construcţia barajelor de la Porţile de Fier. Cele mai afectate au fost speciile morun şi nisetru, care aveau majoritatea locurilor de depunere a pontei în amonte de actualele baraje, în sectoare cu fund stâncos sau acoperite cu prundiş grosier;

- neprotejarea arealelor de reproducere şi iernare a sturionilor în Dunăre datorită cunoaşterii insuficiente a biologiei lor;

- reducerea drastică a locurilor de hrănire a puilor de sturioni, ca urmare a reducerii de peste cinci ori, prin îndiguire, a suprafeţei luncii inundabile din sectorul românesc al Dunării;

- înrăutăţirea calităţii apei Dunării şi afectarea unor locuri de reproducere ca urmare a dragajelor pentru extracţie de prundiş din albia fluviului;

- modificările survenite ca urmare a eutrofizării apelor de la litoralul Mării Negre în componenţa cantitativă şi calitativă a faunei de fund, care constituie hrana sturionilor.

Dar cel mai important factor care a provocat declinul lor este exploatarea neraţională, care se

produce datorită: - inexistenţei unei strategii de management în vederea exploatării durabile a sturionilor în întregul

bazin hidrografic al Dunării; - ineficienţei practice a acordurilor internaţionale de pescuit la Dunăre pentru reglementarea

pescuitului sturionilor; - lipsei monitoringului efortului de pescuit şi a capturii pe efort; - ineficienţei până în 1989, şi apoi lipsa unui organism de inspecţie şi control al pescuitului pe tot

cursul Dunării pe sectorul românesc; - nereglementării până în prezent a formei de proprietate asupra zonelor de pescuit pe Dunăre şi

a dreptului de pescuit; - inexistenţei unui „punct focal" pentru centralizarea tuturor informaţiilor şi datelor referitoare la

starea şi exploatarea prin pescuit a stocurilor de sturioni; - dezvoltarea redusă a sturioniculturii în România, ca o alternativă pentru reducerea presiunii prin

pescuit asupra sturionilor din Dunăre. În cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta

Dunării (INCDDD) din Tulcea desfăşoară, începând din 1994, cercetări pentru actualizarea cunoştinţelor referitoare la biologia populaţiilor de sturioni marini migratori în Dunăre, incluzând cercetări de telemetrie pentru localizarea zonelor de depunere a pontei în Dunăre şi un studiu socio-profesional al pescăriilor de sturioni din toate ţările Dunării inferioare. Din anul 1997, o parte din aceste cercetări sunt finanţate prin proiectul GEF/Banca Mondială pentru Conservarea Biodiversităţii în Delta Dunării.

Scrumbia de Dunăre

34

Scrumbia de Dunăre este o specie marină migratoare, care iernează în mare, dispersată la adâncimi destul de apreciabile şi la distanţă mare de ţărm, în dreptul coastelor Ucrainei, României şi Bulgariei (P. Bănărăscu, 1964) iar reproducerea are loc în apele costiere româneşti şi bugăreşti pâna la gurile Dunării.

Adulţii se hrănesc cu peşti (70 – 75 % - Engraulis, Clupeonela, Spratus), crustacee (Coregon, Upogenia, Idotheia), dar şi cu alte organisme în funcţie de abundenţa şi accesibilitatea lor. Larvele se hrănesc cu rotiferi, miside, gamaride, ostracode, chironomide, cladocere, copepode, crustacei, în funcţie de trecerea de la larvă la adult (I.G. Zaiţeva, 1953). Larvele şi alevinii sunt purtaţi de curentul Dunării spre mare, braţul Tulcea preluând un număr de circa 3 ori mai mare decât braţul Chilia din numărul total ce se scurg amonte de Ceatalul Chiliei (I. Năvodaru, 2001). Puii staţionează şi se hrănesc în primul an de viaţă în spaţiul îndulcit din faţa gurilor Dunării, după care se retrag în larg şi la adâncime (P. Bănărăscu,1964, F.S. Zambriborşci şi colab., 1973).

Populaţia de scrumbie este controlată, în majoritate, de factorii independenţi de densitate, în care regimul hidrologic şi temperatura au un rol determinant.

Mărimea populaţiei se aproximează în cicluri minime de 10 – 11 ani în cadrul unor cicluri mari de peste 30 de ani

Amfibienii Pe teritoriul RBDD, clasa amfibienilor este reprezentată de un număr mic de specii aparţinând la

două ordine şi anume, cel al caudatelor, cu 2 specii de tritoni şi al anurelor (broaştele propriu-zise) cu 7 specii. Ca şi reptilele, amfibienii sunt iubitori de căldură (termofili) şi de aceea cele mai multe specii trăiesc în zonele calde (cca 4 000 specii), pe când în Europa numai 45 specii, iar în România 17 specii. Datorită deteriorării habitatelor naturale în majoritatea zonelor europene, mai ales a celor acvatice necesare reproducerii tuturor amfibienilor, aproape toate speciile şi-au diminuat îngrijorător efectivele astfel încât, în prezent, sunt protejate (majoritatea strict protejate).

Deşi puţine ca număr de specii, pe teritoriul RBDD acest aspect este compensat prin densitatea

foarte mare a 3 specii acvatice, precum broasca de lac (Rana ridibunda), buhaiul de baltă (Bombina bombina) şi brotăcelul (Hyla arborea), care, mai ales în sezonul de reproducere, pun „stăpânire sonică” pe întreaga natură umedă din acest teritoriu (figura 14.4). Mai sunt frecvente încă două broaşte săpătoare: broasca de pământ brună (Pelobates fuscus) şi broasca de pământ siriacă (Pelobates syriacus balcanicus), prima mai ales pe grindurile fluviale, iar a doua în zonele nisipoase costiere. Broasca râioasă brună (Bufo bufo), frecventă în restul ţării, aici este mai rară, fiind semnalată deocamdată numai între braţele Dunării. Broasca râioasă verde (Bufo viridis) este frecventă în ecosistemele aşezărilor umane. Dintre cele 2 specii de tritoni existenţi, Triturus dobrogicus şi T.vulgaris, prima este mai răspândită. Aceste specii sunt mai greu de observat, întrucât primăvara în sezonul de reproducere au o viaţă acvatică, după care părăsesc bălţile, ziua stând îngropaţi, ieşind pentru hrănire numai noaptea. Toţi amfibienii hibernează în sezonul rece pe fundul apelor sau îngropaţi în pământ.

Reptilele Clasa reptilelor, pe teritoriul RBDD, este reprezentată de broaşte ţestoase (Ord. Testudines),

şopârle (Ord. Sauria) şi şerpi (Ord. Serpentes). Dacă în zonele calde ale globului există peste 6 000 specii, în Europa sunt cunoscute 83 specii, în România 23 specii, iar în deltă 11 specii. Ca şi amfibienii, datorită deteriorării drastice a habitatelor naturale la nivel european, majoritatea speciilor de aici sunt protejate prin Convenţia de la Berna (9 specii strict protejate şi 2 protejate).

În deltă trăiesc două specii de broaşte ţestoase – broasca ţestoasă de apă (Emys orbicularis), încă frecventă în toate zonele acvatice şi care se hrăneşte cu peşti şi nevertebrate acvatice şi broasca ţestoasă de uscat (Testudo graeca ibera), foarte rară în unele zone stepice (Iancina, Doloşman) şi încă destul de numeroasă în zona cetăţii Istria; la nivel naţional, această specie este declarată monument al naturii. Este ierbivoră.

35

Din cele 4 specii de şopârle existente aici, şopârla de câmp (Lacerta agilis) deţine în zonele nisipoase, mai ales în zona pădurilor Letea şi Caraorman şi întreaga zonă costieră, populaţii numeroase de Lacerta agilis euxinica. Tot în acest tip de habitat se întâlneşte şi şopârla de nisip (Eremias arguta deserti), însă mult mai puţin numeroasă. Pe arealele stâncoase şi pe dealurile cu ierburi mai înalte şi tufişuri din apropierea lacului Razim trăieşte guşterul vărgat (Lacerta trilineata dobrogica) în populaţii relativ numeroase. Şopârla de iarbă (Podarcis taurica) este, de asemenea, numeroasă însă numai pe areale stepice deluroase. Toate speciile de şopârle sunt insectivore (figura 13.4). În ceea ce priveşte şerpii, pe teritoriul RBDD trăiesc 5 specii, dintre care două acvatice sunt mai numeroase: şarpele de casă (Natrix natrix) este o specie comună în toate arealele acvatice, hrănindu-se cu amfibianul Rana ridibunda şi mai rar cu peşti; şarpele de apă (Natrix tesselata) preferă malurile stâncoase, fiind foarte rar în interiorul deltei şi extrem de numeros Complexul lagunar Razim – Sinoie (Iancina, Doloşman, insulele Popina şi Bisericuţa etc.) şi se hrăneşte exclusiv cu peşti, mai ales guvizi; şarpele rău (Coluber caspius), cel mai mare şarpe din Europa (poate depăşi 2 m lungime) şi, de asemenea, cel mai agresiv, este încă relativ frecvent în multe areale stepice extradeltaice, dar dificil de observat, preferă să stea în apropierea coloniilor de popândăi sau în cee bogate în şopârle (guşter vărgat, şopârla de iarbă), cu care se hrăneşte; şarpele de alun (Coronella austriaca) este foarte rar, găsindu-se în ultimul timp în exemplare izolate numai în pădurea Letea şi pe grindul Chituc.

Figura 13.4 Amfibieni şi reptile din RBDD

Singurul şarpe veninos din teritoriul RBDD este vipera de stepă (Vipera ursinii), aproape pe cale de extincţie în arealul său european. Aceasta se găseşte în populaţii numeroase în pădurea plantată de lângă localitatea Sfântu Gheorghe şi pe grindul Perişor şi se hrăneşte cu insecte ortoptere (cosaşi,

36

lăcuste), şopârle şi micromamifere. Muşcătura sa este mai puţin veninoasă decât a celorlalte specii de vipere europene. Toate speciile de reptile sunt protejate prin Convenţia de la Berna (Lista roşie, 2000). 2.4.3 Păsările

Nicăieri în Europa nu se întâlneşte o diversitate atât de mare de specii, mai ales acvatice, ca cea din Delta Dunării, spaţiile lagunare şi zonele costiere ale Mării Negre. Din cele 375 specii existente în România, 325 trăiesc pe teritoriul RBDD. Dintre acestea, 166 specii cuibăresc în acest teritoriu, majoritatea fiind oaspeţi de vară, care toamna părăsesc rezervaţia, stabilindu-se pentru hrănire în teritoriile sudice mai calde (mediteraneene şi africane), urmând să se reîntoarcă în lunile martie şi aprilie, ex. pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) şi cel creţ (P. crispus), barza albă (Ciconia ciconia), rândunele (Hirundo rustica) şi lăstuni (Riparia riparia, Delicon urbica, Apus apus), majoritatea stârcilor (fam. Ardeidae), dumbrăveanca (Coracias garrulus), prigoria (Merops apiaster) etc. (anexa nr. 9).

Din rândul celor cuibăritoare fac parte şi speciile, aşa numite sedentare, care nu se îndepărtează în nici un anotimp prea mult de locurile de cuibărit: ex. cioara grivă (Corvus corone cornix) şi coţofana (Pica pica), raţa mare (Anas platyrhynchos), lebăda cucuiată (Cygnus olor), gâsca de vară (Anser anser), pescăruşul râzător (Larus ridibundus) şi cel argintiu (L. cachinnans) etc.

159 specii sunt oaspeţi de toamnă, iarnă şi primăvară, cuibărind în teritoriile mai nordice euro-asiatice, pe care le părăsesc odată cu răcirea vremii, poposind pentru hrănire pe perioade mai lungi sau mai scurte pe teritoriul RBDD, ex: gârliţele (Anser albifrons), gâsca gât roşu (Branta ruficolis), lebăda cântătoare (Cygnus cygnus), raţa suliţar (Anas acuta), raţa lingurar (Anas clypeata), ferestraşii (gen. Mergus), eretele vânăt (Circus cyaneus) etc.(figura 13.5 a, b, c).

Pe lângă valoarea estetică deosebită, păsările deţin în acest teritoriu şi un rol ecologic important,

ocupând variate nişe trofice. Multe specii acvatice se hrănesc cu nevertebrate şi vertebrate (raţe, ţigănuşi, stârci, berze, fluierari, fugaci etc.), altele numai cu peşti (pelicani, cormorani, corcodei), iar unele sunt vegetariene (ierbivore sau granivore): lişiţa (Fulica atra), găinuşa de baltă (Gallinula chloropus), lebede, gâşte, unele raţe etc. Păsările răpitoare de zi şi de noapte consumă alte păsări şi mici mamifere, uneori insecte. Majoritatea păsărilor cântătoare sau din alte ordine sunt insectivore: cucul (Cuculus canorus), dumbrăveancă (Coracia garrulus), prigorie (Merops apiaster), privighetoare (Luscinia luscinia), silvii (gen. Sylvia), piţigoi (fam. Paridae), lăcari (gen. Acrocephalus) etc. (anexa nr. 10).

Aproape toate speciile înregistrate aici sunt protejate în Europa (Convenţia de la Berna) şi anume un număr de 323 specii, din care 224 specii sunt strict protejate.

Dintre acestea menţionăm în mod deosebit populaţiile de cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus)

şi pelican comun (Pelecanus onocrotalus) care cuibăresc în acest teritoriu (Lista roşie, 2000).

37

Figura 13.5 a Păsări din RBDD

38

Figura 13.5 b Păsări din RBDD

39

Figura 13.5 c Păsări din RBDD

40

2.4.4 Mamiferele

Raportat la speciile cunoscute în Europa, în număr de 190 (din care 101 trăiesc în România), teritoriul RBDD ocupă o poziţe destul de importantă prin numărul relativ mare de specii de mamifere. În ultimii ani s-au inventariat 44 de specii, dar numărul acestora este mai mare întrucât grupul chiropterelor (liliecii), cu specii destul de numeroase, nu s-a evaluat în suficientă măsură. Majoritatea mamiferelor de aici au o activitate nocturnă şi de aceea sunt greu de observat în timpul zilei, când stau ascunse (anexa nr. 11).

Cel mai numeros grup, atât ca număr de specii cât şi ca densitate a indivizilor unor specii este cel al micromamiferelor (mamiferele de talie mică din ordinul rozătoarelor şi insectivorelor).

Micromamiferele constituie hrana preferată a majorităţii păsărilor răpitoare de zi şi de noapte şi, de asemenea, a mamiferelor carnivore, mai ales a celor din familia mustelidelor (nevăstuică, hermelină, dihori).

Dintre rozătoare, cel mai adesea poate fi întâlnit bizamul (Ondatra zibethicus), specie strâns legată de mediul acvatic, care îşi construieşte galerii în malul apelor când este vorba de canale sau sub formă de muşuroaie pe lacuri şi japşe. Specia este originară din America de Nord, fiind colonizată în Europa (Cehoslovacia) în anul 1905. În România, prima semnalare datează din 1924, iar în Delta Dunării din 1954. Blana sa este valoroasă, iar datorită numărului încă ridicat al speciei în teritoriul RBDD, vânarea sa la capcane este autorizată. Iepurele (Lepus capensis europaeus) este destul de frecvent în pădurile Letea şi Caraorman şi de asemenea în incintele agricole (Pardina).

Dintre mustelide, două specii sunt legate de apă, şi anume nurca (Mustela lutreola) şi vidra (Lutra lutra). Ambele se hrănesc cu peşti şi alte specii de animale acvatice. Datorită blănii lor deosebit de valoroase şi căutate, vânătoarea abuzivă din ultimele decenii a dus la diminuarea drastică a efectivelor, motiv pentru care în prezent aceste două specii sunt protejate pe teritoriul RBDD. Tot dintre mustelide mai face parte bursucul (Meles meles), foarte rar pe teritoriul RBDD.

Dintre carnivorele canide, câinele enot (Nyctereutes procynoides) este cel mai legat de mediul acvatic, hrănindu-se cu o gamă largă de vertebrate şi nevertebrate acvatice. Datorită blănii sale căutate în ultima perioadă, vânătoarea a dus la diminuarea acestei specii. Câinele enot este originar din estul Siberiei, fiind colonizat în estul Europei. În România a pătruns pe cale naturală, semnalat pentru prima dată în anul 1951, iar în Delta Dunării în anul 1953. Tot dintre canide amintim vulpea (Vulpes vulpes), al cărui efectiv se menţine relativ stabil. Până prin anul 1950 în acest teritoriu era cunoscut şi lupul dar, în prezent, nu se mai regăseşte. În unele zone mai izolate din teritoriul RBDD se întâlneşte un alt carnivor asemănător lupului, dar de talie mai mică, şi anume şacalul auriu (Canis aureus), ajuns aici pe cale naturală din zonele mai sudice (Asia Mică, Bulgaria) (figura 13.7) .

41

Figura 13.7 Mamifere din RBDD

Această specie este puţin cunoscută în acest teritoriu. Dintre felide, pisica sălbatică (Felis

silvestris) este foarte rară în pădurile deltaice. Copitatele sunt relativ bine reprezentate prin numărul, încă, mare de porci mistreţi (Sus scrofa), ce

preferă arealele mlăştinoase, iar în ce priveşte căpriorul (Capreolus capreolus), deşi efectivele sale sunt în scădere, acesta poate fi întâlnit în unele areale împădurite sau pe terenurile agricole.

În Marea Neagră se cunosc trei specii de delfini, toate în regres numeric faţă de trecut, din cauza vânării excesive a acestora de către unele state riverane şi, probabil, şi a diminuării stocurilor de peşti. Dintre acestea, menţionăm: delfinul cu bot gros (Tursiops tursio), porcul de mare (Phocaena phocana) şi delfinul (Delphinus delphis), ultima mai frecventă. 2.4.5. Sinteza privind fauna şi flora în rezervaţia Biosferei Delta Dunării (Conform inventarierii din perioada 1991-2004) Inventarul genofondului sălbatic Începând cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul RBDD, acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: - cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei; - evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare. În perioada 1991-2004, s-au inventariat calitativ şi cantitativ, în 300 de puncte de observaţie situate în cele 30 de tipuri ecosisteme din rezervaţie, speciile de floră şi faună, după cum urmează:

Număr total specii de floră şi faună: 5.380, din care :

42

♦ FLORA: total specii ……………….. 1.839, din care: ♦ Alge planctonice: 678♦ Licheni : 107♦ Macromicete : 38♦ Plante vasculare : 1016

♦ FAUNA: total specii ………..……... 3.541, din care:

♦ Nevertebrate 3061 specii, din care: ♦ Rotifere : 182♦ Viermi : 253♦ Moluşte : 91♦ Crustacee : 115♦ Arahnide : 168♦ Diplopode : 8♦ Insecte : 2244

♦ Vertebrate 480 specii, din care: ♦ Peşti : 86♦ Amfibieni : 10♦ Reptile : 11♦ Păsări : 331♦ Mamifere : 42

Dintre acestea, au fost inventariate următoarele specii şi subspecii noi, pentru:

FLORĂ FAUNĂ • teritoriul RBDD: 285 1097 • teritoriul României: 34 260 • ştiinţă: 2 37

43

5380

1839

3541

2851097

34 260 2 370

1000

2000

3000

4000

5000

6000

Total speciiR.B.D.D.

Noi pentru R.B.D.D.Noi pentru România

Noi pentru stiintaFlora

R.B.D.D.Fauna

R.B.D.D.

FloraFauna

Structura sistematică a biodiversităţii biologice în trecut şi prezent

Numărul speciilor de alge planctonice înregistrate în perioada actuală, ce reprezintă numai 55% din înregistrările anterioare, se datorează şi fenomenului de eutrofizare a apelor stagnante înregistrat în ultimele 2 – 3 decenii.

Pentru arahnide şi diplopode nu există date comunicate anterior, iar pentru viermi (unde au fost incluse şi rotiferele), acestea nu au putut fi încă obţinute în totalitate. Inventarul actual al insectelor este incomplet şi, deocamdată, nu se poate compara cu cel din trecut.

Situaţia numerică a plantelor de pe teritoriul RBDD înainte şi după anul 1991

1159

8 2138

9271018

678

1070

200400600800

100012001400

AlgeMacromicete

LicheniPlante vasculare

nr. sp.

nr. specii înainte de 1991

nr. specii după 1991

44

Situaţia numerică a faunei de nevertebrate din teritoriul RBDD înainte şi după 1991

150 61 0 0

435

91 115 1688

2219

135

2244

0

500

1000

1500

2000

2500

viermi &rotifere

moluşte crustacee arahnide diplopode insecte

nr.specii înainte de 1991

nr.specii după 1991

nr.s

p

Notă: după 1991 inventarul la peşti este incomplet în Marea Neagră urmând a se continua. Din acest motiv numărul de specii este mai mare înainte de 1991.

2.4.6. Structura actuală a florei şi faunei pe principalele unităţi sistematice

În cadrul algelor planctonice se remarcă o diversitate mai mare de specii la clorofite şi bacilariofite, urmate de cianofite.

Situaţia numerică a faunei de vertebrate din RBDD înainte şi după 1991

124

8 1139

86

10 1142

325 331

0

50

100

150

200

250

300

350

Peşti Amfibieni Reptile Păsări Mamifere

nr. sp.

nr. specii înainte de 1991

nr. specii după 1991

45

La plantele vasculare majoritatea speciilor înregistrate în RBDD aparţin încrengăturii

angiosperme, în timp ce gimnospermele înregistrează doar o singură specie, iar pteridofitele 7 specii.

Repartiţia numerică a plantelor vasculare în RBDD pe principalele unităţi sistematice

7 1

1008

0

200

400

600

800

1000

1200

Pteridofite Gimnosperme An giosperme

nr.s

Viermii deţin cel mai mare număr de specii prin încrengătura Rotifera, toate acvatice, urmate de

cea a nematodelor, dominând speciile tericole de litieră.

Repartiţia numerică a macromicetelor în RBDDpe principalele unităţi sistematice

12

26

05

10 15 20 25 30

Euascomicete Holobasidiomicete

taxon (clase)

nr. sp.

46

Repartiţia numerică a viermilor în RBDD pe principalele unităţi sistematice

182157

96

0

50

100

150

200

Rotiferi Nematode Anelide

nr.s

p

Numărul speciilor la moluşte este de aproape dublu la gasteropode faţă de bivalve, majoritatea

fiind acvatice.

Repartiţia numerică a moluştelor în RBDD pe principalele unităţi sistematice

60 sp.

31 sp.

GastropodeBivalve

La crustacee se detaşează ca număr de specii cele acvatice, prin cladocere şi copepode, urmate de

un ordin cu specii exclusiv tericole (izopode).

47

După cum era de aşteptat, insectele deţin cel mai mare număr de specii în cadrul ordinelor himenoptere, coleoptere, heteroptere şi lepidoptere. Cu siguranţă că un număr mult mai mare de specii decât cel înregistrat de noi deţine ordinul dipterelor, însă din multele familii ale acestuia s-au investigat numai 3.

Repartiţia numerică a insectelor din RBDD pe principalele unităţi sistematice

641553

440

260

78 78 53 48 35 23 20 8 4 30

100200300400500600700

Himen

opter

e

Coleop

tere

Lepid

opter

e

Heterop

tere

Colembo

le

Ortopte

re

Homop

tere

Diptere

Odona

te

Neurop

tere

Tricop

tere

Efemero

ptere

Dermop

tere

Mantod

ee

nr.s

p.

La peşti, predomină ca număr de specii teleosteenii, prin fam. Cyprinidae. La reptile s-a înregistrat o specie mai mult decât la amfibieni, însă aceştia din urmă domină prin frecvenţa şi abundenţa anurelor.

Repartiţia numerică a crustaceelor în RBDD pe principalele unităţi sistematice

59

28

138

3 3 10

10

20

30

40

50

60

70

Cladocere Copepode Isopode Calanoide Amfipode Decapode Cumacee

taxon (ordine)

nr. sp.

48

Mamiferele înregistrează cel mai mare număr de specii la rozătoare, urmate de carnivore şi insectivore, însă ca abundenţă şi frecvenţă domină rozătoarele şi insectivorele. Cu siguranţă că şi chiropterele (liliecii) deţin un număr mare de specii (probabil cca. 20 specii), însă acest ordin nu a fost suficient investigat. 2.4.7. Structura actuală a florei şi faunei pe principalele tipuri de ecosisteme

Cel mai mare număr de specii de alge, cu predominanţă clorofite, se înregistrează în apele cu circulaţie activă, însă ca densitate şi biomasă predomină mai ales prin cianofite şi bacilariofite în apele dulci stagnante cu schimb redus de ape.

În cadrul florei vasculare se constată că cea mai mare diversitate de specii o deţin zonele litorale (stepice, arenicole), urmate de pajiştile grindurilor fluviale inundate frecvent.

Repartiţia numerică a algelor planctonice în RBDD pe tipuri de habitate

471

386364

335 326

262227 215

105

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

3 - canale cucirculaţie activă

a apei

2 - Dunăre 7 - heleşteeabandonate

6 - lacuri cuschimb dirijat

de ape

8 - lacuri cuschimb redus

de ape

4 - canale cucirculaţie

redusă a apei

9 - melele 5 - lacuri cuschimb activ de

ape

1 - ape costiere

tip habitate

nr. sp.

Repartiţia numerică a herpetofauneiîn RBDD

pe principalele grupe

2 2

48

5

02468

1012

Reptile Amfibieni

nr. sp.

Anure

Caudata

Serpentes

Sauria

Testudine

49

Legenda tip habitat 4 - canale cu circulaţie redusă a apei 19 - pajişti pe câmpuri predeltaice 8 - lacuri cu schimb redus de ape 20 - pajişti pe grinduri maritime joase 9 - melele 21 - păduri de stejar în amestec, pe

grinduri maritime înalte

11 - lacuri salmastre şi sărate 22 - cordoane litorale acoperite cu vegetaţie halofilă şi arenicolă

13 - formaţiuni de plaur 24 - dune de nisip acoperite parţial de vegetaţie

14 - arii depresionare inundabile cu vegetaţie hidrofilă fixată

25 - amenajări agricole

15 - zăvoaie de sălcii în amestec, inundate frecvent

29 - vetrele aşezărilor urbane

16 - pajişti pe grinduri fluviale, inundate frecvent

30 - vetrele aşezărilor rurale

17 - pajişti stepizate pe martori de eroziune În ceea ce priveşte crustaceele, cel mai mare număr de specii se înregistrează în lacuri, atât cu

schimb redus de ape, cât şi cu circulaţie activă.

Repartiţia numerică a florei vasculare în RBDDpe principalele tipuri de habitate

380

158 151 143 89 88 80 66 65 64 63 54 54 44

17 10 70

50 100 150 200 250 300 350 400

20 19 24 16 30 22 17 4 14 21 13 8 25 15 11 9 29

tip habitat (codurile sub grafic)

nr. sp.

50

1 - ape costiere 2 - Dunăre 3 - canale cu circulaţie activă a apei 4 - canale cu circulaţie redusă a apei 5 - lacuri cu schimb activ de ape 8 - lacuri cu schimb redus de ape 9 - melele 10 - lagune conectate la mare 11 - lacuri salmastre sau sărate 15 - zăvoaie de sălcii, inundate frecvent 17 - pajişti stepizate 18 - abrupturi stâncoase şi tufişuri 21 - păduri pe grinduri maritime înalte 22 - cordoane litorale cu vegetaţie halofilă şi arenicolă 27 - amenajări silvice 30 - vetrele aşezărilor rurale

Ihtiofauna. Din totalul de 132 de specii de peşti, identificate pe teritoriul RBDD înainte de anul 1991, repartiţia acestora pe principalele habitate acvatice se prezintă conform graficului de mai jos.

Repartiţia numerică a crustaceelor în RBDD pe tipuri de habitate

61

4743

3526

18 1510

5 4 4 3 3 2 2 10

10

20304050

6070

8 5 4 2 3 1 10 9 21 15 17 11 27 18 30 22tip habitate (codurile sub grafic)

nr. sp.

51

În cadrul speciilor celor 46 de specii marine, sunt cuprinse şi cele 4 specii de sturioni marini migratori în Dunăre pentru reproducere – morunul (Huso huso), şipul (Acipenser sturio), păstruga (A. stellatus), nisetrul (A. gueldenstaedti).

De asemenea, în cadrul celor 37 de specii de Dunăre sunt cuprinse şi cele două specii de sturioni dulcicoli – viza (A. nudiventris) şi cega (A. ruthenus).

Ornitofauna. Din totalul de 331 de specii de păsări semnalate pe teritoriul RBDD, 320 sunt incluse în Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa adoptată la Berna (în 19 septembrie 1979), din care 229 în Anexa II (animale europene strict protejate), respectiv 91 în Anexa III (animale europene protejate).

Repartiţia numerică a peştilor în RBDD pe principalele tipuri de habitate

52

51 74 Marea Neagră

Dunăre

Ape stagnante dulci

52

Situaţia speciilor de păsări din RBDD

Specii de păsări din RBDD declarate Monument al Naturii

Nr. crt.

Specie denumire ştiinţifică / denumire populară

Act normativ de bază

1 Tadorna tadorna (călifarul alb) HCM 1625/1955 2 T.ferruginea (călifarul roşu) Ibidem 3 Corvus corax (corbul) JCM 734/1933 4 Otis tarda (dropia) JCM 600/1933 5 O.tetrax (spurcaciul) Ibidem 6 Pelecanus onocrotalus (pelicanul alb) Ibidem 7 P.crispus (pelicanul creţ) Ibidem 8 Himantopus himantopus (piciorongul) HCM 1625/1955 9 Platalea leucorodia (stârcul lopătar) Ibidem 10 Egretta alba (egreta mare) JCM 600/1933 11 Egretta garzetta (egreta mică) Ibidem 12 Neophron percnopterus (vulturul hoitar) Ibidem

Lista endemitelor din RBDD

ALGE 17. Homoporus deltaicus 1. Caetoceros insignis (Bacillaryoph.) 18. Homoporus sp.n. 2. Caetoceros similis solitarius 19. Lampoterma grahami sp.n.

CORMOFITE 20. Tetramesa propodealis sp.n. 3. Centaurea pontica 21. Invreia rufipes sp.n. 4. Centaurea jankae 22. Discodes myartsevae sp.n. 5. Elymus pycnanthus ssp.deltaicus * 23. Discodes psammophilus sp.n.

CRUSTACEE 24. Discodes termophilus sp.n. 6. Atheyella dentata (Decapoda) 25. Discodes sp.n. 7. Atheyella trispinosa 26. Chrysocharis sp.n. 8. Atheyella crassa 27. Sympiesis storojevae sp.n.

INSECTE 28. Sympiesis sp.n. 9. Isophya dobrogensis (Orthoptera) 29. Cirrospilus sp.n. 10. Mesopolobus salius (Hymenoptera)

30. Diaulinopsis deltaicus sp.n.

11. Spalangia sp.n. 31. Hemiptarsenus sp.n. 12. Sphegigaster curticornis 32. Pronotalia oteli 13. Panstenon sp.n. 33. Pronotalia psamophila 14. Dinarmus cupreus 34. Diachrysia chryson deltaica 15. Gastrancirtus sp.n. PEŞTI 16. Halticoptera psammophila 35. Knipowitschia cameliae

NOTĂ: * Subspecie a genului Elymus identificată în RBDD. Specii şi subspecii periclitate Pe baza inventarului calitativ şi cantitativ al speciilor din teritoriul RBDD s-a putut aprecia gradul de periclitare al acestora. De menţionat că în anul în curs s-a finalizat Lista Roşie pentru acest teritoriu, în care elementele necesare sunt prezentate în detaliu. Criteriile de încadrare în diferitele grade de periclitare s-au elaborat după recomandările IUCN. În Lista Roşie au fost incluse şi speciile ce nu sunt

53

deocamdată ameninţate în teritoriul RBDD, dar sunt protejate pe plan eeuropean şi chiare mondial, prin convenţii la care România a aderat (Berna, Bonn), figurând în situaţia noastră în categoria „nt” (nepericlitat). În figura de mai jos se prezintă o analiză sintetică a diferitelor grupe sistematice, în care s-au identificat specii periclitate.

Situaţia florei superioare din RBDDpe categorii de periclitare

36 22

43

91126

41 11 2

Ex. ?E.V RII/?K nt.

Repartiţia numerică a speciilor din principalele categorii sistematice în RBDD incluse în Lista Roşie

10 11 4214 10 58 10 11 29124

2219

86

927

327

0

500

1000

1500

2000

2500

Plante vasculare Moluşte dulcicole Insecte Peşti Amfibieni Reptile Mamifere

nr. s

p.

număr total de specii

nr. specii incluse în Lista Roşie

54

Situaţia speciilor de moluşte dulcicole din RBDDpe categorii de periclitare

4

4

6

V

R

K

Situaţia insectelor din RBDDpe categorii de periclitare

3

3

2

11 Ex. ?

V

R

K

nt.

55

Situaţia ihtiofaunei din RBDD pe categorii de periclitare

4 2 4

12

511

19

Ex. ?E.V R IK nt.

Situaţia amfibienilor din RBDD pe categorii de periclitare

2

8

K

nt.

56

Abrevierile pentru categoriile de periclitare:

• Ex. – specii ce nu s-au mai regăsit în habitatele naturale, după repetate investigaţii, în zonele în care s-au înregistrat anterior sau în cele în care s-a presupus că au existat;

• Ex. ? – nu a trecut mai mult de 50 de ani de la ultima înregistrare a speciei şi deci este posibil a fi regăsită în viitor;

• E – specii în pericol iminent de dispariţie, dacă factorii cauzali continuă să se menţină; • V – specii în declin numeric, care pot trece în categ. E dacă factorii cauzali nu se înlătură; • R – specii care nu fac parte din categ. E şi V dar există riscul trecerii în acestea; • I – specii Ex., E, V sau R, dar nu există suficiente informaţii pentru a se putea nominaliza

într-una din categorii; • ? – specii neregăsite a căror prezenţă este nesigură, fiind suspectate erori de determinare;

Situaţia reptilelor din RBDD pe categorii de periclitare

7

4

V

nt.

Situaţia mamiferelor din RBDDpe categorii de periclitare

1 1 1

153

6

2 Ex. Ex. ?E.V R K nt.

57

• K – speciile semnalate la ultimele evaluări, însă nu se poate indica gradul de periclitare; • nt. – speciile periclitate pe plan european, dar care în RBDD nu sunt periclitate.

Zone cu valoare ridicată a diversităţii biologice În aprecierea valorii diversităţii biologice a zonelor din teritoriul RBDD s-a avut în vedere popularea acestora cu specii de interes ecologic deosebit (sau specii notabile), înţelegând prin aceasta în primul rând endemitele şi cele periclitate critic, apoi cele vulnerabile şi rare şi, nu în ultimul rând, cele cu valoare estetică deosebită. Teritoriile investigate au fost punctate în funcţie de numărul şi cantitatea acestor specii, putându-se face astfel o departajare. Detaliile privind criteriile de acordare a punctajelor au fost prezentate de către noi în anul 1996. Astfel s-au obţinut de la 1 la 400 de puncte.

Se constată o valoare ridicată a biodiversităţii (floră vasculară, nevertebrate şi vertebrate, exclusiv ornitofauna) în mai multe zone de protecţie integrală, precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, grindurile Chituc, Lupilor, Săele, Sacalin-Zătoane, dar şi în unele zone neintegrate în această categorie, precum nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul Perişor (propus să devină zonă de protecţie integrală) etc.

58

Zonele cu valoare avifaunistică ridicată (colonii mono-, polispecifice şi individuale, locuri de aglomeraţie pentru hrănire şi popas, zone de cuibărit ale unor specii rare) sunt de asemenea repartizate în număr mare atât în teritorii de protecţie integrală (Roşca-Buhaiova, Sacalin-Zătoane, Periteaşca-Leahova, Letea, Sărături-Murighiol, Caraorman, Nebunu, insula Popina, Doloşman, cât şi în afara acestora (Musura, lacul Martinica, zona lacului Dranov, nord de localitatea Sfântu Gheorghe etc.).

Identificarea problemelor privind biodiversitatea

Nr.crt.

Denumirea problemelor

1 Insuficienta cunoaştere a inventarului calitativ şi cantitativ de specii în unele unităţi sistematice:

− floră: − briofite

− faună: − viermi: hirudinee − moluşte terestre − arahnide: aranee − insecte:

− diptere − homoptere − himenoptere: formicide

− nevertebrate marine − ihtiofauna marină − mamifere marine

2 Insuficienta inventariere a speciilor în unele zone de protecţie integrală greu accesibile: Zătonul Mare, Potcoava

3 Neidentificarea unor specii semnalate anterior ce se presupune că nu au dispărut 4 Insuficienţa măsurilor de protecţie pentru speciile de plante şi animale cu valoare

ecologică ridicată, în primul rând al endemitelor şi a celor periclitate critic, precum şi al speciilor protejate prin convenţii internaţionale la care România a aderat

5 Neaplicarea unui plan concret de monitorizare a diversităţii biologice

2.5. Resursele de apă de suprafaţă şi subterane 2.5.1. Structura reţelei hidrografice

Sub actiunea factorilor naturali, in decursul formarii si dezvoltarii Deltei Dunarii, s-au creat pe teritoriul deltei intre bratele principale si lateral de ele, o serie de unitati hidrografice distincte prin morfologie si regim hidrologic, dupa cum urmeaza :

Intre bratele Chilia, Tulcea si Sulina; Unitatea hidrografica Sireasa-Sontea-Fortuna si Unitatea hidrografica Lopatna-Matita-Merhei. Intre bratele Sulina si Sfantu Gheorghe; Unitatea hidrografica Rusca-Gorgova-Uzlina si Unitatea hidrografica Puiu-Rosu-Rosulet. La Sud de bratul Sfantu Gherghe; Unitatea hidrografica Dunavat-Dranov si Complexul lagunar Razelm - Sinoe.

In componenta actualei retele hidrografice a Deltei Dunarii, intra urmatoarele obiecte acvatice :

Bratele principale, Chilia, Tulcea, Sulina si Sfantu Gheorghe, impreuna cu nodurile lor de bifurcare, prin care Dunarea intra si traverseaza Delta, varsandu-se in Marea Neagra.

59

Canalele magistrale din interiorul Deltei Dunarii, prin care se realizeaza accesul permanent al apei Dunarii in Delta si navigatia prin Delta cu ambarcatiuni mici autopropulsate. Canalele secundare si garlele, care asigura patrunderea si distributia apelor Dunarii in Delta, in restul spatiilor dintre canalele magistrale. Malurile naturale ale bratelor principale si ale garlelor, care prin geneza lor se prezinta ca niste grinduri fluviale desfasurate in lungul albiilor respective, avand creasta situata aproximativ la hidrogradul 7 al apelor Dunarii din zona Deltei.

e) Lacurile si lagunele naturale f) Lacurile de acumulare ale apei pentru irigatii (Complexul lacustru Razelm). g) Incintele indiguite pentru diverse folosinte (agricole, piscicole si stufo-piscicole).

Gurile de varsare in mare ale bratelor principale si tarmul marii constituit din cordoane nisipoase. 2.5.2. Braţele principale ale Deltei Dunării Delta Dunarii este strapunsa pana la mare de trei brate principale; Chilia la nord, Sulina la mijloc si Sfantu Gheorghe la sud. Ramificarea bratelor principale din albia Dunarii unice, se face in doua noduri hidrografice denumite ceataluri (in limba turca insemnand bifurcatie). a) Nodul hidrografic Ceatal Izmail. Prima ramificatie a albiei unice a Dunarii in zona de varsare in Marea Neagra, are loc la mila 43 (km 80), unde fluviul se bifurca in doua mari brate, Chilia pe stanga si Tulcea pe dreapta, punctul respectiv de ramificatie purtand denumirea de Ceatalul Izmail. Acest nod hidrografic a fost amenajat in anii 1872-1873 de catre fosta Comisiunea Europeana a Dunarii prin constructia in punctul de bifurcare a unui dig din piatra sparta, numit epiu, lung de 427 m, amplasat in prelungirea malului stang al bratului Tulcea. Din hartile hidrografice, rezulta ca la Ceatalul Izmail, albia bratului Chilia este situata in continuarea albiei unice a Dunarii, in timp ce albia bratului Tulcea se ramifica pe dreapta din albia unica a Dunarii sub un unghi de circa 800.

a).1. Bratul Chilia. Ramificandu-se din albia unica a Dunarii pe partea stanga a nodului hidrografic Ceatalul Izmail, bratul Chilia urmeaza un traseu de albie lung de circa 113 km pana la Marea Neagra. Configuratia plana a cestui brat aflat in stare naturala, este complexă, cu două zone de ramificare (despletire) în depresiunea Pardina si in zona Babina-Cernovca. La varsarea in Marea Neagra bratul Chilia formeaza o delta secundara proprie. In plan vertical configuratia albiei bratului Chilia este neuniforma, atat sub aspectul cotei crestei malurilor, cat si al cotei talvegului. In general cota medie a malurilor descreste uniform pana la mare, in timp ce adancimile pe talveg prezinta variatii mari, cu tendinta de descrestere spre mare. Desi aflat in stare naturala, pe intregul traseu al bratului Chilia s-a efectuat un intens trafic naval, fluvial si maritim cu pescaje de pana la 4 m.

a).2. Delta secundara Chilia. A treia serie de ramificatii ale bratului Chilia, se afla situata in zona de varsare in Marea Neagra, pe teritoriul Ucrainei, constituind delta secundara Chilia cu o suprafata de circa 24400 ha. Cele mai importante brate din cuprinsul deltei secundare Chilia sunt Oceacovul, pe stanga in teritoriul Ucrainei si Stambulul Vechi, pe dreapta ca brat de granita a Romaniei cu Ucraina pana in apropiere de varsarea in mare. In zona de varsare in mare a bratului Oceacov, se ramifica pe stanga bratul secundar Prorva a carui gura la mare era dragata pana in anul 1990 pentru asigurarea navigatiei maritime cu pescaje pana la 4 m. Ultima portiune de granita la Dunare a Romaniei cu Ucraina, o constituie garla Musura, care se bifurca pe dreapta din bratul Stambulul Vechi si se varsa in golful cu acelasi nume din Marea Neagra.

a).3. Bratul Tulcea.

60

Ramificandu-se pe dreapta din albia unica a Dunarii la Ceatal Izmail (mila 43), bratul Tulcea se intinde pana la Ceatalul Sfantu Gherghe (mila 33,84), pe un traseu de albie unica, cu lungimea de circa 17 km, cu latimi variind intre 225 si 580 m si cu adancimi pe talveg de 8-26 m sub etiajul local. Albia bratului Tulcea se afla in stare naturala. In dreptul portului Tulcea, traseul albiei sufera o cotitura puternica, datorita prezentei la zi a aflorimentelor stancoase si foarte neregulate, care marginesc terasa nord dobrogeana in aceasta zona.

Configuratia verticala a albiei bratului Tulcea, se prezinta cu un pat variat de adancimi pe talveg si cu o descrestere uniforma spre aval a cotelor crestelor malurilor. Pe traseul bratului Tulcea este asigurata continuitatea navigatiei maritime cu pescaja de pana la 7.32 m intre canalul Sulina si Dunarea maritima pana in portul Braila.

b) Nodul hidrografic Ceatal Sfantu Gheorghe. A doua ramificatie principala a albiei Dunarii in zona de varsare in Marea Neagra, are loc la mila 33,84 (km 62,2), unde bratul Tulcea se bifurca in doua alte brate, Sulina pe stanga si Sfantu Gheorghe pe dreapta, punctul respectiv de ramificatie numindu-se Ceatalul Sfantu Gherghe. Configuratia plana si transversala a albiilor ramificate in acest nod prezinta urmatoarele caracteristici: Acest nod hidrografic a fost amenajat intre anii 1880-1882 de catre fosta Comisiune Europeana a Dunarii, prin taierea unui canal nou de corectare a bifurcarii, in vederea unei racordari cat mai uniforme a albiei bratului Sulina cu albia bratului Tulcea. Tot odata, la fel ca si la Ceatalul Izmail in acest nod hidrografic, s-a construit atunci din piatra sparta un dig (epiu) lung de cica 30 m, amplasat in prelungirea malului drept al bratului Sulina. Tot aici, malurile bratului Sulina si malul stang al bratului Tulcea, s-au protejat cu pereuri de piatra sparta rostuite cu mortar de ciment, pe lungimi de circa 500 m. La Ceatalul Sf. Gheorghe, albia bratului Tulcea se continua in lungul albiei bratului Sf. Gheorghe, in timp ce albia bratului Sulina se bifurca pe stanga sub un unghi de circa 350 fata de directia bratului Tulcea. In sens transversal, configuratia albiei bratului Tulcea, este parabolica cu asimetrie stanga, datorita plasarii liniei de talveg in apropierea malului stang. Taluzul malului drept al bratului Tulcea se prezinta cu panta dulce, in timp ce pe malul stang taluzul albiei este abrupt si stabil, fara tendinte de eroziune sau depunere.

b).1. Bratul Sulina. Ramificandu-se din albia bratului Tulcea pe partea stanga in nodul hidrografic Ceatalul Sf.

Gheorghe (mila 33,84), bratul Sulina urmeaza pe directia est un traseu de albie unica pana la Marea Neagra, avand lungimea totala de 71,7 km.

Actualul brat difera de vechiul aflat in stare naturala pana in anul 1857. Vechiul brat avea o albie unica cu un traseu sinuos in lungime de 83,4 km, cu latimi variind intre 120 si 250 m si cu adancimi pe talveg de 2,5-9,0 m sub etiajul local.

b).2. Bratul Sfantu Gheorghe. Se ramifica din bratul Tulcea pe partea dreapta in nodul hidrografic Ceatal Sf. Gheorghe la km 108,8, avand in cea mai mare parte de traseu o albie unica si meandrata, care s-a păstrat natural pana in anul 1984. Albia naturala avea lungimea de circa 107 km, cu latimi variabile de 150-550 m si cu adancimi pe talveg de 3-27 m sub etiajul local. Configuratia plana era sinuoasa cu 10 meandre, intre care bucla Mahmudia-Uzlina-Murghiol (km 84-km 64), doua bucle in zona gurii canalului Dunavat (km 59-km 49) si patru bucle intre canalele Dranov si Ivancea (km 45 - km 16). Pe albia bratului Sf. Gheorghe s-au format in ultimele 6 decenii trei ostroave la km 103-101, la km 74-72,5 si la km 23-22.

In zona de varsare in mare, bratul Sf. Gheorghe formeaza o delta secundara de mica intindere, cu doua brate secundare, care se bifurca la km 5:

**Bratul Sf. Gheorghe pe stanga, cu o lungime de circa 3,0 km, cu latimi de 300-1000 m si cu adancimi pe talveg de 3,5-10,5 m. **Bratul Olinca pe dreapta cu latimea de circa 80 m si cu adancimea pe talveg de circa 2,5 m. Pe

61

traseu, la crca 1,5 km, bratul Olinca se bifurca la randu-i in doua brate mici; Srednai pe stanga, lung de circa 3,5 km si Turetkii pe dreapta lung de circa 4,5 km. Pe bratul Sf. Gheorghe se efectueaza navigatia fluviala cu pescaje de pana la 3,0 m.

b)Zonele hidrografice dintre bratele principale ale Deltei si din afara Intre bratele principale si in afara lor, teritoriul Deltei Dunarii cuprinde o serie de zone hidrografice dintre care se disting urmatoarele: Zona Chilia-Sulina intre bratele Chilia, Tulcea si Sulina, Zona Sulina-Sf. Gheorghe, intre bratele Sulina si Sf. Gheorghe, Zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud intre bratul Sf.Gheorghe si Razelm, Zona Complexul lagunar Razelm-Sinoe si Zona lacustra Ialpug-Catlabug-Chitai, de la nord de bratul Chilia pe teritoriul Ucrainei. c) Zona hidrografica Chilia-Sulina. Marginita la nord de bratul Chilia, la sud de bratele Tulcea si Sulina, iar la est de delta secundara Chilia si de golful Mosura, zona hidrografica Chilia-Sulina are o suprafata de circa 160700 ha, fiind cea mai mare zona hidrografica de pe intinsul Deltei Dunarii. Zona cuprinde o serie de depresiuni hidrografice, intre care se mentioneaza; Sireasa (21900 ha), Sontea-Furtuna (17500 ha), Pardina (30950 ha), Matita-Merhei (44950 ha), Magearu-Sulina si Popina (35900 ha), a caror suprafete sunt ocupate partial de garle, lacuri, mlastini si Japse, precum si de numeroase canale. Fundul acestor depresiuni hidrografice coboara pana la –2 m sub planul de referinta Marea Neagra Sulina. Dintre canalele si garlele care brazdeaza zona hidrografica Chilia-Sulina se mentioneaza urmatoarele; canalul Pardina, garlele Sireasa si Sontea, canalul Eracle si garla Lopatna, garla Sulimanca si canalul Magearu, precum si canalul Cardon, care asigura schimbul de ape si legatura navigabila cu salupe si barci intre diferite zone de interes economic ale unitatii. In zona hidrografica Chilia-Sulina, se afla o serie de lacuri cum sunt Babitele (1450 ha), Bogdaproste (3950 ha), Matita-Merhei (2225 ha), Obretin (800 ha), Furtuna (1425 ha) si altele mai mici, a caror suprafata totala de luciu de apa este de circa 11600 ha. c).1. Zona hidrografica Sulina-Sf. Gheorghe. Marginita la nord de bratul Sulina, la sud de bratul Sf. Gheorghe si la est de Marea Neagra, Zona Sulina-Sf.Gheorghe are o suprafata de circa 101850 ha, fiind a doua ca marime intre zonele hidrografice ale Deltei Dunarii. Pe intinsul acestei zone hidrografice, se afla urmatoarele depresiuni hidrografice; Rusca-Balteni-Carasuhat (10550 ha), Gorgova-Uzlina (25150 ha), Sulina (49600 ha) si Puiu-Rosu-Rosulet (14225 ha). Fundul acestor depresiuni hidrografice coboara sub cota de –2 m in raport de planul de referinta zero Marea Neagra Sulina.

Dintre canalele si garlele situate pe cuprinsul zonei hidrografice Sulina-Sf. Gheorghe, se mentioneaza canalul Litcov care strabate unitatea de la vest spre est, garla Perivolovca, canalul Caraorman, canalul Vatafu, canalul Busurca, canalul Pescarie Sulina, garla Imputita, canalul Ivancea si canalul de centura litoral, care asigura schimbul de ape si legaturile navigabile intre diferite parti ale zonei hidrografice. Lacurile mai importante din zona hidrografica, sunt Obretin si Gorgova (2300 ha), Uzlina-Isacova (2150 ha), Rosu (1875 ha) si Puiu, Iacob si Lumina (2125 ha). c).2. Zona hidrografica Sf. Gheorghe-Razelm. Marginita la nord de bratul Sf. Gheorghe, la vest de lacul Razelm si la sud de Marea Neagra, Zona hidrografica Sf. Gheorghe-Razelm, are o suprafata de circa 75325 ha, fiind cea mai mica ca marime intre zonele hidrografice ale Deltei Dunarii. Aceasta zona hidrografica mai poarta denumirea de depresiunea Dranov. Intreaga zona hidrografica Sf. Gheorghe-Razelm, este caracterizata in cea mai mare parte de prezenta

62

garlelor, canalelor, lacurilor, mlastinilor si japselor. Fundul acestei zone hidrografice se situeaza la peste 2 m sub planul de referinta zero Marea Neagra Sulina. In zona hidrografica se afla o serie de lacuri, dintre care cel mai important este Dranov (2500 ha). c).3. Zona hidrografica Complexul lagunar Razelm-Sinoe. Marginita la nord si la vest de terasa continentala dobrogeana, iar la est de tarmul Marii Negre si de depresiunea hidrografica Dranov, Complexul lagunar Razelm-Sinoe, ocupa locul unui vechi golf marin Halmyris, izolat de mare prin cordoane litorale /27,28/. In compunerea Complexului lagunar intra in principal lagunele Razelm (39160 ha), Babadag (1960 ha), Golovita (9160 ha fara balta Ceamurlia), Zmeica (4960 ha) si Sinoe (17580 ha), precum si o serie de anexe lacustre laterale cum sunt Istria (560 ha), Nuntasi si Tuzla (1050 ha), etc. Fundul cuvetelor acestor lagune coboara pana la cota de –3 m in raport de sistemul de referinta zero Marea Neagra Sulina. 2.5.3. Gârle şi canale

Din determinările făcute pe harta Institutului de Geografie (P.Gâştescu şi colab.1983) reiese că lungimea totală a gârlelor naturale şi parţial modificate este de 1.742km, iar cea a canalelor de 1.753km. În ceea ce priveşte lungimea canalelor, aceasta se modifică de la un an la altul în funcţie de lucrările noi intreprinse.

Dintre gârlele naturale, ţinând seama de funcţionalitatea hidrologică, reţinem doar 285 km, diferenţa fiind atribuită unor gârle rămase în incintele îndiguite, unele dezafectate prin nivelare (exemplul amenajarilor agricole Pardina şi Sireasa), altele fiind colmatate sau lipsite de apă.

Gârlele în regim natural din Delta Dunării Denumirea

gârlei Lungime

( km ) Denumirea

gârlei Lungime

( km ) Denumirea

gârlei Lungime

( km ) Arhipenco 3,0 Gârla Statului 11,3 Păpădia Veche 19,0 Babinţi 2,5 Gârla Turcească 8,0 Perivolovca 22,0 Bratuşca 12,5 Gârla Turcului 1,9 Podul Roşu 4,8 Buţov 18,0 Gârla Uscată 6,0 Poliacova 18,5 Carabăţ 2,0 Gârla Veche 13,8 Potcoava-

Gorgova 0,8

Carainache 7,5 Iacob 5,8 Potcoava-Litcov 0,5 Clineţ 6,3 Iacubova 6,4 Roşuleţ 3,3 Clineţ 13,5 Iamca 3,5 Rusu 7,0 Crasnicol 2,3 Împuţita 7,5 Sulimanca

Seacă 23,0

Dunavăţul Vechi

3,3 Japşa Vătafului 6,5 Şontea 55,5

Erenciuc 3,8 Lopatna 12,3 Tărâţa 7,5 Filip-Toader 1,8 Macuhova 6,5 Tătarul 2,5 Gârla Abatorului

6,0 Martin 4,5 Topolca 6,8

Gârla de Mijloc 4,5 Matiţa-Merhei 7,5 Zamirova 4,3 Gârla lui Agache

3,5 Păpădia 8,5 gârle fără nume 694,0

Total lungime gârle în regim natural în Delta Dunării = 1.070 km

63

2.5.4. Lacurile Lacurile constituie o categorie morfohidrografică importantă în ansamblul Deltei Dunării. Prin lucrările de amenajare a numeroase incinte multe lacuri şi chiar complexe lacustre au fost desecate, cum este cazul amenajarii agricole din Pardina şi Sireasa. Astfel, dacă se analizează succesiv câteva hărţi ale deltei din diferite etape se constată : a) o reducere substanţială a numărului de lacuri şi suprafaţa pe care o deţineau acestea Din inventarierea lacurilor, de pe harta înainte de anul 1980, a rezultat un număr de 668 lacuri însumând 31.262ha, reprezentând 9,28% din suprafaţa deltei. În urma acţiunii de desecare a lacurilor din amenajările agricole Pardina şi Sireasa, numărul acestora s-a redus la 479 (lacuri mai mari de 1 ha), iar suprafaţa la 25.794ha reprezentând 7,82% din suprafaţa deltei. În numărul de lacuri din această ultimă apreciere intră lacurile existente în teritoriul rămas în regim liber, la care se mai adaugă şi lacurile naturale incluse în perimetrul amenajărilor piscicole (Obretin, Dranov, Rusca etc.) b) procese de aluvionare

Sub aspectul numărului şi mărimii lacurilor se constată o diferenţiere clară între partea vestică (vârful deltei) şi partea estică, datorită proceselor de aluvionare mai intense în prima parte şi ulterior a gradului de intervenţie a omului pentru folosirea terenurilor în agricultură şi silvicultură. Drept urmare, în subunităţile geografice, Sireasa şi Rusca, lacurile au suprafeţe mici (15, 20, 30, 40 ha) în timp ce în ariile depresionare din partea estică, numărul lacurilor este mai mic, dar cu suprafeţe mai mari (Furtuna 977ha, Gorgova 1.377ha, Isac 1.101ha, Matiţa 652ha, Merhei 1.057ha, Roşu 1.445ha, Lumina 1.367ha, Puiu 86 ha, Dranov 2.170 ha etc.).

c)descreşterea proceselor de aluvionare de la vest spre est Tot în sensul descreşterii proceselor de aluvionare de la vest spre est, lacurile prezintă şi alte

particularităţi morfohidrografice. Astfel, în majoritatea cazurilor, în Sireasa, lacurile au ţărmul delimitat de grinduri fluviale, fundul depresiunii lacustre situându-se deasupra reperului "0" m şi chiar peste 1m, adâncimea medie redusă (sub 1m). Lacurile din partea estică, care formează complexe lacustre funcţionale, au linia ţărmului formată din stuf şi plaur (pseudoţărm), adâncimea medie 1-2m şi chiar 3m, exceptând categoria lacurilor de meandru abandonat, care au adâncimi mai mari (Belciug 7m).

d)densitatea lacurilor Un indicator important în aprecierea gradului de evoluţie, de aluvionare a teritoriului, este

numărul de lacuri pe o anumită suprafaţă. Astfel, pentru unitatea Letea, un lac revine la 4km2, în unitatea Caraorman un lac la 5,6 km2, iar în unitatea Dranov un lac la 9,1 km2. Densitatea lacustră cea mai mare, înainte de realizarea amenajării agricole Sireasa, era în subunitatea Sireasa (un lac la 1,8 km2) reliefând gradul avansat de aluvionare şi fragmentare a depresiunilor lacustre.

Lacurile din Delta Dunării Lacuri Suprafaţă Volum

număr ( % ) ( ha ) ( % ) (mil. m3) (% ) Coeficient de acoperire

lacustră (%) Unitatea I (Chilia - Sulina)

214 45 9.464 37 12,8 39 6,12 Unitatea II (Sulina - Sfântu Gheorghe)

175 36 12.802 49 159 49 13,09 Unitatea III (Dranov)

90 19 3528 14 32 12 4,26 TOTAL

479 100 25.794 100 319 100 7,82

64

2.5.4.1.Descrierea generală a lacurilor cu suprafaţa > 0,5 Kmp Aceste lacuri sunt considerate un tip aparte, pentru caracterele lor specifice, întâlnindu–se mai ales în zona deltaică dintre braţele principale.

Ele sunt cunoscute şi sub numele de ghioluri – terenuri depresionare, acoperite tot timpul cu apă suficient de adâncă pentru ca suprafaţa lor să rămână liberă de vegetaţie.

Fundul lor se găseşte în general sub – 0.5 m, aşa încât nu seacă nici la cele mai mici ape. Spre deosebire de lacurile din zona continentală, acestea nu au maluri solide şi bine

individualizate, ţărmul lor fiind limitat la marginea stufăriei, unde sunt dezvoltate submers nişte pseudo–ţărmuri rezultate atât din activitatea de acumulare a valurilor cât şi din depunerile de natură organică.

Geneza majorităţii lacurilor din deltă este foarte complexă. Ele pot fi, în acelaşi timp, atât porţiuni relicte ale unor vechi lagune sau limanuri, cât şi sectoare

ale unei foste văi fluviatile. De aici rezultă şi adâncimile lor relativ mari, în general sub nivelul mării. Cele mai importante lacuri de deltă se întâlnesc în zona cuprinsă între braţul Chilia şi lacul

Razim (Furtuna; Matiţa; Merhei, Trei Iezere; Bogdaproste, etc). Suprafaţa lor nu depinde decât în mică măsură de variaţia nivelurilor pe Dunăre.

Adâncimile lor sunt, de obicei, mai mari decât ale gârlelor şi canalelor. Lacurile din deltă sunt grupate în complexe lacustre, care constituie unul din principalele

elemente ale depresiunilor deltaice (fig.12 din anexă) Modul de repartiţie a complexelor acvatice pe suprafaţa deltei determină, în mare măsură,

împărţirea ei în mai multe subunităţi. Celor mai importante depresiuni le corespund unul sau mai multe complexe de lacuri.Dintre

acestea, cele mai mari se găsesc în depresiunile mai puţin colmatate, unde formează un singur complex. In amontele deltei, colmatarea avansată a produs atât micşorarea suprafeţelor lacustre, cât şi

compartimentarea marilor complexe în asociaţii de lacuri mici. Unităţile şi complexele lacustre constituie o componentă extrem de importantă a sistemului

deltaic, datorită rolului biocenozelor proprii ce prelucrează fluxul de energie şi materie recepţionat. Lucrările de amenajare a numeroase incinte au dus la dispariţia a o serie de lacuri şi complexe

lacustre, fie direct prin desecare (cazul amenajărilor Pardina şi Sireasa), fie indirect prin obturarea sau restrângerea arterelor hidrografice care le asigurau legătura hidrică, vitală cu braţele Dunării.

In totalul celor 479 lacuri rămase se includ unităţile lacustre rămase în regim liber precum şi lacurile naturale din perimetrul amenajărilor piscicole (Obretin; Dranov; Rusca, etc).

Sub aspectul numărului şi mărimii lacurilor, există o diferenţiere netă între partea vestică (vârful deltei) şi cea estică, datorită proceselor de aluvionare mai intense în partea vestică.

In subunitatea Sireasa şi Rusca, lacurile erau în număr mare, dar cu suprafeţe relativ mici (15 – 40 ha), în timp ce în ariile depresionare din partea estică numărul lacurilor este mai mic dar cu suprafeţe mari ( ex.Lacul Isac – 1130 ha; Lacul Gorgova 14100 ha; Lacul Furtuna 950 ha ; Lacul Matiţa 630 ha; Lacul Merheiul Mare 1010 ha; Lacul Roşu 1370 ha; Lacul Lumina 1140 ha; Lacul Puiu 860 ha; Lacul Dranov – 2070 ha – cel mai mare lac din deltă, etc).

In acelaşi sens de descreştere a intensităţii proceselor de aluvionare, de la vest spre est, se constată şi alte diferenţieri ale particularităţilor morfohidrografice ale lacurilor.

Lacurile din partea estică, cu altitudine medie mai redusă şi mult mai puţine grinduri fluviatile au linia ţărmului conturată de stuf şi plaur, adâncime medie 1 – 2 m şi chiar 3 m (exceptând categoria lacurilor de meandru, cu adâncimi mult mai mari – ex.Lacul Belciug cu adâncimea > 7 m, etc)

Din punct de vedere morfografic Delta Dunării se împarte în două sectoare: *fluviatil – cel mai întins, începând de la vârful deltei până la grindurile maritime (Letea;

Caraorman şi Crasnicol) şi *maritim – de la grindurile menţionate la linia ţărmului actual.

65

Complexele lacustre, care constituie o caracteristică pregnantă a lacurilor din Delta Dunării au fost delimitate după elementele morfografice (grinduri, depresiuni, stadiu de evoluţie) şi hidrografice (legătura prin canale şi pe sub plaur sau vegetaţie).

In Delta Dunării s–au conturat următoarele complexe acvatice: **Şontea – Furtuna – fig. CL6 ** Matiţa – Merhei – fig. CL5 **Somova – Parcheş – fig. CL7 ** Gorgova – Uzlina – fig. CL4 **Roşu – Puiu – fig. CL3 **Dunavăţ–Dranov – fig. CL8 **Razim – Sinoe – fig. CL1 + CL2 2.5.4.2.Monitorizarea lacurilor

Lacurile de pe teritoriul Deltei Dunării cu suprafaţa mai mare de 0,5 Kmp, ce au fost selectate pentru monitorizare sunt:

**în cadrul complexului acvatic Razim – Sinoe: Lacurile Goloviţa; Razim şi Sinoe **în cadrul complexului acvatic Roşu – Puiu: Lacurile Potcoava – Roşu; Erenciuc; Iacob; Roşu; Roşuleţ **în cadrul complexului acvatic Gorgova–Uzlina: Lacurile Gorgoştel;

Cuibul cu Lebede; Uzlina; Isac **în cadrul complexului acvatic Matiţa – Merhei: Lacurile Miazăzi; Merhei **în cadrul complexului acvatic Şontea – Furtuna: Lacul Furtuna;Lacul Nebunu **în cadrul complexului acvatic Somova–Parcheş: Lacurile Somova;Rotund – Somova

a)Lacurile monitorizate din complexul acvatic Razim – Sinoe (Lacurile Goloviţa; Razim şi

Sinoe) – ca tip genetic de cuvetă se încadrează în categoria lagunelor marine.(fig.CL1; CL2) Aceste tipuri de lacuri care comunică între ele, formând un complex lacustru, sunt legate atât de

braţul Sf.Gheorghe prin canalele Lipovenilor, Dunavăţ şi Dranov, cât şi de mare prin strâmtori formate în cordoanele de nisip (Gura Portiţei) şi câteva periboine.

Principalele unităţi lacustre din acest vast complex sunt delimitate, separate , prin grinduri interioare.

In interiorul complexului se găsesc câteva insule – martori de abraziune, Istria în şisturile verzi prinsă de grindul Saele, insula Bisericuţa alcătuită din calcare, insula Grădişte din gura limanului Babadag cu înălţime de 14.6 m, legată de ţărm în partea nordică şi cea mai mare insulă din complex, complet detaşată de uscat – Popina – formată din calcare triasice cu înălţime de 47.9 m.

Complexul lacustru însumează o suprafaţă de 86.770 ha, apreciată la nivelul mediu multianual de 50 cm faţă de cel al mării.

Unităţile lacustre din cadrul complexului – monitorizate – au următoarele suprafeţe: **Lacul Razim – 39.200 ha **Lacul Sinoe – 16.200 ha **Lacul Goloviţa – 7.850 ha Adâncimile lacurilor sunt destul de mici (maximum 3,5 m în Razim; 2,5 m în Goloviţa; 2,3 m în Sinoe) şi uniform repartizate, fără accidente morfobatimetrice, adâncimile maxime întâlnindu–se de obicei în centrul lacului.

In lacul Razim, cu excepţia zonei aproximativ centrale, unde adâncimea este de 3 – 3,5 m, mai întâlnim astfel de valori în sectorul care face legătura cu Goloviţa, între capul Doloşman şi insula Bisericuţa ( 3,5 m).

66

Valorile adâncimilor medii sunt în general ridicate faţă de cele maxime (Razim + Goloviţa 2,0 m; Sinoe 1,25 m) ceea ce indică un grad avansat de colmatare a depresiunilor lacustre.

In aceste limite morfometrice, volumul total pe complex este de 1,447 miliarde mc. Dat fiind tipul genetic al depresiunii lacustre, întinderea mare şi poziţia geografică a complexului

lagunar, regimul hidric şi cel fizico – chimic, acesta prezintă anumite particularităţi faţă de celelalte lacuri din sud.

Raportat la suprafaţa complexului lacustru de 867 Kmp, cea a bazinului de recepţie de 2 462 Kmp este destul de mică, având în vedere condiţiile climatice în care se găseşte (precipitaţii cca.400 mm/an şi evaporaţia apei circa 850 mm/an).

Dacă acest complex lacustru n–ar fi avut o legătură cu Marea Neagră, prin care apele marine pătrund în lacuri atunci când nivelul scade sau n–ar fi primit prin canale naturale apă dulce din braţul Sf.Gheorghe, cu certitudine ar fi secat complet, devenind o câmpie lacustră emersă.

Deoarece legătura cu Marea Neagră a fost mult mai stabilă (datorită breşelor pe care le face apa mării în grindurile efemere, cunoscute sub numele de portiţe şi periboine), decât cea cu braţul Sf.Gheorghe (unde aluvionarea fluviatilă a canalelor duce la limitarea aportului de apă dulce), complexul lagunar Razim – Sinoe a avut ape salmastre, cu tendinţe de concentrare şi salinizare în compartimentele sudice, mai izolate (Sinoe, Istria, Nuntaşi).

Datorită incertitudinii unei alimentări permanente cu apă dulce, fauna specifică acestor ape se dezvoltă greu pe o parte din lacurile din nord (Razim; Goloviţa şi Zmeica), în schimb cea de apă salmastră, marină, găsea condiţii bune de dezvoltare.

In lacurile sudice (Sinoe, Istria, Nuntaşi) nici fauna marină nu se mai dezvoltă cu uşurinţă din

cauza salinităţii mai ridicate . In timp, când complexul a fost influenţat numai de apele mării, salinitatea a fost apropiată de a

apei marine sau chiar mai ridicată în lacurile îndepărtate cu schimb lent de ape. Alimentarea puternică cu apă dulce, ulterior (după 1960) şi limitarea pătrunderii apelor marine a

determinat o îndulcire generală în complexul Razim – Sinoe. Tipul hidrochimic al complexului , cu excepţia celor din imediata apropiere a gurilor de debuşare

şi lacul Babadag, este bicarbonat sodic şi calcic, iar în toate celelalte compartimente acesta este clorurat sodic, uneori cu tranziţie spre magnezian.

Acest lucru dovedeşte influenţa apelor marine şi a metamofozărilor chimice care au loc în lacuri. Un aspect demn de menţionat în complexul Razim este procesul intens de invadare cu vegetaţie

şi de colmatare a unor zone marginale, îndeosebi cele din golfurile vestice, formându–se un brâu de vegetaţie (stuf) care separă o serie de bazine lacustre între vechea faleză maritimă şi largul lacurilor, fiecare într–un stadiu avansat de înmlăştinare.

Limanele maritime care mărginesc îndeosebi ţărmul nordic al Razimului propriu–zis sunt majoritatea într–un stadiu avansat de colmatare datorită, pe de o parte, lipsei unui aport de apă din bazinul de recepţie, iar pe de altă parte închiderii zonelor de legătură cu complexul lacustru prin acele benzi late de vegetaţie care împiedică pătrunderea apelor

b)Lacurile monitorizate din complexul acvatic Roşu – Puiu (Lacurile Potcoava – Roşu;

Erenciuc; Iacob; Roşu; Roşuleţ) – fig. CL3 Complexul lacustru Roşu – Puiu este cel mai mare şi mai reprezentativ din sectorul maritim al

deltei, axat pe o vastă depresiune delimitată foarte bine în vest de grindul Caraorman şi în sud – est de grindul Ivancea, ambele de origine maritimă.

Legătura strânsă a acestui complex se face dinspre nord , din braţul Sulina prin câteva gârle, dintre care Impuţita, Vătafu şi Busurca sunt cele mai importante.

O serie de ramificaţii ale grindului principal Ivancea, cum ar fi grindurile Roşu, Puiu şi Lumina, separă lacurile şi impun o formă alungită şi orientată după direcţia lor.

67

Partea nord – vestică a complexului, unde se găseşte lacul cel mai important, Iacob, este oarecum mai izolată şi mai colmatată. Numărul lacurilor din acest complex este de aproximativ 70 şi totalizează o suprafaţă de 4 375 ha.

Cel mai mare lac din complex este Lacul Roşu cu suprafaţa de 1.370 ha, după care urmează Lumina cu S = 1.140 ha, Puiu cu S = 860 ha, Iacob cu S = 420 ha, Roşuleţ cu S = 360 ha; Puiuleţ cu S = 230 ha, etc.

Fundul depresiunilor acestor lacuri se găseşte la cotele cele mai joase faţă de nivelul mării din toată delta (exceptând lacurile de meandru şi curs părăsit cum este Lacul Belciug cu adâncimea > 7 m).

Aceste cote sunt la –2,0 m în lacul Roşu, în schimb lacul Iacob şi cele din apropiere nu depăşesc – 1,5 m.

Prin tăierea canalului în grindurile Caraorman, Lumina, Puiu şi Roşu aceste lacuri au fost legate de complexul Gorgova da la vest.

In partea sudică, spre braţul Sf.Gheorghe, se află canalul Ivancea – Lacul Roşu. Intre acest complex şi mare, există legături prin cordonul dintre grindurile Ivancea – Sărăturile şi

bara de la Sulina. c)Lacurile monitorizate din complexul lacustru Gorgova– Uzlina :(Lacurile Gorgoştel; Cuibul

cu Lebede; Uzlina; Isac) – fig. CL4 Complexul lacustru Gorgova, axat pe o vastă depresiune, este delimitat de grindurile fluviatile

Sulina – la nord; Sf.Gheorghe la sud; Rusca în vest şi grindul maritim Caraorman la est.

Partea vestică a acestei depresiuni, dintre grindul Rusca şi braţul Sf.Gheorghe , este într–un stadiu mai avansat de colmatare, ca urmare a aluvionărilor produse de revărsările celor două braţe la bifurcare (al doilea ceatal).

Din această cauză depresiunile lacustre sunt mici şi puţin adânci. Artera principală a complexului este canalul Litcov, care se desprinde de braţul Sf.Gheorghe şi

ajunge până în complexul lacustru Roşu – Puiu din sectorul maritim al deltei, tăind grindul Caraorman la sud de localitatea Crişan.

Complexul prezintă două centre de gravitaţie, de maximă adâncime – unul în arealul lacului Gorgova cu lacurile mai mici din jur şi al doilea în jurul lacurilor Isac şi Uzlina.

Cel mai mare lac din complex este Gorgova cu suprafaţa S = 1.410 ha, după care urmează Isac cu S = 1.130 ha; Uzlina cu S = 510 ha; Cuibul cu Lebede cu S = 180 ha , etc

Lacul Gorgoştel, cu S = 70 ha, este un rest de braţ părăsit, legat prin canale de gârla Perivolovca. Fundul depresiunilor lacurilor din complexul Gorgova se găseşte în cea mai mare parte sub 0,0

m; doar în lacurile Gorgova, Isac, Uzlina cotele ajung până la – 1,0 m. Dacă la acestea se mai adaugă nivelul mediu al apei, care la Gorgova este de 1,70 m, se poate

vedea că adâncimea lacului este de 2 – 2.5 m. In timpul apelor mari, adâncimea maximă a lacurilor Gorgova şi Isac, ajunge până la 4 m. Procesul de colmatare în interiorul acestui complex se face în principal pe cale organică, prin

vegetaţie, excesul de producţie al macrofitelor fiind evident. Indiguirea acestei depresiuni, limitează şi mai mult procesul de colmatare prin aluviuni. Ritmul de sedimentare în incintele îndiguite s–a constatat că este în jur de 2 mm/an. d) Lacurile monitorizate din complexul lacustru Matiţa – Merhei: (Lacurile Miazăzi; Merhei)

– fig. CL5 Complexul lacustru Matiţa – Merhei este delimitat la vest de câmpul Chilia şi la est de grindul

maritim Letea, în prelungire cu grindul Răducu.

68

In partea nordică se află grindul fluviatil al braţelor Babina şi Cernovca, care se desprind din Chilia şi formează ostroavele cu acelaşi nume , iar la sud, grindurile fluviatile ale buclei formate de marele M al braţului Sulina. Complexul este supus unui intens proces de colmatare, în special în partea nordică spre braţul Chilia.

Partea sudică a zonei formează complexul lacustru propriu – zis, unde se găsesc circa 60 lacuri cu legături între ele, totalizând o suprafaţă de 4.800 ha.

Cel mai mare este Merhei cu suprafaţa S = 1.010 ha, după care urmează Matiţa cu S = 630 ha; Trei Iezere cu suprafaţa S = 560 ha; Babina cu S = 410 ha; Bogdaproste cu S = 400 ha; Roşca cu S = 210 ha; Merheiu Mic cu S = 150 ha; Miazăzi cu S = 140 ha, etc.

Fundul depresiunilor este, la majoritatea lacurilor, la – 1,0 m, iar Matiţa chiar la – 2,0 m sub nivelul mării.

Lacul Merhei, deşi cel mai mare în suprafaţă, prezintă fundul cuvetei lacustre la –1,0 m sub nivelul mării, datorită procesului de colmatare mai intens, produs de apele care vin din braţul Babina, prin gârlele din zonă.

Influenţa acestor gârle asupra lacului se poate constata prin configuraţia ţărmului nordic, care este foarte mult modificată faţă de cea sudică.

e)Lacurile monitorizate din complexul acvatic Şontea – Furtuna: (Lacul Furtuna; Lacul Nebunu) – fig. CL6

Complexul lacustru Şontea – Furtuna, este situat între grindul Stipoc la nord, braţul Sulina la sud şi marele M la est.

Lacul cel mai important din complex este lacul Furtuna, cu suprafaţa S=950 ha. Fundul depresiunilor este între 0,0 şi + 0,5 m, raportat la nivelul mării. Lacul Furtuna, are legătura cea mai bună dintre toate lacurile, ea efectuându–se prin câteva gârle

atât cu braţul Sulina cât şi cu gârla Şontea.

Lacul Nebunu (una din cele 18 zone cu regim de protecţie integrală de pe teritoriul RBDD, cu suprafaţa de 115 ha) şi împrejurimile sale constituie o zonă de mică întindere, caracteristică deltei fluviale ce găzduieşte biocenozele specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură.

Datorită izolării sale, lacul asigură condiţii optime de creştere şi reproducere pentru ihtiofauna specifică lacurilor de întindere redusă şi adâncime mică.

f)Lacurile monitorizate din complexului lacustru Somova–Parcheş: (Lacurile Somova; Rotund – Somova) – fig. CL7

Lacul Rotund – Somova a fost declarat zonă cu regim de protecţie integrală pentru reprezentativitatea sa, ca lac tipic de luncă, din zona inundabilă a Dunării, fiind singura zonă din sectorul complexului lacustru Somova – Parcheş neafectată de îndiguiri. Zona lacului Rotundu prezintă interes deosebit pentru studiul şi conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură, precum şi pentru reproducerea ciprinidelor, mai ales pentru plătică.

Zona este importantă pentru avifauna acvatică din regiune (în special ca loc de cuibărit, nidificaţie şi hrănire), dar lacul este afectat de eutrofizare .

Pe fundul cuvetei lacustre există acumulări masive de sedimente care generează intense procese de putrefacţie (mâlul este gros, de culoare neagră, cu miros caracteristic reacţiilor de reducere care produc hidrogen sulfurat).

Lacurile din cadrul complexului lacustru Somova–Parcheş sunt lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); zăvoaie de sălcii în amestec pe grinduri fluviale, inundate frecvent.Formaţiunea de vegetaţie întâlnită: stufăriş, vegetaţie lacustră natantă şi submersă.

69

70

71

72

73

74

75

76

2.5.5. Terenurile mlăştinoase Terenurile mlăştinoase, acoperite cu apă, în funcţie de nivelul Dunării, şi de vegetaţie palustră, sunt situate între - 0,5 şi 1m şi ocupă zonele din jurul lacurilor şi a complexelor lacustre, respectiv din ariile depresionare. O bună parte din aceste terenuri au fost desecate prin acţiunea de îndiguire şi realizarea amenajărilor agricole şi silvice. În interiorul amenajărilor piscicole, această categorie morfohidrografică a rămas, dar fiind supusă regimului hidrologic dirijat.

Suprafaţa acoperită cu vegetaţie palustră este apreciată la cca. 143.500ha, reprezentând 43% din suprafaţa deltei.

Suprafaţa acoperită cu vegetaţie palustră este apreciată la cca. 143.500ha, reprezentând 43% din suprafaţa deltei.

Suprafeţele acoperite cu vegetaţie acvatică fixată Suprafaţa

Subunitatea Totală ( ha )

Vegetaţie acvatică fixată ( ha )

%

Unitatea I (Chilia-Sulina) Sireasa 27.100 4.810 18 Furtuna-Sontea 9.415 6.222 66 Maliuc 800 239 30 Pardina 27.192 - - Tătaru 3.666 529 14 Stipoc 3.275 109 3 Obretin 3.390 31 1 Ceamurlia 3.980 369 9

77

Babina 2.100 - - Cernovca 2.257 381 17 Roşca-Buhaiova 10.800 7.041 65 Matiţa - Merhei 20.475 16.825 82 Chilia 4.275 1.831 43 Letea 8.900 3.528 40 Letea 15.400 10.987 71 Popina 9.350 1.764 19 Total 152.375 54.665 35

Unitatea II (Sulina-Sfântu Gheorghe) Rusca - Bălteni 12.151 - - Gorgova - Isac 23.200 18.757 81 Caraorman 5.675 3.102 55 Caraorman - S 7.750 7.433 96 Roşu - Puiu 33.100 27.819 84 Ivancea - Cerbul 8.250 7.060 86 Sărăturile 7.625 3.061 40 Total 97.751 67.232 69

Unitatea III (Dranov) Uscat Nord Dobrogean 8.227 - - Dranov 46.725 15.332 33 Buhaz - Perişor 27.410 6.279 23 Sacalin 400 - - Total 82.762 21.611 26 TOTAL DELTA DUNARII

332.888 143.508 43

2.5.6.Zona costieră Zona costiera a Deltei Dunarii este desfasurata pe un front lung de circa 221 km la Marea Neagra, cuprins intre extremitatea nordica a grindului marin Jibrieni din teritoriul Ucrainei si extremitatea sudica a grindului marin Chituc.

Din intregul front litoral, 75 km sunt pe teritoriul Ucrainei.

In reteaua hidrografica a zonei marine a Deltei Dunarii, intră : - gurile Dunarii, - tarmul marii si - fundul submers din fata litoralului Deltei.

a. Gurile Dunarii. Totalitatea gurilor bratelor prin care fluviul Dunarea se varsa in Marea Neagra, formeaza diviziunea hidrografica gurile Dunarii, in care cele mai importante sunt urmatoarele:

a1)La varsarea in mare a bratului Sulina, gura canalului Sulina. Adancimile de navigatie maritima prin aceasta gura, s-au mentinut natural la inceput, intre anii 1861-1892. Intre anii 1893-1923 adancimile de navigatie de pana la 24 picioare, s-au intretinut cu ajutorul lucrarilor de dragaje. Incepand din anul 1924 pentru intretinerea adancimilor de navigatie maritima la gura Sulina, pe langa dragaje s-au adaugat lucrari de prelungirea digurilor in mare, indepartand gura de port cu circa 7,8 km pana in anul 1981, cand au fost sistate prelungirile de diguri.

78

a2) La varsarea in mare a bratului Sf. Gheorghe, gura Sf. Gheorghe este in stare naturala, adancimea pe bara este de circa 2,2 m.

b. Cordonul litoral Frontiera naturala a Deltei Dunarii la Marea Neagra o formeaza tarmul marii, constituit din

sedimente grosiere (nisipuri) impinse si depuse la mal de valuri. Latimea si inaltimea tarmului marii, este variabila in lungul litoralului Deltei Dunarii.

De regula creasta plajei nu depaseste inaltimea de 2,5 m deaspra nivelului mediu al marii, iar latimea tarmului ajunge pana la 400 m.

De-a lungul tarmului Deltei Dunarii, intre gurile principalelor brate, la apele mari ale Dunarii, se formeaza o serie de garle, prin care surplusul de apa din Delta se varsa direct in mare.

Tinand seama de caracteristicile morfohidrologice ale coastei, se pot delimita cateva sectoare de tarm in lungul litoralului Deltei Dunarii.

b1)Sectorul Jibrieni-gura canalului Sulina, cu o lungime de circa 84 km, prezinta o linie curbata, si constituie frontiera de la mare a deltei secundare Chilia, fiind un tarm instabil, foarte jos si in retragere datorita eroziunilor. Intre gura bratului Stambulul Vechi si gura canalului Sulina s-a creat un cordon nisipos care tinde sa inchida in urmatorii 3 ani golful Musura la Marea Neagra. b2)Sectorul Sulina-Sf. Gheorghe cu o lungime de circa 36 km, prezinta o slaba curbura spre interiorul Deltei, tarmul fiind ingust si supus eroziunilor. b3)Sectorul Sf. Gheorghe-Portita, lung de circa 60 km, puternic curbat spre vest cu portiuni de eroziune si depuneri. Acopera frontiera de la mare a depresiunii hidrografice Dranov si a lagunelor Razelm si Golovita. La sud de gura bratului Sfantu Gheorghe s-a format in timp cordonul nisipos Sacalin care tinde sa inchida la Marea Neagra laguna Ciotic. b4)Sectorul Portita-Chituc, lung de circa 41 km, este supus eroziunii. Acopera frontiera de la mare a lagunei Sinoe.

c. Fundul submers.

Fundul Marii Negre in fata litoralului Deltei Dunarii, este constituit cu precadere din sedimente nisipoase langa coasta si maluri in larg, imprastiate sub actiunea directa a valurilor si curentilor Marii Negre. Relieful fundului este relativ uniform, cu pante dirijate spre largul marii. In apropierea tarmului marii, intre mal si adancimea de scormonire a sedimentelor de catre valuri, pe fundul marii alterneaza o serie de bancuri si talveguri paralele cu linia malului. 2.5.7. Impactul asupra reţelei hidrografice a Deltei Dunării

In a doua jumătate a secolului XIX, reţeaua hidrografică a Deltei Dunării suferă primul impact sub acţiunea lucrărilor de amenajare pentru navigaţia maritimă a braţului Sulina. Urmează al doilea impact produs de lucrările piscicole efectuate în deltă începând din anul 1905. Până în anul 1950, în interiorul Deltei Dunării se execută o serie de canale noi, iar alte gârle sunt curăţate în scopuri piscicole şi de navigaţie. Al treilea impact antropic îl suferă reţeaua hidrografică a Deltei Dunării, în perioada postbelică, după anul 1950, când se trece la programul de exploatare extensivă şi intensivă a resurselor naturale ale deltei. In această perioadă se amenajează în scopuri piscicole şi stuficole o serie de incinte prin îndiguire şi se construieşte o reţea impresionantă de canale. Astfel, reţeaua hidrografică naturală a Deltei a fost afectată de construcţia pe teritoriul ei a unei reţele artificiale de canale de cca.1000 Km lungime, în diverse scopuri, fără fundamentare corespunzătoare, care au determinat o circulaţie necontrolată a apei şi aluviunilor în interiorul Deltei Dunării (fig.CA1)

79

80

2.5.8 Modificarea regimului de tranzit al apei şi aluviunilor pe braţe şi în interiorul Deltei

Morfologia Deltei Dunării este şi ea în schimbare, lucrările hidrotehnice de amenajare ale deltei, efectuate în trecutul apropiat ca şi tendinţele de modificare ale regimului hidrologic al Dunării la intrarea în deltă au schimbat sensibil regimul general de tranzit al apei şi aluviunilor pe braţe şi prin interiorul deltei, modificându–se corespunzător atât condiţiile de colmatare ale Deltei, cât şi condiţiile de dezvoltare ale zonei maritime aferente.

La aceste stări de lucruri s–a adăugat şi neglijarea efectuării la timp a unor lucrări de întreţinere şi conservare a malurilor canalului Sulina, care s–a lărgit şi s–a adâncit considerabil, ca urmare a intensei circulaţii de nave maritime cu viteze excesiv de mari şi necontrolate.

In acelaşi timp braţele Chilia şi Sf.Gheorghe, aflate până nu demult într–o stare relativ naturală, s–au păstrat morfologic, fără modificări sensibile.

Datorită diminuării în timp a scurgerii de aluviuni ale Dunării la vărsare, precum şi datorită prelungirii în mare a digurilor de la gura canalului Sulina, ca şi fenomenul natural de formare a Insulei Sacalin la sud de gura de vărsare a braţului Sf.Gheorghe, de–a lungul ţărmului mării, aferent zonei litorale a deltei, între Sulina şi localitatea Vadu, s–au generalizat procesele de eroziune, bilanţul morfologic de ţărm devenind deficitar, cu pierderea anuală a cca.47 ha uscat.

Referitor la dinamica morfologică litorală a Deltei Dunării, în urma estimărilor efectuate pe bază

de bilanţ morfologic până la izobata de 10 m adâncime, rezultă că valurile şi curenţii Mării Negre antrenează anual spre sud, o cantitate medie de cca. 69 milioane tone de sedimente litorale.

Tinând seama de tendinţa reducerii continui a aportului de aluviuni dunărene în Marea Neagră, rezultă din estimări că prin anii 2000–2020, eroziunea marină va precumpăni depunerile aluvionare dunărene, generalizându–se eroziunile litorale pe tot versantul submarin costier al Deltei Dunării, până la adâncimea de 10 m. 2.5.9. Hidrogeologie

În cazul Deltei Dunării, nu tot teritoriul acesteia poate fi tratat unitar din punct de vedere hidrogeologic. Diferenţele sunt legate de relief şi se diferenţiază astfel două categorii de teren: - zonele joase, predominante ca suprafaţă, sunt depresiunile deltaice care în cea mai mare parte din suprafaţă şi cea mai mare parte a anului sunt acoperite de apă; - zonele înalte, restrânse ca întindere, sunt grindurile principale care constituie zonele emerse ale Deltei Dunării.

Într-un teren jos şi inundabil sau inundat, în care uscatul propriu-zis ocupă suprafeţe restrânse şi disparate, nu poate fi vorba de ape freatice.

Apele freatice sunt influenţate prin infiltraţii de apele meteorice şi în special de aversele din anotimpul cald.

Spaţiile întinse acoperite cu ape superficiale nu fac posibile trasarea pe întreaga deltă a liniilor de egală adâncime - hidroizobate, sau de egală cotă absolută - hidroizohipse, ale stratului acvifer freatic.

Grindurile marine şi continentale ale deltei, prin formele lor de relief mai înalt şi desfăşurarea pe un teritoriu mai bine circumscris, sunt zone în care criteriile hidrogeologice pot fi aplicate ca şi în incintele îndiguite. Evoluţia hidrogeologică şi hidrochimică a zonelor îndiguite a suferit profunde modificări. Viiturile şi revărsările Dunării au o influenţă, asupra nivelului şi chimismului apei freatice din incintele îndiguite, restrânsă la zona din apropierea digului incintelor. În incintele îndiguite, cu exploatare agricolă, nivelul apei freatice a coborât la peste 3m adâncime. În zonele centrale ale incintelor silvice nivelul apei freatice se găseşte la peste 5m adâncime. Incintele Babina şi Cernovca, prin lucrările de “reconstrucţie ecologică” au fost readuse la starea naturală de dinainte de îndiguire şi desecare, prin inundare. Este în curs de renaturare incinta Fortuna.

81

În restul deltei, în zone periodic acoperite de ape, există un schimb permanent între apa superficială şi apa freatică, astfel încât nivelul hidrostatic al apei freatice stă sub puternica influenţă a nivelului apelor de suprafaţă.

2.5.9.1.Risc hidrologic Inundabilitatea spatiului deltaic, ca proces hidrologic complex, este foarte importanta in dinamica evolutiva a tuturor componentelor sistemului natural. Strans dependent de regimul apelor Dunarii, gradul de inundabilitate sustine atat procesele de aluvionare (in suprafata la niveluri ridicate si liniar, la niveluri scazute), cat si alimentarea cu apa a depresiunilor lacustre interioare; in special cel de al doilea aspect, prin asigurarea unei ritmicitati a gradului de primenire a apei vehiculate intr-un sistem optim de circulatie, asigura evolutia normala a ecosistemelor terestre si acvatice. Studiile complexe efectuate in ultimele decenii au evidentiat faptul ca perioadele de inundatie, de amplitudine si durata diferita au favorizat intotdeauna dezvoltarea corespunzatoare a biocenozelor, in paralel cu indepartarea poluantilor de diverse proveniente. Principalele premise care conditioneaza realizarea inundarii deltei sunt particularitatile hipsometrice ale acesteia si amplitudinea si periodicitatea realizarii nivelurilor maxime ale Dunarii, la acestea se mai pot adauga in prezent, restrangerea suprafetelor supuse inundabilitatii, ca urmare a amenajarilor realizate. Procesul de inundatie corespunde evident fazelor de crestere a nivelului Dunarii, dar, in functie de marimea acestora, ele afecteaza proportional un anumit procent din suprafata deltei. Hidrograful tip la postul Tulcea pune in evidenta trei faze de niveluri ridicate, si anume: - primul, la sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lunii februarie, de 257 cm r.M.N.; - cel mai important, in lunile mai-iunie (362 cm r.M.N.); - ultimul, la sfarsitul lunii noiembrie (246 cm r.M.N.).

Aceste niveluri maxime sunt intercalate cu faze de ape mici, cea mai importanta fiind cea din octombrie (105 r.M.N.).

O reprezentare mai explicita a riscului de inundare, a inundabilitatii Deltei Dunarii poate fi realizata prin harta inundabilitatii. Harta inundabilitatii deltei, realizata si conceputa ca atare, reflecta in ultima instanta o situatie de moment. O harta a inundabilitatii Deltei Dunarii a fost efectuata de catre INCDDD in anul 1999 si a avut la baza harta fizico-geografica a Deltei Dunarii elaborata in anul 1983, sub coordonarea prof. dr. doc. Petre Gastescu. La elaborarea hartii inundabilitatii au fost folosite datele de nivel existente din Delta Dunarii de la statiile hidrologice. Harta a fost construita folosind hidrogradul. Valoarea unui hidrograd (1 hg) intr-un anumit punct reprezinta 1/10 din valoarea amplitudinii din acel punct, pe intreaga perioada de observatii avuta la dispozitie. In continuare se analizeaza pe scurt situatia fenomenului de inundabilitate a celor trei mari unitati ale Deltei Dunarii, la hidrogradele 3, 6, 10. Pentru unitatea Letea (spatiul dintre bratele Chilia si Sulina), suprafetele inundate la 3 hg acopera ceva mai mult de 51 000 ha, iar volumul de apa posibil a fi stocat se estimeaza la 600 mil. m3, ceea ce confera suprafetei inundate un nivel mediu de circa 117 cm r. M.N. In situatia inundarii la 6 hg circa 82,7 % din suprafata neindiguita este afectata, acumulandu-se 1997 mil. m3 apa. Un asemenea volum de apa stocat confera suprafetei apei un nivel de 285 r.M.N. La aceste cote, din Campul Chilia raman circa 3 100 ha neinundate, iar din grindul Letea 8 200 ha. Se remarca faptul ca atingerea hidrogradului 6 determina depasirea grindurilor fluvialecu altitudinea de 2 – 2,5 m, circulatia apei incepand a se face laminar, prin stufarisuri. In situatia hidrogradului 10 suprafetele neinundate totalizeaza 7 800 ha (9,2 %); volumul de apa cantonat este evaluat la 2 243 mil. m3, caruia ii corespunde un nivel al suprafetei apei de 292 cm r.M.N. Se constata ca ridicarea artificiala a nivelului la 10 hg este inferior celui de la 6 hg (+47 cm fata de +93 cm). Este normal sa fie asa deoarece la niveluri ridicate, gradientul stocarii apei se reduce, nemaiexistand premise fizice (datorita apropierii marii) de realizare progresiv-continua a stocurilor.

82

Pentru unitatea Caraorman (spatiul dintre bratele Sulina si Sf. Gheorghe) suprafata inundata la 3 hg insumeaza 49 820 ha (58,9 % din suprafata neindiguita), sub care se afla un volum de 525 mil. m3 apa, la un nivel mediu tot de circa 106 cm r.M.N.; asadar, in timp ce unitatea Letea, la acelasi hidrograd,

Harta inundabilitatii Deltei Dunarii (dupa I. Nichersu,

83

indiguirile au provocat o sporire a nivelului de inundatie cu circa 22 cm, aici nu se remarca o asemenea consecinta. In cazul hidrogradului 6, suprafata inundata este de 69 160 ha (81,7 % din total suprafata); ca urmare acest compartiment poate inmagazina 1 027 mil. m3 apa la un nivel mediu de 149 cm r.M.N. La hidrogradul 10 suprafata neinundata este de 5 690 ha (6,7 %); suprafata inundata poate acumula un volum de apa de 1 462 mil. m3, avand suprafata la cota medie de 185 cm r.M.N. Unitatea Dranov cuprinde vasta depresiune a Dranovului la care se adauga spatiul situat intre uscatul dobrogean si bratul Sf. Gheorghe. Acest compartiment insumeaza peste 82.000 ha din care in prezent 24 250 ha (29,5 %) sunt indiguite si ferite de inundatii. Suprafata inundata la 3 hg se reduce la 30 000 ha (respectiv 52 % din suprafata neindiguita); volumul de apa posibil de a fi retinut atinge circa 162 mil. m3, ceea ce corespunde unei cote a nivelului de 55 cm r.M.N. Ca urmare a realizarii amenajarilor prin indiguiri, la ora actuala hidrogradul 6 atins in aceasta unitate, provoaca inundarea a circa 46 000 ha (79 % din totalul neidiguit), permitand acumularea a 484 mil. m3 apa la un nivel mediu de 105 cm r.M.N. Capacitatea maxima actuala de retentie a apei in zonele inundate (la hidrogradul 10) este estimata la 625 mil. m3, corespunzator unui nivel de retinere de 114 cm r.M.N.; practic, cam aceiasi suprafata ramane neinundata si azi, fiind vorba de grindurile marine, dar ponderea ei, raportandu-se la suprafata neindiguita, este de 5,2 %. Datele prezentate anterior sunt sintetizate in urmatorul tablel: Suprafetele inundate si volumele de apa acumulate la diverse hidrograde (in regim amenajat) (dupa B.-V. Driga, 2005)

3 hidrograde 6 hidrograde 10 hidrograde

Suprafata inundata Suprafata inundata % %

Unitatea deltaica

ha Din total

Din suprafata neindiguita

Volum stocat (mil. m3)

ha Din total

Din suprafata neindiguita

Volum stocat (mil. m3)

Volum stocat (mil. m3)

Letea 51 000 33,5 59,7 600 70 689

46,5 82,7 1 997 2 242

Caraorman 49 820 51,3 58,9 525 69

160 71,2 81,7 1 027 1 462

Dranov 30 000 36,5 52 162 46 000

55,9 79 484 625

TOTAL DELTA

130 820 39,5 57,4 1 287 185

849 56,1 81,5 3 508 4 329

Indiferent de situatie (regim natural sau amenajat), exista o stransa legatura intre inaltimea grindurilor fluviale si regimul nivelurilor; de aici rezulta importanta deosebita a cunoasterii cat mai exacte a nivelmentului (hipsometriei) spatiului deltaic (dupa B.V. Driga, 2005).

În complexul de nisipuri şi pietrişuri pleistocene din baza depozitelor deltaice sunt cantonate ape subterane.

Date fiind intercalaţiile de argile şi argile turboase în acest complex psamito-psefitic se dezvoltă un complex acvifer în care stratele acvifere separate prin lentilele amintite - prezintă între ele un schimb permanent de ape.

Aria de dezvoltare a acestui complex acvifer şi grosimea lui se confundă cu zona de dezvoltare a complexului de nisipuri. Se constată o uşoară drenare a curentului subteran dinspre lunca Dunării, prin

84

deltă, spre mare, ceea ce denotă că culoarul îngust al luncii dintre Dobrogea şi Bugeac participă în mod substanţial la alimentarea complexului acvifer din baza depozitelor deltaice.

S-a constatat că mineralizarea apei freatice a unei zone scoase de sub inundaţie, parţial sau total, prin intervenţia unor factori naturali sau antropogeni, apa freatică rezultată în subsolul acestor zone emerse sau desecate, tinde să ia mineralizaţia specific zonei în care se află.

Astfel, o apă dulce de suprafaţă, slab mineralizată, îndată ce devine apă freatică se mineralizează, dar după tipul apei freatice din grindurile învecinate.

De la nord la sud, apele de concentraţie mare din grindurile marine îşi reduc treptat salinitatea. În mijlocul acestor ape freatice sărate se găsesc ape bicarbonatate, pe spaţii restrânse, izolate de

orice contact cu Dunărea şi aşezate exclusiv pe nisipuri marine de dune. Acestea au o compoziţie similară cu a apelor freatice.

Aceasta se explică prin caracterul zonal al apelor clorurate şi local al apelor bicarbonatate în teritoriul RBDD.

Apele bicarbonatate din precipitaţii se acumulează în nisipuri şi plutesc pe apele dure şi dense, sărate, subadiacente, cu care nu se pot amesteca din cauza prea marii diferenţe de densitate - sunt ape flotabile.

În perioadele ploioase, aceste ape se găsesc în cantităţi mari, pe când în perioadele secetoase se reduc până la dispariţie. Sunt destul de frecvente în grindurile marine, ca acumulări din precipitaţii în micile cuvete din dune. Prezenţa lor este posibilă numai pe nisipuri, deoarece acestea fiind uşor spălate nu au reţinut săruri pe granulele lor. 2.5.10.Caracterizarea a apelor de suprafaţă din Deltei Dunării

Directiva Cadru defineşte apele de suprafaţă ca toate apele interioare stătătoare sau curgătoare de pe suprafaţa terenului, precum şi apele tranzitorii şi apele costiere (Art.2(1) şi 2(10)).

Suprafaţa Deltei Dunării cuprinde cele trei braţe ale Dunării: Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe

şi cinci zone hidrografice: 1. zona Chilia-Sulina între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina, 2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între braţele Sulina şi Sf. Gheorghe, 3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim, 4. zona Complexul lagunar Razim-Zmeica- Goloviţa - Sinoe, 5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, ţărmul mării şi fundul submers din fata litoralului Deltei),

în care sunt incluse conform Directivei Cadru Ape, atât corpuri de apă de suprafaţă care nu sunt puternic modificate (adică acele ape, care sunt reprezentate de ape naturale sau cvasi-naturale, sau cele modificate numai calitativ) cât şi corpuri de apă puternic modificate. 2.5.11.Categorii de ape de suprafaţă Corpurile de apă de suprafaţă prezente în R.B.D.D. includ următoarele Ape curgătoare şi Ape stagnante (Gâştescu et al 1999) după cum urmează :

Ape curgătoare 1. Arterele hidrografice principale - braţele principale Chilia, Tulcea, Sulina şi Sfântul Gheorghe; braţele Tătaru, Babina, Cernovca; gârla Turcească 2. Canale cu circulaţie activă a apei - Mila 35, Sireasa, Şontea, Olguţa, Arhipenco-Păpădia, Crânjeală, Eracle, Căzănel, Bogdaproste, Litcov, Crişan-Caraorman, Gârla de Mijloc, Dunavăţ, Dranov, Tătaru, Mila 22 între Br. Sulina şi Şontea, Filat, Uzlina, Lipoveni, Mustaca. 3. Canale şi gârle din zone naturale cu regim liber, - Stipoc Pardina-ocolitor, Dovnica, Magearu, Sulimanca, Perivolovca, Litcov-Împuţita, Mocansca, Ivancea, Crasnicol, Tărâţă-Belciug, Lejai, Palade, Buhaz-Zăton, Vătafu-Împuţita, can. Japşa Vătafu, Gârla Macovei, Enisala, Perişor, Ciotica, Periteaşca,

85

ocolitor Leahova, centura Lipoveni-Dranov, canal între can. Dunavăţ şi Dranov paralel cu br. Sfântul Gheorghe. 4. Canale şi gârle din interiorul incintelor amenajate cu circulaţia apei controlată sau fără circulaţie a apei - incinta Pardina, Murighiol.

Ape stagnante includ lacurile, apele costiere, lagune conectate la mare şi golfurile parţial închise. 1 Lacurile – în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării există 479 de lacuri. Dintre acestea 63 de lacuri au fost utilizate la stabilirea tipologiei abiotice (Tabel 9) a lacurilor deltaice după cum urmează:

• Lacuri S (suprafaţă între 0,5-1 km2) 10 lacuri din: o Complexul acvatic Şontea-Fortuna: lacul Alb, Pintilie, Rădăcinoasele o Complexul acvatic Roşu-Puiu: lacurile Bondarului, Potcoava 2 o Complexul acvatic Gorgova Uzlina: lacurile Cuzmintu Mare, Gorgoştel, o Complexul lacustru Matiţa-Merhei: lacul Sifştofca,

• Lacuri M (suprafaţă între1-10 km2): 40 lacuri din: o Complexul acvatic Somova-Parcheş lacurile: Rotund, Somova, Parcheş, o Complexul acvatic Şontea-Fortuna: Nebunu, Fortuna, Băclăneştii Mari, Ligheanca,

Meşter, o Complexul acvatic Roşu-Puiu: lacurile Puiu, Rotund-Puiuleţ, Vătafu, Erenciuc, Iacob, o Complexul acvatic Gorgova-Uzlina lacurile: Cuibul cu Lebede, Isăcel, Gorgovăţ,

Potcoava 1, Uzlina, Obretinciuc, Obretinul Mare, Obretinul Mic, Babinţinii Mari 1, Babinţinii Mari 2, Fastic, Pojarnia, Taranova

o Complexul acvatic Matiţa-Merhei: lacurile Matiţa, Merheiul Mic, Miazăzi, Trei Iezere, Babina, Bogdaproste,

o Complexul acvatic Dunavăţ –Dranov, lacul Belciug, Zătonul Mare, o precum şi lacurile Durnoleapca, Lunga, Poliacova, Răducului, Zaghen, Saun

• Lacuri L (suprafaţă între 10-100 km2) 11 lacuri din: o Complexul acvatic Gorgova-Uzlina, lacurile: Gorgova, Isac, o Complexul acvatic Roşu-Puiu, lacurile: Roşu, Roşuleţ, Lumina, o Complexul acvatic Matiţa-Merhei, lacul: Merhei, o Complexul acvatic Razim-Sinoe lacurile: Goloviţa, Zmeica o Complexul acvatic Dunavăţ –Dranov, lacul Dranov o Agighiol, Babadag

• Lacuri XL (suprafaţă mai mare de100 km2) 2 lacuri din: o Complexul acvatic Razim-Sinoe lacurile: Razim şi Sinoe.

Restul de 416 lacuri nu au fost selectate în tipologia abiotică, fiind considerate cu o suprafaţă mai mică de 0,5 km2 2. Apele marine costiere- exceptând Golful Musura şi Meleaua Sfântul Gheorghe, apele marine costiere corespunde platformei continentale marine, în cazul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, până la izobata de 20m (Gâştescu et al., 1996). 3. Lagunele conectate la mare - în acest ecosistem sunt incluse două lacuri – Sinoe şi Zătonul Mare (Gâştescu et al., 1996). 4. Melea (golfuri parţial închise) - în această categorie intră meleaua Sfântul Gheorghe şi golful Musura (Gâştescu et al., 1996).

86

Tabel 9 – Încadrarea tipologică a lacurilor deltaice Nr. crt.

Lac

Cod TIP

H medie

(m)

Suprafata (Kmp)

/ Categorie Geologie Altitudine

1 Somova,Saun, Zaghen,Parches, Rotund-Somova

ROLN04 <3 M Calcar <200

2 Agighiol, Golovita, Babadag ROLN

05 <3 L Calcar <200

3 Razim, Sinoie ROLN

06 <3 XL Calcar <200

4

Alb, Bondarului, Cuzmintu Mare, Gorgostel, Pintilie, Policrat, Potcoava-Rosu, Potcoava 3, Radacinoasele, Sfistofca

ROLN07 <3 S Turba <200

5

Lacurile: Babintii Mari 1, Babintii Mari 2, Baclanestii Mari, Bogdaproste, Durnoleatca, Fastic, Gorgovat, Isacel, Ligheanca, Merheiu Mare, Merster, Obretinciuc, Obretinu Mic, Nebunu, Furtuna, Matita, Babina, Puiu, Erenciuc, Iacob, Raducului, Poliacova, Pojarnia, Potcoava - Gorgova, Rotund - Puiulet, Taranova, Trei Iezere, Vatafu, Obretinul Mare, Cuibul cu lebede, Lunga, Miazazi, Uzlina, Zatonul MAre

ROLN08

<3

M

Turba

<200

6 Merhei, Gorgova, Isac, Lumina, Rosu, Rosulet, Dranov, Zmeica

ROLN09 <3 L Turba <200

7 Belciug ROLN

14 03. - 15 M Turba <200

2.5.12.Resursele piscicole - pescuitul şi piscicultura

Resursele pescăreşti Resursele pescăreşti de apă dulce sunt reprezentate prin cele 160.000 ha ape interioare din spaţiul

geografic al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, din care cca. 110.000 ha ape permanente iar diferenţa variază în funcţie de regimul hidrologic şi influenţează nivelul resursei.

87

Resursele pescăreşti marine sunt în apele litorale ale Mării Negre de cca 103.000 ha cuprinse în interiorul rezervaţiei, nivelul acestor resurse depinzând de intensitatea migraţiilor spre ţărm a speciilor de interes pentru economie.

Resursa de peşti marini migratori este prezentă în interiorul rezervaţiei temporar şi sezonier în apropierea gurilor Dunării şi pe braţele principale pe care se deplasează spre sectoarele de reproducere aflate în amonte de deltă.

Amenajările piscicole însumează 39.567 000 ha şi sunt utilizate pentru creşterea puietului şi a peştelui pentru consum din specii de cultură cu potenţial ridicat de valorificare a hranei naturale şi artificiale. Majoritatea acestor amenajări sunt abandonate sau în declin.

Pescuitul tradiţional

Pescăriile pot fi clasificate, după biologia peştilor, metodele şi zonele de pescuit, în trei categorii principale: pescăria peştilor de apă dulce (a. delta; b. Razim-Sinoie; c. Dunăre); pescăria peştilor migratori (a. scrumbie; b. sturioni); pescăria peştilor marini din zona litorală.

Pescăria peştilor de apă dulce. Din cele cca 44 specii de apă dulce inventariate pe teritoriu, un număr de 15 – 16 specii fac obiectul pescuitului. Structura şi mărimea capturilor înregistrate în statistici reflectă răspunsul populaţiilor de peşti la modificările factorilor de mediu. Astfel, îndiguirea Luncii Dunării a fost urmată de declinul pescăriei la sfârşitul anului 1960 datorită reducerii zonelor de reproducere a crapului, care alimentau cu puiet atât delta, cât şi Complexul lacustru Razim-Sinoie.

În perioada 1960 – 1970 s-a înregistrat o redresare a pescăriei, prin stabilirea unui nou echilibru în structura ihtiofaunei. Locul crapului a fost luat de speciile stagnofile ca: babuşcă, lin, caracudă, care valorificau condiţiile de reproducere şi de hrănire din deltă şi zonele adiacente. Dinamica populaţiilor era direct influenţată de factorii naturali, dintre care factorul hidrologic era cel mai important: mărimea capturilor în deltă era direct proporţională cu mărimea şi durata viiturilor Dunării, de care depindea mărimea suprafeţei de creştere şi productivitatea. În perioada următoare şi, îndeosebi, după anii 1972 – 1975 a început o nouă perioadă de declin a pescăriei în apele dulci, datorită îndiguirii celor 103 000 ha în deltă şi zonele adiacente. Astfel, factorul antropic a căpătat o influenţă din ce în ce mai mare asupra dinamicii populaţiilor de peşti. După anul 1993 situaţia capturilor de peşte a înregistrat modificări semnificative.

Confom evaluărilor, cantităţile reale pescuite în 1996 – 2003 sunt de 6.000 – 7.000 tone, care includ consumul populaţiei locale, pescuitul sportiv, braconajul.

Creşterea poluării Dunării cu azot şi fosfor la sfârşitul anilor 1970 şi, îndeosebi, după anul 1980 a determinat eutrofizarea apelor şi modificarea structurii comunităţilor de peşti, în care domină carasul, plătica şi babuşca.

Pescăria peştilor marini. Se constată un declin al pescuitului activ în ultimii ani acesta fiind în funcţie şi de distanţa zonelor de aglomerare a şprotului. Pescăria peştilor migratori se bazează pe scrumbia de Dunăre şi pe trei specii de sturioni, care migrează din Marea Neagră în Dunăre, spre zonele de reproducere. Scrumbia se pescuieşte cu unelte de pescuit activ tip setcă în perioada migraţiei de primăvară, în lunile aprilie-iunie, atât în faţa gurilor Dunării cât şi pe întregul traseu al migraţiei până la Călăraşi. Sectorul de reproducere cel mai intens este între Călăraşi şi Olteniţa (Km 370 – 442). Scrumbia înregistrează o evoluţie ciclică a intensităţii migraţiei, ciclurile minimelor şi maximelor având loc la 10 – 11 ani. În perioada 1960 – 1994, cantităţile pescuite au evoluat între minima de 200 tone/an şi maxima de 2 400 tone/an.

Sturionii înregistrează un declin continuu în ultimii 30 de ani, cantităţile pescuite scăzând de la cca 300 tone (1960) la cca 6 tone (1994), declinul fiind mai pronunţat la speciile de morun şi nisetru, şi mai puţin la specia păstrugă. După anul 1994, cantitatea pescuită de sturioni a început să crească treptat, ajungând ca în anul 2003 sa atingă 19 tone. Aceasta se datorează, în mare parte, reducerii pieţii negre.

Uneltele de pescuit folosite pentru sturioni sunt carmacele (cârlige fără nadă) şi plasele tip setcă, care se instalează în mare la locurile de hrănire sau pe Dunăre în calea de migraţie. Calea de migraţie a

88

sturionilor a fost întreruptă de construirea barajelor de la Porţile de Fier (în anul 1970) şi Ostrovul Mare la Km 863,5 (în anul 1984). Cantităţile de puiet de sturioni din toate cele trei specii care se deplasează spre mare, dovedesc că sturionii se reproduc şi în aval de barajele construite.

Suprapescuitul sturionilor pare să fie un factor important care a determinat starea actuală a populaţiilor acestor specii valoroase. Principalele areale de pescuit sturioni sunt la sudul gurilor de vărsare Sulina şi Sfântu Gheorghe, şi pe Dunăre în toate cele 4 ţări riverane (Km 95 – 162; Km 170 – 252; Km 490; Km 740; Km 845 – 860). Situaţia capturilor de peşte din RBDD (tone) în perioada 1993 – 2004

Anu

l

Tota

l

Car

as

Bab

uşcă

Plat

ică

Som

n

Cra

p

Şală

u

Ştiu

că

Bib

an

Scru

mbi

e

Stur

ioni

Alte

sp

ecii

1993 5 972 2 276 647 524 45 119 214 7 13 317 20 378 1994 6 526 1 679 1081 1 121 28 106 287 6 6 946 5 229 1995 5 074 1 368 586 1 382 22 63 99 4 4 649 8 193 1996 3 573 1 095 315 1 044 14 28 81 11 5 484 5 88 1997 3 595 998 289 1 032 20 41 85 28 3 680 7 58 1998 3 630 1 100 220 1 060 17 25 54 5 4 451 5 39 1999 2 964 1 016 297 940 80 119 141 52 16 23 13 50 2000 3 070 1 154 368 883 95 112 68 95 23 83 18 31 2001 2 732 920 272 822 110 125 80 78 27 116 24 55 2002 3 108 970 273 882 115 117 104 73 17 261 25 79 2003 2 668 910 122 885 99 185 64 42 7 215 19 56 2004 2 707 1 152 155 569 78 191 62 38 12 383 17 49

În anul 1997 a început un program de cercetare pentru fundamentarea strategiei de conservare a speciilor de sturioni, la care participă specialişti din România, Bulgaria,Serbia şi Ucraina, finalizat în 2000 cu Strategia de management a stocurilor de sturioni.

Piscicultura Din suprafaţa totală amenajată, 50 % a fost destinată creşterii în sistem furajat cu ciclu de creştere

de 2 ani, iar restul în regim nefurajat cu ciclu de creştere de 3 ani. În crescătorii se cresc, de regulă, speciile: Cyprinus carpio (crap), Ctenopharyngodon idella (cosaş), Hypophathalmichthys molitrix (sânger), Aristichthys nobilis (novac). Cele 3 specii chinezeşti au avut o proporţie de 29% în perioada 1969 – 1974, 40 % după 1989 şi peste 50 % după 1989. Producţiile totale obţinute în amenajările piscicole nu au crescut proporţional cu suprafaţa amenajată. Este important de menţionat că deşi suprafaţa şi producţiile totale au crescut, producţia marfă livrată la piaţă a rămas, în general, la acelaşi nivel de 4.000 – 5.000 tone/an. Cele mai mari cantităţi livrate la piaţă, respectiv 6 000 tone/an s-au înregistrat în anii 1976 – 1977, dar cu un consum de furaje de peste 20.000 tone/an.

Este cunoscut faptul că activitatea de piscicultură a fost, întotdeauna, susţinută de stat prin subvenţii, înregistrând în fiecare an pierderi. Astfel, este semnificativ faptul că în perioada 1970 – 1974 pierderile au reprezentat jumătate din profitul planificat. După anul 1990, activitatea de piscicultură s-a redus cu cca 70 – 75 % în suprafaţă.

2.5.13. Calitatea factorilor de mediu 2.5.13.1. Calitatea apelor

Compozitia chimica pentru Dunare pe teritoriul RBDD este relativ omogena, fara variatii sensibile de-a lungul cursului sau. Influenta fluentilor Siret si Prut, care au o mineralizare mai ridicata,

89

nu este resimtita datorita debitului mare al Dunarii. De asemenea, in zona de varsare in Marea Nagra nu se resimte o influenta majora a apei marine saline asupra apelor fluviului.

Mineralizarea apelor Dunarii (continutul de saruri dizolvate) variaza intre 299 – 496 mg/l, aceasta fiind influentata de modificarile sezoniere ale debitului de apa.

Variatia nivelului mediu al apei (H cm) si a sarurilor dizolvate (mg/l) la Tulcea (1984-2004)

In perioada 1984-2004 concentratia diferitilor ioni in apele Dunarii variaza astfel: bicarbonati 80-208 mg/l, calciu 40-67mg/l, magneziu 10 – 29 mg/l, sodiu 15-36 mg/l, potasiu 3-9 mg/l,sulfati 19 – 142 mg/l, cloruri 18-56 mg/l.

In aceeasi perioada concentratiile elementelor biogene in apele Dunarii au avut valori cuprinse intre 0,7 – 3,6 mgN/l (azot mineral) si 0,03 – 0,2 mgP/l (fosfor din ortofosfati).

Se remarca o scadere a elementelor biogene dupa anul 1989 ca urmare a reducerii fertilizatorilor in agricultura si altor activitati industriale, producatori de astfel de substante.

050

100150200250300350400450500

1984

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

050100150200250300350400450500

H(cm) mg/l

90

0,0

0 ,5

1 ,0

1 ,5

2 ,0

2 ,5

3 ,0

3 ,5

4 ,0

1984

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

0 ,00

0 ,02

0,04

0,06

0,08

0,10

0,12

0,14

0,16

0,18

0,20m gN /l m gP /l

azot m ineral fos for d in ortofos fati

Variatia continutului de azot mineral si fosfor din ortofosfati in apele Dunarii la Sulina (1984-2004)

Cantitatea media anuala de azot mineral si fosfor din ortofosfati cu care Dunarea intra in RBDD este de 176 mii tone in 2003 fata de 113 mii tone in 1961 si respectiv 44 mii tone in 2003 fata de 5,5 mii tone in 1961.

1961 1997 2003 N mineral (mii tone) 113 96,5 176 P din ortofosfati (mii tone) 5,5 10 44

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

1984

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

0,00

0,02

0,04

0,06

0,08

0,10

0,12mgN/l

mgP/l

azot mineral fosfor din ortofosfati

91

Gradul de mineralizare al apelor in interiorul deltei difera in raport cu distanta fata de bratele

principale, de apele marine si de gradul de vehiculare al apelor in cursul unui an (ex. canalul Crisan Caraorman, lacurile Rosu si Merhei)

lac Rosu

0

100

200

300

400

500

600

700

800

1982

1983

1984

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

mg/l

Variatia continutului de saruri dizolvate (mg/l) in interiorul deltei (1982-2004) Variatia bicarbonatilor si a calciului in apelor din interiorul deltei este in stransa legatura cu pH-ul apei. Primavara si toamna cand valoarea acetuia este mai mica apa lacurilor este bogata in bicarbonati solubili, iar in perioadele calduroase acestia se trensforma partial in carbonati greu solubili ca urmare a proceselor de fotosinteza. Concentratia clorurilor din apele lacurilor a avut valori cuprinse intre 25 – 230 mg/l in lacul Rosu, iar in lacul Merhei a avut valori cuprinse intre 27 – 110 mg/l.

Substante poluante

Reziduurile de pesticide organoclorurate (HCH si DDT) se gasesc in apele Dunarii in concentratii medii anuale ce depasesc maximile admise cu 30% si respectiv 45%. Aceste depasiri se datoreaza in principal deverssarilor apelor uzate industriale in apa Dunarii precum si antrenarii pesticidelor de pe terenurile agricole. Se observa o tendinta de crestere a concentratiei de Lindan si HCH incepand cu anul 1996, tendinta datorata aprobarii in 1995 a folosirii in agricultura a produselor LINDAN 400 SC si LINDAN 75 TS . Din analiza cantitativa a produselor petroliere prezente in apa Dunarii si in interiorul Deltei in anul 1996 s-au inregistrat depasiri ale concentratiilor admise in special pe canalele si lacurile cu circulatie turistica sau industriala. Alte substante poluate cu impact toxicologic sunt considerate metalele ce inregistreaza concentratii mari in special la fier, cadmiu si plumb. Aceste metale provin in special din deversarea in Dunare a apelor uzate orasanesti si industriale.

Substante radioactive

Din masuratorile efectuate in perioada 1968–1993 rezulta ca activitatea specifica beta globala a apei nefiltrate de Dunare este in medie de 133,4 Bq/m3, cu o valoare maxima de 510,6 Bq/m3. In acelasi interval de timp sedimentele de pe fundul albiei Dunarii au avut activitatea specifica beta globala medie de 677 Bq/m3. Din analiza datelor se constata o corelatie intre debitele de apa si activitatea specifica beta globala.

92

Se estimeaza ca apa Dunarii la intrarea in delta are o activitate beta globala de circa 648,8 Ci, iar pentru transportul de aluviuni 633 Ci, iar insumat transportul radioactiv al Dunarii este de 1282,8 Ci.

Capacitatea de tamponare

Variatia pH-ului apelor din RBDD atat pe brate, canale si lacuri este constanta situandu-se intre 7,7-8,5 fiind astfel corespunzatoare in concordanta cu cerintele impuse de Normativul 1146/2002 privind obiectivele de referinta pentru clasificarea calitatii apelor de suprafata. In perioada dezvoltarii maxime a vegetatiei, cand procesele de fotosinteza sunt mai intense, valoarea pH-ului este crescuta iar in perioada cand vegetatia incepe sa se descompuna, acest indicator are valori mai mici. 2.5.13.2 Identificarea presiunilor şi a impactului asupra apelor de suprafaţă din Delta Dunării Tipul şi mărimea presiunilor antropogene semnificative la care sunt supuse apele de suprafaţă din Delta Dunării ţin de:

- natura surselor de poluare (industriale, agricole sau activităţile urbane) din afara deltei propriu-zise,

- alterarea regimului hidrologic şi modificările morfologice datorate regularizărilor importante desfăşurate în decursul anilor în interiorul deltei.

Prin analiza tipului de presiuni exercitate aspura apelor de suprafaţă din Delta Dunării şi a momentului în care acestea s-au produs s-au stabilit două etape distincte:

1. Etapa activităţilor tradiţionale care se derulează până la mijlocul secolului XX, când presiunea umană nu afecta peste limite suportabilitatea ecosistemelor naturale.

2. Etapa activităţiilor moderne, care a început cu intervenţia statului în viaţa socială prin desfiinţarea proprietătii private, colectivizarea, înfiinţarea întreprinderilor de stat de toate profilurile, lansarea programelor de exploatare complexă a resurselor naturale ale deltei şi regularizarea braţelor Dunării.

În această etapă presiunea exercitată de om asupra mediului acvatic s-a datorat: a) introducerii unor activităti nespecifice deltei - menajarea prin îndiguire si desecare a marilor

incinte agricole (Pardina, Sireasa, Carasuhat); b) supradimensionarea exploatărilor economice specifice deltei prin realizarea de amenajări

piscicole de mare întindere (Popina, Chilia Veche-Hreblea etc.) şi a marilor unităti de exploatare a stufului

c) modificării regimului hidrologic natural al Dunării d) deversări de ape menajere sau industriale insuficient epurate în Dunăre.

- identificarea surselor semnificative punctiforme de poluare a apelor de suprafaţă din

Delta Dunării Sursele punctuale de poluare a apelor unde poluantii pătrund în apă prin descărcări locale. Definirea surselor de poluare semnificativă constituie o problemă foarte complexă. Aceste nivele

sunt dependente de factorii antropici, precum folosirea terenului şi gradul de utilizare, dar şi de factori naturali, cum sunt clima, proprietăţile solului etc. Astfel de factori influenţează căile de propagare a emisiilor difuze de nutrienţi şi de reţinere şi diminuare pe traseul dintre zona de origine şi cea de descărcare în reţeaua hidrografică. Anumite criterii de selectare a presiunilor semnificative pentru surse punctuale din Bazinul Dunării au fost recomandate de Grupul de Experţi EMIS de la ICPDR (2003, 2004).

În conformitate cu aceste criterii, în anul 2004 au fost identificate cinci surse locale de poluare punctiforme semnificative selectate pe baza criteriilor recomandate de ICPDR. Aceste surse au fost:

o zona urbana - Aquaserv - oras Tulcea ; doua zone industriale - S.C. Alum S.A.Tulce

93

- S.C. Aker SA. Tulcea doua zone agricole - S.C. Carniprod S.A. Tulcea ( fabrica de mezeluri, complex

porci) • S.C. Pigcom Satul Nou

Rezultatelor monitorizării efectuate de Administraţia Naţională ’’Apele Române’’ – Direcţia de

Ape Dobrogea-Litoral / Sistemul de Gospodărire a apelor Tulcea, Delta Dunării evidenţiază următoarea situaţie la nivelul anului 2007:

Surse punctiforme la care s-au inregistrat depasiri la concentratiilor maxime admise.

• Consumul biochimic de oxigen : sursa urbana - Aquaserv - oras Tulcea, sursa industriala S.C.

Aker SA Tulcea, sursele agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou Consum chimic de oxigen : sursa urbana Aquaserv - oras Tulcea; sursa industriala S.C. Alum S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.

• Nutrienti :

- azot amoniacal : - sursa urbana Aquaserv - oras Tulcea, sursa industriala S.C. Aker S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.

- azot total : sursa industriala S.C. Aker S.A. Tulcea, sursae agricole S.C.Carniprod S.A. Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.

- fosfor total : - sursa urbana Aquaserv - oras Tulcea; sursa industriala S.C. Aker S.A.Tulcea - cloruri : surse agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.

• Ioni generali, salinitate : - reziduu filtrabil 1050C : surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea, si S.C. Alum S.A. Tulcea,

sursae agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou. - sulfati : sursa urbana Aquaserv - oras Tulcea, surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea si S.C.

Alum S.A. Tulce - sodiu : sursae industriale S.C. Aker S.A. Tulcea, si S.C. Alum S.A. Tulcea.

• Metale - total fier : surse industriale S.C. Alum S.A. Tulcea, si S.C. Aker SA, Tulcea. - mangan total : sursa industrials S.C. Alum S.A. Tulcea.

• Substante toxice - detergenti sintetici : sursa urbana Aquaserv - oras Tulcea, sursa agricola S.C. Carniprod S.A.

Tulcea. - fenoli antrenabil cu vapori de apa : sursa urbana Aquaserv - oras Tulcea, surse agricole S.C.

Carniprod S.A.Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.

- identificarea presiunilor hidromorfologice semnificative asupra apelor de suprafaţă din Delta Dunării Presiunile hidromorfologice sunt datorate forţelor de acţiune de tipul barierelor fizice în albia

râului (baraje, stăvilare), modificarea albiei şi anumite lucrări hidrotehnice (Figura 5) pentru întreţinerea cursului (dragări, despotmoliri) .

94

Figura 5 – Lucrări hidrotehnice efectuate în Delta Dunării

95

Delta Dunării a suferit de-a lungul timpului o serie de intervenţii hidromorfologice atât de partea românească cât şi de cea ucrainiană prin care apele de suprafaţă deltaice au fost supuse unor presiuni majore.

Intervenţiile antropice de partea românească a Deltei Dunarii pot fi grupate în 8 etape după cum

urmează:

1. Perioada 1858-1902 – au avut loc lucrări hidrotehnice complexe şi de mare anvergură. Braţul Sulina s-a transformat într-un canal maritim navigabil, mai scurt cu cca. 21 km (85 la 64 km), pe care s-au realizat adâncimi relativ constante de 7.3 (fata de 2.5m).

2. Perioada 1903-1916 – au avut loc lucrări de amploare pentru alimentarea cu apă dulce a lacului Razim din Dunare prin dragarea canalului Dunavat si partial Dranov.

3. Perioada (1930-1940) – a avut loc construirea sau reactivarea canalelor Litcov, Sireasa şi Pardina pentru alimentarea cu apă a insulelor Sf. Gheorghe şi Letea, a canalului Crasnicol şi finalizarea canalului Dranov între ghiolul Dranov şi lacul Razim.

4. Perioada 1941-1951 – au avut loc construirea sau redragarea canalelor Eracle-Stipoc-Chilia, Ceamurlia, Busurca-Împuţita, Roşuleţ, Buhaz, Ciotic, Periteaşca, precum şi construirea unor canale secundare, consecinţă a realizării canalelor magistrale: Ceamurlia-Gotca, Iacubova-Batac, Uzlina;

5. Perioada 1952-1960 – a avut loc decolmatarea canalelor Dunavăţ şi Dranov; executarea canalelor Perişor, Fundea, Mustaca; a 20 km de canale mici pescareşti (5,0 m lăţime şi 1,5 m adâncime) şi construirea canalelor Goloviţa-Smeica şi Goloviţa-Sinoie

6. Perioada 1961-1971 – au avut loc lucrări hidrotehnice de amploare pentru executarea de amenajari piscicole şi stufo-piscicole, inclusiv a reţelei de canale exterioare rămasă în regim natural de inundaţie. În această etapă a avut loc construirea a numeroase canale, iar pe marginea acestora, din aluviunile dislocate s-au clãdit platforme de pãmânt înalte de 2-3 m deasupra nivelului apelor, lungi de 50-100 m, pentru depozitarea stufului recoltat.

7. Perioada 1972-1989 – a avut loc reprofilarea amenajărilor stuficole din perioada anterioară (Rusca, Bălteni, Maliuc, Obretin), construirea celor de la Popina, Chilia Veche, Stipoc, Dunavaţ, Holbina I, Holbina II, Periteaşca, Perişor, Ceamurlia, însumand aproape 40.000ha. De asemenea, în anii 1980 a avut loc regularizarea braţului Sf. Gheorghe ceea ce a condus la scurtarea acestuia şi schimbarea morfologiei. În această etapă (în special după anul 1983), lucrările hidrotehnice în scop agricol au avut o amploare fără precedent, suprafaţa îndiguită crescând de la 24.000 ha la 103.000 ha.

8. Perioada 1990-2003 – au avut loc lucrări ample pentru activarea canalelor magistrale longitudinale în toate complexele lacustre din teritoriul RBDD, şi de calibrare/blocare a canalelor scurte transversale. Astfel, au fost activate prin excavare 341 km de canale, un număr de 13 canale au fost închise şi 5 canale au fost calibrate pentru reducerea debitelor de sedimente şi nutrienţi din Dunăre în lacurile deltei.

Activităţile antropice care au modificat configuraţia sistemului de circulaţie al apei au avut

de-a lungul timpului următoarele consecinţe majore: 1 rectificarea de pe braţul Sf Gheorghe a dus la creşterea pantei de scurgere a apei şi a vitezei de

eroziune, precum şi a unei noi redistribuiri a debitului pe braţele Dunării, 2 realizarea unor canale pentru a deservi un scop economic (canal M35, canal cordon litoral,

canal Crişan-Caraorman) au avut ca efect modificarea sensului de circulaţie a apei, intensificarea proceselor de colmatare a lacurilor Puiu, Roşu, Uzlina şi Gorgovăţ, precum şi intensificarea proceselor de eutrofizare în lacurile Uzlina, Isac, Gorgova, Puiu şi Roşu,

96

3 construirea digului litoral a determinat acumularea unui surplus de apă în depresiunea Roşu-Puiu concomitent cu modificarea sensului de evacuare al apei care nu se mai realiza prin canalul Sondei, ci prin canalul paralel cu digul (Driga, 2004).

4. consolidarea braţului Sulina a dus la modificarea malului corpului de apă Prin programele de monitoring derulate s-a constatat de asemnenea că, în multe puncte ale

complexului lacustru Roşu-Puiu apar tipuri hidrochimice specific marine. Acestea certifică existenţa unor infiltrări ale apelor marine prin intermediul apelor freatice. Deşi, încă nu se poate estima amplitudinea şi sensul consecinţelor ecologice ale acumulării suplimentare din depresiunea lacustră, configuraţia morfohidrografică a zonei şi particularităţile sistemului anterior al circulaţiei apei conduc spre câteva procese previzibile:

- păstrarea unor niveluri mai ridicate în complexul Roşu-Puiu o perioadă mai îndelungată în cursul anului, datorită pragului impus de poziţia fixă a cotei deversorului, constituie o premisă a creşterii productivităţii piscicole, dar din păcate insuficientă. Esenţială nu este păstrarea unui nivel ridicat, ci asigurarea unei circulaţii active, cu un grad de primenire lunar de peste 8-10% din volumul de apă înmagazinat, necesar diminuării procesului de eutrofizare;

- efectul de remuu şi acumulările suplimentare vor reduce la un moment dat cantităţile de apă ce pătrundeau în interior din braţele Dunării, ceea ce va afecta negativ calităţile fizico-chimice ale apelor interioare, cu consecinţe negative asupra comunităţilor planctonice şi bentonice;

- acelaşi efect de remuu poate afecta negativ ecosistemele terestre atât din complexul de grinduri Caraorman (în primul rând suprafeţele înierbate, dar, prin creşterea nivelului freatic, şi ecosistemele forestiere); de asemenea se poate aprecia că gradul de inundabilitate în această subunitate deltaică va creşte, fiind direcţionat de cota deversorului;

- limitându-se aporturile din braţele Dunării, este posibilă reducerea procesului de aluvionare, atât de intens în lacuri;

- la aceste consecinţe se mai adaugă creşterea suprafeţelor inundate (o serie de grinduri fluviatile şi fluvio-maritime), afectând în special complexul Sărăturile şi Caraorman (ecosistemele terestre specifice acestora). Creşterea suprafeţelor inundate permanent din aceste zone va avea ca efecte previzibile, reducerea suprafeţelor de grinduri acoperite cu graminee, inundabile sezonier, care constituie zone de reproducere pentru unele specii de ciprinide.

Este important însă de remarcat faptul că în perioada 1994-2003, 15% din

suprafata îndiguită a fost reconectata la circuitul natural. În cazul efectului produs de lucrările realizate sau în curs de desfăşurare de pe partea ucrainiană

a deltei, este necesar ca partea românească să-şi extindă programul de monitorizare a ecosistemelor acvatice în arealul cuprins în special între braţul Chilia şi Sulina.

Derularea unui program de monitoring de supraveghere ar putea evalua care sunt tendinţele evolutive ale parametriilor de calitate fizico-chimici şi biologici impuşi prin Directiva Cadru Ape.

În prezent, pe baza modelării efectuate de către INCDDD cu ajutorul programului SOBEK s-a

putut estima că: 1. prin dragarea braţului Chilia ar rezulta 2.19 milioane m3 de sedimente care ar putea afecta

zona de fund pe o suprafaţă de 1.129 milioane m2 2. o creşte în secţinea hidraulică pe braţul Chilia în medie cu 240 m2 3. o creştere a debitului pe braţul Chilia cu 120 m3/ s la nivele mici ale apei şi cu 324 m3/ s la

nivele mari ale apei

97

Dacă comparăm valorile minime şi maxime ale debitelor înregistrate pe braţul Chilia în perioada 1996-2003 putem concluziona că debitul va creşte cu 7% la nivele minime ale apei şi cu 5,8 % la nivele maxime ce va avea un semnificativ impact asupra circulaţiei apei în interiorul părţii româneşti a deltei, cu efecte imprevizibile asupra comunităţiilor planctonice şi bentonice ale deltei.

În ceea ce priveşte impactul asupra faunei bentonice marine din dreptul gurii de vărsare a

braţului Chilia acesta va fi mult mai rapid vizibil tocmai datorită ratei ridicate de sedimentare care ar putea favoriza dispariţia anumitor specii de pe această secţiune a litoralului românesc.

Pe lângă presiunile directe asupra apelor de suprafaţă deltaice, apar şi o serie de presiuni

indirecte reprezentate de îndiguirea a 85 % din Lunca Dunării şi construirea celor două baraje din amonte de deltă.

Aceste lucrările hidrotehnice au contribuit la modificarea regimului hidrologic cu impact negativ

asupra populaţiilor piscicole – astfel, până la sfârşitul anilor 1960 mărimea capturilor depindea de regimul hidrologic. Cantităţile anuale pescuite depindeau de nivelurile apelor Dunării prin sporirea sau reducerea suprafeţei de creştere şi a productivităţii, existând o corelaţie clară între producţia de peşte şi nivelurile Dunării. După anul 1972, datorită îndiguirilor efectuate în deltă şi lunca Dunării, această corelaţie nu se mai verifică. Motiv pentru care activităţiile de reconstrucţie ecologică, trebuie să ţină cont pe viitor de faptul că dragarea canalelor să fie făcută în principal pentru a favoriza ieşirea peştilor din bazinele acvatice în pericol de a seca la ape mici.

- analiza altor tipuri de presiuni antropice asupra apelor de suprafaţă din Delta Dunării.

Analiza presiunilor şi impactelor asupra resurselor de apă are ca scop evaluarea probabilităţii de a nu reuşi să se îndeplinească obiectivele pentru corpurile de apă de suprafaţă, cu alte cuvinte evaluarea riscului. Analiza presiunilor antropice asupra apelor de suprafaţă din Delta Dunării a fost realizată ţinînd cont de activităţiile care pot genera presiuni asupra acestora, cauzând modificări ale circulaţiei apei sau a chimismului acesteia.

Pe lângă presiunile hidromorfologice şi cele datorate poluării din surse punctuale, mai există o

categorie de surse de poluare a apelor din Delta Dunării ca rezultat al unor activităţi agricole. Sursele de poluare difuza identificate pe teritoriul RBDD sunt rezultatul unor pierderi:

• de nutrienţi, • pesticide, din zonele agricole şi rurale ale localităţiilor (Sulina, Ceatalchioi, Chilia

Veche, Crisan, C.A.Rosetti, Maliuc, Pardina si Sfantu Gheorghe) mai ales ca rezultat al scurgerilor de suprafaţă din anii cu precipitaţii abundente.

1. Îngrăşămintele chimice utilizate în agricultură (Tabel 10) au variat pe unităţile administrative din

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii între 0,039 kg si 0.237 kg P/ha şi respectiv intre 0.066 kg si 1.441 kg N/ha.

Considerăm că aceste valori, în general mai mici decât media în Bazinul Dunarii de 5,9 kg P/ha şi respectiv 31,4 kg N/ha nu vor avea un efect semnificativ asupra apelor de suprafaţă din Delta Dunării. Fiind totuşi necesară o reducere a acestora acolo unde valorile depăşesc valoarea medie înregistrată la nivelul bazinului hidrografic.

98

Tabelul 10 - Modul de utilizare a îngrăşămintelor chimice în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării în anul 2005

Ingrasaminte (t/an)

Cantitatea specifica de nutrientri

Nr. crt

Specificatie

Suprafata arabila ha Azotoase Fosfatice Potasice Complexe Total Kg P

/ ha Kg N / ha

Ingrasaminte chimice 1 Ceatalchioi 5828 8.400 0 0 0 8.400 1.441 2 Chilia Veche 17670 2 000 0 0 0 2.000 0.113 Gunoi de grajd 1 Ceatalchioi 5828 1.520 1.384 1.776 0 4.680 0.237 0.257 2 Chilia Veche 17670 1.160 0.692 0.888 0 2.740 0.039 0.066 Total Ceatalchioi 5828 9.920 1.384 1.776 0 13.080 0.237 0.849 Chilia Veche 17670 3.160 0.692 0.888 0 4.740 0.039 0.089

Raportând cantitatea de îngrăşăminte minerale şi organice la suprafaţa arabilă+păşune pe care s-

a folosit observăm însă că revine pe hectar o cantitate infimă comparativ cu norma admisă / hectar (170-210 kg N / ha / an) conform Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole aprobat prin Ordin al Ministerului Mediului şi Gospodăririi apelor nr.1182 din 22.11.2005 şi a Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale nr.1270 din 30.11.2005.

Cantitatea de îngrăşăminte minerale şi organice aplicate pe unitatea de suprafaţă nu trebuie să depăşească 170 –210 kg N / ha / an. În această cantitate trebuie inclus şi azotul din dejectiile lichide ajunse direct pe sol de la animale în timpul păşunatului. Referitor la acest din urmă aspect putem menţiona că densitatea animalelor, în Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, variază între 0.16 – 1.40 vaci echivalente / ha, fiind în general mai mare faţă de media (0,45 - 0,55 animale echivalente / ha) în Bazinul Dunării.

Suprafeţele de sol permanent înierbate (păşunile şi fâneţele) de pe teritoriul administrativ al comunelor/oraş - Sulina, Sfantu Gheorghe şi Crişan sunt mai mari comparativ cu cel al comunele Maliuc, Pardina, Ceatalchioi si Chilia Veche.

S-a raportat numărul de animale echivalent la suma suprafeţei arabile şi păşune la care s-a adăugat cantitatea de îngrăşăminte minerale şi organice aplicate pe unitatea de suprafaţă (Tabelul 11) pentru a evidenţia starea acestor zone şi a sublina mărimea efectului pe care acestea îl pot genera.

Tabelul 11 - Cantitatea de îngrăşăminte minerale şi organice aplicate pe unitatea de suprafaţă la care s-a inclus şi azotul din dejecţiile lichide ajunse direct pe sol de

la animale în timpul păşunatului Nrcrt.

Specificaţie Azot produs de animale Kg N/an

N mineral şi organic aplicat

Kg N/an

N total kg

Păşune + teren arabil ha

Kg N/ha/an

Vaci echivalent /ha

1 Sulina 76390 76390 1133 67.42 0,79 2 Ceatalchioi 179060 13.08 179073.08 6956 25.74 0.30 3 Chilia Veche 225542 4.74 225546.74 18919 11.92 0.14 4 Crisan 116276 116276 2685 43.31 0.51 5 C.A.Rosetti 138566 138566 3277 42.28 0.50 6 Maliuc 216195 216195 1817 118.98 1.40

99

7 Pardina 743576 743576 10989 67.67 0.80 8 Sfantu Gheorghe 73469 73469 5322 13.80 0.16 Total 1769074 1769091.82 51098 34.62 0.41

2. Pesticidele utilizate pentru combaterea dăunătorilor (Tabelul 12) - au variat pe unităţile administrative între 0.008 kg/ha si 0.237 kg/ha ), fiind şi în acest caz mai puţin decât 1,39 kg/ha –media a 7 state din Bazinul Dunării. Tabel 12- Modul de utilizare pesticidelor in Rezervatia Biosferei Delta Dunării în anul 2005

Nr. crt Specificatie

Suprafata arabila

ha

Pesticide

(t/an)

Cantitatea specifica de pesticide (kg / ha)

1 Ceatalchioi 5828 erbicide 0.247 0.042 insecticide 0.400 0.069

2 Chilia Veche 17670 0.111 erbicide 0.141 0.008

3 Pardina 10141 erbicide 1.800 0.177 total 33 360 2.588 0.077

Invazia speciilor străine S-a constatat ca presiunile biologice exprimate prin invazia sau introducrea unor specii vegetale şi animale pot determina alterarea radicală a structurii biocenozelor din ecosistemele acvatice respective.

Referitor la populaţiile de peşti primele semanalări a unor specii de peşti exotici în Delta Dunării au fost la începutul anilor 1960 (Tabelul 13). Apariţia acestora a generat o serie de presiuni asupra faunei autohtone, care a condus în unele cazuri la declinul sau chiar la extincţia unor specii native sensibile. Spre exemplu, cazul invaziei speciei caras în întregul bazin al Dunării, după anul 1970, care a determinat modificarea structurii pe specii a capturilor. Aceasta specie a devenit dominantă datorita unei strategii invazive eficiente, cu impact asupra speciilor native.

De asemenea speciile chinezeşti introduse pentru piscicultură dupa anul 1960, au ajuns în mediul natural, unele dintre ele (sânger) ajungând să se reproducă în condiţii naturale în unii ani favorabili.

Alte specii exotice introduse, în Delta Dunării sunt: Mugil soiuy, Pseudorasbora parva (introdusă în mod accidental odată cu speciile chinezeşti), Lepomis gibbosus.

Tabel 13– Specii exotice din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi momentul apariţiei lor în

România şi R.B.D.D.

Nr. Crt. Specia

Denumirea populară

Primele semnalari

în România

Primele semnalări

în RBDD

1 Carassius gibelio Bloch, 1872 caras 1920 putin inainte de 1970

2

Hypophthalmychthys molitrix Valenciennes 1844 sânger 1960 1962-1970

3 Aristichthys nobilis Richardson 1844 novac 1960 1962-1970

100

4 Ctenopharyngodon idella Valenciennes 1844 cosaş 1960 1962-1970

5 Pseudorasbora parva Temmink & Schlegel, 1842 murgoi bălţat 1960 1962-1970

6 Lepomis gibbosus L. 1758 regină 1918 1949

7 Liza haematocheila Temmink & Schlegel, 1842

chefal cu ochi roşii 1978-1989

frecvent pescuit după 1989

8 Perccottus glenii Dybowsky 1877

guvid de amur 2004 2007

Poluări accidentale

Poluările accidentale care ajung în Delta Dunării sunt produse de sursele din amonte (având în

vedere că pe teritoriul Deltei nu există surse punctiforme semnificative) precum şi din cauza circulaţiei navelor.

2.6. Resursele solurilor 2.6.1. Solurile

Caracteristica generală a solurilor deltei este dezvoltarea redusă a profilului de sol şi diferenţierea slabă a orizonturilor genetice. Cu excepţia procesului de bioacumulare şi a celui de salinizare, celelalte procese care acţionează în deltă (formarea de sedimente calcaroase şi turbe, depunerea continuă de noi aluviuni, reducerea intensă a compuşilor fierului, formarea de sulfuri în depozite organice etc.) sunt mai curând procese geochimice şi sedimentogenetice decât pedogenetice. Cu toate acestea bioacumularea este suficient de intensă încât să confere părţii superioare a depozitelor, fie submerse, fie subaeriene, unele atribute de bază ale fertilităţii proprii unui înveliş de sol. Excepţie fac doar nisipurile mobile şi sedimentele din delta maritimă.

La nivelul informaţiei actuale alcătuirea învelişului de sol din Delta Dunării este cea din tabelul alăturat:

Principalele categorii de soluri din Delta Dunãrii % (din S O L U R I 3430 km2)

SRCS (1980) FAO/UNESO U.S.Soil Taxonomy

8,4 Soluri aluviale Fluvisoluri calcarice (fază inundică (pp)

Ustifluventuri tipice şi Ustifluventuri acvatice

16,2 Psamosoluri Arenosoluri calcarice Ustipsamenturi tipice 26,1 Gleisoluri şi

Gleisoluri histrice Fluvisoluri gleice-inundice-calcarice şi Fluvisoluri molice-gleice-inundice

Hidracventuri tipice şi Hidracventuri histrice

9,1 Limnisoluri (sedimente lacustre)

_ _

0,2 Soluri bălane salinizate

Cernozeomuri calcice-salinizate

Calciusoluri tipice fază salină

1,8 Solonceacuri Solonceacuri şi Arenosoluri salice-gleice

Solortiduri tipice şi Psamacventuri (salice)

36,2 Soluri turboase Histosoluri sulfo-tionice şi Histosoluri terice

Sulfihemisturi tipice, Sulfihemisturi hidrice şi Medihemisturi terice

101

Solurile aluviale sunt răspândite predominant în partea vestică a deltei, unde grindurile fluviale sunt relativ bine dezvoltate. Sunt soluri cu textură variată nisipo-lutoasă-lutoargiloasă, carbonatice (5-8% CaCO3) şi sărace în materie organică (<2%). majoritatea acestor soluri sunt gleizate iar în sectorul marin sunt frecvent şi slab-moderat salinizate.

Psamosolurile sunt legate de prezenţa grindurilor marine din sectorul estic al deltei. Cele din zonele vestice şi centrale ale grindurilor Letea şi Caraorman au o alcătuire granulometrică în care predomină nisipul mediu cu un conţinut ridicat (10-35%) de calcar organogen (măciniş de cochilii). În sectoarele estice ale celor două grinduri menţionate, pe cordoanele litorale de la sud de braţul Sfântu Gheorghe (zona Dranov), ca şi pe Grindul Sărăturile alcătuirea granulometrică a acestor soluri este dominată de fracţiunea nisip fin, cu conţinut redus (5-10%) de calcar organogen, dar cu o participare evidentă a micei albe. În cadrul acestor soluri apare o mare varietate de subtipuri tipice, molice, sărăturate, gleizate, mlăştinoase, turboase şi submerse. În zonele înalte ale grindurilor Letea, Caraorman şi Sărăturile cu deflaţie acidă, ca şi pe cordonul litoral actual psamosolurile sunt frecvent asociate cu nisipuri mobile.

Gleisolurile sunt caracteristice şesului deltaic mlăştinos-submers şi ocupă suprafeţe mari în sectorul fluvial al deltei. Au o textură predominant lutoasă-lutoargiloasă, prezintă un conţinut ridicat de materie organică (8-10%) şi sunt slab carbonatice sau chiar necarbonatice în orizontul de la suprafaţă. Gleisolurile zonelor joase, permanent submerse, sunt de regulă turboase. O caracteristică cvasigenerală a acestor soluri este gradul relativ redus de maturare fizică.

Limnisolurile reprezintă solurile (sedimentele) de pe fundul lacurilor din deltă, din laguna Sacalin şi golful Musura. Sunt constituite, de regulă, din sedimente total nematurate fizic (nămoluri) cu textură de regulă lutoasă. Prezintă o diversitate mare de subtipuri: tipice, marnoase, sapropelice, organice (turbe sedimentare), salinizate-marine ş.a.

Solurile bălane sunt localizate în partea înaltă a martorilor de loess din cuprinsul deltei, câmpul Chiliei şi grindurile Războiniţa, Stipoc şi Fântâna Dulce. Cele de pe câmpul Chiliei sunt afectate în diferite grade de sărăturare, iar cele de pe Stipoc sunt modificate puternic ca urmare a includerii lor în amenajarea piscicolă cu acelaşi nume.

Solonceacurile din deltă apar atât pe loess - în partea estică a câmpului Chilia, cât şi pe nisipuri - în cadrul grindurilor marine Letea, Caraorman şi Sărăturile. O particularitate o constituie solonceacurile organice din zona gurii braţului Sfântu Gheorghe.

Histosolurile (solurile organice) ocupă suprafeţe compacte în zona complexelor lacustre Gorgova-Uzlina, Roşu-Puiu şi Matiţa-Merhei. Peste jumătate sunt reprezentate prin histosoluri natante (plaur). Grosimea materialelor organice (predominant hemice şi fibrice) variază între 1,2-2m. Local apar însă şi soluri cu grosimi de 4-5m. Cea mai mare parte a histosolurilor din deltă conţin sulfuri, astfel că, după desecarte, ca urmare a oxidării acestora pH-ul solurilor coboară frecvent sub 4 sau chiar sub 3.

Fragilitatea solurilor deltei la utilizare agricolă, silvică şi piscicolă rezultă în principal din specificul pedogenezei: formarea într-un mediu excesiv umed, maturare fizică redusă, materie organică uşor mineralizabilă, climat cu ariditate accentuată şi ape freatice cu mineralizare în general ridicată. pe grindurile marine Letea, Caraorman şi Sărăturile substratul nisipos şi mineralizarea apei freatice constituie factorii de bază ai acestei fragilităţi.

Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii învelişul de soluri al deltei în ultimii 20-30 de ani sunt următoarele: dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), deturbificarea, salinizarea, aridizarea, deflaţia (eroziunea eoliană), aciditatea solurilor turboase, subsidenţa.

2.6.2. Fondul forestier

Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe ale Dunării, dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea. Păduri se găsesc şi în unele areale din interiorul deltei. Acestea sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie pure, care ocupă părţile mai joase şi plopişuri pure sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte.

102

Speciile forestiere din pădurile deltei fluviale sunt: salcia albă, salcia plesnitoare, plopul alb, plopul cenuşiu, şi cele mai extinse arborete de plopi euroamericani de înaltă productivitate, realizate prin plantaţii(97% din totalul speciilor). Pe câmpul Chilia(Câşla) se găsesc resturi ale vegetaţiei naturale şi sunt reprezentate prin exemplare de frasin comun şi frasin pufos.

Suprafaţa pădurilor este de cca 116 000 ha din care, pe specii: plopi euroamericani – 5400 ha( 55%); salcie – 4 000 ha( 42%); frasin –180 ha(2.0%); salcâm – 80 ha (1%); alte specii(plopi indigeni şi diverse foioase moi) – 50 ha (1.0%). În prezent, pădurile de plantaţie artificială ocupă 60% din suprafaţă.

Pădurile din delta fluvio- marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluviatilă. Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţiile (plantaţii cu plopi negri hibrizi şi sălcii), dar şi unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio- marine de pe grindurile Sărăturile în suprafaţă de 1280 ha.

Suprafaţa pădurilor este de 6 300 ha, din care, pe specii: plopi euroameriani –1 135 ha( 18%); plopi indigeni – 1829 ha(29%); salcie – 1 135 ha(18%); frasin –630 ha (10%); stejar – 440 ha(7%);alte foioase –1195 ha(18) din care sacâm –423 ha. Aceste arborete au o mare importanţă ecologică şi ştiinţifică, având caracter de unicat pe plan naţional şi mondial.

Pe suprafeţe restrâse, datorită diferenţierilor morfologice( dune şi depresiuni interdune) şi ecologice, pe grindurile Letea şi Caraorman, în repartiţia vegetaţiei sunt caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă psamofilă şi chiar halofilă.

Valorificarea resursei. Volumul de masă lemnoasă pe specii existent în aceste păduri, apreciat la cca 1 660 000 m³, constituie o resursă care este valorificată atât pentru necesităţile locale cât şi exterioare, îndeosebi plantaţiile de plopi. Masa lemnoasă ce se poate exploata anual este apreciată la 77 780 m³.

2.6.3. Resurse 2.6.3.1.Resursele cinegetice şi vânatul Resursele cinegetice. Fauna de interes vânătoresc şi care reprezintă patrimoniul cinegetic, constituie una dintre bogăţiile impresionante ale teritoriului RBDD. Structura actuală a faunei este rezultatul unei evoluţii îndelungate, datorită şi schimbărilor de mediu şi a influenţei omului, care au avut ca urmare dispariţia unor specii, prin imigrare sau colonizare. Conform Legii nr. 103/13.04.1996, pe teritoriul RBDD resursa se constituie din 14 specii de mamifere şi 54 specii de păsări, lista aceasta fiind susceptibilă de modificări, în concordanţă cu rezultatele cercetărilor întreprinse în domeniu. Din speciile dispărute face parte lupul( Canis lupus L.), iar speciile apărute prin imigrare din teritoriile vecine, sunt bizamul, câinele enot, şacalul şi potârnichea. În perioada 1960-1970 au avut loc acţiuni de colonizare cu noi speci, dar numai fazanul şi căpriorul s-au adaptat condiţiilor deltei.

A. Mamifere de interes vânătoresc a Specii de vânat cu păr, nerăpitoare: iepurele(Lepus europaeus Pallas. – sin. Lepus capensis),

căpriorul (Capreolus capreolus L), mistreţul (Sus scrofa attila Thomas), bizamul (Ondatra zibethica L.) b Specii cu păr, răpitoare: vulpea( Vulpes vulpes L.), câinele enot (Nzctereutes procyonoides L),

şacalul ( Canis aureus L.), pisica sălbatică (Felis silvestris L), vidra ( Lutra lutra L.), nurca ( Mustela lutreola L.), hermelina (Mustela herminea L.), nevăstuica ( Mustela nivalis L.), viezurele sau bursucul (Meles meles L.).

B. Păsări de interes vânătoresc

Păsările nerăpitoare: gâştele sălbatice dintre care gâsca de semănătură ( Anser fabalis), gâsca de vară( A. Anser rubrirostris) şi gâsca mare(A. Albifrons) prezintă interes vânătoresc. Raţele sălbatice se situează pe primul loc între speciile de vânat acvatic. Există un număr impresionant de raţe; mai răspândite sunt: raţa mare(Anas platyrhynchos), raţa cârâitoare (Anas querquedula), raţa mica (Anas

103

crecca ), raţa pestriţă (Anas strepera), raţa fluierătoare (Anas penelope), raţa suliţar(Anas acuta), raţa lingurar (Anas clypeata) etc. Lişiţa este o specie cu efective importante în RBDD.

Alte specii de vânat sunt: ferăstraşul mare( Merus merganses) şi fierăstraşul moţat( Mergus serrator), fazanul (Phasianuscolchicus L.), potârnichea (Perdix perdix L.), porumbelul de scorbură( C oenas) şi turturica ( Streptopelia turtur L.)

Din familia Charadridae cele mai importante specii, a căror vânare este permisă, sunt sitarul de mal (Limosa limosa) şi sitarul de pădure (Scolopax rusticola) becaţina mică (Lzmnocryptes minimus) şi becaţina comună (Gallinago gallinago), nagâţul ( Vanellus vanellus).

Dintre păsările răpitoare – cioara cenuşie sau grivă (Corvus corone), coţofana (Pica pica) se găsesc răspândite pe tot arealul RBDD, s-au înmulţit foarte mult şi produc produc pagube altor specii de păsări dar şi mamiferelor, de aceea se cere a fi combătute.

2.6.3.2. Plantele melifere şi medicinale, ciupercile comestibile

Plantele melifere. Delta Dunării este folosită de crescătorii de albine an de an, datorită compoziţiei floristice complexe, obţinându-se o miere “polifloră”. Datorită perioadei mai mare del tim, în care plantele înfloresc, nu necesită manipulări şi deplasări la intervale scurte, unde apicultorii au cele mai mari pierderi.

Baza meliferă din delta Dunării trebuie valorificată în totalitate, deoarece această resursă asigură permanent cules de calitate şi în cantităţi întotdeauna sigure, faţă de alte culesuri din aceeaşi perioadă de timp practicate în alte zone.

În funcţie del compoziţia florei melifere şi del suprafaţa ocupată s-a făcut şi o estimare a producţiei del miere(Kg/ha), astfel: ăduri del salcie (20 kg/ha), pajişti naturale (50 kg/ha).

Plantele medicinale. În Delta Dunării, un adevărat laborator fitoterapeutic se găsescpeste 195 specii del plante

medicinale din flora spontană. Ciupercile comestibile. Această resursă este influenţată del următorii factori: existenţa materiei organice în diferite stadii

de descompunere; umiditatea din sol pentru germinarea sporilor şi formarea miceliului; temperatura din sol corespunzătoare germinării sporilor şi formării miceliului( aprilie- mai şi august- octombrie).

Din cele peste 250 de specii de ciuperci superioare identificate în deltă sunt puţine acelea care pot face obiectul colectării pentru consum în stare proaspătă sau conservate.

Familia Agaricaceae, genul Agaricus, ciuperci saprofite tericole constituie principala familie cu producţie pentru consum şi din care se vor menţiona câteva specii.

Ciuperca de câmp sau ciuperca oilor(Agaricus arvensis Schaeff. şi Fr., syn. Psalliota arvensis

Schaeff. Şi Fr.), Ciuperca de pădure(Agaricus silvaticus Schaeff. şi Secr., syn. Psalliota silvatica Schaeff. Şi Quel), Ciuperca de bălegar,(Agaricus campestris.) 2.6.3.3. Stuful şi valorificare lui

Stuful şi, respectiv, stufăriile ( Scripto- Phragmitetum) formează fitocenoza predominantă în Delta Dunării, acoperind cca 160 000 ha, din care aproximativ 100 000 ha reprezintă comunitatea stuficolă monodominantă.

Condiţiile fizico- geografice (relief, climă, apă, sol) şi cele hidrobiologice constituie un habitat extrem de favorabil în dezvoltarea asociaţiilor stuficole, fapt ce conferă Deltei Dunării regiunea cea mai reprezentativă şi mai extinsă din europa.

Valorificarea economică Stuful a fost folosit tradiţional în economia casnică rurală în cele mai diverse scpouri: ca material

de construcţii, combustibil şi furaj pentru animale( în prima perioadă de vegetaţie).

104

Stuful ca material în construcţii este cel drept cu înălţimea de peste 2 m şi diametrul mai mare de 10 mm. Cel din zona marină, caracterizat printr-o mai mare rezistenţă la degradare în timp, este mai solicitat ca material în construcţii.

Stuful ca biomasă se foloseşte în mod tradiţional pentru păşunat(bovine) când este tânăr, ca sursă de energie de către localnici în anotimpul rece.

Articole de uz gospodăresc, cum ar fi carpete, decoraţiuni interioare, jaluzele, pereţi despărţitori, garduri, rafturi sau ca umbrar pentru sere. Împletiturile pot fi făcute într-o varietate de dimensiuni în funcţie de necesităţi.

Confecţionarea de fascine, pentru protecţia malurilor şi digurilor la eroziune etc.

Dinamica recoltării stufului în Delta Dunării

2.7.Resursele subsolului

Dacă ne referim numai la teritoriul deltei propriu-zise, acestea sunt, până în prezent, limitate la nisipurile din grindurile fluvio-marine şi la cele din cordoanele litorale.

Nisipurile din gridurile fluvio-marine au constituit obiect de exploatare, cele din grindul Caraorman (nisip cuarţos – 90,8 % Si O) pentru a fi folosite la fabricarea sticlei-ambalaj şi în procesul tehnlogic la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. În acest sens s-au construit instalaţii de prelucrare din dunele mobile, transportare pe bandă rulantă şi sortare lângă satul Caraorman. Realizarea acestui obiectiv a implicat construirea canalului Crişan – Caraorman corespunzător ca adâncime şi lăţime pentru pătrunderea unor barje de capacitate mai mare, construirea a câtorva blocuri de locuinţe pentru personalul care urma să lucreze aici.

Momentul decembrie 1989 a determinat stoparea şi abandonarea tuturor instalaţiilor şi facilităţilor sociale care, în prezent, nu se integrează în peisajul deltei.

Nisipurile din cordoanele litorale. Cercetările geologice au evidenţiat prezenţa, în procente modeste, a mineralelor grele în cordonul Cardon – Sfiştofca şi, cu deosebire, în grindul Chituc unde s-a şi construit o instalaţie de selectare (lângă localitatea Vadu), care a fost şi aceasta abandonată după 1989. Prospecţiunile de mare adâncime (cca 3 000 m) în câteva puncte din deltă (cel mai relevant la est de lacul Roşuleţ unde s-a săpat şi Canalul Sandei între Marea Neagră şi gârla Roşuleţ pentru transportul utilajului greu, în prezent blocat de digul litoral Sulina – Sfântu Gheorghe) probabil că au identificat unele resurse minerale dar care nu sunt valorificate.

105

În prezenţa resurselor minerale din zona limitrofă a RBDD, deci pe partea continentală, au existat exploatări de baritină la Somova, pirită cupriferă cu conţinut de magnet şi zinc la Altân-Tepe (ambele închise) şi calcare în diferite combinaţii cromatice şi duritate, în numeroase localităţi - Murighiol, Mahmudia, Beştepe, Malcoci, Tulcea, Babadag, Jurilovca, Dunavăţul de Sus, Zebil, Enisala, Somova, Mineri, Parcheş, Agighiol, Valea Nucarilor, Cerbu. Cele mai importante exploatări de calcar sunt cele de la Mahmudia şi Zebil. Printre alte tipuri de roci mai menţionăm: porfirit la Isaccea, porfir la Mihai Bravu şi Mineri şi şisturi verzi la Istria, Nuntaşi, Mihai Viteazu, Săcele, toate exploatări locale.

2.8. Zone de risc natural 2.8.1 Judeţul Tulcea 2.8.1.1. Municipiul TULCEA 1. Municipiul Tulcea, inclusiv suburbia Tudor Vladimirescu A.Pentru suburbia Tudor Vladimirescu

♦ Disfunctionalitati Suburbia Tudor Vladimirescu, aflată sub cota apelor de inundaţie, este supusă în permanenţă

pericolului de inundare (pe o suprafaţă de teren de cca.70 ha); Gospodăriile situate la cote joase, se inundă şi prin infiltraţii (ridicarea nivelului pânzei freatice); Nu există reţea de canalizare menajeră şi staţie de epurare; Nu are rampă de transfer pentru deşeuri Calea de comunicaţie pe apă (singura posibilitate de acces) cu Tulcea, în timpul iernii – când curg

sloiurile – nu poate fi practicată; străzi nemodernizate, impracticabile în timpul inundaţiilor şi pe timp de ploi

♦ Probleme de mediu Deşeurile din construcţii şi demolări sunt depozitate necontrolat, pe terenuri din extravilanul localităţii Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu B.Pentru municipiul Tulcea pentru municipiul Tulcea – zona străzii Orizontului (pe o lungime de cca.1,8 Km) – este prezent

fenomenul de alunecări de teren Căile rutiere din municipiu necesită lucrări de reabilitare Poluarea apei din lacul Ciuperca, cu ape de pe versanţi şi cu deversări necontrolate de ape uzate în lac Fondul locativ este insuficient

♦ Probleme de mediu Deşeurile din construcţii şi demolări sunt depozitate necontrolat, pe terenuri din extravilanul

municipiului Deşeurile menajere sunt depuse la rampa de deşeuri Agighiol, cu S=15000mp – rampă neconformă cu

normele în vigoare, privind protecţia mediului Apele uzate menajere şi apele pluviale sunt deversate direct în Dunăre (prin opt guri de deversare) fără

epurare Reţelele de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare existente, necesită lucrări de reabilitare şi

extindere Spaţiile verzi existente la nivel de municipiu sunt insuficiente

106

2.8.1.2. Oraşul Babadag ♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Drumuri stradale parţial nepietruite, neamenajate, deteriorate Necesitatea realizării unei şosele de centură (pe ruta Tulcea - Constanţa – la trecerea prin Babadag)

pentru fluidizarea traficului Reţele de alimentare cu apă şi de canalizare menajeră înveghite şi deteriorate care necesită reabilitare şi

extindere Spaţii verzi insuficiente Proprietăţi agricole divizate Lipsa locurilor de muncă Necesitatea înfiinţării sistemului de distribuţie a gazelor naturale în oraş Scăderea considerabilă a populaţiei active Migraţia forţei de muncă în străinătate Creşterea numărului de rromi în oraş, fără educaţie, predispuşi la fapte contravenţionale şi penale Creşterea şomajului în rândul tinerilor şi accentuarea stării de sărăcie Lipsa fondurilor pentru realizarea investiţiilor în domeniul cultural; pentru dotarea bazelor sportive

existente Lipsa programelor locale şi regionale de dezvoltare a turismului

♦ Probleme de mediu Reabilitarea şi extinderea reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiei de epurare existente Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu 2.8.1.3.Oraşul Isaccea

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă, aflată în procedura de închidere Este prezent riscul de inundare în zona Ceair, zona de sud-est şi nord a oraşului Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Reţele de alimentare cu apă înveghite şi deteriorate care necesită reabilitare şi extindere Sursa subterană de alimentare cu apă existentă este insuficientă şi cu apă foarte dură Reţelele de canalizare menajeră şi staţia de epurare ape uzate, sunt deteriorate, insuficiente, staţia de

epurare ape uzate nu corespunde normelor actuale impuse de legislaţia de mediu în vigoare Cimitirul ortodox existent necesită extindere sau construirea unuia nou

♦ Probleme de mediu Nu este soluţionată în totalitate colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.1.4.Oraşul Macin Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă, aflată în procedura de închidere Este prezent riscul de inundare în zona de nord-vest şi nord a oraşului şi în zonele periferice ale acestuia

– în situaţia unor ploi torenţiale Drumuri stradale parţial nepietruite, neamenajate, deteriorate Reţele de alimentare cu apă şi de canalizare menajeră înveghite şi deteriorate care necesită reabilitare şi

extindere

107

Spaţii verzi insuficiente Necesitatea extinderii spaţiului locativ

♦ Probleme de mediu Este necesar a fi soluţionată problema închiderii rampei actuale de deşeuri – neconformă Reabilitarea şi extinderea reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiei de epurare existente

2.8.1.5.Orasul Sulina

♦ Disfuncţionalităţi: Izolarea pe timp de iarnă; Deşi oraş, nu are soluţionate alimentarea cu energie termică şi apă caldă menajeră; Blocurile de locuinţe ridicate până în 1986 nu au prevăzute cu coşuri de fum, deci nu se pot instala nici sobe, iar improvizaţiile de încălzire deteriorează aspectul exterior, precum şi durabilitatea construcţiilor, din cauza igrasiei. În timpul iernii aprovizionarea cu alimente şi mărfuri generale, precum şi gaz lichefiat în butelii lasă de dorit; Lipsa mijloacelor de transport spre plaja marină; Risc de depopulare; Costul mare al oricarui produs din cauza transportului naval; Stare avansata de degradare a constructiilor/fatadelor vechi. Riscuri de inundaţii pe limita de vest (dinspre Dunăre şi dinspre Golful Musura; zona Prospect; perimetrul Şantierului Naval Sulina) Drumuri necorespunzătoare Portanţa redusă a terenului face să se producă o afundare în teren a construcţiilor sub propria greutate, ceea ce limitează funcţionarea racordurilor de apă şi canalizare, sau chiar stabilitatea clădirilor Necesitatea consolidării digurilor de protecţie împotriva inundaţiilor a oraşului – zona Busurca, pod plajă, etc Reţelele de alimentare cu apă şi canalizare menajeră existente, sunt deteriorate, necesită extindere şi reabilitare Lipseşte staţia de epurare ape uzate menajere Monumentele istorice din oraş sunt degradate

♦ Probleme de mediu: Nu există incinerator pentru cadavre de animale Nu este realizata o rampa de deşeuri conform normelor în vigoare, iar rampa existentă se află în procedura de închidere, cu termen anul 2017 Ne este realizată o rampă de transfer pentru deşeuri Apele uzate menajere, la nivel de oraş, sunt deversate în Dunăre, fără epurare 2.8.1.6.Comuna Baia (satele componente: Baia, Camena, Caugagia, Ceamurlia De Sus, Panduru)

♦ Disfunctionalităţi: Rampe de deşeuri neconforme (7 buc la nivel de comună, din care 3 buc în localitatea Baia) Este prezent riscul de inundare atât în intravilan cât şi în extravilan, zonele adiacente albiilor pâraielor

Hamangia şi Ceamurlia Sunt necesare lucrări de regularizare şi decolmatare a albiilor pâraielor Hamangia şi Ceamurlia Drumuri stradale deteriorate care necesită lucrări de reabilitare şi extindere, în toate localităţile comunei Reţelele de canalizare menajeră existente în localitatea Baia necesită extindere, iar pentru celelalte

localităţi ale comunei este necesară înfiinţarea reţelelor de canalizare menajeră, inclusiv staţii de epurare ape uzate Pentru localitatea Baia este necesară reabilitarea reţelelor de alimentare cu apă – partea din reţea

realizată în perioada 1970

108

Este necesar a se înfiinţa sistemul centralizat de alimentare cu apă şi pentru localitatea Caugagia Necesitatea înfiinţării reţelei de transport public pentru localităţile Caugagia, Camena, Panduru Posturile de transformare a energiei electrice existente necesită lucrări de reabilitare şi extindere Reţelele de alimentare cu energie electrică, de joasă tensiune, la nivel de comună necesită lucrări de

reabilitare şi extindere Necesitatea înfiinţării perdelelor de protecţie în zona cuprinsă între localitatea Baia şi Două Cantoane Necesitatea promovării programelor de dezvoltare a turismului în zonă

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere pentru toate localităţile

comunei

2.8.1.7. Comuna Beştepe (satele componente: Beştepe, Băltenii De Jos, Băltenii De Sus) ♦ Disfunctionalităţi: Rampe de deşeuri neconforme (3 buc la nivel de comună) Este prezent riscul de inundare atât în intravilan cât şi în extravilan Sunt necesare lucrări de regularizare şi decolmatare a albiei derelei din localitatea Beştepe Drumuri stradale deteriorate care necesită lucrări de reabilitare şi extindere, în toate localităţile comunei Este necesar a se înfiinţa sisteme centralizate de alimentare cu apă (cu excepţia localităţii Beştepe – unde

acest sistem există) şi canalizare menajeră, inclusiv staţii de epurare, pentru toate localităţile comunei. Posturile de transformare a energiei electrice existente necesită lucrări de reabilitare şi extindere Reţelele de alimentare cu energie electrică, de joasă tensiune, la nivel de comună necesită lucrări de

reabilitare şi extindere Necesitatea promovării programelor de dezvoltare a turismului în zonă

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere pentru toate localităţile

comunei 2.8.1.8.Comuna Crişan (satele componente: Crişan, Caraorman, Mila 23) a) Localitatea Crişan

♦ Disfuncţionalităţi: Drumul principal urmăreşte malul braţului Sulina, aflându-se în imediata lui apropiere – nu este

amenajat şi nu are prevăzut sistem de colectare şi evacuare a apelor pluviale; Majoritatea locuinţelor sunt construite din materiale fără rezistenţă în timp: iar câteva locuinţe sunt

amplasate în afara digului de protecţie contra inundaţiilor; Lipsa unei platforme de depozitare a deşeurilor menajere care să corespundă legislaţiei de mediu în

vigoare sau a unei staţii de transfer la nivel de comună Nu există servicii publice de salubritate pentru transportul deşeurilor menajere Depozitarea deşeurilor se face necontrolat

109

Riscuri de inundaţii Este prezent fenomenul de eroziune a malurilor canalului Crişan – Caraorman cu efecte negative

(colmatare) asupra complexului lacustru Roşu - Puiu ♦ Probleme de mediu: Deşeurile menajere, o parte sunt incinerate de către localnici în propriile gospodării, iar o bună

parte sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate, situate în zonele mărginaşe ale localităţii, mai ales în nord şi nord-est, în exteriorul incintei îndiguite. Depozitarea se face haotic şi nu se realizează o sortare sau tratare a deşeurilor. Locurile de

depozitare permit accesul animalelor nesupravegheate, deoarece nu sunt împrejmuite. Pe lângă pericolele pe care le prezintă pentru sănătate (atragerea rozătoarelor; descompunerea substanţelor organice, însoţită de degajarea unor substanţe volatile, urât mirositoare, duc la dezvoltatea unor germeni patogeni ce pot ajunge şi în apele subterane sau pot fi purtate de vânt), depozitarea necorespunzatoare provoacă imagini dezagreabile. Lipsă incinerator pentru cadavre animale la nivel de comună; Eroziunea malurilor canalului Crişan – Caraorman

b) Satul Caraorman

♦ Disfunctionalităţi: Riscul depopulării datorită lipsei locurilor de muncă şi a pericolului de inundare a localităţii ; Distrugerea echipamentelor staţiei de pompare ape meteorice amplasată în vecinătatea localităţii

Caraorman Lipsa unei reţele de drenaj pentru apele pluviale din zona localităţii Caraorman Izolarea localităţii pe timpul iernii când se acumulează sloiuri sau apar poduri de gheaţă; Marea problemă o reprezintă creşterea nivelului apei subterane care în zonele mai joase – în timpul

perioadelor ploioase – ajunge la suprafaţă, inundând o mare parte din localitate Nu are străzile modernizate; Nu există sistem de canalizare şi staţie de epurare; Depozitarea deşeurilor se face necontrolat Existenţa unei platforme industriale abandonate (de la fosta Carieră de nisipuri)

♦ Probleme de mediu: Aspect inestetic şi sursă de poluare datorate platformei industriale abandonate (cu blocuri de locuinţe

abandonate, aflate într-o stare avansată de degradare, de distrugere; cu utilaje abandonate; construcţii metalice neutilizate, etc) Existenţa fenomenului de colmatare a lacurilor din complexul acvatic Roşu-Puiu datorită eroziunii

malurilor canalului Crişan – Caraorman Impactul negativ asupra gospodăriilor, străzilor şi localnicilor datorită infiltraţiilor puternice de apă Lipsa unui sistem de colectare, selectare, transport - pentru deşeuri, Deşeurile menajere, parţial

sunt incinerate de către localnici în propriile gospodării, parţial sunt depozitate necontrolat c).Satul Mila 23

♦ Disfunctionalităţi: Izolare în timpul iernii când se acumulează sloiuri sau apar poduri de gheaţă; Drumurile în intravilan au un caracter dezordonat, sunt înguste;

In afara drumurilor de pe platformă, toate celelalte sunt inundate în perioada cu precipitaţii; Locuinţele construite din materiale nedurabile; Alimentarea cu apă potabilă doar pentru o parte din gospodării; nu există canalizare şi nici staţie de

epurare; Nu exista rampă de transfer pentru gunoiul menajer; Cimitirul de pe platformă este amplasat prea aproape de locuinţe. Lipsa unui sistem de colectare, selectare, transport - pentru deşeuri, Deşeurile menajere, parţial

110

sunt incinerate de către localnici în propriile gospodării, parţial sunt depozitate necontrolat ♦ Probleme de mediu: Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună

parte sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare provoacă imagini dezagreabile şi impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale

2.8.1.9.Comuna C.A.Rosetti (satele componenete: C.A.Rosetti, Letea, Sfiştofca, Periprava, Cardon)

♦ Disfuncţionalităţi: izolarea pe timp de iarnă lipsa unui sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă la nivel de comună(investiţie începută pentru

localităţile Cardon, Sfiştofca, C.A.Rosetti şi nefinalizată) drumuri stradale impracticabile pe timp de iarnă şi în anotimpul ploios degradarea secundarã a solului prin salinizare; lipsa unor mijloace de transport între localităţile comunei şi între comune lipsa unui sistem de colectare, transport, depozitare pentru deşeuri menajere tendinţa de depopulare a zonei inundaţii prin infiltrare în intravilan şi extravilan în toate localităţile comunei distrugerea unor porţiuni din drumul comunal DC 5 – C.A.Rosetti – Sulina, datorită infiltraţiilor digurile de apărare existente sunt slăbite lipsa unui cheu de acostare pentru fiecare din cele cinci localităţi ale comunei sediul Consiliului local C.A.Rosetti este deteriorat şi cu spaţii insuficiente

♦ Probleme de mediu: degradarea secundarã a solului prin salinizare; este zona cea mai afectatã sub aspect ecologic, un exemplu tipic de impact antropic negativ în Delta

Dunãrii. Rampa de deşeuri existentă nu este conformă cu legislaţia de mediu în vigoare şi nu este împrejmuită,

facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare provoacă imagini dezagreabile şi impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale Lipsa unor utilaje pentru salubrizare şi vidanjare

2.8.1.10.Comuna Ceamurlia de Jos (satele componente: Ceamurlia de Jos, Lunca)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Existenţa apei freatice la suprafaţa – limita de N şi N-E – limitrofă lacului Ceamurlia Drumuri stradale nepietruite, neamenajate

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu

111

2.8.1.11.Comuna Ceatalchioi (satele componenete: Ceatalchioi, Pătlăgeanca, Sălceni, Plauru) ♦ Disfuncţionalităţi: Izolarea pe timp de iarnă; Drumuri neamenajate din pământ bătut; pe perioadele de inundaţii, ploi sau topirea zăpezii circulaţia

auto sau pietonală devine impracticabilă; Nu există alimentare centralizată cu apă, locuitorii folosind apă direct din Dunăre; Nu există reţea de canalizare; Este prezent fenomenul de eroziune şi de surpare a malului braţului Chilia (KM 110 – 114), periclitând

digul de apărare al satului Ceatalchioi, reţeaua electrică, punând în pericol siguranţa locuitorilor şi gospodăriilor acestora Satul Ceatalchioi este parţial afectat de inundaţii (cca.30 ha).Digul de apărare a localităţii împotriva

inundaţiilor necesită lucrări de reabilitare Datorită inundaţiilor produse în satul Ceatalchioi

• au fost distruse cca.45 gospodării • 4 Km reţea electrică • 10 Km drumuri săteşti • 6 Km din DC - 1

Satul Pătlăgeanca nu este prevăzut cu dig de apărare împotriva inundaţiilor – ceea ce are drept consecinţă afectarea de inundaţii a unei suprafeţe de teren de cca.800 ha, distrugerea gospodăriilor (cca.168 gospodării) şi riscul unor pierderi de vieţi omeneşti Satul Plauru este parţial afectat de inundaţii (cca.40 ha).Digul de apărare a localităţii împotriva

inundaţiilor necesită lucrări de reabilitare Satul Sălceni este parţial afectat de inundaţii. Digul de apărare a localităţii împotriva inundaţiilor

necesită lucrări de reabilitare Lipsa unui sistem de colectare, selectare, transport - pentru deşeuri, la nivel de comună

Deşeurile menajere, parţial sunt incinerate de către localnici în propriile gospodării, parţial sunt depozitate necontrolat Dese avarii în alimentarea cu energie electrică datorită existenţei unui singur post de transformare,

suprasolicitat Este slab reprezentată zona serviciilor

♦ Probleme de mediu: Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună

parte sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare provoacă imagini dezagreabile şi impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale Cimitirul amplasat între gospodării

2.8.1.12.Comuna Chilia Veche (satele componente: Chilia Veche, Tatanir, Câşliţa)

♦ Disfunctionalitati: izolarea pe timp de iarnă; lipsa unei canalizări pluviale la trama stradală; executarea drumului de legatură cu satul vecin Periprava; nu există staţie de epurare (pentru care s-a realizat numai platforma); este slab reprezentată zona serviciilor o porţiune mare de teren care este afectată de sărătură existenţa fenomenului de eroziune pentru anumite portiuni ale malului braţului Chilia

♦ Probleme de mediu

112

Rampa de deşeuri existentă nu este conformă cu legislaţia de mediu în vigoare şi nu este împrejmuită, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare provoacă imagini dezagreabile şi impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale

2.8.1.13.Comuna Frecăţei (satele componente: Frecăţei, Poşta, Cataloi, Teliţa)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Riscuri de inundare a unor gospodării şi terenuri agricole situate în vecinătatea pârâului Teliţa – pentru

toate localităţile comunei Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Colmatarea albiei pârîului Teliţa Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiilor de epurare pentru toate localităţile comunei

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.1.14.Comuna Grindu (satul component: Grindu)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Riscuri de inundare a gospodăriilor şi a terenurilor agricole în caz de deteriorare a digului de apărare

împotriva inundaţiilor a localităţii In diferite zone, digul de apărare împotriva inundaţiilor a localităţii, este slăbit Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Drumul de acces în localitate este deteriorat, greu accesibil – în special în anotimpul ploios, când devine

impracticabil Necesitatea realizării unui sistem de drenaj şi evacuare a apelor pluviale, la nivel de comună Sistemul centralizat de alimentare cu apă nu este extins pentru întreaga localitate Grindu Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiilor de epurare ape uzate

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.1.15. Comuna I.C.Brătianu (satele componente: I.C.Brătianu)

113

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Riscuri de inundare a unor gospodării şi terenuri agricole (538 gospodării; cca.130 ha teren în intravilan şi cca.3473 ha în extravilan) Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate din cauza inundaţiilor Digul de apărare al localităţii necesită lucrări de consolidare Necesitatea realizării unui sistem de drenaj şi evacuare a apelor pluviale, la nivel de comună Lipsa unui sistem centralizat de alimentare cu apă, localnicii folosind apă direct din Dunăre Reţele electrice de joasă tensiune ce necesită extindere Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiilor de epurare ape uzate

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată problema alimentării cu apă a localităţii Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.1.16. Comuna Jijila (satele componente:Jijila şi Garvăn)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Riscuri de inundare a unor terenuri agricole situate în extravilan vecinătatea pârâului Jijila şi a forajelor

pentru alimentarea cu apă a localităţii Jijila Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Colmatarea albiei pârîului Jijila Prezent fenomenul de eroziune, în cazul unor ploi torenţiale Reţeaua de alimentare cu apă existentă, nu acoperă întreaga localitate Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiilor de epurare pentru toate localităţile comunei

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.1.17.Comuna Jurilovca (satele componente: Jurilovca, Sălcioara, Vişina)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Este prezent riscul de inundare în localităţile Sălcioara şi Vişina, riverane lacurilor Razim – Sinoe şi

Goloviţa Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate în toate localităţile comunei

114

Sistemul centralizat de alimentare cu apă nu este extins pentru toate localităţile comunei. Pentru localitatea Vişina rezervorul de înmagazinare a apei este insuficient, iar reţeaua de distribuţie a apei din localitate acoperă cca.20%. Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiilor de epurare ape uzate în localităţile Sălcioara şi Vişina Clădirile unor instituţii publice (şcoli, dispensare) sunt degradate Cursurile de apă existente sunt colmatate şi nu preiau în totalitate apele pluviale, cu efecte distructive

asupra gospodăriilor şi terenurilor

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.1.18 Comuna Mahmudia a) Localitatea Mahmudia

♦ Disfuncţionalităţi: Riscul de inundaţii [parţial intravilan Mahmudia; Centrul de Zi Mahmudia; Staţia captare-pompare apă;

unele zone agricole (cum sunt: I.A. Mahmudia-Durnoaia - 300ha; I.A. Mahmudia-Băltita - 95ha; Port Mahmudia)]; Străzile nemodernizate; Nu există servicii publice de salubritate pentru transportul deşeurilor menajere Rampa de deşeuri existentă nu corespunde legislaţiei de mediu în vigoare, nu este împrejmuită Depozitarea deşeurilor se face necontrolat şi în afara rampei existente

♦ Probleme de mediu: Deşeurile menajere o parte sunt incinerate de către localnici în propriile gospodării, iar o bună

parte sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate, situate în zonele mărginaşe ale localităţii Depozitarea se face haotic şi nu se realizează o sortare sau tratare a deşeurilor respective. Locurile de depozitare a deşeurilor permit accesul animalelor nesupravegheate, deoarece nu sunt împrejmuite. Pe lângă pericolele pe care le prezintă pentru sănătate (atragerea rozătoarelor, descompunerea substanţelor organice, însoţită de degajarea unor substanţe volatile, urât mirositoare, duc la dezvoltatea unor germeni patogeni ce pot ajunge şi în apele subterane sau pot fi purtate de vânt), depozitarea necorespunzătoare provoacă imagini dezagreabile. Nu există incinerator pentru cadavre de animale la nivel de comună

b) Satul Baltenii de Jos (comuna Mahmudia)

♦ Disfuncţionalităţi: Localitatea este ameninţată anual de inundaţii, întrucât: digul de apărare la Dunăre, construit în 1956, este în pericol de a ceda la inundaţii.

In partea estică, secţiunea digului este mult redusă prin eroziune, nemairealizându-se lucrări de întreţinere şi consolidare; localitatea nu are alimentare cu apă potabilă, locuitorii folosind apa din Dunăre; nu exista canalizare în sistem centralizat

localitatea prezinta un grad mare de izolare, datorita lipsei căilor şi mijloacelor de transport. depozitarea deşeurilor se face necontrolat şi neselectiv

♦ Probleme de mediu:

115

Nu dispune de un sistem de colectare, selectare, transport - pentru deşeuri c).Satul Baltenii de Sus (comuna Mahmudia)

♦ Disfuncţionalităţi: zona dinspre Dunăre este inundabilă şi nu prezintă dig de apărare în zona agricolă desecată sunt prezente infiltraţii; localitatea nu are alimentare cu apă potabilă, locuitorii folosind apă din

Dunăre; nu există canalizare în sistem centralizat depozitarea deşeurilor se face necontrolat şi neselectiv

♦ Probleme de mediu: ♦ Nu dispune de un sistem de colectare, selectare, transport - pentru deşeuri

2.8.1.19. Comuna Maliuc (satele componente: Maliuc, Gorgova, Partizani, Vulturu, Ilganii de Sus)

♦ Disfunctionalităţi: Izolarea pe timp de iarnă; Blocurile existente se află într-o stare avansată de degradare; Sistemul centralizat de încălzire este nefuncţional; Existenţa numeroaselor adăposturi improvizate pentru animale domestice care crează aspect dezagreabil; Debarcaderul existent necesită reparaţii; Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Amplasamentele cimitirelor din comună şi din satele componente nu corespund normelor sanitare în

vigoare Existenţa apei freatice la suprafaţa, afecteaza construcţiile din localităţile comunei Drumuri stradale nepietruite, neamenajate În localitatea Partizani sunt locuinţe construite în afara digului de apărare împotriva inundaţiilor Lipsa unui debarcader amenajat pentru nave în localitatea Vulturu Lipsa unui locaş de cult în localitatea Vulturu În sat Ilganii de Sus nu există dotări comerciale sau prestări servicii; Locuinţele vechi sunt construite din materiale nedurabile şi se afla în stare avansată de uzură; Lipsa unui dig de apărare contra inundaţiilor la limita de nord a localităţii Ilganii de Sus Dese întreruperi în alimentarea cu energie electrică – la nivel de comună Iluminatul public acoperă zone foarte restrânse

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună In localitatea Maliuc, prin reţeaua de canalizare existentă, apele uzate menajere sunt deversate direct în

Dunăre, fără staţie de epurare 2.8.1.20. Comuna Mihai Bravu (satele componente: Mihai Bravu, Satu Nou, Turda)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor

116

Riscuri de inundare a unor gospodării şi terenuri agricole situate în vecinătatea pârâului Taiţa (zona S-E a localităţii Mihai Bravu; zona S-V a localităţii Turda; zona S-E a localităţii Satu Nou Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Deteriorarea unor porţiuni din DJ 229 (0,5 Km pe raza localităţii Turda) Colmatarea albiei pârîului Taiţa Post de Transformare energie electrică suprasolicitat, pentru localităţile Mihai Bravu şi Satu Nou Reţele electrice de joasă tensiune ce necesită lucrări de reabilitare Lipsa sistemului centralizat de alimentare cu apă pentru localitatea Turda Sistemul centralizat de alimentare cu apă pentru localităţile Mihai Bravu şi Satu Nou necesită extindere,

pentru a permite racordarea tuturor gospodăriilor din localităţile respective, la sistemul centralizat de alimentare cu apă Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiilor de epurare pentru toate localităţile comunei

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.1.8.21. Comuna Murighiol

a) Localitatea Murighiol Drumuri stradale care necesită reabilitare, modernizare şi extindere Lipsă platforme de depozitare a deşeurilor menajere care să corespundă legislaţiei de mediu în vigoare

sau a unei staţii de transfer la nivel de comună Depozitarea deşeurilor se face necontrolat Riscuri de inundaţii Sistemul de alimentare cu apă existent necesită extindere

♦ Probleme de mediu: Deşeurile menajere, o parte sunt incinerate de către localnici în propriile gospodării, iar o bună

parte sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate, situate în zonele mărginaşe ale localităţii, mai ales în nord şi nord-est, în exteriorul incintei îndiguite. Depozitarea se face haotic şi nu se realizează o sortare sau tratare a deşeurilor. Locurile de

depozitare permit accesul animalelor nesupravegheate, deoarece nu sunt împrejmuite. Pe lângă pericolele pe care le prezintă pentru sănătate (atragerea rozătoarelor; descompunerea substanţelor organice, însoţită de degajarea unor substanţe volatile, urât mirositoare, duc la dezvoltatea unor germeni patogeni ce pot ajunge şi în apele subterane sau pot fi purtate de vânt), depozitarea necorespunzatoare provoacă imagini dezagreabile. Lipsă incinerator pentru cadavre animale la nivel de comună;

b) Satul Uzlina (comuna Murighiol)

♦ Disfuncţionalităţi: Nu există alimentare cu apă potabilă (se utilizează apă din fântâni); Nu există canalizare; Nu dispune de o reţea stradală corespunzătoare – nu există un studiu de sistematizare a localităţii Există pericol de inundaţii dinspre braţul Sfântu Gheorghe datorită eroziunii digului de apărare.

117

Depozitarea deşeurilor se face necontrolat şi neselectiv ♦ Probleme de mediu: Nu dispune de un sistem de colectare, selectare, transport - pentru deşeuri Colmatare canale circulaţie pe apă

2.1.8.22. Comuna Niculiţel (satele componente: Niculiţel)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiei de epurare ape uzate

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere Nu este soluţionată problema preluării apelor pluviale de pe versanţi, care favorizează fenomenul de

eroziune 2.8.1.23. Comuna Nufaru (satele componente: Nufăru; Ilganii de Jos, Malcoci şi Victoria)

♦ Disfunctionalităţi: Nu dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă, apa procurându-se din fântâni sau direct din

Dunăre, cu excepţia localităţii Nufăru; Reţeaua telefonică este insuficient dezvoltată; nu satisface cerearea Riscul de inundaţii este prezent în toate localităţile comunei Nu există un sistem de colectare şi evacuare a scurgerilor de apă de pe versanţi Nu există un sistem de canalizare menajeră şi epurare ape uzate Clădirea Căminului Cultural din localitatea Malcoci necesită lucrări de reabilitare Drumurile stradale necesită reabilitare şi extindere Lipsa locurilor de joacă pentru copii

♦ Probleme de mediu: Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună

parte sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare provoacă imagini dezagreabile şi impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale Lipsa spaţiilor verzi

2.8.1.24. Comuna Pardina

♦ Disfuncţionalităţi: Izolarea pe timp de iarnă; În zona veche a localităţii străzile neamenajate sunt greu practicabile după ploi. Nu există alimentare cu apă curentă în zona veche a localităţii; este necesară extinderea reţelei de apă

existente şi pentru această zonă a localităţii Nu există Staţie de epurare a apelor uzate; Nu există un teren de sport.

118

Digul de apărare a localităţii împotriva inundaţiilor necesită lucrări de reabilitare In extravilanul comunei există suprafeţe de teren expuse riscului inundaţiilor – cca.265 ha. Lipsa unui sistem de colectare, selectare, transport - pentru deşeuri, la nivel de comună

Deşeurile menajere, parţial sunt incinerate de către localnici în propriile gospodării, parţial sunt depozitate necontrolat

♦ Probleme de mediu: Nu există reţea de canalizare menajeră şi nici staţie de epurare a apelor uzate; Rampa de deşeuri existentă nu este conformă cu legislaţia de mediu în vigoare şi nu este împrejmuită,

facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare provoacă imagini dezagreabile şi impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale

2.8.1.25. Comuna Sarichioi (satele componente: Sarichioi, Zebil, Enisala, Sabangia, Visterna)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Sunt prezente fenomenul de eroziune în localităţile Sarichioi şi Zebil, riverane lacurilor Razim – Sinoe şi

Babadag şi riscul de inundare, care pune în pericol importante suprafeţe de teren din intravilan şi extravilan Lipsa digurilor de apărare împotriva inundaţiilor a localităţilor Sarichioi şi Zebil Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Sistemul centralizat de alimentare cu apă nu este extins pentru toate localităţile Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiilor de epurare ape uzate Clădirile unor instituţii publice (şcoli, dispensare) sunt degradate

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.1.26. Comuna Sfantu Gheorghe

♦ Disfuncţionalităţi: Izolarea localităţii pe timpul iernii; Străzile nemodernizate; Sistemul de apă potabilă nu cuprinde toate gospodăriile şi nu funcţionează continuu, drept pentru care

locuitorii folosesc apa din Dunăre (fiind supuşi pericolului îmbolnăvirilor); Locuinţe construite din materiale cu durabilitate redusă; Neutilizarea plajei la Marea Neagră la adevărata sa valoare; lipsa unor amenajări corespunzătoare în

această zonă Inundarea zonelor din extravilan-zonele din estul, vestul şi nordul localităţii Ameninţarea cu inundaţii, atât de la Dunăre (în special primăvara), cât şi de Marea Neagră (toamna şi

primăvara datorită furtunilor provocate de vânturile de nord-est, care afectează şi ţărmul marin, prin eroziune - de altfel, pe întreaga zonă litorală se înregistrează fenomene de eroziune costieră);

119

Existenţa unor terenuri neproductive din cauza apelor de suprafaţă; datorită nivelului hidrostatic ridicat (0,50m), apar infiltraţii şi la locuinţe, în special la cele care nu au fost construite pe o platformă; Nu există servicii publice de salubritate pentru transportul deşeurilor menajere Rampa de deşeuri existentă nu corespunde legislaţiei de mediu în vigoare, nu este împrejmuită şi nu are

autorizaţie de funcţionare Depozitarea deşeurilor se face necontrolat şi în afara rampei existente Reţelele de alimentare cu energie electrică din comună (inclusiv PT-urile existente) prezintă dese

disfuncţionalităţi în alimentarea cu energie electrică, dese întreruperi în alimentarea cu energie electrică

♦ Probleme de mediu: Deşeurile menajere o parte sunt incinerate de către localnici în propriile gospodării, iar o bună

parte sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate, situate în zonele mărginaşe ale localităţii, mai ales în nord şi nord-est, în exteriorul incintei îndiguite. Depozitarea se face haotic şi nu se realizează o sortare sau tratare a deşeurilor respective. Locurile de depozitare a deşeurilor permit accesul animalelor nesupravegheate, deoarece nu sunt împrejmuite. Pe lângă pericolele pe care le prezintă pentru sănătate (atragerea rozătoarelor, descompunerea substanţelor organice, însoţită de degajarea unor substanţe volatile, urât mirositoare, duc la dezvoltatea unor germeni patogeni ce pot ajunge şi în apele subterane sau pot fi purtate de vânt), depozitarea necorespunzătoare provoacă imagini dezagreabile.

Nu există incinerator pentru cadavre de animale la nivel de comună Evacuarea apelor uzate menajere de la blocurile din comună, se face direct în Dunăre, deoarece

staţia de epurare existentă necesită lucrări de modernizare, reabilitare şi extindere, fiind depăşită fizic şi moral La nivel de comună există o presă pentru PET-uri, dar rămâne ca problemă preluarea şi

transportul PET-urilor presate în baloţi, având în vedere costurile ridicate ale transportului pe apă 2.8.1.27. Comuna Slava Cercheză (satele componente:Slava Cercheză şi Slava Rusă)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Riscuri de inundare a unor gospodării şi terenuri agricole situate în vecinătatea pârâului Slava şi datorită

scurgerilor de ape pluviale de pe versanţi Zonă afectată de vânturi puternice cu efecte distructive asupra reţelelor electrice din extravilan Drumuri stradale, comunale şi drumuri judeţene, deteriorate Reţelele electrice de joasă tensiune din comună necesită lucrări de reabilitare şi extindere Degradarea sediilor unor instituţii ca :Şcoala; Căminul Cultural; Primăria Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiilor de epurare pentru toate localităţile comunei

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.1.28. Comuna Smârdan (satele componente: Smârdan)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă

120

Este prezent riscul de inundare atât în intravilan cât şi în extravilan Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Lipsă reţelele de canalizare menajeră şi staţia de epurare ape uzate Necesitatea înfiinţării sistemului de distribuţie a gazelor naturale în comună Digul de apărare a localităţii împotriva inundaţiilor necesită lucrări de consolidare şi extindere

♦ Probleme de mediu Rampa de deşeuri existentă la nivel de comună nu este conformă cu legislaţia de mediu în vigoare şi nu

este împrejmuită, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere Lipsă spaţii verzi la nivel de comună

2.8.1.29. Comuna Somova (satele componente: Somova, Mineri, Parcheş)

♦ Disfunctionalităţi: Rampe de deşeuri neconforme Este prezent riscul de inundare atât în intravilan cât şi în extravilan Drumuri stradale deteriorate care necesită lucrări de reabilitare şi extindere, în toate localităţile comunei Este necesar a se înfiinţa sisteme centralizate de alimentare cu apă (cu excepţia localităţii Somova şi

Mineri – unde acest sistem există) şi canalizare menajeră, inclusiv staţii de epurare, pentru toate localităţile comunei. Posturile de transformare a energiei electrice existente necesită lucrări de reabilitare şi extindere Reţelele de alimentare cu energie electrică, de joasă tensiune, la nivel de comună necesită lucrări de

reabilitare şi extindere

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere pentru toate localităţile

comunei 2.8.1.30. Comuna Valea Nucarilor (satele componente: Valea Nucarilor, Iazurile, Agighiol)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Riscuri de inundaţii pentru zonele vestice şi nordice ale localităţilor Iazurile şi Agighiol Existenţa unor ravene pe raza localităţii Agighiol, care necesită consolidare Drumuri stradale nepietruite, neamenajate Drum judeţean care necesită reabilitare Necesitatea realizării unui sistem centralizat de colectare, evacuare epurare ape uzate menajere

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor

121

Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Evacuari necontrolate de ape uzate menajere datorită lipsei unui sistem centralizat de colectare, evacuare

epurare ape uzate menajere

2.8.1.31. Comuna Văcăreni (satele componente: Văcăreni) ♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Este prezent riscul de inundare în localitatea Văcăreni datorită distrugerii parţiale a digului de apărare

împotriva inundaţiilor în zona incintei I.C.Brătianu – Isaccea Este prezent fenomenul de eroziune, datorită apelor pluviale – ceea ce a determinat crearea unor ravene

de până la 10 m adâncime Sunt prezente tornade pe raza comunei – ceea ce a produs distrugerea unor acoperişuri la clădiri, a

imprejmuirilor şi anexelor gospodăreşti Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Reţelele electrice de joasă tensiune sunt deteriorate şi subdimensionate Posturile de transformare a energiei electrice existente sunt deteriorate şi suprasolicitate, ceea ce

favorizează dese avarii în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiei de epurare ape uzate

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere Nu este soluţionată problema preluării apelor pluviale de pe versanţi, care favorizează fenomenul de

eroziune 2.8.2. Judeţul Constanţa 2.8.2.1. Comuna Corbu (satele componente: Corbu, Luminiţa, Vadu)

♦ Disfunctionalităţi: Rampe de deşeuri neconforme Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Este prezent fenomenul de eroziune Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Necesitatea amenajării şi întreţinerii plajei din zonă Reţelele electrice de joasă tensiune sunt deteriorate şi subdimensionate Necesitatea înlocuirii posturilor de transformare energie electrică, existente Transportul în comun este deficitar, fiind asigurat de o singură firmă de transport, care în lipsa

concurenţei, practică preţuri ridicate Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiei de epurare ape uzate, pentru toate localităţile comunei Potenţial turistic mare în zonă, nevalorificat însă

2.8.2.2. Comuna Istria (satele componente: Istria, Nuntaşi)

♦ Disfunctionalităţi:

122

Rampe de deşeuri neconforme Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Este prezent riscul de inundare în localităţile Nuntaşi şi Istria, de către pârâul care traversează aceste

localităţi şi a cărui albie nu poate prelua întreg debitul de apă, în cazul unor ploi mai însemnate ca debit Necesitatea reabilitării şi extinderii podului existent peste pârâul Istria, în localitatea Istria Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiei de epurare ape uzate, pentru ambele localităţi ale

comunei

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.2.3. Comuna Mihai Viteazu (satele componente: Mihai Viteazu, Sinoe)

♦ Disfunctionalităţi: Rampă de deşeuri neconformă Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor Localnicii se confruntă cu problema distrugerii unor culturi agricole de către păsări (printre care şi

lebede) Drumuri stradale pietruite, neasfaltate Reţelele electrice de joasă tensiune sunt deteriorate şi subdimensionate, ceea ce favorizează dese

întreruperi în alimentarea cu energie electrică, cu repercusiuni asupra aparatelor consumatoare de energie electrică Posturile de transformare existente sunt insuficiente, suprasolicitate Reţeaua de alimentare cu apă a localităţii Mihai Viteazu este degradată, este realizată din materiale care

nu mai corespund normelor sanitare în vigoare şi este insuficient dezvoltată.Forajele existente sunt de mică adâncime şi sunt amplasate în localitate. Localitatea Sinoe este lipsită de sistem de alimentare cu apă potabilă. Se foloseşte apa din fântâni, ceea

ce expune populaţia la riscuri de îmbolnăvire Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiei de epurare ape uzate Cimitirele existente la nivel de comună sunt lipsite de împrejmuire

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

2.8.2.4.Comuna Săcele (satele componente: Săcele, Traian)

♦ Disfunctionalităţi: Rampe de deşeuri neconforme Depozitarea haotică şi neselectivă a deşeurilor

123

Drumuri stradale nepietruite, neamenajate, deteriorate Lipsa reţelelor de canalizare menajeră şi a staţiei de epurare ape uzate, pentru ambele localităţi ale

comunei Localitatea Traian, este lipsită de sistem centralizat de alimentare cu apă Sistemul public de iluminat necesită modernizare, prin echiparea lui cu lămpi economice Clădirea Grădiniţei din comună necesită lucrări de reparaţii şi reabilitare

♦ Probleme de mediu Rampele de deşeuri existente la nivel de comună nu sunt conforme cu legislaţia de mediu în vigoare şi

nu sunt împrejmuite, facilitând accesul necontrolat în zonă a persoanelor neautorizate şi a animalelor Deşeurile menajere sunt, o parte incinerate de către localnici în propriile gospodării, însă o bună parte

sunt depozitate pe platforme improprii, neamenajate - depozitarea necorespunzătoare generează impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu Nu este soluţionată problema cadavrelor de animale, la nivel de comună Nu este soluţionată colectarea, evacuarea şi epurarea apelor uzate menajere

Apararea contra inundaţiilor - situaţie centralizatoare

Nr crt

Localitatea Situaţia existentã

Propuneri Sursã finanţare

1 Sfântu Gheorghe Apãratã contra inundaţiilor

– –

2 Uzlina Apãratã contra inundaţiilor

– –

3 Caraorman Apãratã contra inundaţiilor

– –

4 Sulina Apãratã contra inundaţiilor

– –

5 Gorgova Apãratã contra inundaţiilor

– –

6 Maliuc Apãratã contra inundaţiilor

– –

7 Partizani Apãratã contra inundaţiilor

– –

8 Mila 23 Apãratã contra inundaţiilor

– –

9 Sãlceni Apãratã contra inundaţiilor

– –

10 Ceatalchioi Apãratã contra inundaţiilor

– –

11 Plauru Apãratã contra inundaţiilor

– –

12 Pardina Apãratã contra inundaţiilor

– –

13 C.A.Rosetti Apãratã contra inundaţiilor

– –

14 Letea Apãratã contra inundaţiilor

– –

15 Sfiştofca Apãratã contra – –

124

inundaţiilor 16 Periprava Apãratã contra

inundaţiilor – –

17 Crişan Parţial apãratã contra inundaţiilor

Extinderea digurilor de apãrare contra

inundaţiilor pentru întreaga localitate

Identificare fonduri pentru

realizarea investiţiei propuse

18 Pãtlãgeanca Fãrã apãrare contra inundaţiilor

Realizare diguri de apãrare contra

inundaţiilor pentru întreaga localitate

Identificare fonduri pentru

realizarea investiţiei propuse

19 Ilganii de Sus Fãrã apãrare contra inundaţiilor

Realizare diguri de apãrare contra

inundaţiilor pentru întreaga localitate

Identificare fonduri pentru

realizarea investiţiei propuse

20 Ilganii de Jos Fãrã apãrare contra inundaţiilor

Realizare diguri de apãrare contra

inundaţiilor pentru întreaga localitate

Identificare fonduri pentru

realizarea investiţiei propuse

21 Bãltenii de Jos Fãrã apãrare contra inundaţiilor

Realizare diguri de apãrare contra

inundaţiilor pentru întreaga localitate

Identificare fonduri pentru

realizarea investiţiei propuse

22 Tudor Vladimirescu

Lucrãri de apãrare contra inundaţiilor în fazã de

execuţie

Finalizare lucrãri

Identificare fonduri pentru

finalizarea investiţiei propuse

Cap.3. Patrimoniul natural La capătul celor 2860 Km pe care-i parcurge de la izvoare până la vărsare – Marea Neagră,

DUNAREA – cel de-al doilea fluviu ca mărime din Europa, construieşte de mai bine de 10.000 ani, una din cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume.

Intinderile de apă şi uscat care s-au format aici oferă condiţii de viaţă bună pentru un număr mare de specii de plante şi animale.

Diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al biodiversităţii, o bancă naturală de gene de valoare inestimabilă pentru patrimonial natural universal, numărul total de 5149 de specii de floră şi faună include:

Cea mai mare parte a populaţiei europene de pelican comun – 8000 ex şi pelican creţ - 200 ex 60% din populaţia mondială de cormoran pitic – 6000 ex 50% din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu (în timpul iernii) – 40.000 ex

Valoarea universală a rezervaţiei a fost recunoscută prin:

• includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei (august 1990), în cadrul Programului ,,OMUL ŞI BIOSFERA” (MAB), lansat de UNESCO în anul 1970

125

• recunoaşterea, în septembrie 1990, ca Zonă umedă de importanţă internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă – Convenţia RAMSAR (locul 8 ca suprafaţă, din cele peste 600 astfel de zone)

• includerea acesteia în Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural (decembrie 1990)

Multe specii vegetale sau animale au constituit, totodată şi importante resurse naturale, exploatabile economic care au atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi timpuri.

Aşezările omeneşti înfiinţate s-au bazat, în principal, pe valorificarea resurselor naturale, dezvoltându-se astfel activităţi economice tradiţionale şi relaţii sociale caracteristice.

Ulterior s-a manifestat tendinţa de supraexploatare a unor resurse naturale. Această tendinţă care se manifestă şi în prezent printr-o presiune crescută asupra acestor resurse şi

în special asupra peştelui şi păşunilor, precum şi tendinţa de a dezvolta unele activităţi economice nepotrivite sistemului deltaic, au avut drept consecinţă dereglarea echilibrului natural existent, prin dispariţia unor zone de reproducere naturală a peştilor sau a altor specii, prin colmatarea unor canale sau prin apariţia fenomenului de eutrofizare a apelor lacurilor şi bălţilor, etc.

Efectele negative generate de activitatea umană din interiorul deltei se cumulează cu cele generate de astfel de activităţi, mult mai active, care se desfăşoară în afara deltei, existând riscul ca aceste efecte conjugate să afecteze în continuare echilibrul ecosistemelor naturale şi să se agraveze, dacă nu vor fi luate măsuri de reducere a fenomenelor negative, de refacere a unor zone afectate, de protejare a celor existente a căror valoare nu este afectată şi de cooperare locală sau regional în toate aceste acţiuni.

3.1. Identificarea si cartarea ariilor protejate 3.1.1.Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic

Identificarea zonelor desemnate pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic este un aspect important care trebuie rezolvat. Astfel, pentru a se face o identificare corectă şi bine pusă la punct, se recomandă folosirea normelor europene, naţionale şi locale în vigoare: Directiva cu privire la protejarea şi îmbunătăţirea calităţii apelor ce pot susţine viaţa peştilor de apă dulce nr. 78/659/EEC şi, respectiv, Directiva cu privire la protejarea şi îmbunătăţirea calităţii apelor ce susţin viata moluştelor de apă dulce nr. 79/923/EEC, pe plan european, Legea privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura nr. 192 din 19 aprilie 2001, pe plan naţional, iar pe plan local sunt hotărârile Consiliilor Locale, precum şi ale altor organisme locale care administrează aceste zone.

Criterii de selectare a zonelor propuse pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic

Criteriul de selectare a zonelor propuse pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic este cel chimic, parametrii luaţi în calcul fiind cei stabiliţi prin HG 202/2002:

- Temperatura (oC) - Oxigen dizolvat (O2) mg /l - pH - Suspensii solide mg /l - Consumul biochimic de oxigen (CBO5) - Fosfor total (P total) mg /l - Nitriţi (NO2

-) mg /l - Fenoli (C6H5OH) mg /l - Hidrocarburi - Amoniac neionizat (NH3) mg /l

126

- Amoniu total (NH4+) mg /l

- Clor total rezidual (Cl2) mg /l - Zinc total (Zn) mg /l - Cupru dizolvat (Cu) mg /l

Dintre aceşti parametri, au fost furnizaţi doar cinci de către Administraţia Naţională Apele Romane (ANAR), dar care în urma analizei au arătat ca nici unul din punctele de prelevare existenţi în reţeaua de monitoring a ANAR nu se încadrează în categoriile stabilite prin hotărârea guvernului. Există zone care au doar un singur indicator care depăşeşte valorile stabilite, dar tocmai din acest motiv ele nu se conformează şi trebuie stabilit un set de masuri care să ajute aceste arii să atingă o stare ecologică buna.

Cei cinci parametri furnizaţi de către ANAR sunt: - Oxigen dizolvat (O2) mg /l - Consumul biochimic de oxigen (CBO5) - Nitriţi (NO2

-) mg /l - Amoniu total (NH4

+) mg /l - Fosfor total (P total) mg /l

Delta Dunării este ceva aparte, aici existând cea mai mare bogăţie în ceea ce priveşte biodiversitatea ihtiofaunei de pe întreg teritoriul României. De asemenea Delta Dunării reprezintă furnizorul numărul unu în ceea ce priveşte pestele de consum. Principalele caracteristici ale zonelor propuse pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic

Pentru o caracterizare adecvata a zonelor propuse pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic se folosesc datele legate de aceste locuri după cum urmează: • denumirea zonei respective (nume râu sau lac) • delimitarea sectorului respectiv (punct prelevare) • lungimea tronsonului de râu sau suprafaţa lacului • localitatea cea mai apropiata • judeţul • tip de apa (salmonicolă sau ciprinicolă) • specii importante prezente • conformitatea cu HG 202/2002

Toate aceste caracteristici se trec intr-un tabel care cuprinde pe coloane toate caracteristicile enumerate.

3.1.2.Zone pentru protecţia habitatelor şi speciilor care au legãturã cu apa

Criterii de selectare a zonelor protejate – tipuri, caracteristici principale Diferenţierea spaţiului deltaic, de la prima bifurcaţie cãtre ţãrmul Mãrii Negre şi de la braţele

principale spre interior, este rezultatul evoluţiei în timp, care a dus la formarea grindurilor, lacurilor, gârlelor şi terenurilor mlãştinoase şi, respectiv, a ecosistemelor.

Deoarece ecosistemele din deltã sunt în strânsã interacţiune şi toate determinate de fluviul Dunãrea şi de energia caloricã primitã de la Soare, acest angrenaj abiotic şi biotic este considerat un biom – un nivel supraecosistem de organizare a materiei.

Delta Dunãrii constituie un loc favorabil pentru dezvoltarea unei flore şi faune unice în Europa, cu numeroase specii rare.

Predominã mediul acvatic (florã şi faunã acvaticã), dar nu lipseşte nici mediul terestru, reprezentat prin grindurile Letea, Caraorman, Stipoc, Sãrãturile, Câmpul Chiliei , zone secetoase pe care se dezvoltã o florã şi o faunã adecvate.

127

Intre aceste douã medii se interpune cel mlãştinos, inundabil, care este purtãtorul unei flore şi faune cu posibilitate de adaptare alternativã (apã, uscat) în funcţie de regimul hidrologic sezonier şi anual.

La contactul dintre apele dulci şi cele marine au loc procese fizice, chimice şi biologice deosebite.

In interiorul limitelor sale, Rezervaţia Biosferei ,,Delta Dunãrii’’, este structuratã astfel: **arii strict protejate – în numãr de 18 **arii tampon **arii economice **arii de reconstrucţie ecologicã

3.1.3. Caracterizarea si cartarea habitatelor acvatice desemante ca arii speciale de conservare 1. Roşca –Buhaiova – S=9625 ha Include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru delta fluvialã (plauri plutitori şi fixaţi, mlaştini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, gârle naturale, terenuri inundabile, zãloage de sãlcii, marginea vesticã a grindului marin Letea, marginea esticã a grindului continental Chilia, etc) Fauna zonei prezintã o remarcabilã diversitate, reprezentatã de mamifere: vidra, nurca, câinele enot, vulpea, mistreţul, etc. Lacul Roşca - cea mai mare suprafata a lacului este ocupata de Ceratophylletum demersi. Alte asociatii mai raspandite in lacul Rosca sunt Nymphaetum candidae si Nupharetum lutei. In locurile mai linistite, fara curenti se dezvolta grupuri mici ale asociatiei de Hydrocharietum morsus-ranae. Fiind un lac bogat in macrofite acvatice fauna de gastropode fitofile este bine reprezentata. Speciile mai deosebite intalnite in acesta zona sunt: Valvata naticina, Ferrissia wautieri, anisus vorticulus. Populatia de Dreissena polymorpha este numeroasa. Zona Rosca-Buhaiova este cea mai importanta zona de cuibarit de pe teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Iarna, aici poposesc numeroase exemplare de garlite mari (Anser albifrons), estimandu-se numarul acestora la circa 50.000 de exemplare. Numarul estimativ de perechi cuibaritoare pentru pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) este de 4000 iar pentru pelicanul cret (Pelecanus crispus) de 50. Alte specii importante care cuibaresc in zona, incluse in anexa II a Conventiei de la Berna sunt: Botaurus stelaris, (buhai de balta), Ixobrychus minutus (starc pitic), Nycticorax nycticorax(starc de noapte), Ardeola raloides (starc galben), Egretta garzetta (egreta mica), Plegadis falcinelus (tiganus), Circus aeruginosus (erete de stuf).

128

2. Pãdurea Letea – S=2825 ha O caracteristicã a zonei o constituie abundenţa plantelor cãţãrãtoare şi specia mediteranianã de lianã, care conferã pãdurii un aspect submediteranian. Au fost identificate peste 2000 specii insecte. Se remarcã numeroasele pâlnii de nisip din zona dunelor, construite de neuroptere. Aici cuibãresc douã perechi de vultur codalb, trei specii de şoim, corbul şi numeroase specii de cântãtoare. 3. Lacul Raducu – S=2500 ha Zona cuprinde lacuri cu apã dulce, situate într–o zonã tipicã de dezvoltare a grindurilor fluvio–marine dintre braţele Chilia şi Sulina. Bazinele acvatice sunt limitate de grinduri marine cu soluri sãrace, mobile sau slab fixate cu diverse plante specifice; pajişti stepice sau arii depresionare cu apã temporarã caracterizatã de tufe cu Juncus gerardii. Lacul Rãducu este acoperit pe o mare suprafaţã de o asociaţie de nufãr galben. Ghiolurile Rãducu şi Rãduculeţ reprezintã zonã de reproducere şi hrãnire pentru numeroase specii de peşti stagnofili – reofili, ce pãtrund din Dunãrea Veche, precum şi pentru specii stagnofile. Specia dominanta de macrofite acvatice este Cerathophyllum demersum. Myriophyllum spicatum se gaseste si ea dar pe suprafete mult mai mici decat specia amintita anterior. In zonele din marginea lacului se gasesc suprafete acoperite cu Nuphar luteum, iar din loc in loc este prezenta si Nymphaea alba. In zonele linistite, ferite de vand se gaseste specia Lemna minor. Asociatiile dominante sunt Ceratophylletum demersi, Myriophyllon-Potametum si Nymphaetum albo-luteae. Asociatia Myriophyllon-Potametum, larga raspandita in lacul Raducu, indica un fund nisipos al acestei zone.

129

130

4. Lacul Nebunu – S = 115 ha constituie o zonã de micã întindere, caracteristicã deltei fluviale ce gãzduieşte biocenozele specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viiturã. In aceastã zonã sunt asigurate condiţii bune de cuibãrit pentru anatidae şi pentru hrana limicolelor, în lunile de varã. Datoritã izolãrii sale, lacul asigurã condiţii optime pentru creşterea şi reproducerea ihtiofaunei specifice lacurilor de întindere redusã şi adâncime micã. Asociatia de macrofite acvatice dominata este Ceratophylletum demersi si Potametum pectinati. Ornitofauna este in special dominata de anatide (gaste si rate) care se gasesc in special in zona limitrofa a lacului unde exista unele japse cu potential trofic mai mare decat lacul propriu-zis. Prezenta starcilor si a cormoranilor este determinata, in primul rand, de existenta unei colonii polispecifice situata la aproximativ 300-400 m de latura nordica a lacului Nebunu. Colonia, amplasata in padurea de salcii cuprinde in special Phalacrocorax pygmaeus (cormoranul mic), Egretta garzetta (egreta mica), Egretta alba ( egreta mare), Ardea cinerea (starcul cenusiu), Nycticorax nicticorax (starcul de noapte. 5. Zona Vatafu-Lungulet – S = 1685 ha Zona grupeazã forme diverse de relief:grinduri, japşe, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixaţi, pajişti halofile şi este caracterizatã în principal prin existenţa biocenozelor adaptate la condiţiile de viaţã eurihaline. Complexul de lacuri şi grinduri fluvio–marine reprezintã, prin formaţiunile de plaur, florã şi faunã specifice acestor biotopi preponderent stuficoli, un important loc de cuibãrit pentru stãrcul pitic şi cormoranul mic în coloniile mixte de ardeidae, precum şi pentru conservarea pajiştilor halofile. Apele din zonã şi–au pãstrat relativ bine oligo– şi mezooligotrofia, fiind un rezervor pentru perpetuarea multor specii de peşti, mai ales stagnofili, printre care şi cele douã specii actualmente periclitate: caracuda şi linul. Habitatele din aceasta zona se caracterizeaza prin dominanta asociatiei Hydrocharito-Stratioteum si

131

Potametum pectinati. Pe suprafete mai mici se intalneste si asociatia Nymphaetum albo-luteae. Se remarca probabilitatea inlocuirii speciei Cerathophyllum submersum cu Cerathopyllum demersum, specie cosmopolita, extrem de abundenta, rezistenta la factori poluanti. Asociatia reprezentata cel mai bine, Hydrocharito-Stratioteum, este caracteristica ecosistemelor acvatice unde circulatia apei este foarte slaba, aceasta putand acoperi intreaga suprafata a canalelor sau a lucuilui de apa, accentuand fenomenele de colmatare.

132

6. Pădurea Caraorman – S=2250 ha, cuprinde cele mai dezvoltate şi reprezentative dune mobile şi fixate din deltă şi pădurea Caraorman - dezvoltată, îndeosebi, în partea sudică a grindului, în suprafaţă de cca 700 ha cuprinde un variat arboret de luncă format din plop, frasin şi stejar, subarboret de zălog, Salix, Tamarix etc. Extremitatea sudică a pădurii păstrează exemplare monumentale de stejari, cu diametre între 4,20 – 4,70 m. Ca şi în pădurea Letea, aici se întâlnesc specii foarte rare de plante, printre care orhideele Cephalantera longifolia şi Dactylorhiza incarnata precum şi specia endemică Ornithogalum amphibolum. Fauna este în parte asemănătoare cu cea din pădurea Letea, lipsind însă vipera de stepă, dar în schimb existând o abundenţă mai ridicată a şopârlelor Lacerta agilis euxinica şi Eremias arguta. În această zonă s-a identificat cuibăritul vulturului codalb. 7. Lacul Saraturi Murighiol Zona umeda din apropierea lacului este acoperita cu o vegetatie de saratura puternica. Speciile caracteristice acestui tip de habitat sunt Salicornia europea, Halimione pedunculata, Bassia hirsuta. Cea mai mare parte a vegetatiei palustre este alcatuita din stufaris de saratura Phragmites australis ssp. Humilis care se dezvolta pe marginea lacului. Vegetatia macrofitica este in general slab reprezentata din zone acoperite cu Potamogeton. In urma diverselor proiecte derulate de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii pentru evaluarea si conservarea biodiversitatii, in zona au fost identificate mai multe specii de plante rare dintre care citam: Cyperus pannonicus, Trigonella monsspeliaca, Carex divisa, Carex panicullata. Lacul Saraturi-Murigiol nu contine specii de moluste datorita conditiilor de salinitate care nu permit molustelor dulcicole sa populeze aceasta zona. Uneori in timpul viiturilor cu apa dulce specimene de Planorbis planorbis si Stagnicola plaustris ajung sporadic in apele lacului Saraturi-Murighiol. Chiar daca apa acestui lac este salmastra ecosistemul fiind format prin acumulare de apa pe un teren saraturat (origine secundara) nu a foist populat nici cu specii salmastricole sau halofile de origine ponto-caspica.

133

Desi suprafata lacului nu este prea mare reprezinta o importanta zona de cuibarit pentru mai multe specii dintre care Aythya nyroca (rata rosie)-aflata in declin drastic la nivel european-, Himantopus himantopus (piciorong), Larus melanocephalus (pescarus cu cap negru), Gelochelidon nilotica (pescarita razatoare), Sterna hirunda (chira de balta), Chlidonia hybridus (chirighita cu obraji albi); ultimele cinci specii incadrate in categoria a II-a conform Conventiei de la Berna.

134

8. Arinisul Erenciuc - S=50 ha Arinişul Erenciuc (0,50 km2), este singura zonă forestieră din deltă în care arinul negru (Alnus glutinosa) se dezvoltă compact. În ariniş cuibăreşte vulturul codalb (Haliaetus albiculla) care găseşte condiţii optime de adăpost. 9. Insula Popina – S = 98 ha- un martor de eroziune calcaros, adăposteşte o flora predominant xerofilă caracteristică zonelor stepice. Aici întâlnim planta endemică Ornithogalum oreides. În ce priveşte fauna de nevertebrate, se menţionează ortopterul (endemic) Isophya dobrogensis, recent descoperit, se întâlneşte numai pe această insulă, în număr mare. Tot aici trăieşte şi cel mai veninos păianjen Latrodectus tredecimguttatus (văduva neagră), iar scolopendra uriaşă (Scolopendra cingulata) este frecventă. În zonele stâncoase de ţărm, insula adăposteşte o numeroasă populaţie a şarpelui de apă (Natrix tessellata), iar pe faleza de loess cuibăresc câteva perechi de călifar alb (Tadorna tadorna) şi vinderelul roşu (Falco tinnunculus). Primăvara şi toamna insula constituie un important loc de popas pentru numeroase specii de păsări migratoare. 10. Sacalin-Zatoane – S = 21.410 ha. Situată în estul depresiunii Dranov se caracterizează printr-o succesiune de grinduri maritime tinere, nisipoase, aproximativ paralele cu litoralul, alternând cu lacuri puţin adânci sau izolate şi de o înterpătrundere a apelor marine (pe gârle cu deschidere directă în mare) cu cele fluviale (prin canale şi gârle). Cele două lacuri principale, Zătonul Mic şi Zătonul Mare, din cauza abraziunii marine îşi lărgesc continuu legătura cu Marea Neagră. Lacurile oferă condiţii ideale pentru cuibăritul lebedei mute şi pentru hrana speciilor limicole abundente aici.

135

Atât luciile de apă cât şi grindurile şi plaja litorală sunt locuri de maximă concentrare a ornitofaunei în timpul migraţiei de primăvară-toamnă. Insula Sacalin, alcătuită din nisip amestecat cu cochilii, săracă în vegetaţie de sărătură, reprezintă zona cea mai importantă de nidificare, premigraţie şi migraţie, un „cartier" de iernare pentru numeroase specii, circa 100, din care 14 cuibăresc aici. În lacul Lejai cuibăresc cca 100 exemplare de pelican creţ (Pelecanus crispus) şi 200 exemplare de pelican comun (P. onocrotalus).

136

137

11. Zona Periteasca-Leahova – S = 4125 ha - prezinta importanta avifaunistica deosebita. Majoritatea pasarilor se concentreaza pe grindul interior care se intinde intre capatul nordic al lacului Leahova Mare si cordonul litoral la sud de canalul Periteasca. Lacul Leahova constituie un loc important de hranire pentru pelicani si cormorani care, apoi stationeaza pe grindurile din apropiere, alaturi de efective importante ale gastei de vara (Anser anser), ratei mari (Anas platyrhynchos), ratei cu cap castaniu (Aythya ferina). Este unul dintre cele mai importante locuri de concentrare a pasarilor din partea sudica a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. In perioadele de pasaj aici isi gasesc loc de refugiu multe specii de interes faunistic: califarul alb (Tadorna tadorna), califarul rosu (Tadorna ferruginea) precum si unele specii de limicole. Regimul hidrologic, cu nivele relativ constante ofera conditii bune de cuibarit pentru gasca de vara , rata mare, rata cu cap castaniu, rata rosie. 12. Capul Dolosman – S = 125 ha - constituit din calcare cretacice cu o faleză fosilizată, este important pentru conservarea vegetaţiei xerofile caracteristică zonelor stepice pe martori de eroziune şi adăposteşte o plantă rară endemică (Centauraea jankae). Tot aici a fost identificat şi un coleopter (insectă) endemic (Prosocuris phelandrii). Baza falezei, pe toată lungimea sa adăposteşte o populaţie numeroasă a şarpelui de apă (Natrix tessellata), iar arbuştii şi ierburile mai înalte, guşterul vărgat (Lacerta trilineata dobrogica) este frecvent. De asemenea, atât pe platou cât şi în crevasele falezei trăieşte şarpele rău (Coluber caspius), însă puţin numeros. În abruptul stâncos cuibăresc numeroase exemplare de lăstun mare (Apus apus) şi cca. 10 exemplare de călifar alb (Tadorna tadorna), iar până de curând a cuibărit şi o pereche de buhă (Bubo bubo). Dintre mamifere, este de amintit semnalarea, în această zonă, a dihorului pătat (Vormela peregusna). Zona are şi importanţă arheologică, aici existând vestigii ale cetăţii Argamum.

138

139

13. Grindul Lupilor – S = 2.075 ha - prin poziţia sa între lacurile Zmeica şi Sinoie, având înălţime mică (0,5-1,5m) şi o vegetaţie specifică solurilor nisipoase de origine marină, reprezintă un important refugiu de cuibărire şi hrănire a păsărilor. Îndeosebi în perioada migraţiei de toamnă, zona devine o impresionantă concentrare a faunei ornitologice şi în special, a oaspeţilor de iarnă (gâşte, raţe), deoarece în lacul Sinoie apa este mai sărată la sud de Grindul Lupilor, decât la nord spre Razim. În apele lacurilor limitrofe are loc reproducerea naturală a peştilor din speciile: crap (Cyprinus carpio), şalău (Stizostedion lucioperca), plătică (Abramis brama) etc. De asemenea, câteva mamifere foarte rare, şi anume o mică populaţie de bursuc (Meles meles), iar iarna - când lacurile Razim şi Sinoie sunt îngheţate - aici poposesc câteva haite de şacal auriu (Canis aureus), venite din sudul Europei 14. Istria-Sinoie – S = 400 ha - se caracterizează printr-o mare varietate de specii de floră şi faună. Astfel, dintre nevertebrate, aici este frecventă scolopendra uriaşă (Scolopendra cingulata), iar dintre reptilele rare se pot întâlni şarpele rău (Coluber caspius) şi broasca ţestoasă de uscat (Testudo graeca iberi). Deasemenea, broasca săpătoare balcanică (Pelobates syriacus balcanicus) este extrem de numeroasă. Zona adăposteşte numeroase păsări acvatice, precum călifarul alb şi roşu, pelicani, raţe, gâşte şi mai ales limicole, fiind cel mai important loc de popas în perioadele de migraţie. Aici cuibăreşte în număr mare codobatura cu cap negru (Motacila flava feldegg), foarte rară în alte zone ale ţării. Zona prezintă şi o valoare arheologică deosebită. Cetatea Histria a fost înfiinţată în anul 657 a.Chr. de grecii din Milet. 15. Grindul Chituc – S = 2.300 ha - se caracterizează printr-o succesiune de cordoane, dune şi lacuri, cu preponderenţa acestora din urmă, orientate pe o direcţie piezişă pe linia actuală a ţărmului şi având o dispoziţie în evantai. Vegetaţia este caracteristică zonelor litorale cu sol nisipos sărăturat.

140

Au importanţă în migraţia păsărilor şi pentru iernatul acestora, apele salinizate din zonă (care îngheaţă la temperaturi mai joase). Aici se află o populaţie numeroasă a şopârlei caucaziene Eremias arguta derserti (şopârla de nisipuri).

141

142

16. Lacul Rotund - S=228 ha - situat în lunca inundabilă, prezintă interes deosebit, fiind reprezentativ pentru studiul şi conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale nivelului apei, precum şi pentru reproducerea ciprinidelor, mai ales pentru plătică (Abramis brama danubii). Vegetatia palustra ocupa perimetrul lacului, iar vegetatia acvatica - zona imediat urmatoare, spre mijlocul acestuia. Dintre speciile de plante vasculare identificate, mai rare sunt Ranunculus circinatus, Ranunculus trichophyllus, Leucojum aestivum, Najas marina, Utricularia vulgaris, cyperus glaber. Stufarisurile (Scirpo-Phragmitetum) acopera zona marginala iar papura (Typhaetum angustifoliae) se dezvolta in palcuri razlete. Vegetatia natanta si submersa este formata din urmatoarele asociatii: Nymphaetum candidae, Nupharetum lutei, Potametum natantis, Potametum pectinati, Potametum lucentis. Partea de sud-est a lacului, cu adancime a apei mai mica, fiind protejata de vant si de curenti, este acoperita de Nymphaea candida, Nuphar luteum, Potamogeton pectinatus, Hydrocharis morsus-ranae. Fauna malacologica este reprezentata de unionide apartinand speciilor Unio pictorum si Anodonta cygnaea. Pe partile submerse si natante ale macrofitelor acvatice se gasesc cele mai multe specii de moluste apartinand speciilor Bithynia tentaculata, B. leachi, Physa acuta, Ph. fontinalis, Lymnea stagnalis, Stagnicola palustris. Dintre speciile mai rare se gasesc Ferrissia wautieri, Acroloxus lacustris, Succinea oblonga. La fel ca si lacul Belciug, aceasta zona nu prezinta valoare deosebita din punct de vedere ornitologic, intalnindu-se numai specii acvatice comune pentru Delta Dunarii. In lacul Telincea situat in parte estica a lacului Rotundu se gaseste o colonie polispecifica de starc galben si egreta mica. 17. Lacul Potcoava – S = 625 ha - constituie loc de cuibărit pentru specii acvatice (raţe, lişiţe, cârstei, corcodei etc.), aici existând colonii polispecifice de stârci, ţigănuşi, egretă mică şi cormoran mic. S-a înregistrat şi cuibăritul unei perechi de vultur codalb. Lacurile şi japşele izolate păstrează o ihtiofaună stagnofilă specifică apelor mezo- şi eutrofe, precum lin, caracudă, roşioară, ştiucă etc. De asemenea, zona, prin izolarea sa, constituie loc de refugiu pentru mamifere precum vidra, nurca, hermelina şi mistreţul.

143

18. Lacul Belciug - S=110 ha. Tipul de vegetatie predominant in aceasta zona sunt stufarisurile (Scirpo-Phragmitetum), care inconjoara lacul pe exterior, ocupand circa 3-4% din aria studiata. In locurile in care adancimea apei este mai mica, pe margini si la cele doua capete se dezvolta vegetatia submersa si natanta formata din nuferi galbeni (Ceratophyllo-Nupharetum lutei). O alta asociatie bine reprezentata este Ceratophylltum demersi, localizata in zona marginala. Asociatia Hydrocharietum morsus-ranae se gaseste in palcuri mici in locurile ferite de curenti si cu apa mica. In aceasta zona este semnalata si o specie rara pentru flora Deltei Dunarii si anume Calamagrostis canescens, care se dezvolta pe marginea canalului Belciug, in apropierea lacului. Lacul Belciug fiind un lac izolat, format dintr-un brat mai vechi al Dunarii, cu adancimi medii cuprinse intre 6 si 7 metri fauna malacologica este bine reprezentata. De remarcat este prezenta speciilor Oxyloma pinteri, Viviparus contectus, Planorbis carinatus, Gyraulus albus, Bithynia leachi, Anisus vortex. In apropierea malurilor se gasesc populatii numeroase de unionide; au fost semnalate in aceasta zona Pseudanodonta complanata si Pisidium casertanum. Din punct de vedere ornitologic acest lac nu prezinta importanta deosebita deoarece nu au fost semnalate zone importante de cuibarit sau de aglomerare a speciilor de pasaj. Se intalnesc specii acvatice comune pentru toata delta (lisite, specii comune de rate, corcodei, gainuse de balta, starci, lacari). Unele dintre speciile enumerate cuibaresc dar in numar mic datorita luciului de apa intins si adancimii mari care nu permite instalarea vegetatiei acvatice, care constituie suport pentru cuiburile multor specii. Dintre coleopterele acvatice se intalnesc Laccobius alutaceus si Coelostoma orbiculare , specii destul de rar intalnite in entomofauna ecosistemelor acvatice din Delta Dunarii.

144

Zona Babintii Mari

145

Aceasta zona include cele doua lacuri izolate, Babintii Mari si Babintii Mici. Este o zona greu accesibila, in special la nivele scazute ale apei. Datorita accesibilitatii reduse aceasta zona constituie refugiu pentru numeroase specii de pasari, cum sunt ratele, gastele, lisitele, in perioadele de cuibarit sau de presiune antropica in sezonul de vanatoare. Dintre speciile cuibaritoare care inregistreaza efective mai mari sunt: gasca de vara, rata mare, rata pestrita, rata cu cap castaniu, lisita. La fel ca si in cazul lacului Nebunu, speciile de pasari sunt dispersate pe o suprafata mai mare in jurul celor doua lacuri, comparativ cu zona Periteasca unde se produc concentrari mai mari de efective. Concluzii si recomandări

• Zonele incluse sau propuse a fi incluse in registrul ariilor protejate, in care calitatea apei reprezinta un factor important pentru protectia acestora, cuprind majoritatea habitatelor acvatice caracteristice din Delta Dunarii;

• O buna parte din aceste zone reprezinta importanta avifaunistica prin existenta coloniilor mono- si polispecifice, a zonelor de cuibarit pentru specii rare, zone de aglomerare constanta pentru hranire si popas;

• Pentru respectarea cerintelor Directivei Cadru pentru Ape, in viitor va trebui realizata o retea speciala de monitorizare a acestor zone conform specificatiilor legale; daca corpurile de apa selectate pentru a fi incluse in registrul ariilor protejate, in urma studiilor efectuate, sunt susceptibile de a nu indeplini obiectivele de mediu, este necesara realizarea unui program operational de monitorizare.

Realizarea unui astfel de program este cu atat mai necesara cu cat eutrofizarea reprezinta un fenomen important pentru ecosistemele acvatice din Delta Dunarii. Cresterea exagerata a concentratiilor de elemente biogene din unele zone protejate poate conduce la modificari structurale ale habitatelor aflate sub protectie.

3.2.Modificări ale mediului deltaic Analizând factorii de influenţă care au determinat modificări ale mediului deltaic vom lua în

considerare atât evoluţiile naturale cât şi evoluţiile influenţate (activităţile antropice)

3.2.1.Evoluţiile naturale Colmatările şi eroziunile au fost şi rămân procesele evolutive naturale determinante din Delta

Dunării. a) colmatările In interiorul deltei, colmatările au loc în special în lungul arterelor de inundaţie (braţe, gârle, canale)

sau în zonele de vărsare ale acestora. Un proces specific pentru deltă legat de bogăţia vegetaţiei hidrofile l-a constituit colmatarea

organică. Acest proces are cea mai mare intensitate pe fundul ghiolurilor liniştite, fără valuri şi curenţi. b) eroziunile Eroziunile semnalate în interiorul Deltei se produc în coturile şi meandrele braţelor şi se fac vizibile

sub forma eroziunilor de mal. Cauzele care determină aceste eroziuni se regăsesc în modalităţile de scurgere în aceste zone dar şi

în cazuri de apariţie, în unele zone, a unor obstacole naturale în albie. c) apariţia deltelor secundare Cele mai importante procese morfodinamice se produc pe litoral şi ele s-au manifestat de-a lungul

anilor prin importante apariţii de noi teritorii cum sunt deltele secundare: Chilia şi Sf.Gheorghe. d) alte procese

146

La fel de importante sunt şi celelalte procese cum ar fi: formarea nămolurilor şi solurilor, evoluţia chimismului apelor, evoluţia biocenozelor, etc.

e ) influenţe negative ale evoluţiei factorilor naturali Sub influenţa factorilor naturali, evoluţia nu totdeauna înregistrează căile cele mai dorite de om.

Aici se pot semnala următoarele aspecte: *colmatarea căilor de scurgere *colmatarea ghiolurilor *poluarea naturală *eroziunea albiilor *eroziunea litoralului (transgresiunea marină) *dezechilibre ecologice naturale Cel mai grăitor exemplu de influenţe negative care se răsfrâng asupra Deltei, ca urmare a unor factori naturali, este dat de regimul hidrologic deficitar al Dunării în perioada 1981-1990, care a avut ca efect: **diminuarea stocului solid – accentuarea eroziunii litoralului **primenirea insuficientă a apelor – accentuarea eutrofizării **scăderea nivelului în freatic – uscarea pădurilor **pătrunderea penei de apă sărată pe braţe – lipsa apei potabile Cum aceste dezechilibre se stabilesc mult mai greu sau poate chiar deloc în mod natural, a fost necesară intervenţia omului pentru ajutarea procesului de refacere (lucrări de decolmatăriş lucrări de reconstrucţie ecologică)

3.2.2. Evoluţii influenţate a) Modificările componentelor de bază ale peisajului deltaic In vederea cunoaşterii stadiului de evoluţie în care se află actualmente Delta Dunării s–au urmărit

modificările câtorva componente de bază ale peisajului produse în cadrul acesteia : suprafaţă totală, modificări lacustre, modificări ale grindurilor fluviale şi a celor fluvio–marine modificări ale nisipurilor mobile şi semimobile, modificări ale altitudinilor, modificări ale gârlelor şi braţelor, modificări ale ostroavelor, modificări ale golfurilor, modificări ale cordoanelor litorale, etc.

a 1)Suprafaţa totală – Pe o perioadă de 157 ani (1835–1992) se observă o creştere a suprafeţei deltei propriu–zise (fără

complexul Razim –Sinoe).– cu 31072,09 ha Fenomenul de creştere în suprafaţă s–a manifestat pe întreaga suprafaţă a deltei, inclusiv sectorul

fluvial datorită conturării unor suprafeţe depresionare ce au apărut în urma aluvionării intense , mai ales în timpul revărsărilor.

a 2 )Modificări ale suprafeţelor lacustre In afara modificărilor cu caracter general ce s–au produs în mod natural pentru suprafaţa totală a

deltei, când i s–au modificat permanent conturul şi forma, o altă componentă de bază care imprimă peisajului o notă specifică o reprezintă suprafaţa lacustră.

1) Complexul SIREASA – FORTUNA Acest complex a suferit modificări cu caracter radical, dată fiind şi poziţia acestuia în sectorul

extrem vestic al deltei unde aluvionarea este foarte intensă şi înălţarea suprafeţei topografice foarte accentuată.

147

Complexul este interesant atât în manifestarea fenomenelor naturale dar şi a celor antropice care se produc la intensităţi maxime şi care au determinat o scădere a numărului de lacuri în anul 1992 la un total de 93, făcând să dispară de pe suprafaţa acestui complex 70 de lacuri, mai ales în sectorul Sireasa.

In ceea ce priveşte suprafaţa se remarcă un joc al diferenţelor, în primul rând pentru lacurile mici care de la 161,9 ha cât însumau în anul 1883, ajung la 1499,07 ha în anul 1983, iar în urma intervenţiei de desecare din perioada anilor 1983–1992, scade din nou la 950,64 ha.

2) Complexul Pardina este sectorul deltaic care a suferit cele mai intense transformări antropice. Datorită caracterului depresionar închis, caracter accentuat de fostele uscaturi predeltaice Chilia şi Stipoc, după aluvionarea intensă produsă mai ales în sudul acesteia şi invadarea depresiunii de către apele de inundaţie, suprafaţa lacustră totală a crescut de la 1867,84 ha (0,55%) în anul 1883 la 3792,22 (1,12 %) în anul 1983.

In cadrul complexului întreaga suprafaţă acvatică a fost desecată în vederea exploatării agricole. In urma acestei intervenţii în complexul Pardina, suprafaţa deltaică în plină evoluţie s–a transformat

într–o câmpie tipică, ceea ce a avut ca rezultat modificarea completă a echilibrului ecologic astfel încât zona în cauză, alături de complexul Sireasa, comportă o reconstrucţie ecologică.

3) Complexul lacustru LUNCA DUNARII Acest complex cuprinde un număr mic de lacuri, situate între grindurile fluviale şi uscatul continental nord – dobrogean.

In urma aluvionării intense fluviu – versanţii nord – dobrogeni numărul lacurilor a crescut în intervalul 1883–1983 de la 9 la 15, adată cu reducerea majoră a suprafeţelor acestora.

In cadrul acestui complex lacustru, în urma unor lucrări de îmbunătăţiri funciare, dar în acelaşi timp şi datorită continentalismului accentuat coroborat cu intensele activităţi antropice, suprafeţele lacustre sunt în continuă retragere

4) Complexul Rusca – Gorgova – Isac reprezintă un sector de tranziţie între complexele tipic fluviale (Sireasa, Pardina) şi cele tipic fluvio–marine (Roşu, Erenciuc, Dranov)

Extremitatea sa vestică (sectorul Rusca) a fost puternic aluvionată şi modificată de intervenţia antropică, pe când sectorul estic păstrează foarte clar încă un caracter lacustru tipic deltaic cu suprafeţe acvatice extinse, acoperite cu formaţiuni de plaur şi înconjurate de mlaştini.

Scăderea suprafeţelor lacurilor mari în favoarea celor mijlocii s–a produs mai ales în partea estică a complexului (Gorgova – Isac) datorită fracţionării cuvetelor lacustre de către formaţiunile de plaur .

Situaţia complexului în anul 1992 faţă de 1983 prezintă schimbări nesemnificative. 5) Complexul Matiţa – Merhei alături de complexul Roşu – Puiu, cu care se aseamănă, este cel mai

tipic sector lacustru deltaic care încă mai păstrează caractere iniţiale de deltă – mlaştină: • număr de lacuri relativ mic în comparaţie cu depresiunea pe care o ocupă; • extinse suprafeţe de plaur; • colmatare organică ridicată • adâncimi relativ mari • suprafaţa lacurilor pe ansamblu şi a celor mijlocii şi mari, ridicată • relaţii hidrice cu exteriorul (braţe, mare) intense, etc. Numărul redus al lacurilor (24) se explică prin faptul că depresiunea Matiţa este bine conturată în

timpul invadării sale de către apele fluviului dar în acelaşi timp şi puţin colmatată în anul 1883. Ca suprafaţă domină autoritar lacurile situate între 100–500 ha. Faţă de anul 1883, numărul total al lacurilor în 1983 creşte la 106, din care dominante sunt cele mici. Situaţia actuală a lacurilor, număr şi suprafaţă, este aproape identică cu cea din anul 1983. 6) Complexul Letea – Musura ocupă cea mai mică suprafaţă acvatică din cadrul deltei fluvio–

marine deţinând cuvetele lacustre în sistem natural, cu dimensiuni reduse şi contur slab delimitat, fapt pentru care nu poate fi încadrat în categoria complexelor lacustre tipice.

7) Complexul Roşu – Puiu este cel mai tipic complex fluvio–marin deltaic care are drept caracteristică lipsa unei bariere importante între complex şi mare, fiind puternic influenţat de aceasta din urmă. Ca suprafaţă se situează pe locul doi, după complexul Rusca – Gorgova – Isac.

148

Si în cadrul acestui complex suprafeţele lacustre au depăşit o creştere de 50% în perioada anilor 1883–1983. Această creştere spectaculoasă este specifică suprafeţelor fluvio–marine cu depresiuni puţin adânci supuse frecvent inundaţiilor prin pătrunderea apelor fluviale cât şi a celor marine.

Faptul că în anul 1983 diferenţa de suprafeţe dintre lacurile cuprinse între 100–500 ha şi > 500 ha a rămas oarecum aceiaşi, ne demonstrează că acest complex cunoaşte o evoluţie cu influenţe fluvio–marine de forţe egale.

8) Complexul Dranov păstrează caracteristici duble, atât tipic fluviale în extremitatea vestică (vecinătatea uscatului dobrogean) cât şi fluvio–marine şi chiar tipic marine în cea estică (Dranov).

Depresiunea Dranov este o vastă zonă mlăştinoasă, cu o slabă circulaţie a apei.Din această cauză au fost construite mai multe canale de legătură între braţul Sf.Gheorghe şi lacul Razim.

9) Complexul Periteaşca In cadrul acestui complex se disting lacuri tinere, abia conturate sau pe cale de transformare între cordoanele recent create, puţin adânci şi alungite pe direcţia ţărmului, cu orientări predominante NE–SV şi care suportă o influenţă importantă sau totală a mării şi mai puţin sau deloc a fluviului.

10) Complexul lagunar Razim – Sinoe Influenţa antropică şi–a făcut şi aici simţită prezenţa, mai ales prin faptul că laguna a fost practic închisă în urma unor lucrări hidrotehnice, în dreptul Gurii Portiţa încât apele salmastre ale Razimului au ajuns, prin aport fluvial, la cota celor dulci.

a 3) Modificarea coeficientului de formă pentru suprafeţele lacustre O foarte importantă schimbare în configuraţia complexelor lacustre o reprezintă şi modificarea

axelor (mare şi mică) a lacurilor care uneori, pe anumite sectoare, au suferit modificări esenţiale iar alteori puţin semnificative.

Procesul de alungire al lacurilor are la bază drept cauză, pe ansamblu, fenomenul de aluvionare care stă la baza proceselor fluviale şi care în cazul de faţă are o orientare generală V – E astfel încât, între principalele gârle şi braţe care urmează aceiaşi direcţie închid depresiuni din ce în ce mai înguste datorită aluvionării şi care determină modificarea conturului cuvetelor lacustre făcându–le să se alungească de–a lungul axei mari conform direcţiei curentului principal.

Această situaţie este evidentă mai ales în sectorul fluvial al deltei şi mai puţin în cel fluvio – marin.. In cadrul complexelor din partea de est a grindurilor Letea – Caraorman s–au impus în primul rând,

nu procesele de aluvionare, ci modul de aranjare a formaţiunilor de plaur purtate de vânturile dominante cu direcţia NE – SV astfel încât axa mare a căpătat aceiaşi direcţie generală.

Cele mai pronunţate schimbări s–au produs în extremitatea vestică a deltei în sectoarele Sireasa – Fortuna, Pardina, Rusca unde procesul este dominat de direcţia de scurgere a apei spre principalele braţe.

a 4) Suprafaţa braţelor Dunării (sectorul românesc) O creştere spectaculoasă a suprafeţelor acvatice în perioada anilor 1883 – 1992 a înregistrat–o

braţul Chilia care, prin faptul că preia aproape 60 % din debitul total al Dunării şi în aceiaşi măsură şi o mare cantitate de aluviuni, a reuşit, odată cu avansarea sa în mare şi implicit prelungirea cursului său să–şi domolească viteza, să depună o mare cantitate de material aluvionar în cadrul albiei sale şi să–şi mărească astfel suprafaţa în detrimentul adâncimii.

O importantă proporţie la această creştere spectaculoasă a suprafeţei o joacă evident faptul că s–au mai adăugat kilometri buni la lungimea cursului său prin rapida avansare în mare a deltei secundare a Chiliei.

Braţul Chilia este cel care şi–a mărit cel mai mult proporţia faţă de totalul suprafeţelor de braţe. Reducerea suprafeţei braţului Tulcea se datoreşte în primul rând activităţilor antropice care prin

lucrări hidrotehnice au căutat să stabilizeze malurile în timp ce–i erau mărite adâncimile . Faţă de braţul Chilia creşterea suprafeţei braţului Sulina se datoreşte sectoarelor canalizate care s–

au adăugat vechiului traseu dar şi a digurilor de înaintare în mare (cca. 9 Km) care actualmente fac parte integrantă din suprafaţa acestuia.

149

O scădere spectaculoasă a suprafeţei acvatice a suferit braţul Sf.Gheorghe, care pe lângă faptul că înaintarea sa în mare a fost foarte redusă, a mai fost nevoit să suporte şi o scădere a debitului lichid în favoarea braţului Sulina pe fondul unei manifestări vădite de îmbătrânire şi apariţiei în cadrul albiei a numeroase ostroave care contribuie, pe lângă avansarea accentuată a reniilor spre firul apei, la reducerea suprafeţei acvatice efective. 3.2.3.Acţiuni antropice care au produs modificări ale ecosistemelor naturale din Delta Dunării

b) Activităţi în cuprinsul Deltei b 1)Amenajarea braţului Sulina, pentru navigaţia maritimă

Efectul acestor lucrări dezvoltarea geometriei albiei - din anul 1902 până în anul 1980 adâncimea medie a crescut de la

6 m la 11 m, iar secţiunea medie de la 800 mp la 1450 mp. creşterea coeficientului de repartiţie pe braţ modificarea regimului curenţilor costieri şi devierea către larg a aluviunilor aduse de braţele

Sulina şi Chilia, ceea ce agravează fenomenul de eroziune a litoralului în partea de sud b 2) Activităţi în cadrul programelor de valorificare a resurselor Deltei

Efecte Aceste programe, precum şi alte deficienţe în activităţile din Deltă au avut o serie de efecte

asupra mediului printre care amintim: executarea unor îndiguiri

Aceste îndiguiri au produs unele modificări ale regimului de curgere la ape mari şi o supraînălţare a nivelurilor în amonte.

In acelaşi timp s-au produs transformări ale ecosistemelor naturale acvatice în ecosisteme de uscat sau cu regim hidric dirijat. executarea neraţională a unor canale interioare

Unele canale mari, executate în special între zonele depresionare şi braţe, au condus la modificarea regimului de umplere şi golire a zonelor acvatice interioare, ceea ce a provocat o amplificare a colmatării unor zone şi la pătrunderea unor cantităţi sporite de substanţe poluante în interiorul Deltei. folosirea unor tehnologii care conduc la degradarea mediului

Utilizarea pentru recoltarea stufului a unor maşini necorespunzătoare a condus la distrugerea rizomilor şi a vegetaţiei stuficole în anumite zone. Folosirea unor substanţe chimice toxice în agricultură (îngrăşăminte, pesticide) a produs distrugerea unor perdele forestiere şi mortalitatea a numeroase păsări şi animale. crearea unor noi surse de poluare a mediului

dintre care amintim: - activitatea amplă a şantierelor în diferite zone - intensificarea circulaţiei navelor motorizate - descărcarea apelor uzate neepurate, etc. activitatea de turism insuficient organizată; pescuitul sportiv şi vânătoarea necontrolată;

braconajul - toate aceste activităţi au adus mari prejudicii echilibrului ecologic din diferite zone c) Activităţi în amonte, pe cursul şi în bazinul Dunării c.1) Îndiguirea luncii Dunării cu următoarele efecte :

• modificarea hidrografelor undelor de viitură în sensul creşterii debitelor şi nivelurilor şi a micşorării duratei

• reducerea suprafeţelor de reproducere a ihtiofaunei • transformarea ecosistemelor acvatice şi semiterestre în ecosisteme de uscat

150

• reducerea efectului de filtru biologic c.2). Barajele de pe Dunăre, acumulările din bazin, lucrările antierozionale şi prelevări de apă pentru folosinţe (în special irigaţii)cu următoarele efecte :

modificări ale regimului debitelor lichide La ape mari, prin efectul de atenuare se compensează parţial efectul de dezatenuare al indiguirilor

din luncă. La ape medii şi mici, influenţele sunt mult mai mari.Numai prelevările de apă pentru irigarea

suprafeţelor amenajate în bazin, reprezentând debite de peste 1000 mc/s, diminuează sensibil debitele medii şi mici din Deltă.

reducerea accentuată a stocului de aluviuni la intrarea în Deltă de la 67 milioane tone/an în anul 1960 la 43 milioane tone/an în anul 1990. Aceste influenţe suprapuse peste regimul deficitar al deceniului al – IX-lea au condus la un stoc

mediu în această perioadă de 25-30 milioane tone/an. Urmare acestor modificări în Deltă are loc o înrăutăţire a alimentării şi primenirii la ape medii,

respectiv mici şi mai ales o agravare a fenomenului de eroziune a litoralului c.3) Dezvoltarea activităţilor economice în bazin (industria; agricultura; transporturile)

• Actiunile tehnologice de chimizare ale agriculturii, de industrializare si de urbanizare Dezvoltarea economica postbelica a statelor dunarene, a generat activitati complexe in bazinul

hidrografic al Dunarii, precum trecerea la procedee agricole intensive si extensive, cu utilizarea de stimulatori pentru cresterea productivitatilor de cereale si legume. In acest scop, s-au creat combinate industriale de ingrasaminte chimice, care au furnizat agriculturii mari cantitati de ingrasaminte, dizolvate apoi de precipitatii.

Pe de alta parte, in domeniul activitatilor agricole, s-au creat mari ferme de crestere a animalelor, a caror produse secundare, au marit considerabil concentraţiile de dejectii, in albiile cursurilor de apa.

De asemenea, dezvoltarea industriei grele de metale feroase si neferoase, a industriei extractive de materii prime si energetice, precum si crearea numeroaselor uzine de produse chimice, au generat mari cantitati de poluanţi in albiile afluentilor si in albia Dunarii.

Extinderea exploziva a urbanizarii si cresterea numerica a populatiei in tarile dunarene, au determinat de asemenea cresterea volumelor de ape uzate, neepurate, deversate in albiile cursurilor de apa si mai departe in albia Dunarii.

• Transporturile navale si industria navala Un alt factor antropic il constituie dezvoltarea navigatiei prin cresterea numarului de nave, precum si

prin dezvoltarea industriei navale. Pe Dunare circula un numar de circa 4700 de nave propulsate, din care circa 880 remorchere, circa

3500 slepuri si circa 320 motonave. De-a lungul albiei navigabile a Dunarii sunt amenajate zeci de porturi, santiere navale pentru

constructii de nave. Efectul principal al acestor activităţi este înrăutăţirea calităţii apelor Dunării. La intrarea în Deltă (secţiunea Reni) se observă deasemenea modificări ale calităţii apelor. Astfel în ultimii 30 ani s-a putut constata:

creşterea reziduului fix de 1,3 – 2 ori scăderea oxigenului dizolvat de 1,5 ori creşterea azotaţilor de 2,6 ori creşterea fosfaţilor de 2,5 ori creşterea conţinutului de pesticide creşterea conţinutului de metale grele, toxice

d)Procese influenţate de acţiunile antropice d.1)Evoluţia litoralului aferent Deltei Litoralul aferent Deltei se întinde de la Golful Musura la Capul Midia.

151

Faţă de perioada anilor 1960 se constată modificări importante în configuraţia litoralului, astfel: • cca.80% din lungimea litoralului prezintă în anul 1989 fenomene de eroziune • pe ansamblu, în perioada 1962-1989 s-au pierdut prin eroziune cca.2100 ha şi s-au acumulat 280

ha • ritmul mediu de evoluţie a eroziunilor a fost de 80 ha/an, dar au fost şi ani în care s-au înregistrat

pierderi între 100-200 ha Zonele cele mai afectate de eroziune sunt:

Gârla Impuţita – canal Sonda – Câşla Vădanei, în care există sectoare întinse unde marea a înaintat cu cca.400-500 m, cu ritmuri de retragere a liniei ţărmului de 20 - 22 m/an

Zona Zătoanelor, cu retrageri ale ţărmului de peste 400 m şi ritmuri locale de 18 - 21 m/an Zona Edighiol – Chituc cu retrageri de 150 – 300 m

Acumulări de material şi înaintări ale uscatului s-au produs în zonele : Plaja Sulina (100 – 130 m) Periteaşca (80 – 100 m) Chituc (90 – 110 m)

Cauzele acestor modificări în configuraţia ţărmului sunt: reducerea aportului de aluviuni la gurile de vărsare ca urmare a lucrărilor care reţin

aluviunile în bazin modificarea circuitului aluvionar de coastă prin apariţia unor obstacole ca: digurile

de larg Sulina; Insula Sacalin; digurile Port Midia scoaterea din circuitul aluvionar sudic a aluviunilor care vin pe braţele Chilia şi

Sulina datorită dirijării lor spre larg de către jetelele Sulina furtunile marine transgresiunea marină

d.2) Evoluţia ecosistemelor acvatice După anul 1980 lacurile Deltei Dunării au evoluat către o stare de eutrofizare, care în ultimii ani s-a generalizat. Cauzele care au generalizat aceste dezechilibre:

• creşterea conţinutului de nutrieţi (azot şi fosfor) în apele Dunării • regimul hidrologic deficitar al ultimului deceniu • climatul blând al ultimilor ierni • modificarea şi restrângerea ca suprafaţă a unor zone care jucau rol de filtru biologic (Lunca

Dunării) Efectele negative ale generalizării stărilor de hipertrofie constau în reducerea unui număr mare din componentele lanţului trofic, ceea ce corespunde unei alterări serioase a biodiversităţii ecosistemelor acvatice, având loc o restrângere a numărului de specii. Ca efect final, s-a produs o alterare a productivităţii biologice, cu implicaţii în primul rând asupra populaţiilor piscicole .

3.3. Ecosistemele naturale parţial modificate de om 3.3.1. Dunarea si braţele sale principale

Acest tip de ecosistem include Dunarea ( de la Cotul Pisicii până la Ceatal Chilia) şi cele 3 braţe principale (Chilia, Tulcea-Sulina şi Sfântu Gheorghe), la care se mai adaugă braţele secundare ale Chiliei (Tătaru, Cernovca, Babina şi Musura), iar la Sfântu Gheorghe: Gârla de Mijloc şi Gârla Turcească, toate acestea reprezentând arterele hidrografice principale prin care se repartizează apele Dunării de la Ceatalul Chiliei.

152

O serie de parametri hidrologici oferă condiţii bune pentru dezvoltarea producătorilor primari (planctonul constituit din fito şi zooplancton) care servesc ca hrană animalelor din prima veriga a lanţului trofic, aceşti parametrii sunt:

• viteza de curgere (0,3-0,5m/s la ape mici şi de 0,6-1,2m/s la ape mari), • turbiditatea dată de aluviunile în suspensie (cca. 290gr/m3), • uniformitatea distribuţiei oxigenului dizolvat (10-11mg.l), • mineralizarea (cca. 340mg/l) tipul hidrochimic (biocarbonatul calcic).

Grupa dominantă şi permanentă din fitoplancton este compusă din diatomee ( se remarcă dezvoltărea în masă a diatomeei Metozira), după care urmează cloroficee şi apoi cianoficee. Maximum de dezvoltare a fitoplanctonului se înregistrează în lunile de vară şi toamnă datorită factorilor hidrologici favorabili iar in ceea ce priveşte repartiţia cantitativa a fitoplanctonului se observă numărul mare al speciilor fitoplanctonice, la maluri, datorită curentului mai slab al apei.

Ihtiofauna domină acest ecosistem şi este reprezentată prin crap (Cyprinus carpio), şalău (Lucioperca sandra), somn (Silurus glanis), avat (Aspius rapax), morunaş (Vimba vimba carinata), puieţi şi adulţi de obleţi (Alburnus alburnus, Chalcalburnus chalchoides danubicus), sabiţă (Pelecus cultratus), sturionii de apă dulce - cega (Acipenser ruthenus), viză (Acipenser nudivendtris), scrumbie de Dunăre (Alosa pontica), sturioni marini în migraţie pentru reproducere - morun (Huso huso), nisetru (Acipenser güldenstaedti), păstruga (Acipenser stellatus). Acest tablou ihtiologic se schimbă în funcţie de modificarea gradului de calitate a apei. 3.3.2. Gârle şi canale cu circulaţie activă a apei Acest ecosistem este reprezentat prin braţe abandonate ale Dunării cum este Dunărea Veche, canale importante ca Mila 35, Sireasa-Şontea, Crânjală, Eracle, Căzănel, Bogdaproste, Litcov, Crişan-Caraorman, Dunavăţ, Dranov şi altele sau gârle ca Arhipenco-Păpădia.

Aceste canale, ca artere importante de legătură între braţele principale şi complexele lacustre prezintă o viteză variabilă şi cu sensuri de curgere reversibilă faţă de faza de regim hidrologic (ape mari de primăvară, ape mici de vară-toamnă), turbiditate descrescătoare de la braţe către interior (datorită depunerii aluviunilor). În ceea ce priveşte chimismul (mineralizarea) acesta se modifică, de asemenea, treptat printr-o îmbogăţire în săruri ca urmare a intensificării procesului de evaporaţie pe măsură ce se reduce viteza şi creşte temperatura apei.

În ceea ce priveşte fito şi zooplanctonul, acesta are un caracter fluvial în timpul apelor mari, după care capătă trăsăturile apelor semistagnante cu prezenţa unor forme lacustre.

Sub aspect cantitativ, planctonul acestui ecosistem este superior celui din apele braţelor Dunării. La marginea canalelor şi gârlelor unde curentul de apă este mai mic şi substanţele aluvionare mai

reduse se dezvoltă biocenoze de floră tare, formată mai ales din stuf, însoţită de papură, pipirig şi unele specii de rogoz.

Dintre speciile de peşti, în afară de speciile menţionate în braţele Dunării, se dezvoltă răpitori ca ştiuca (Esox lucius), bibanul (Perca fluviatilis). 3.3.3. Gârle şi canale în ariile cu regim liber dar cu circulaţie a apelor redusă

Acest ecosistem, care reprezintă o atrofiere a condiţiilor reofile şi accentuarea celor lentice, este bine marcat în Delta Dunării.

Dintre aceste gârle menţionăm: Sulimanca, Perivolovca, Litcov-Împuţita, Puiu-Erenciuc, Crasnicol, Tărâţa-Belciug

iar dintre canale : Stipoc-Ocolitor, Dovnica, Magearu, Ivancea, Lejai, Palade, Buhaz-Zătoane. Viteza de curgere a apei este mult mai redusă, funcţia acestora fiind, în majoritate, reversibilă,

turbiditatea scăzută ca urmare a distanţei mai mari faţă de braţele Dunării. Pe măsură ce viteza apei scade, îndeosebi în perioada apelor mici, aceste gârle şi canale, sunt

acoperite în mare parte de vegetaţie plutitoare, care determină şi un grad mare de încărcare cu substanţă organică, în descompunere şi deci devin nocive pentru biocenozele respective.

153

Aici se dezvoltă specii de vegetaţie plutitoare, ca: ciulinul de baltă (Trapa natans); vegetaţie submersă, ca: broscariţa (Potamogeton crispus), moţul (Potamogeton perfoliatus), mărarul (Potamogeton pectinatus), brădişul (Myriophyllum sp.), ciuma apei (Elodea canadensis) ş.a. Ihtiofauna păstrează trăsăturile comune atât canalelor şi gârlelor cu circulaţie activă a apelor, cât şi complexelor lacustre. 3.3.4. Canale în interiorul amenajărilor cu sau fără circulaţie activă a apei Această categorie se constituie într-un ecosistem ce se caracterizează prin lipsa directă a unei legături cu reţeaua hidrografică curentă, activă. Aceste canale au un rol de drenaj sau alimentare în funcţie de regimul staţiilor de pompare şi de tipul amenajării (piscicol, agricol sau silvic). De regulă, aceste canale nu au o circulaţie a apei, ele comportându-se ca ape stagnante şi într-un grad de îmbătrânire accentuat deoarece sunt invadate de vegetaţie atât submersă cât şi emersă cu un volum mare de biomasă în descompunere. În amenajările piscicole, unde se mai introduce şi se evacuează un volum de apă anual, aceste canale sunt într-o stare mai bună sub aspectul capacităţii productivităţii biologice. 3.3.5.Lacuri cu un acvatoriu întins şi/sau cu schimb activ de ape între ele şi reţeaua hidrografică secundară

În această categorie întră cele mai importante lacuri şi complexe lacustre din Delta Dunării, ca: Furtuna, Matiţa, Babina, Trei Iezere, Căzănel, Bogdaproste, Gorgova, Isac, Uzlina, Puiu, Lumina, Roşu, Roşuleţ, Razim, Goloviţa, Zmeica, Sinoie Lacurile din Delta Dunării au o particularitate morfohidrografică care le diferenţiază de lacurile din luncile râurilor (P.Gâştescu, 1963, 1971), în sensul că limita lor, adică ţărmul, nu este morfologică, ci este dată de vegetaţia de stuf şi papură sau de plaur. Depresiunile morfologice sunt mult mai mari şi în cadrul lor se găsesc mai multe lacuri care se asociază în complexe. În afară de legătura directă prin gârle şi canale, lacurile din aceste depresiuni comunică prin masa de vegetaţie şi pe sub plaur, chiar şi în faza apelor mici de vară-toamnă. Adâncimea variază în funcţie de nivelul de pe braţele principale (în timpul apelor mari de primăvară, adâncimea este de 3-4m în complexele lacustre din delta maritimă şi de 2-3m în cea fluvială iar în perioada apelor mici de vară-toamnă, adâncimea se reduce cu 1m în delta maritimă şi cu 1,5-2m în cea fluvială). Gradul de transparenţă este, de asemenea, în funcţie de faza regimului hidrologic de pe braţe deoarece în perioada inundaţiilor când pătrund apele cu turbiditate de 250-359gr/m3, valoarea acesteia scade la 0,3-0,5m , iar în cea a apelor de toamnă-iarnă creşte ajungând până la fundul lacurilor când suspensiile mai mult de natură organică (detritus ridicat de pe fund prin agitaţia apei) sunt nesemnificative (15-20mg/l). Reducerea transparenţei se mai datorează şi dezvoltării explozive a fitoplanctonului. Schimbarea transparenţei şi, respectiv, a culorii apei în funcţie de sensul scurgerii apei a dus la denumirile de ape galbene, atunci când există o pătrundere a apelor tulburi din braţe în lacuri şi de ape negre, atunci când apele curate, dar care reflectă culoarea vegetaţiei submerse de verde-brun, se scurg din complexele lacustre către reţeaua colectoare. Sub aspect hidrochimic aceste ecosisteme se diferenţiază de cele ale apelor curgătoare prin faptul că mineralizarea totală este ceva mai ridicată (300-500mg/l), ca urmare a acumulării substanţelor nutritive de azot şi fosfor, provenite atât din spălarea îngrăşămintelor chimice din bazinul Dunării, cât şi din bazinele piscicole amenajate în deltă. De asemenea, creşterea se mai pune şi pe seama compuşilor clorului şi sulfatului datorită apelor reziduale deversate în Dunăre . Oxigenul dizolvat, un alt parametru important al suportului abiotic din ecosistem ,variază în limite foarte mari atât în cursul anului cât şi de la un bazin lacustru la altul astfel oxigenul dizolvat poate fi în suprasaturaţie (de regulă vara), sau în deficit (tot vara), pe acelaşi lac şi chiar pe aceeaşi verticală (staţie de măsurare). La contactul dintre masa de apă şi detritusul de pe fund (sedimentul lacului) se înregistrează deficit de oxigen, ca urmare a procesului de oxidaţie (mineralizare), iar la suprafaţă unde se

154

pune în evidenţă procesul de înflorire a apei, oxigenul dizolvat este suprasaturat datorită intensităţii fotosinteză. În general există o relaţie directă între conţinutul de nutrienţi (fosfor şi azot) din apă şi speciile caracteristice de peşte care pot fi găsite în ape astfel:

• Apele oligotrofe (tip biban)- acestea conţin cantităţi scăzute de fosfor (mai puţin de 0,004mg/l), apa este limpede, este prezentă o cantitate redusă de macrofite submerse şi bibanul este specia dominantă de peşte răpitor .

• Ape mezofile (tip ştiucă-lin)- concentraţia de fosfor a apelor variază de la 0,004 la 0,1 mg/litru şi datorită disponibilităţii mari a nutrienţilor, cantitatea de macrofite creşte, dar apa este încă limpede. Speciile de peşti dominante sunt ştiuca, linul şi albitura.

• Ape eutrofe (tip plătică-şalau)- acestea conţin cantităţi ridicate de fosfor (> 0,1 mg/l) şi apele sunt verzi datorită cantităţilor ridicate de alge albastre (macrofitele sunt în general absente); speciile dominante de peşti întâlnite sunt platica, babuşca şi şalăul.

Fitocenozele acestor ecosisteme sunt reprezentative în primul rând prin fitoplancton, din care au fost indentificate până acum cca. 300 specii de alge aparţinând grupelor de diatomee, cloroficee (alge verzi), cianoficee (alge albastre), euglenoficee, dinoflagelate prin vegetaţia submersă precum cosorul, brădişul, paşa sau broscariţa, mărarul, ciuma apei, care se formează în condiţii normale abiotice în lacuri, o saltea verde, o încâlceală, în care se dezvoltă specii de animale. Zoocenozele sunt reprezentative prin: zooplancton apreciat la cca. 80 specii care aparţin, în principal, rotiferelor, crustaceelor (cladoceri şi copepode), testaceelor; faună fitofilă constituită din viermi (oligochete, hirudinee), moluşte (bivalve, gasteropode), crustacee (gamaride, corofide), lavre de insecte (chironomide, trichoptere); faună bentonică (de fund) care se hrăneşte cu substanţe organice acumulate în partea superficială a sedimentelor lacustre (detritus) din care mai frecvent sunt viermii (cca. 6 specii de oligochete), larvele insectelor de chironomide (cca. 12 specii) ş.a. Ihtiofauna este reprezentată prin specii care trăiesc şi în ecosistemul apelor curgătoare. În ceea ce priveşte Complexul lacustru Razim-Sinoie, prin lucrările de izolare faţă de apele marine, pe de o parte şi, a compartimentului sudic (Sinoie, Istria, Nuntaşi-Tuzla) faţă de cel nordic, s-au produs mutaţii importante în structura faunistică. Prin aportul crescut de apă dulce din Dunăre şi închiderea legăturii cu Marea Neagră (Gura Portiţei), lacurile Razim, Goloviţa, Zmeica şi celelalte lacuri satelit au acelaşi tablou ihtiofaunistic ca şi cel din lacurile deltei. Lacul Sinoie din compartimentul sudic, deşi n-a suportat acelaşi ritm de îndulcire, totuşi închiderea, dar nu fermă, a periboinelor a dus la limitarea schimbului de apă cu bazinul marin iar prin stăvilarul de la Canal V, dintre Sinoie şi Goloviţa a permis o scurgere de apă dulce din nord şi acesta a suferit modificări faunistice către mediul uşor dulcicol care a dus la dezvoltarea unui zooplancton şi a ihtiofaunei corespunzătoare. 3.3.6. Lacurile cu un schimb redus de ape parţial acoperite cu vegetaţie plutitoare În acest ecosistem se includ lacurile Marheiul Mare, Merheiul Mic, Roşca, Poliacova, Nebunu, Ligheanca, Dovnica, Răducu, Porcu, Tătaru, Murighiol etc. şi se caracterizează printr-un schimb redus de ape, fapt ce a dus la un grad avansat de colmatare, nu atât prin procesele de aluvionare cât prin cantitatea de material organic depusă pe fund. Tabloul peisagistic al acestor lacuri este cunoscut de regulă prin prezenţa nufărului alb (Nymphea alba) şi la margine a nufărului galben (Nuphar luteum). Alături de aceste plante cu aspect plăcut coabitează şi alte specii, ca plutică (Nymphoides peltata), ciulinul de baltă (Trapa natans), limba broaştei (Alisma plantago-aquatica), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), iarba broaştei (Hydrocharis morsus ranae) care acoperă uneori întreaga suprafaţă a lacurilor mici şi le fac improprii pescuitului şi altor utilizări economice.

155

Pe suprafaţa lacurilor, mai adăpostite de vânt, dar unde adâncimea este mai mare, se dezvoltă mai multe specii de plante plutitoare dar nefixate de fund, cum ar fi: patru specii de lintiţă (Lemna sp.) cu frunze ca nişte bănuţi care acoperă suprafeţe întinse, peştişoara (Salvinia natans), străţelul de baltă (Utricularia sp.), mătasea broaştei (Spirogyra sp.), care, în general, nu dau un aspect plăcut acestor obiective acvatice. În ceea ce priveşte structura ihtiofaunei, aceasta se apropie mult de cea a lacurilor cu schimb activ de ape. 3.3.7. Lacurile din interiorul amenajărilor piscicole cu schimb de apă controlat Din această categorie, mai importante sunt lacurile Obretinul Mare, Babadag, Coşna, Dranov, Leahova Mare, Leahova Mică. Prin întreruperea schimbului natural de ape cu reţeaua hidrografică activă şi intrarea în regimul amenajării piscicole, aceste lacuri au suferit modificări structurale sub aspectul ihtiofaunei cu întrega succesiune de consecinţe abiotice şi biotice. 3.3.8. Lacurile marginale cu un schimb redus de ape şi concentrări de săruri (lacuri izolate) În această categorie se includ lacurile Istria şi Nuntaşi (Tuzla), care sunt situate în partea sudică a Complexului Razim-Sinoie, între uscatul dobrogean şi grindul Saele având o legătură destul de redusă cu lacul Sinoie din nord. Datorită condiţiilor climatice semiaride, lipsei unui suport subteran şi superficial de apă dulce, a evaporaţiei ridicate, s-a produs acumularea treptată a sărurilor conferindu-le şi particularităţi balneo-terapeutice care sunt valorificate modest la lacul Nuntaşi.

3.3.9. Lagune conectate la mare În acest ecosistem sunt incluse două lacuri - Sinoie şi Zătonul Mare. Prin poziţia lor geografică şi gradul diferit de impact antropic, cele două lacuri se deosebesc esenţial. Laguna Sinoie prin transformarea Lacului Razim într-un bazin cu apă dulce pentru irigaţii şi tranzitarea unui important volum de apă spre mare, prin Periboina, a contribuit mult la modificarea condiţiilor biotice. Astfel, laguna Sinoie a evoluat de la un mediu mezohalin (favorabil dezvoltării unor relicte ponto-caspice specifice) către unul oligohalin. Legătura cu mediul marin prin Periboina este semidirijată, printr-o construcţie hidrotehnică tip stăvilar. Zătonul Mare cu un acvatoriu mult mai mic şi cu o deschidere la mediul marin mai mare şi nedirijată, constituie un mediu mult mai caracteristic al acestui tip de ecosistem costier. 3.3.10. Golfuri semi-închise Acest ecosistem cuprinde meleaua Sfântu Gheorghe formată între insula Sacalin şi delta cu o largă deschidere spre sud, respectiv spre mare şi aproape anihilată cea din nord cu apele Braţului Sfântu Gheorghe. Golful Musura situat la sud de delta secundară a Chiliei şi la nord de bara şi digul de prelungire în mare a canalului Sulina, are o largă deschidere spre est dar primeşte o cantitate mare de apă dulce prin cea mai importantă ramură a Braţului Chilia - Stambulul Vechi. Cele două golfuri - Musura şi Sfântu Gheorghe, au adâncimi mici, cu aporturi de apă dulce, fapt ce se constituie în ecosisteme lacustro-marine cu importante structuri biocenotice alcătuite din biocenoze planctonice şi bentonice, ihtiofaunistice de apă dulce şi marină. Bentosul ajunge la 200-300 kg/ha, iar planctonul înregistrează cele mai mari valori din Marea Neagră (până la 4gr/m3 la fitoplancton, până la 1gr/m3 la zooplancton). În timpul verii, în aceste golfuri migrează o serie de peşti marini, cum ar fi scrumbia albastră (Scomber scomber), hamsia (Engraulis encrasicholus), sardele (Clupeonella sp.).

156

3.3.11. Apele marine costiere Ecosistemul apelor marine costiere corespunde platformei continentale marine, în cazul limitelor Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, până la izobata de 20m (exceptând Golful Musura şi Meleaua Sfântu Gheorghe) care constituie ecosistemul de golfuri semiînchise. Cea mai mare parte a apelor costiere este sub influenţa apelor deversate de Dunăre care se reflectă în gradul de mineralizare (salmastru), în turbiditate, respectiv transparenţă şi substanţele poluante care au determinat modificări esenţiale în asociaţiile floristice şi faunistice. Procesul de eutrofizare, datorită cantităţilor mari de substanţe nutritive (fosfaţi şi azotaţi), asociat cu cantităţile de poluanţi, din apele costiere, constituie cauzele reducerii biodiversităţii de la nivelul producătorilor primari la cel al consumatorilor (ihtiofaună). Regimul hidrologic şi compoziţia chimică atrage după sine şi o structură biocenotică caracteristică lacurilor salmastre şi sărate.

3.3.12.Ariile depresionare inundate frecvent, acoperite cu vegetaţie higrofilă fixată (stuf,papură, rogoz) Acest ecosistem cu o mare desfăşurare în suprafaţă, este în continuarea celor cu apă stagnantă (lacuri), în cadrul vastelor depresiuni morfologice, limitate fie de grindurile fluviale, fie de acestea şi cele marine. Aceste suprafeţe sunt sub apă, dar puţin adâncă (sub 1m, chiar 0,3-0,5m) în perioada de vară-toamnă şi destul de adâncă(peste 1m) în perioada apelor mari de primăvară şi începutul verii. Aceste suprafeţe care ocupau înainte de amenajarea unor incinte agricole şi silvice un procent foarte mare în deltă, domină totuşi depresiunile Matiţa-Merhei-Trei Iezere-Bogdaproste, Roşu-Puiu-Lumina, Isac-Uzlina-Gorgova. În arealul acestor terenuri mlăştinoase intră şi o parte din grindurile fluviale şi marine, chiar şi partea sudică a câmpului Chilia, cu altitudine sub 1m faţă de nivelul "0" al mării. Prin ridicarea nivelului apei în perioada inundaţiilor, acest ecosistem palustru se extinde şi mai mult, temporar constituind locurile cele mai bune pentru reproducerea speciilor de peşti din ecosistemul lacustru. Specia de vegetaţie dominantă este stuful (Phragmites australis), care a dat şi denumirea acestor terenuri, de stufărişuri, deşi în interiorul lor spectrul floristic este foarte bogat. Analizând succint un profil al vegetaţiei între un braţ de Dunăre şi un lac din cadrul cestor terenuri mlăştinoase se remarcă următoare succesiune a asociaţiilor: la marginea depresiunii pe grindul fluvial, pe porţiunea cea mai înaltă, se întâlneşte cea de Salicaetum, apoi Typhaetum-Caricetum, Scirpo-Phragmitetum, Phragmitetum natans (plaurul) şi se trece apoi spre Nymphaetum-Potametum, respectiv la ţărmul lacului. Pe lângă flora menţionată şi fauna microscopică planctonică, peştii, păsările şi mamiferele găsesc un loc ideal, ca hrană şi refugiu. În stufării, în pâlcurile de sălcii apropiate cuibăresc privighetoarea de stuf (Locustella luscinioides), auşelul de stuf (Panurus biarmicus russicus), auşelul de baltă (Remiz pendulinus). În desişurile stufului, acolo unde este greu de pătruns, cuibăresc raţa cu moţ (Aythya fuligula), raţa roşie (A. nyroca ), raţa cu perucă sau cu ciuf (Netta rufina), raţa mare (Anas platyrhynchos), gâsca de vară (A. anser), cormoranul pitic (Phalacrocorax pygmaeus), stârcul roşu (Ardea purpurea), egreta mare (Egretta alba), egreta mică (E. garzetta), stârcul galben (Ardeola ralloides), lopătarul (Platalea leucorodia), ţigănuşul (Plegadis falcinellus), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), pelicanul creţ (P. crispus), lebăda mută (Cygnus olor). Peste stuf şi plaur vin în zbor pentru hrană eretele sau gaia de stuf (Circus aeruginosus), vulturul pescar (Pandion haliaetus), vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) din care mai sunt doar câteva exemplare în toată delta. Acest păsăret are un rol important în menţinerea echilibrului faunistic, împiedică izbucnirea unor epidemii la peşti şi reglează numărul populaţiilor respective. Fauna de mamifere este reprezentată prin specii care au dispărut în alte ţări ale Europei şi care s-au adaptat la condiţiile specifice ale deltei. Cele mai preţioase pentru blana lor sunt vidra (Lutra lutra),

157

nurca sau noriţa (Mustela lutreola), nevăstuica (Mustela nivalis), hermina (M. erminea aestiva), vulpea cu burta neagră (Vulpes melanogaster), pisica sălbatică (Felis silvestris). În ultimele decenii au imigrat în stufării şi plaur, venind din pârţile sudice ale Ukrainei, câinele enot sau câinele jder (Nyctereustes procyonoides) şi bizamul (Ondatra zibetica). Mai rar se întâlneşte nutria (Myocastor coypus), care şi ea este aclimatizată şi vulpea (V. vulpes). La aceste mamifere mai amintim, pentru carnea lor, mistreţul (Sus scrofa) şi iepurele (Lepus europaeus), acesta din urmă este frecvent în timpul iernii, când poate circula pe podul de gheaţă. 3.3.13. Formaţiunile de plaur în interiorul ariilor depresionare şi din jurul lacurilor Plaurul, un adevărat pod plutitor, este constituit din rizomi de stuf, întreţesut şi cu rizomii altor plante, cu grosimi de 0,5-1,5m, încărcat cu humus şi materii organice netransformate. Pe lângă stuf, care este componenta principală, în plaur se mai găsesc: săgeata apei, feriga de apă (Nephrodium thelypteris), măcrişul de apă (Rumex hydrolapathum), papura, pipirigul, buzduganul (Sparganium ramosum), rogozul (Carex sp.), jaleşul (Stachys palustris), joianul (Oenanthe aquatica), cucuta de apă (Ciucuta virosa), drăgaica (Gallium palustre), năsturelul de baltă (Rorippa amphibia), răchitanul (Lythrum salicaria), sulfina (Melilotus officinalis), zălogul sau salcia cenuşie ş.a. În solul plaurului care rezultă din transformarea resturilor organice, trăiesc foarte multe animale mici şi microscopice. Astfel, în 1dm3 de sol de plaur s-au identificat cca. 30.000 exemplare de acarieni, colembole, ostracode, larve de diptere, de lepidoptere, de coleoptere, forme adulte de heteroptere, de diptere, himenoptere, pseudoscorpioni, isodope, oligochete, gasteropode. La acestea toate se mai adaugă sute de mii de rotifere. Plaurul, pe măsură ce se încarcă cu un strat de sol şi resturi organice, se fixează pe substratul depresiunii, fiind ridicat doar la ape foarte mari. Din suprafeţele insulelor de plaur se rup bucăţi mai mici care sunt purtate de vânt şi de curentul de apă în gura gârlelor şi canalelor, blocând uneori circulaţia bărcilor şi şalupelor. Pentru amenajările agricole şi piscicole plaurul constituie un impediment şi în acelaşi timp sursă nocivă, deoarece se întrerupe circulaţia apei şi îndepărtarea hidrogenului sulfurat. În acelaşi timp, după cum s-a văzut, plaurul este un bun loc de adăpost iarna pentru peşte iar vara pentru puietul de peşte care găseşte sub plaur un bun adăpost faţă de răpitori. Dar apar însă şi situaţii când cantitatea mare de hidrogen sulfurat, rezultat din procesul de descompunere a substanţelor organice, produce asfixierea peştilor. În toponimia deltei se întâlnesc hidronime care reflectă această stare a biotopului, cum este Gârla Împuţită ce drenează apele de sub plaur dintre lacurile Lumina, Puiu şi Roşu, acestea fiind încărcate, în special primăvara, cu cantităţi mari de hidrogen sulfurat, de unde îi vine şi numele. Speciile de păsări şi mamifere menţionate la ecosistemul stufărişurilor sunt aproximativ aceleaşi, mai mult, prin consistenţa lui, mamiferele găsesc un habitat mai bun. 3.3.14.Pădurile (zăvoaiele) de salcie în amestec pe grindurile fluviale şi ostroave Acest ecosistem ocupă grindurile fluviale din lungul braţelor principale şi la bifurcaţii, unde, prin extindere capătă aspectul unor câmpii aluviale cu înălţimi de până la 3m. Grindurile sunt supuse şi ele procesului de inundaţie, dar diferenţiat, în funcţie de înălţimea grindului şi de nivelul apelor de pe Dunăre. Pe aceste grinduri sunt situate şi principalele aşezări rurale ale deltei (Pătlăgeancâ, Sălceni, Ceatalchioi, Plauru, Pardina, Tudor Vladimirescu, Ilganii de Sus, Ilganii de Jos, Partizani, Vulturu, Gorgova, Mila 23, Băltenii de Jos) şi care au folosit porţiunile mai înalte cu un grad mai redus de inundabilitate. Trecerea de la aceste grinduri spre depresiuni se face lin, încât şi fitocenozele sunt greu de delimitat. Oricum, grindurile fluviale în prima jumătate a deltei constituiau, înainte de intervenţia organizată a omului, domeniul pădurilor de sălcii cu un spectru floristic destul de bogat. Printre speciile arborescente menţionăm câteva specii de sălcii (Salix alba, S. fragilis, S. pentandra, S. purpurea, S. aurita, S. rubra),

158

plopul alb (Populus alba), la care se asociază cătina roşie (Tamarix gallica), tufe de mure (Rubus caesius). Stratul ierbos este reprezentat prin: Equisetum palustre, Poetrivialis sp., Polygonum hydropiper, Stellaria aquatica, Raphanus raphanistrum, Rorippa palustris, Potentilla reptans, Symphytum officinale, Solanum dulcamara. Pe grindurile inundate o perioadă mai mare de timp se dezvoltă zăloagele - grupare de pâlcuri a sălciilor mici (Salix cinerea), vegetaţie palustră unde gasesc adăpost şoarecele cu botul ascuţit (Neomis fodiens), iepuri (Lepus europaeus), iar dintre păsări auşelul de stuf (Panurus biarmicus russicus), auşelul de baltă (Remiz pendulinus). În cea mai mare parte pădurile de sălcii au fost înlocuite cu plantaţii de plop canadian sau cu terenuri arabile prin îndiguire, prin defrişare şi desecare. 3.3.15.Pajiştile de pe grindurile fluviale în asociaţie cu sălcii izolate sau în pâlcuri Acest tip de ecosistem este destul de greu de delimitat, deoarece face trecerea uşoară de la pădurile de sălcii spre stufărişuri. În orice caz, acest tip de ecosistem se întâlneşte în partea din amonte a deltei, acolo unde procesul de aluvionare a dus la individualizarea câmpiilor aluviale şi a grindurilor fluviale cu extindere mare. În acest sens se conturează un areal pe malul drept al Dunării între Isaccea şi Tulcea, la bifurcaţia Dunării în braţele Chilia şi Tulcea, în apropiere de satul Pătlăgeanca, pe malul drept al Braţului Chilia şi între canalul Mila 35 şi grindul Stipoc. Spectrul floristico-faunistic al acestui ecosistem este asemănător cu cel al pădurilor de sălcii, evident cu predominarea asociaţiilor ierboase. 3.3.16. Păduri de stejar în amestec, pe grinduri maritime înalte În această categorie includem cele două ecosisteme de pe grindurile Letea şi Caraorman care se caracterizează printr-un tablou floristic şi faunistic mult mai complex şi mai interesant în comparaţie cu cele de pe grindurile fluviale şi de pe câmpurile continentale (Chilia şi Stipoc). Această complexitate este dată de constituţia litologică (nisipuri de origine organică şi minerală), de modelarea eoliană (relief de dune), de jocul nivelului apelor freatice în relaţie cu regimul hidrologic al Dunării, de evapotranspiraţie ridicată. Pădurile de pe cele două grinduri sunt reprezentative condiţiilor pedoclimatice şi se dezvoltă în depresiunile dintre dune sub formă de pâlcuri alungite numite pe grindul Letea, hasmacuri (Hasmacul Mare, Hasmacul Mic). Aceste păduri sunt compuse din stejar (Quercus robur, Q. pedunculiflora), frasin (Fraxinus angustifolia, F. pallisae), ulm (Ulmus foliacea), plop alb, cenuşiu şi tremurător (Populus alba, P. canescens, P. tremula), salcia albă, tei (Tilia sp.), alun (Corylus avellana), măr pădureţ (Malus sylvestris), păr sălbatic (Pyrus pyrastes); subarboret ca, porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna), măceş (Rosa canina), cruşin (Rhamnus fragula), verigar (R.. cathartica), voinicer (Euonymus vulgare), corn (Cornus mas), sănger (C. sanguinea), călin (Viburnum opulus), cătina albă (Hippophaë rhamnoides) şi cătina roşie (Tamarix gallica). Toate acestea sunt invadate de plante agăţătoare, ca: viţa sălbatică (Vitis silvestris), iedera (Hedera helix), hameiul (Humulus lupulus), curpenul (Clematis vitalba), volbura mare (Calystegia sp.) Cea mai interesantă , cu lungimi de 25m, este Periploca graeca, o liană de origine mediteraneană. Toate aceste fitocenoze formează un hăţiş greu de pătruns, îndeosebi vara. Fauna acestor grinduri maritime este reprezentată prin vipera de stepă (Vipera ursinii) venită din stepele sudice ale Ukrainei, şarpele de apă (Natrix tessellata), care toamna iese din apă şi stă pe dune, şopârla de nisip (Eremias arguta deserti) ş.a. În timpul iernii vin în pădure mistreţul, pisica sălbatică. În coroanele arborilor îşi fac cuiburi cele câteva exemplare de vultur codalb şi bufniţa mare (Bubo bubo), iar în pasaj poposesc vulturul pescar (Pandion haliaetus), vulturul mic (Aquila pomarina).

159

3.3.17. Tufişuri şi vegetaţie erbacee de pe faleze cu stânci calcaroase Datorită condiţiilor morfografice specifice, acest tip de ecosistem are o distribuţie limitată în Rezervaţia Biosferi Delta Dunării. Acest tip de ecosistem poate fi întâlnit pe Insula Popina şi la Capul Doloşman unde calcarul cretacic este acoperit sau nu cu un strat subţire de sol. Un aspect caracteristic acestor zone sunt vaile adânci, unde întâlnim o faună şi o floră variată, constând în specii adaptate la condiţii semiaride şi insolaţie puternică. Speciile dominante de plante sunt Artemisia santonicum, Limonium gmelinii, Leuzea salina etc. Pe terenurile pietroase creşte ulmul mărunt Ulmus minor.

3.3.18. Pajişti pe câmpurile predeltaice Acest tip de ecosistem se deosebeşte de cel al grindurilor fluviale cât şi de cel al grindurilor marine, datorită înălţimii, care se găseşte deasupra limitei inundaţiilor, constituţiei liotologice (depozite loessoide) şi învelişului de sol. Pe Câmpul Chiliei şi pe Gindul Stipoc se pot urmări următoarele asociaţii floristice: - pe suprafeţele uşor înclinate la margine, care sunt frecvent inundate, se întâlneşte asociaţia de Agrostis stolonifera cu Trifolium fragiferum, după retragerea apelor apar, în timpul verii, specii halofile care indică un proces de salinizare (Juncus gerardi, Suaeda maritima, Puccinellia distans) şi ca urmare solurile sunt moderat salinizate spre toamnă; - pe suprafeţele mai înalte cvasiorizontale unde orizontul freatic este la 2-3m adâncime, ferit de inundaţiile obişnuite, pe lângă speciile menţionate anterior, apare şi Aeluropus litoralis care indică soluri puternic salinizate situate pe depozite loessoide; - pe suprafeţele depresionare (în cazul Câmpului Chiliei de tip crov, iar pe grindul Stipoc cele dintre succesiunea grindurilor secundare modelate şi de vânt) se întâlneşte Salicornia herbacea în pajiştile unitare în amestec cu Suaeda maritima în locurile mai umede şi în asociaţie cu Aeluropus litoralis pe locuri mai uscate cu soluri de tipul solonceacurilor. 3.3.19.Pajiştile stepizate, puternic degradate pe martori de eroziune predeltaici Acest ecosistem cu o extindere mică se referă la insulele Popina, Grădiştea şi Bisericuţa din perimetrul lacului Razim. Dintre aceşti martori de eroziune cel mai bine reprezentat este Insula Popina, cu o suprafaţă de 90ha, constituită din calcare mezozoice şi acoperită parţial de depozite loessoide, se ridică deasupra nivelului lacului cu 48m. Vegetaţia insulei se succede de la malul lacului unde se găseşte stuful (partea sudică), la arbustul numit şi ulmul mărunt (Ulmus minor), ce se dezvoltă pe faleza calcaroasă din partea nordică la cea de pe suprafaţa superioară, înaltă, cum este cătina (Tamarix ramosissima), cimbrişorul (Thymus zygoides) de origine balcanică, festuca (Festuca callieri) de origine mediteraneană. Coloritul este dat de nalba mare (Althea rosea), mărgica (Melica ciliata ), volbura (Convolvulus cantabrica) etc. Dintre speciile faunistice menţionăm cele care poposesc pe insulă sau la margine, ca raţa mare (Anas platyrhynchos), gâsca de vară (Anser anser), pescăruşul argintiu (Larus argentatus), ciocîntors (Recurvirostra avosetta), călifarul alb (Tadorna tadorna) care cuibăreşte la gura vizuinelor vulpilor, călifarul roşu (T. ferruginea ), lăstunul de mal care face cuibul în malul loessoid. Tot aici trăieşte miriapodul gigant (17cm) (Scolopendra cingulata). 3.3.20. Pajişti pe grindurile maritime joase cu vegetaţie arenicolă şi halofilă În acest ecosistem intră majoritatea grindurilor maritime joase aparţinând complexelor de grinduri Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol-Frasin-Flamânda, Lupilor-Chituc-Saele, cu înălţimi ce se situează până la maxim 2m deasupra nivelului mării. De regulă, aceste grinduri sunt acoperite cu asociaţii ierboase fiind inundate, în cea mai mare parte, în perioada apelor mari de primăvară. Solul este nisipos înţelenit mediu, puternic humificat pe depozite nisipoase, cu orizontul freatic la adâncimi de 0,5-1,5m în funcţie de faza de regim hidrologic.

160

Asociaţiile vegetale diferă sensibil de la un grind la altul faţă de ţărmul mării şi deci de influenţa apelor marine – pe măsura apropierii de apele Mării Negre, gradul de sărăturare al nisipurilor creşte. De asemenea, în cazul unor porţiuni ale grindurilor, cum este Chituc, mai înalte, unde nisipul este semifixat apar asociaţii arenicole predominant faţă de cele halofile. Vegetaţia arenicolă este reprezentată prin asociaţii de Festucetum arenicolae, Ephedro-Caricetum colchicae, Elymetum gigantei, Bromo-Cynodontetum, Aperetum maritimae, Holoschoeno - Calamagrostetum epigeios, Scabioso (argentae) - Artemisietum campestri, Koelerio (Glaucae) - Stipetum borysthenicae, care au un rol important în fixarea nisipurilor şi solificarea lor. Vegetaţia halofilă se dezvoltă în strânsă legătură cu gradul de mineralizare al apelor freatice. În microdepresiuni se observă în funcţie de gradul de sărăturare al nisipurilor, o anumită succesiune. Astfel, în cadrul depresiunilor, unde este şi concentraţia cea mai mare a sărurilor este ocupată de asociaţii de Salicornietum europaeae, uramată spre periferie de Aeluropo - Salicornietum, Plantaginetum maritimae, Aeluropetum littoralis, Puccinellietum limosae, Agropyretum elongati şi Spergularietum marginatae.

3.3.21. Dune de nisip mobile şi semimobile acoperite parţial cu vegetaţie arenicolă Aria de extindere a acestui tip de ecosistem se reduce la cele două grinduri mari Letea şi Caraorman în care dunele înalte constituite din depozite marine, nisipoase, cu textură medie şi grosieră, sunt supuse procesului de deflaţie - fapt ce determină ca vegetaţia să se prezinte insular. Orizontul freatic se găseşte la adâncimi mari, între 3-10 m, funcţie de înălţimea dunelor şi grosimea depozitului nisipos. Spectrul floristic specific acestui ecosistem este dat de vegetaţie psamofilă sau arenicolă. 3.3.22.Cordoane litorale puţin consolidate acoperite cu vegetaţie halofilă, arenicolă şi cătiniş Acest tip de ecosistem se deosebeşte sensibil de cel al grindurilor marine bine consolidate , prin faptul că acesta este supus frecvent furtunilor marine şi, deci, are o instabilitate mare. În afară de o serie de specii de plante halofile şi psamofile, care au fost menţionate, specifice acestora sunt: varza de mare (Crambe maritima), pătlagina de nisip (Plantago arenaria), pelinul de nisip (Artemisia arenaria), barba caprei (Tragopogon floccosus) ş.a. În câteva porţiuni litorale, cum sunt cele de la Cardon şi îndeosebi cea din nordul localităţii Sfântu Gheorghe, se găsesc suprafeţe acoperite cu cătină albă (Hyppophaë rhamnoides). 3.3.23.Plaje litorale puţin consolidate Plaja litorală se dezvoltă pe cea mai mare parte a litoralului dintre Capul Midia şi Sulina, cu excepţia sectoarelor unde abraziunea marină afectează direct stufăriile sau plaurul deltaic

3.4.Evaluarea stării de degradare a incintelor piscicole abandonate Incinta Ceamurlia 3.4.1. Criterii de evaluare a zonelor degradate din Delta Dunării

În scopul aprecierii impactului unor activităţi umane asupra ecosistemelor naturale, cât şi pentru urmărirea evoluţiei în timp a fenomenului de degradare, este necesară evaluarea globală a impactului antropic la un moment dat.

În acest sens, s-a făcut o analiza a stării actuale a principalilor factori de mediu (hidrologie, calitatea apei, soluri, vegetaţie, biodiversitate) fata de o stare initială (naturală) neafectată de activitatea umană.

161

3.4.2. Evaluarea stării de degradare ecologică a incintelor piscicole Sarica – Ceamurlia 3.4.2.1. Evaluarea stării de degradare a solurilor

Ostrovul Sarica-Ceamurlia îndeplinea o serie de importante funcţii ecologice, a căror refacere trebuie avută în vedere în cadrul lucrărilor de refacere ecologică:

a)Producerea de biomasă Această funcţie, care nu este numai a solului ci a întregului ecosistem (inclusiv clima şi

vegetaţia), a fost deosebit de intensă în zona şesului deltaic submers, unde a determinat formarea de soluri gleice turboase şi local turbe.

În zona de grind, unde umiditatea este considerabil redusă, producerea de biomasă vegetală este mai scăzută. În situaţia actuală capacitatea solului şi a ecosistemului de a produce biomasă este mult slăbită.

Cauzele principale sunt: accentuarea salinităţii în zona şesului deltaic şi dispariţia regimului de

submersie (inundare) periodică. b)Funcţiile de filtru, tampon şi de transformare

Capacitatea solurilor din Ostrovul Ceamurlia de a reţine substanţele toxice (metale grele şi compuşi organici) este variată (C. Răuţă şi colab., 1992), respectiv: • slabă până la moderată în zona de grind, cu soluri având textura mijlociu-uşoară şi • mare la solurile gleice cu textură fină (I. Munteanu, 1994).

Dat fiind reacţia în general slab-moderat alcalină, solurile pot reţine cantităţi relativ mari de metale grele fără riscul de a deveni mobile şi de a intra în plante sau în apa freatică. Majoritatea metalelor grele sunt mobile la valori ale pH-lui mai mari de 4 (258).

Întrucât au carbonaţi încă de la suprafată, solurile din Ostrovul Ceamurlia nu pun probleme de vulnerabilitate la depuneri (ploi) acide.

Capacitatea de descompunere a erbicidelor şi pesticidelor este mai mare la solurile de pe grind, cu aeraţie relativ bună şi slabă la solurile şesului deltaic, în care predomină condiţiile de anaerobioză. În aceste soluri există pericolul acumulării de compuşi toxici, folosiţi ca erbicide sau pesticide, aduşi de apa de inundaţie.

Pe lângă funcţiile prezentate mai sus, de evidenţiat sunt îndeosebi: c)Funcţiile de habitat pentru peşti, cărora le oferea condiţii optime de reproducere şi pentru

păsări, mamifere, amfibieni, reptile şi o foarte diversificată faună de nevertebrate;

d)funcţiile de reţinere şi stocare a apei, de încărcare a apei freatice, de schimb genetic, producere de oxigen şi producere de substanţe organice volatile (VOC) şi CO2, CH4, H2S.

Toate funcţiile ecologice, prezentate mai sus, sunt încă prezente în solurile din incinta Sarica-

Ceamurlia, deoarece acestea nu au suferit schimbări majore în condiţiile actuale de funcţionare a incintei.

Situarea acestei incinte în zona fluvio-maritimă a deltei şi prezenţa la suprafaţă sau aproape de suprafaţă, a sedimentelor de origină marină, în partea vestică a incintei, face ca parţial şi pe termen scurt, pe această zonă solurile să evolueze spre solonceacuri, dacă se menţin niveluri mici ale apei in incinta.

162

Tabel nr. 1 . Evoluţia solurilor la niveluri mici ale apei in incinta

Niveluri mici ale

apei Starea initiala Dife renţe

ha % ha % ha % Soluri gleice mlăştinoase 475 11,75 475 11,75 0 0,00 Soluri gleice molice 586 14,49 586 14,49 0 0,00 Soluri gleice molice-mlăştinoase

153 3,78 153 3,78 0 0,00

Soluri gleice tipice 536 13,26 536 13,26 0 0,00 Soluri gleice submerse temporar

171 4,23 171 4,23 0 0,00

Soluri gleice turboase 852 21,07 893 22,09 41 1,01 Soluri organice potenţial acide

422 10,44 422 10,44 0 0,00

Limnisoluri tipice 53 1,31 53 1,31 0 0,00 Psamosoluri molice-mlăştinoase

507 12,54 507 12,54 0 0,00

Solonceacuri gleizate 288 7,12 247 6,11 -41 -1,01 4043 100,00 4043

3.4.2.2. Evaluarea stării de degradare a vegetaţiei

Principalele tipuri de covor vegetal (Tabel nr.3) sunt reprezentate de stufarişuri păpurişuri, pajişti mezofile, halofile şi xerofile, păduri de sălcii (Salix sp.) şi tufărişuri de Tamarix ramosissima. În prezent, stufărişurile şi păpurişurile ocupă 1847 ha, acestea iniţial acoperind şi suprafaţa pepinierei stuficole (1092ha).

Suprafaţa totală acoperită de aceast tip de vegetaţie este de peste 45% din suprafaţa zonei. Stufărişurile, pe soluri organice şi psamosoluri turboase, ocupă suprafeţele inundate mai mult

de 6 luni pe an, stufărişurile pe soluri gleice şi păpurişurile cu stufărişuri se află pe suprafeţele inundate 3-6 luni pe an, în timp ce pajiştile mezofile şi cele halofile sunt inundate mai puţin de 3 luni pe an.

Modificările regimului hidrologic şi lucrările de construcţie a eleşteelor şi bazinelor piscicole au determinat schimbări majore ale covorului vegetal din incintă.

Astfel, cele mai afectate au fost suprafeţele acoperite cu stuf (Tabel nr. 2) care iniţial acopereau 73,41% din suprafaţa incintei şi care în prezent acoperă numai 40,71% din suprafaţa totală.

Tabel nr. 2 . Evoluţia suprafeţelor stuficole sub influenţa impactului antropic Starea de dupa

constructia elesteelor

Starea iniţială Diferenţe

ha % ha % ha % Stuf pe soluri gleice turboase şi turbe

683 16.89 683 16.89 0 0.00

Stuf pe soluri gleice 167 4.13 1762 43.58 1595 39.45 Stuf pe psamosoluri 472 11.67 523 12.94 51 1.26 Total stufărişuri 1322 32.69 2968 73.41 1646 40.71

163

Pajiştile halofile s-au extins pe 41 ha, suprafaţă care anterior lucrărilor de amenajare a fost acoperită cu stufărişuri. Vegetaţia de pe zonele depresionare a fost cea mai afectată de intervenţiile antropice. Schimbări nesemnificative sau nule (Tabel nr. 3) au fost observate la vegetaţia de pajişti mezofile şi xerofile, şi la vegetaţia arbustivă şi forestieră, vegetaţie situată în zona de bordură a incintei şi pe cote de teren relativ mai ridicate.

Tabel nr. 3 Evoluţia covorului vegetal sub influenţa impactului antropic

Starea actuală Starea iniţială Diferenţe ha % ha % ha % Stuf pe soluri gleice turboase şi turbe

683 16,89 724 17,91 41 1,01

Stuf pe soluri gleice 167 4,13 1721 42,57 1554 38,44 Stuf pe psamosoluri 472 11,67 523 12,94 51 1,26 Păpură + stuf 525 12,99 225 5,57 - 300 - 7,42 Pajişti halofile 59 1,46 18 0,45 - 41 - 1,01 Pajişti mezofile 148 3,66 148 3,66 0 0,00 Pajişti xerofile 395 9,77 395 9,77 0 0,00 Păduri de sălcii 90 2,23 90 2,23 0 0,00 Plantaţii cu plop, salcie şi frasin

8 0,20 8 0,20 0 0,00

Tufărişuri cu Tamarix ramosissima

159 3,93 159 3,93 0 0,00

Total 4043 100,00 4043 100,00 0 0,00 3.4.2.3. Evaluarea stării de degradare a regimul hidrologic

Regimul hidrologic iniţial era corelat cu nivelurile Dunării, în prezent acesta fiind parţial controlat prin călugări. La niveluri mari ale apelor Dunării, călugării se deschid pentru a permite apei să pătrundă prin canalele artificiale, în zonele depresionare ale incintei. Când nivelurile apelor Dunării încep să scadă călugării se închid menţinându-se astfel, în incintă, un nivel al apei mai ridicat decât cel din Dunăre.

Dacă s-ar respecta acesta practica, funcţiile ecologice ale incintei ar fi parţial menţinute şi s-ar reface covorul vegetal iniţial.

Influenţa antropică a avut drept scop amenajarea în interes stufo-piscicol a ostrovului Sarica-Ceamurlia.

Lucrările de modernizare a amenajării piscicole au necesitat construirea de canale pentru alimentarea bazinelor şi eleşteelor, a căror suprafaţă însumează 213 ha. Pentru construirea eleşteelor şi bazinelor de creştere a puietului de peşte, s-au defrişat de vegetaţie, nivelat şi scarificat, 1092 ha. Suprafaţa totală amenajată însumează 1305 ha, ceea ce reprezintă 32,28 % din suprafaţa totală a incintei. Suprafeţele cu luciu de apă proiectate însumează 1337 ha din care 32 ha reprezintă suprafaţa lacurilor din incintă.

164

CONCLUZII 1. Principalul factor disturbator în cazul amenajării piscicole Sarica-Ceamurlia este factorul hidrologic.

Menţinerea unui regim hidrologic nesatisfăcător pentru amenajări piscicole (nivel mediu de apă mai mic de 1,0 m adâncime faţă de un nivel optim de 1,5 - 2,0 m) nu va permite obţinerea unor suprafeţe mari cu luciu de apă, necesar unei exploatari piscicole rentabile.

2. În urma îndiguirii şi a unei exploatări piscicole defectuoase, perioada de inundare a terenurilor

constituite din soluri gleice şi psamosoluri mlăştinoase s-a scurtat. Schimbarea regimului hidrologic natural a determinat schimbările din structura vegetaţiei şi modificări fizico-chimice ale solurilor dintre care cea mai importantă este evoluţia spre salinizare.

3. Modificarea regimului hidrologic a determinat şi modificarea faunei piscicole şi ornitologice.

În cazul amenajării piscicole Sarica-Ceamurlia, schimbarea factorului hidrologic a avut

următoarele consecinţe: • creşterea salinizării solurilor; • reducerea schimbului de ape cu zonele înconjurătoare; • reducerea habitatelor pentru păsări; • schimbări în structura vegetaţiei; • întreruperea circulaţiei peştilor din zonele învecinate spre incintă unde aveau condiţii optime de

reproducere; • pierderea materiei organice prin mineralizare; • stoparea rolului de filtrare a sedimentelor şi nutrienţilor care intrau odată cu apa de inundaţie.

3.4.3. Identificarea deficienţelor cu care se confruntă amenajările piscicole ineficiente productiv

Deficienţele cu care se confruntă actualmente amenajările piscicole din Delta Dunării decurg din specificul tehnologiilor de creştere a peştelui utilizate, starea actuală a eleşteelor, a obiectivelor hidroameliorative şi de exploatare (staţii de pompare, reţeaua de alimentare cu energie electrică, staţii de reproducere artificială, călugări, canale drenoare).

Suprafeţele concesionate în vederea exploatării lor prin piscicultură sunt cuprinse în 27 de amenajări (din cele 30 existente pe teritoriul Deltei Dunării şi a complexului lacustru Razim-Sinoe). În urma constatărilor şi analizelor pe teren precum şi a preluării datelor tehnico-economice din seturile de chestionare privind evaluarea stării actuale a suprafeţelor cu folosinţă piscicole concesionate, au fost identificate deficienţele referitoare la obiectivele ameliorative şi de exploatare, pe baza acestora fiind formulate câteva caracteristici generale ale modului de funcţionare ale acestor amenajări piscicole.

Se poate constata că aceste amenajări se confruntă cu o gamă largă de deficienţe de natură tehnică, organizatorică sau de management, care fac dificilă demararea sau materializarea proiectelor concesionarilor de exploatare piscicolă a acestor incinte.

În Caietul de sarcini elaborat de Consiliul Judeţean Tulcea în vederea încheierii contractelor de concesionare sunt prevăzute condiţii specifice : Societăţile comerciale care au concesionat suprafeţe cu folosinţă piscicolă din cadrul amenajărilor piscicole din Delta Dunării sunt obligate să asigure folosirea permanentă şi continuă a bunurilor concesionate conform destinaţiei lor, să valorifice potenţialul productiv al acestora la nivelul capacităţii de suport şi să le exploateze conform normelor tehnologice specifice activităţii de piscicultură.

De asemeni, este obligat să respecte condiţiile de mediu impuse de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi de alte organisme de reglementare, să nu provoace prejudicii mediului şi schimbări în domeniul ecologic.

165

Beneficiarii acestor terenuri nu sunt în marea majoritate apţi din punct de vedere tehnic, financiar şi managerial să valorifice aceste bunuri concesionate, o dovadă fiind şi rezultatele economice modeste. Suprafeţe cu folosinţă piscicolă nu sunt exploatate în totalitate, cu consecinţe negative asupra potenţialului productiv al acestor terenuri. Datorită privatizării lente şi a statutului juridic incert al terenurilor, nivelul investiţiilor este redus.

Suprafeţele bazinelor sunt mari, fapt care duce la costuri de întreţinere, exploatare şi modernizare ridicate.

Astăzi, cu o tehnologie care nu este bine pusă la punct, utilizând costuri la nivelul producţiei, fără o planificare obligatorie, folosind parţial apa pompată, pescuitul parţial, hrană artificială puţină, personal insuficient, piscicultura poate fi profitabilă doar în unele ferme. Aşa cum s-a specificat şi în studiul efectuat în 2005, în marea majoritatea amenajărilor piscicole se constată un proces continuu de extindere a vegetaţiei emerse şi de reducere a luciului de apă, ajungându-se ca în anul 2000 să se înregistreze o acoperire a bazinelor de 80 – 100 % : Ceamurlia I-II, Dunavăţ I-II, Enisala, Obretin I, Perişor, Periteaşca sau amenajări cu eleşteele lăsate complet pe uscat : Maliuc, Stipoc, Carasuhat, Grădina Olandezului, Obretin II, Rusca. Comparându-se hărţile digitizate ale eleşteelor amenajărilor piscicole şi ale luciilor de apă din aceste bazine, pentru anul 1975, respectiv 2000, s-a înregistrat o scădere dramatică a luciului de apă a eleşteelor : de la cca 62 % în 1975, la cca 25 % în 2000 (Fig. nr. 1). În amenajările unde există preocuparea de a se aplica cu stricteţe tehnologiile piscicole utilizate în mod curent – Sarinasuf, Murighiol, Sabangia, Tauc, Topraichioi - suprafeţele acoperite cu vegetaţie dură nu depăşesc 25-30%.

Fig. nr. 1

28717,3 ha

17785,1 ha

7219,3 ha

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

Gradul de acoperire cu vegetaţie emersă a suprafeţelor amenajărilor piscicole în 1975 comparativ cu anul 2000

Supraf. tot. amenaj. piscicole analizate în 1975Total luciu apa anul 1975Total luciu apa anul 2000

ha

61,93%

25,14%

100,00%

Rezultatele studiilor şi cercetărilor efectuate în cadrul proiectului de monitoring al amenajărilor

piscicole existente pe teritoriul Deltei Dunării au scos în evidenţă câteva caracteristici generale, aplicabile cvasitotalităţii agenţilor economici care au concesionat terenuri exploatabile piscicol :

• Marea majoritate a societăţilor comerciale care au concesionat terenuri în amenajările luate în studiu

nu urmăresc respectarea obiectivelor prevăzute în caietele de sarcini, obligatorii pentru derularea contractelor de concesionare. Multe dintre aceste societăţi comerciale utilizează terenul amenajărilor piscicole pentru agricultură şi creşterea animalelor, pentru etapele viitoare, concesionarii vizând utilizarea terenurilor în aceleaşi scopuri.

166

• Numai societăţile comerciale care au concesionat terenurile aparţinând amenajărilor piscicole amplasate în vecinătatea Lacului Razelm (Sarinasuf, Sabangia, 6 Martie, Lunca), au realizat deja o serie de investiţii în obiective hidroameliorative şi de exploatare pentru punerea lor în funcţiune, în vederea aplicării tehnologiilor de creştere a peştelui, valorificând prin piscicultură, agrement, pescuit sportiv şi pescuit în regim liber de inundaţie în proporţie de peste 65 % din suprafaţa productivă, cu perspectiva de a ajunge la parametrii de producţie pentru care au fost proiectate

• În ordinea frecvenţei şi importanţei lor, se pot diferenţia următoarele categorii de deficienţe de ordin tehnic înregistrate în exploatarea incintelor piscicole concesionate din Delta Dunării :

- acoperire eleştee cu vegetaţie dură (stuf, papură, rogoz) - diguri de centură şi de compartimentare deteriorate sau tasate datorită circulaţiei necontrolate

sau a infiltrării apei - canale de alimentare, de evacuare, drenoare şi gropi de pescuit colmatate - instalaţii hidrotehnice (călugări de alimentare–recirculare, deversoare, staţii de reproducere

artificială) deteriorate sau dezafectate - staţii de pompare dezafectate, agregate de pompare nefuncţionale - reţele de alimentare cu energie electrică interioare şi exterioare dezafectate sau debranşate - eleştee amplasate pe terenuri sărăturate sau turboase - cote ridicate ale platformei eleşteelor datorate colmatării eleşteelor sau cu panta de scurgere

neadecvată - cantoane, magazii furaje, hale ambalare peşte degradate - mijloace ineficiente de limitare sau îndepărtare a păsărilor ihtiofage

• Dintre societăţile care utilizează eleşteele concesionate pentru piscicultură, doar câteva populează bazinele pepinierelor cu cantităţi mici de material biologic, aceste cantităţi neregăsindu-se, scriptic, în producţia de peşte de consum.

• Se constată din partea celor mai mulţi concesionari de a valorifica potenţialul piscicol al eleşteelor prin utilizarea acestora pentru activităţi recreative, în special de pescuit sportiv.

• Amenajările piscicole propuse a fi supuse lucrărilor de reconstrucţie ecologică prezintă deficienţe tehnice majore : canalele drenoare prezintă un grad înalt de colmatare, staţiile de pompare sunt dezafectate, amenajările sunt deconectate de la reţeaua de energie electrică, constatându-se faptul că societăţile comerciale concesionare nu sunt interesate în producerea de peşte. Suprafaţa luciului de apă din eleştee este mult diminuată datorită invadării acestora cu vegetaţie emersă, stuf, papură, bazinele fiind acoperite în proporţie de 40 – 100 %.

Din situaţia datelor tehnice existente, a evidenţelor contabile ale agenţilor economici ce valorifică incintele amenajate, analizând parametrii tehnici pentru aprecierea evoluţiei generale a amenajărilor, a funcţionalităţii lucrărilor hidrotehnice, a aplicării tehnologiilor specifice piscicole, incintele piscicole concesionate din Delta Dunării pot fi evaluate – după actualizarea efectuată în anul 2007 - ca aparţinând următoarelor trei categorii distincte (Tabel nr. 1 şi Fig. nr. 2) :

Tab. nr. 1. Clasificarea amenajărilor piscicole din Delta Dunării după criteriul gradului de funcţionabilitate

Amenajări funcţionale

Amenajări cu deficienţe Amenajări nefuncţionale

(propuse pentru lucrări de reabilitare a infrastructurii)

(pretabile pentru lucrări de reconstrucţie ecologică)

1. Sarinasuf 2. Murighiol I (242 ha) 3. Iazurile I-II (513

1. Litcov (400 ha) 3. Iazurile III (941 ha) 4. Enisala 5. Chilia II Hreblea (114

1. Maliuc 2. Rusca 3. Chilia I (1 140 ha) 4. Popina

167

ha) 4. 6 Martie 5. Lunca I-II (779 ha) 6. Babadag 7. Tauc 8. Dranov-Ghiol 9. Chilia II (Hreblea) 10. Topraichioi 11. Sabangia 12. Chilia I (1090 ha) 13. Litcov (300ha)

ha) 6. Lunca I-II-III (277 ha)

5. Stipoc 6. Ceamurlia I-II 7. Obretin I-II 8. Enisala (92 ha) 9. Carasuhat II 10. Grădina Olandezului 11. Dunavăţ I-II 12. Perişor 13. Periteaşca 14. Murighiol (2 018 ha) 15. Holbina I-II

Total : 11 875 ha Total : 1 824 ha Total : 29 515 ha 3.4.4.Factori biotopici relevanţi pentru amenajările piscicole 3.4.4.1. Evaluarea nivelului de eutrofizare din eleşteele amenajărilor piscicole

Între organismele acvatice şi mediul ambiant există o strânsă corelaţie, un schimb permanent de substanţă şi energie, factorii abiotici şi biotici ce caracterizează mediul ambiant acţionând asupra peştilor în mod direct . În cazul când factorii de mediu înregistrează valori sub sau peste limitele normale, adecvate satisfacerii cerinţelor fiziologice ale peştilor, dacă nu se produce moartea, apar stări anormale, de stress, caracterizate prin modificări morfo-fiziologice şi scăderea rezistenţei peştilor, favorizând declanşarea îmbolnăvirilor. Din acest punct de vedere, urmărirea evoluţiei calităţii apei Deltei Dunării - care sub aspect ecologic constituie un complex de ecosisteme naturale sau antropizate aflate în strânsă interdependenţă - devine un obiectiv prioritar pentru acvacultură, deci pentru creşterea peştelui din Delta Dunării, activitate cu o pondere însemnată în economia acestei zone.

Metodele utilizate în piscicultură pentru creşterea intensivă a peştelui (în pepiniere sau crescătorii vara a II-a şi a III-a), în derularea anuală a fazelor lor, reclamă utilizarea unor procedee de lucru dar mai ales a unei surse de apă care să contribuie la crearea unor condiţii optime creşterii peştelui şi obţinerii unor producţii conforme tehnologiei aplicate.

Eleşteele piscicole prezintă o apă relativ stagnantă, influenţând atât solul, prin procedeele de adsorbţie ce au loc la nivelul acestuia, devenind o permanenţă în aceste bazine piscicole, cât şi elementele lanţului trofic, prin acumularea acestor reziduuri, până la ultima verigă, peştele.

Canalele de alimentare-evacuare ale amenajărilor piscicole sunt artere hidrografice scurte care vehiculează apa între eleşteele piscicole şi emisar (Dunărea sau reţeaua de canale naturale). Depăşirea limitelor admise pentru apele de suprafaţă a acestor compuşi chimici are o influenţă nefastă asupra florei şi faunei acvatice, acţionând asupra proceselor de metabolism, dezvoltare, hrănire şi înmulţire a organismelor. Gradul de impurificare a apelor de suprafaţă urmează, în general, curbe ascendente sau descendente funcţie de variaţia anuală a regimului hidrologic, nivelele foarte scăzute influenţând nefavorabil ecosistemele acvatice ale Deltei Dunării. Se poate aprecia faptul că deşi reţeaua hidrografică a Deltei nu este supusă unui proces intens de poluare, care să acţioneze prin fenomene ca mortalităţi în masă a populaţiei ihtiofaunistice, are totuşi o acţiune directă asupra condiţiilor de nutriţie a peştilor, asupra eclozării şi supravieţuirii puietului de peşte.

În vederea stabilirii condiţiilor de mediu în care funcţionează ecosistemele acvatice din amenajările piscicole în care se aplică tehnologiile de creştere a peştelui, s-a efectuat o evaluare a nivelului de eutrofizare a apei din eleşteele funcţionale, analizându-se caracteristicile hidrochimice din câteva amenajări piscicole din Delta Dunării.

168

Pentru aprecierea gradului de eutrofizare a apei din bazinele acvatice studiate au fost luaţi în consideraţie cei 5 indicatori principali de calitate, caracteristici procesului de eutrofizare : acidifierea (pH), oxigenul, conţinutul de nutrienţi, poluanţi toxici (metale grele) şi suspensiile.

În perioada 24 iulie - 28 septembrie 2007, s-au prelevat probe de apă dintr-un număr de 13 amenajări piscicole, analizându-se eşantioane de apă din eleşteele de creştere a puietului sau a peştelui de consum, eleştee aflate în exploatare şi care utilizează tehnologiile curente de creştere a peştelui pentru vara I-a sau a II-a, datele tehnice ale eleşteelor luate în studiu fiind prezentate în Tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2. Caracteristicile tehnice ale eleşteelor supuse studiului eutrofizării apei (2007)

Nr. crt.

Amenajarea piscicolă

Eleşteul Supraf. ha

Tehnologia utilizată

Categ. de peşte

Furajare Îngrăş. chimice

1. AP Tauc EC 1 238 CC crap + fito da da 2. AP Topraichioi EC 220 CP+CC crap + fito nu nu 3. AP Lunca I EC 2 378 CC crap + fito nu nu 4. AP Lunca III EC 6 48 CC crap + fito da da 5. AP 6 Martie EC 1 510 CC crap + fito nu nu 6. AP Babadag - 1 800 CC crap + fito nu nu 7. AP Sabangia EC 9 66 CC crap + fito da nu 8. AP Iazurile II EC 4 136 CP crap + fito da nu 9. AP Sarinasuf ECo+ 1 34 CC crap + fito da da 10. AP Sarinasuf Bex 1 1 CC crap + fito da da 11. AP Sarinasuf Bex 2 1 CC crap + fito da da 12. AP Murighiol Eco 1 26 CC crap + fito da nu 13. AP Litcov EC 1 135 CP+CC crap + fito da da 14. AP Litcov EC 2 125 CP+CC crap + fito da da 15. Perişor EC 1 333 EL specii

diverse nu nu

16. Dranov BI 1 25 CC crap + fito nu nu 17. Obretin II EC2 580 EL specii

diverse nu nu

* CP - creştere puiet (vara I-a) CC - creştere peşte consum (vara a II-a) EL - exploatare liberă În privinţa principalilor indicatori analizaţi - pH, oxigen dizolvat, CBO5, nutrienţi (amoniu, azotiţi, azotaţi, ortofosfaţi solubili, fosfor total), metale grele, suspensii - ce caracterizează condiţiile de calitate a apelor de suprafaţă corespunzătoare cerinţelor de desfăşurare a proceselor biologice, conform Normativelor indicatorilor apelor de suprafaţă nr. 161/2006 şi Normelor tehnice privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole, emise prin Hotărârea Guvernului nr. 202/2002. În Tabelul nr. 3 sunt prezentaţi principalii parametri hidrochimici determinaţi în cele 13 staţii fixe de prelevare a apelor din amenajările piscicole. În general, parametrii analizaţi s-au încadrat între limitele maxime admisibile pentru apele cuprinse în categoriile de calitate a II-a şi a III-a.

a) Reacţia apei (pH) a înregistrat valori normale faţă de valorile limite admisibile cuprinse între 6,5 - 8,5, valoarea maxima fiind înregistrată în A.P. Obretin II. Eleşteul nefiind conectat la o sursă de recirculare a apei s-a constatat şi un fenomen intens de eutrofizare a apei.

169

b) Oxigenul dizolvat a avut valori ridicate, cuprinse între 8,12 mg / l (AP Murighiol) şi 13,88 mg / l (AP Perişor), faţă de limitele optime de 7 - 12 mg /l, deci oxigenarea apei nu a înregistrat deficienţe.

c) Consumul biochimic de oxigen (CBO5), indice ce caracterizează încărcarea apei cu bacterii consumatoare de oxigen, nu a înregistrat, în general, valori care să depăşească limita admisibilă de 7 mg / l, în bazinul experimental Bex 1 Sarinasuf având o valoare cu puţin peste cea admisibilă – 7,89 mg /l (luna septembrie).

d) În privinţa valorilor compuşilor cu N şi P - amoniu, nutrienţi - ce caracterizează condiţiile de calitate a apelor de suprafaţă corespunzătoare cerinţelor de desfăşurare a proceselor biologice, acestea nu au depăşit limitele admisibile pentru apele de suprafaţă, pentru categoria a III-a de calitate : amoniu (N-NH4 +) – 1 mg/l ; azotiţi (N-NO2

-) - 0,1 mg/l ; azotaţi (N-NO3-) - 10 mg/l ; ortofosfaţi solubili (P-PO4

-) - 0,5 mg / l ; fosfor total (Pt) - 1 mg/l.

În amenajările piscicole, valorile azotului anorganic nu au depăşit limita de 1 mg/l, valorile înregistrate variind între 0,183 mg / l (A P Topraichioi) şi 0,936 mg / l (A P Litcov EC 1); de asemenea, azotaţii nu au depăşit în nici un bazin valoarea maximă admisibilă de 10 mg/l.

Azotiţii au fost sub limita admisibilă, cu excepţia eleşteului EC1 Litcov, unde s-a înregistrat valoarea record de 0,261 mg/l. Fosfaţii şi fosforul total au avut valori cu mult sub limitele maxime admise.

e) Suspensiile au înregistrat valori peste limita admisă, de 25 mg/l (cu excepţia A.P. Topraichioi), datorită, în principal turbulenţei apei provocată de condiţiile meteorologice nefavorabile (vânt puternic).

f) Din analiza celor doi parametri din grupa metalelor grele, se constată faptul că în apa amenajărilor piscicole luate în studiu, concentraţiile acestora nu depăşesc limitele admisibile, depăşiri ale limitelor maxime admise înregistrându-se la elementele cupru şi zinc (valori admise, în mg/l : Cu - 0.05; Zn - 0.03) la AP 6 Martie (0,19 mg/l la Cu şi 0,18 mg/l la Zn).

Sintetizând valorile acestor indicatori de calitate se poate aprecia că apele amenajărilor piscicole luate în studiu au un grad de eutrofizare în lunile iulie şi septembrie ce se încadrează în clasa apelor oligotrofe şi mezotrofe, apa evacuată din eleştee în reţeaua hidrologică naturală a Deltei la vidarea bazinelor în vederea pescuitului de recoltă neavând o încărcare mare în elemente nocive biotopurilor (amoniu, amoniac, azotiţi, precum şi diferiţi compuşi de descompunere), care să contribuie la degradarea ecologică a mediului natural învecinat.

Amenajările piscicole din Delta Dunării se confruntă cu aspecte negative în privinţa aplicării tehnologiilor clasice de creştere a peştelui : lipsa unei elementare recirculări a apei din eleştee, administrarea furajelor, îngrăşămintelor chimice / organice fără respectarea unui calendar de termene sau a unor condiţii hidrologice şi hidrobiologice minime (nivel de apă pe platforma eleşteelor, grad înalt de invadare cu macrofite acvatice, neefectuarea analizelor chimice ale apei), toate acestea ducând la înrăutăţirea condiţiilor de mediu propice unor interrelaţii optime a componentelor ecosistemice. Actualmente, în majoritatea amenajărilor piscicole din Delta Dunării unele etape strict necesare aplicării corecte a tehnologiilor piscicole curente sunt eliminate, astfel încât cele mai multe amenajări practică o piscicultură în regim semidirijat sau chiar o creştere a peştelui în regim natural, cu o simplă inundare gravitaţională în primăvară prin practicarea unor breşe în digurile de contur, eliminându-se fazele de administrare a amendamentelor, furajelor, clorinării etc. Evident că şi accesul de substanţe poluante sau reziduale din mediul înconjurător este mult facilitat. Este necesară efectuarea operaţiunilor de recirculare a apei, recirculare care prin crearea unui curent minim al apei ce traversează bazinele piscicole contribuie la introducerea acestora în circulaţia generală a apelor aflate în regim liber de inundaţie, situaţie ce duce la diminuarea impactului antropic. Sinteza deficienţelor de ordin tehnic identificate în funcţionarea amenajărilor piscicole concesionate în Delta Dunării este prezentată în tabelul de mai jos.

170

Tab. nr. 3. Deficienţele de ordin tehnic identificate în funcţionarea amenajărilor piscicole concesionate în Delta Dunării Nr. crt.

Denumirea amenajării

piscicole

Supraf. concesionată

(ha)

Categorii de deficienţe tehnice sau de infrastructură

1. Babadag 1 800 - diguri degradate (90 %) datorită solurilor turboase

2. Carasuhat II 220 - eleşteele nefuncţionale, acoperite cu vegetaţie - staţie de pompare dezafectată - diguri degradate - reţeaua electrică dezafectată - canale drenoare cu un înalt grad de colmatare

3. Ceamurlia I 2 900 - canale drenoare colmatate - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (80 %) - staţii de pompare dezafectate - diguri şi instalaţii hidrotehnice degradate

4. Ceamurlia II 600 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (50 %) - staţii de pompare dezafectate - diguri şi instalaţii hidrotehnice degradate - canale drenoare colmatate

5. Chilia I 1 084 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (30-70 %) - staţia de reproducere artificială nefuncţională - staţii de pompare dezafectate - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - terenuri sărăturate

6. Chilia II (Hreblea)

58 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (30 %) - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate (50 %) - unele staţii de pompare descompletate

7. Dranov-Ghiol 2 270 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) - digul de centură degradat - staţii de pompare dezafectate

8. Dunavăţ I 1 505 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (20 %) - diguri parţial degradate

9. Dunavăţ II 1 575 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) - călugări nefuncţionabili

10. Enisala 420 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (80 %) - canale drenoare colmatate şi canal alimentare parţial colmatat - staţie de pompare defecte - călugări de alimentare – recirculare degradaţi

11. Grădina Olandezului

265 - staţii de pompare dezafectate - deconectare de la reţeaua electrică

12. Iazurile 1-2 513 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) 13. Iazurile 3 448 - diguri de apărare deteriorate (30 %)

- diguri de compartimentare deteriorate (75 %) - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (25 %)

171

- soluri sărăturate (10 %) 14. Iazurile 4 78 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (30 %)

- tasare diguri de compartimentare 15. Litcov 700 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (15 %)

- diguri parţial degradate - soluri turboase şi sărăturate (10 %)

16. Lunca 1 788 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (60 %) - diguri parţial degradate - canale drenoare colmatate (80 %)

17. Lunca 3 236 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate

18. Lunca 4 834 - lipsă îngrăşăminte organice - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (50 %) - canale drenoare colmatate

19. Maliuc 452 - canale drenoare colmatate - lucrări de artă degradate - staţie de reproducere artificială dezafectată - staţii de pompare alimentare-evacuare inutilizabile - reţeaua de alimentare cu energie electrică debranşată

20. Murighiol 242 - călugări de alimentare – recirculare degradaţi (50 %) - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %) - canale de alimentare şi drenoare parţial colmatate

21. Obretin I 2 308 - diguri de compartimentare tasate - canale de alimentare şi drenoare colmatate - staţii de pompare nefuncţionale - staţia de reproducere artificială nefuncţională

22. Obretin II – Ferma 1

67 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (stuf, papură, rogoz) (100 %) - reţelele de alimentare cu energie electrică interioare şi exterioare dezafectate - călugări degradaţi nefuncţionabili - staţii de pompare dezafectate - canale de alimentare şi drenoare colmatate

23. Obretin II – Ferma 2

40 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (90 %) - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - reţelele de alimentare cu energie electrică dezafectate

24. Obretin II – Ferma 3

107 - platforma eleşteelor cu un înalt grad de sărăturare (EC12, EC13)

25. Obretin II – Ferma 4

37 - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - diguri degradate - călugări deterioraţi - reţeaua de alimentare cu energie electrică dezafectată

172

26. Perişor 2 270 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (50 %) 27. Periteaşca 1 709 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (40 %)

- staţii de pompare nefuncţionale 28. Popina 6 176 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură şi vegetaţie

forestieră (salcie, sălcioară) - cote ridicate ale platformei eleşteelor - diguri de compartimentare deteriorate sau ocupate cu vegetaţie forestieră - canale de alimentare, evacuare, drenoare colmatate - staţii de pompare nefuncţionale - staţie de reproducere artificială descompletată şi deteriorată - reţeaua electrică parţial deteriorată

29. Rusca 1 252 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (20-30 %) - eleşteele cu sol turbos şi cu panta de scurgere neadecvată - diguri degradate (80 %) - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - agregate de pompare nefuncţionale - construcţii hidrotehnice (călugări) degradate - cantoane, magazii furaje, hale ambalare peşte degradate - staţii de pompare deteriorate

30. Rusca 3 92 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură - terenuri sărăturate - canal magistral şi canale drenoare colmatate - diguri de compartimentare degradate - staţii de pompare dezafectate

31. Rusca 4 374 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (15 %) - canale drenoare colmatate

32. Rusca 6 446 - eleştee nefuncţionale - canale drenoare colmatate - diguri deteriorate datorită circulaţiei necontrolate - călugări cu uzură avansată - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate

33. Sarinasuf 590 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (50 %) şi vegetaţie submersă (50 %) - diguri deteriorate (25 %)

34. Stipoc 1 344 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură - canale drenoare şi gropi de pescuit colmatate - instalaţii hidrotehnice şi staţie de incubaţie dezafectate - staţii de pompare dezafectate - reţelele de alimentare cu energie electrică dezafectate

35. Tauc 313 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (15 %) - gropi de pescuit colmatate

173

36. Topraichioi 240 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (70 %) - suprafeţe neinundabile (25 %) - diguri parţial degradate - canal de alimentare (lac Babadag) şi drenoare parţial colmatate

37. 6 Martie 1 050 - acoperire eleştee cu vegetaţie dură (25 %) - diguri parţial degradate (10 %)

3.5. Efectele impactului antropic asupra regimului hidrologic si sedimentologic

Multimea de factori antropici care au influentat regimul hidrologic, sedimentologic si de calitate a apei Deltei Dunarii, au produs efecte negative complexe. In continuare se face o prezentare sumara a acestor efecte 3.5.1 Amenajarile hidrotehnice din secolul trecut pentru navigatia maritima pe bratele Deltei Dunarii, au influentat cel mai puternic regimul de scurgere a apei si aluviunilor pe bratele principale si in interiorul Deltei, precum si circulatia costiera a apelor si aluviunilor marine.

S-a produs o crestere de circa 2,5 ori a capacitatii de scurgere a apei si aluviunilor pe bratul Sulina regularizat, care a condus la o schimbare radicala a repartitiei debitelor de apă pe celelalte brate ale Deltei Dunarii.

Datorita amenajarii cu diguri a gurii de varsare in mare a bratului Sulina, s-au produs schimbari profunde ale circulatiei apei si aluviunilor de-a lungul coastei Deltei, la nord si la sud de gura Sulina, care s-au soldat, in cea mai mare parte, cu eroziuni ale tarmului.

Impactul respectiv pe albia bratelor Deltei si pe tarmul marin continua, fiind combinat in prezent si cu alte influente din afara Deltei Dunarii.

Consecinţele negative ale construirii digului Sulina – Sf.Gheorghe, asupra complexului lacustru şi asupra acestei unităţi deltaice În primul rând, întreruperea legăturii cu apele dulci din complexul lacustru şi spălarea, aproape anuală în faza apelor mari de primăvară şi a spălării eflorescenţelor saline rezultate din procesul de evaporare în perioada apelor mici de vară - toamnă, va duce la sărăturarea şi modificarea ecosistemelor pe porţiunea dintre gârla Împuţită şi gârla lui Matei (circa 1 700 ha), situată între dig şi mare. În al doilea rând, blocarea volumului de apă din complexul lacustru până la o cotă ridicată, atinsă numai în faza apelor mari de primăvară, va avea consecinţe în limitarea schimbului de ape, reducerea debitului de primenire şi deci stocarea poluanţilor, a nutrienţilor (fosfaţi, azotaţi), a hidrogenului sulfurat de sub plaur un timp mai îndelungat şi în cantităţi mai mari, cu consecinţe dăunătoare, adică intensificarea eutrofizării, a degradării calităţii apei şi aşa destul de precară (pe circa 16 300 ha). Prin eutrofizarea mare are loc reducerea şi chiar dispariţia populaţiilor de macrofite din perimetrul acvatic şi cel palustru. Acumularea unor volume sporite de apă în spaţiul depresionar Roşu – Puiu, asociată creşterii nivelului general al apei, a avut drept consecinţă inundarea grindurilor joase din complexul Caraorman şi imposibilitatea utilizării lor pentru păşunat; fenomenul a fost imediat resimţit şi reclamat de locuitorii din Caraorman.

174

Acelaşi fenomen se pare că afectează negativ şi unele specii arboricole din rezervaţia Caraorman, ridicarea nivelului freatic ducând la uscarea unor arbori. Exceptând implicaţiile negative ale realizării digului amintit, configuraţia actuală a sistemului circulaţiei apei în această unitate este corespunzătoare din punct de vedere ecologic. Punctele nodale, nevralgice, le constituie canalele: Crişan – Caraorman, Filatului şi Uzlina prin implicaţiile colmatării în zonele limitrofe (lacurile Uzlina, Gorgovăţ, dar şi Roşuleţ, Roşu etc). O a doua consecinţă de ordin hidrologic ca urmare a deschiderii canalului Crişan - Caraorman o constituie reorganizarea fluxurilor hidrice în sensul deplasării ponderii scurgerii în depresiunea Roşu -Puiu dinspre canalul Litcov - Caraorman spre nord, pe axa canalelor Vătafu şi Iacob cu revenire spre lacul Roşu prin depresiunea Lumina.

Benefică în alimentarea cu apă a compartimentului vestic al unităţii este redeschiderea canalului Litcov, contracarând astfel impactul negativ al canalelor Filat şi Uzlina. 3.5.2. Amenajările piscicole, stuficole şi agricole executate in trecut si recent in Delta Dunarii, au influentat nefavorabil circulatia apei si aluviunilor in lungul Dunarii maritime, a bratelor principale ale Deltei si in interiorul Deltei Dunarii. Impactul incintelor indiguite, a avut ca efect cresterea nivelurilor pe traseele bratelor principale.

3.5.3 Construirea retelei interioare de canale pentru navigatia in interiorul Deltei Dunarii fara fundamentare hidrologica, a condus la o circulatie haotica a apei pe intregul cuprins al Deltei, cu repercursiuni negative de supraalimentare cu apa si tranzit rapid al apei prin interiorul Deltei Dunarii. 3.5.4. Amenajarile hidrotehnice agricole din amonte de Delta (indiguirile si irigatiile) – au produs un impact negativ asupra scurgerii apelor Dunarii prin albie, determinând modificari ale regimului de scurgere a apei, cresterea duratei de scurgere a acestora la nivele mari si cresterea volumelor de apa scursa.

O reducere sensibila a scurgerii de apa pe Dunare, se produce in lunile de vara-toamna cand cresc folosintele de irigare agricola.

3.5.5 Amenajarile hidroenergetice si de navigatie pe albia Dunarii - au avut ca efect, modificarea regimului de scurgere, in aval, a apei si aluviunilor, producând un regim pulsatoriu al vitezelor de scurgere a apei si o reducere a debitelor de aluviuni, insotite de eroziuni ale albiei. Diminuarea scurgerii de aluviuni pe Dunare, a avut efecte negative asupra proceselor sedimentologice la gurile Dunarii si asupra proceselor morfologice litorale.

3.5.6. Actiunile tehnologice de chimizare ale agriculturii, de industrializare si de urbanizare a bazinului hidrografic al Dunarii

– s-au repercutat cu efecte puternice de impurificare a apelor Dunarii, cresterea mineralizarii si modificarea compozitiei sarurilor solvite in apa Dunarii.

3.5.7. Exploatarea navelor ca si activitatea de constructii navale - au condus la o puternica impurificare a apelor Dunarii cu produse petroliere şi ape de santină

175

Cap 4. Zonificarea teritoriului Pe teritoriul rezervaţiei există: un oraş: 1. oraşul Sulina şi un număr de 7 comune:

1. comuna Ceatalchioi 2. comuna Pardina 3. comuna Maliuc 4. comuna Crişan 5. comuna C.A.Rosetti 6. comuna Sfântu Gheorghe 7. Chilia Veche

în total 25 localităţi (număr locuitori la nivelul anului 2004): 1. Sulina – cu un număr de 4.708 2. Tudor Vladimirescu – 383 locuitori 3. Pătlăgeanca – 129 locuitori (comuna Ceatalchioi) 4. Sălceni – 43 locuitori (comuna Ceatalchioi) 5. Ceatalchioi – 258 locuitori (comuna Ceatalchioi) 6. Plauru – 67 locuitori (comuna Ceatalchioi) 7. Chilia – Veche – 2870 locuitori (comuna Chilia – Veche) 8. Periprava – 320 locuitori (comuna C.A. Rosetti) 9. Sfiştofca – 163 locuitori (comuna C.A.Rosetti) 10. C.A.Rosetti – 277 locuitori (comuna C.A.Rosetti) 11. Letea – 460 locuitori (comuna C.A.Rosetti) 12. Cardon – 19 locuitori (comuna C.A.Rosetti) 13. Mila 23 – 410 locuitori (comuna Crişan) 14. Crişan – 463 locuitori (comuna Crişan) 15. Caraorman – 492 locuitori (comuna Crişan) 16. Maliuc – 333 locuitori (comuna Maliuc) 17. Ilganii de Sus – 73 locuitori (comuna Maliuc) 18. Partizani – 455 locuitori (comuna Maliuc) 19. Vulturi – 78 locuitori (comuna Maliuc) 20. Gorgova – 142 locuitori (comuna Maliuc) 21. Ilganii de Jos – 88 locuitori (comuna Nufăru) 22. Băltenii de Jos – 98 locuitori (comuna Mahmudia) 23. Uzlina – 4 locuitori (comuna Murighiol) 24. Sfântul Gheorghe – 1064 locuitori (comuna Sfantu Gheorghe) 25. Pardina – 787 locuitori (comuna Pardina)

176

4.1. Utilizarea terenurilor; bilanţ teritorial, inclusiv terenurile cu destinaţie specială

Din punct de vedere administrativ, Delta Dunării este situată în întregime în jud. Tulcea. Datorită condiţiilor fizico-geografice, populaţia şi aşezările omeneşti au numeroase particularităţi:

• densitatea populaţiei are valori reduse, fiind de 5,4 loc./kmp, descrescând de la nord-est spre sud;

• populaţia estimată la 12 864 (Recensământul populaţiei la 1 ianuarie 2005) este concentrată în 25 de aşezări umane, situate în lungul braţelor fluviului (ex. Crişan) sau pe grinduri (ex: Letea, Caraorman, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche).

Din punct de vedere al statutului juridic, peste 80% din terenurile Rezervaţiei aparţin domeniului public de interes naţional fiind administrate de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării, restul suprafeţei fiind domeniul public de interes local (circa 19%) şi privat.

Caracterul eterogen al solurilor, relieful, condiţiile climatice şi hidrologice din Delta Dunării au avut un rol major în utilizarea terenurilor în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi au condus la producerea unei game largi de bunuri şi servicii.

Metodologiile utilizate actualmente în Uniunea Europeană pentru obţinerea de estimări a modului de utilizare a terenului precum şi ale suprafeţelor agricole pe culturi, sunt orientate către realizarea de anchete-cadru.

Metodologia LUCAS (Land Use Cover Area Frame Survey – http://forum.europa.eu.int/irc/dsis/landsat/info/data/index.htm), realizată de Eurostat, îmbină tehnici de teledetecţie şi cercetare directă în teren şi constituie un suport decizional standardizat, care a fost adaptat şi aplicat în România, respectiv teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în scopul modernizării şi diversificării metodelor de determinare statistică a datelor privitoare la suprafaţa terestră.

Unitatea primară de eşantionare (UPE) cerută de metodologie este constituită dintr-un dreptunghi cu suprafaţa de 90 ha, lungimea de 1500 m şi lăţimea de 600m, în interiorul căreia sunt distribuite regulat cele 10 Unităţi Secundare de eşantionare (USE) materializate prin puncte (Fig. 1). Fiecărei USE îi corespunde deci o suprafaţă de 9 ha, ceea ce presupune o distanţă între USE egală cu 300 m. Unitatea Secundară de Eşantionare (USE) trebuie identificată în teren cu precizia cerută de metodologie şi clasificată, atât în ceea ce priveşte ocuparea terenului (acoperirea fizică a suprafeţei terestre) cat şi ceea ce priveşte utilizarea terenului (funcţia socio-economică a acelei acoperiri).

În urma Anchetei statistice privind utilizarea terenului (ASUT) pentru anul 2005, se constată că din totalul suprafeţei existente la nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, 75% revine suprafeţelor acoperite de ape şi terenurilor umede (v. Tabelul 1), urmate de terenurile arabile şi culturile permanente cu un procent de aproximativ 14% . Menţionăm că suprafaţa analizată statistic exclude zona tampon marină de 103.000 ha. Precizia estimărilor (coeficientul de variaţie) principalelor culturi la nivel naţional şi de regiune de dezvoltare, se încadrează în intervalul 5% - 10%

177

Figura 1 – Localizarea spaţială a unităţilor primare de eşantionare şi a unităţilor secundare de eşantionare din RBDD - Sursa Proiect ASUT 2005, Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005

178

Tabelul 1 - Situaţia suprafeţelor principalelor clase de acoperire a terenului utilizat, la nivelul RBDD în anul 2005

Suprafaţa ocupată Cod grupă CLASE ACOPERIRE TEREN

- ha - % A 1 2

Teren artificial (exclusiv sere şi solarii) 6060 1.24 A o Sere şi solarii 0 0.00

Teren arabil şi culturi permanente din care: 67064 13.71 • Teren arabil 64236 13.13

o Cereale 21008 4.29 o Culturi rădăcinoase, inclusiv cartofi 0 0 o Culturi industriale nepermanente 10908 2.23 o Leguminoase pentru boabe, legume, flori 0 0 o Păşuni temporare artificiale 2424 0.50 o Teren necultivat 29896 6.11

CLASE ACOPERIRE TEREN ha - % • Culturi permanente 2828 0.58

o Pomi şi arbuşti fructiferi 0 0

B

o Alte culturi permanente (vii, pepiniere, culturi ind.) 2828 0.58 Teren împădurit (inclusiv arbuşti utilizaţi forestier) din care: 22220 4.54

o Teren împădurit incluzând păşuni utilizate agricol 10908 2.23 C o Teren împădurit utilizat forestier 11312 2.31

Teren cu arbuşti din care: 3636 0.74 o Teren cu arbuşti utilizat agricol 3232 0.66 D o Teren cu arbuşti neutilizat sau cu alte utilizări 404 0.08

Păşuni permanente din care: 33128 6.77 o Păşuni permanente utilizate agricol 31108 6.36 E o Păşuni permanente neutilizate agricol 2020 0.41

Teren fără vegetaţie din care: 7272 1.49 o Teren fără vegetaţie neutilizat agricol 7272 1.49 F o Teren agricol fără vegetaţie (ogor şi suprafeţe

tehnice) 0 0 Apă şi teren umed (exlusiv teren inundat) din care: 349864 71.51

o Terenuri umede utilizate agricol 4444 0.91 G o Terenuri acoperite cu apă şi terenuri umede,

neutilizate sau cu alte utilizări 345420 70.60 TOTAL RBDD 489244 100

Sursa: Proiect ASUT 2005, Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005

Pentru a prezenta o percepţie mai clară asupra disponibilităţii terenurilor acvatice şi a celor agricole (ca utilizare a terenurilor din Delta Dunării) raportată la numărul total al populaţiei, s-a calculat indicele de segregare funciară pentru Delta Dunării. Pentru suprafeţele agricole au fost luate în calcul terenurile arabile, culturile permanente, păşunile şi zonele agricole heterogene iar pentru suprafeţele acvatice au fost însumate teritoriile zonelor umede (zone umede interioare şi zone umede exterioare) şi suprafeţele de apă (ape interioare – continentale şi ape maritime). O valoare negativă a indicelui arată o disponibilitate mai mare a

179

terenului acvatic pentru respectiva comună in detrimentul celui terestru (Tabelul 2), de unde poate reieşi si activitatea economica de bază pentru suprafaţa în cauză.

Tabelul 2. Distributia indicilor de segregare funciară pe teritoriul Deltei Dunării

Sursa: Corine Land Cover 2000* Conform Corine Land Cover, unităţile cartografice mai mici de 25 h nu sunt considerate poligoane separate, cum este cazul comunei Sfantu Gheorghe unde suprafaţa de teren agricol este de 20 ha.

Indicele de segragare funciară se calculează după formula următoare:

I sf = Ag/P –A/P, unde: I sf = indice de segregare funciară,

Unitatea Administrativa

Ag=teren agricol

(ha)

A=suprafata acvatica

(ha)

P=populatia totala

ha agr/pers

ha suprafata acvatica/pers

I sf = Ag/P - A/P

Tulcea 13157.2 1645.0 91875 0.14 0.02 0.13 Babadag 3870.7 2421.0 10037 0.39 0.24 0.14 Baia 14599.5 73.5 5024 2.91 0.01 2.89 C. A. Rosetti 192.1 15165.1 1179 0.16 12.86 -12.70 Ceamurlia de Jos 7760.1 7245.9 2620 2.96 2.77 0.20 Ceatalchioi 4921.6 1038.6 752 6.54 1.38 5.16 Chilia Veche 17329.6 31531.8 3606 4.81 8.74 -3.94 Crisan 199.1 33619.6 1414 0.14 23.78 -23.64 Grindu 5963.3 745.4 1582 3.77 0.47 3.30

Isaccea 3637.7 3175.9 5374 0.68 0.59 0.09 Istria 7392.6 8992.1 2634 2.81 3.41 -0.61 Jurilovca 6869.5 21066.0 5184 1.33 4.06 -2.74 Luncavita 14085.7 1386.2 7074 1.99 0.20 1.80 Mahmudia 8928.0 1254.4 4826 1.85 0.26 1.59 Mihai Viteazu 24190.7 10091.9 3337 7.25 3.02 4.23 Maliuc 1405.4 4662.2 1060 1.33 4.40 -3.07 Murighiol 10348.9 64252.1 3778 2.74 17.01 -14.27 Niculitel 3751.1 221.3 4715 0.80 0.05 0.75 Nufaru 4250.0 935.0 2427 1.75 0.39 1.37 Pardina 13900.4 11512.5 712 19.52 16.17 3.35 Somova 5380.3 6377.5 4500 1.20 1.42 -0.22 Sarichioi 10333.3 14037.8 7457 1.39 1.88 -0.50 Sacele 9914.3 4169.5 2233 4.44 1.87 2.57 Sf. Gheorghe 0.0 51280.8 971 0.00 52.81 -52.81 Sulina 524.8 31731.5 4601 0.11 6.90 -6.78 Valea Nucarilor 9683.4 3874.7 3976 2.44 0.97 1.46 Total 202589.2 332507.0 182948 -92.26 Media 2.82 6.37 -3.55

180

Ag = suprafaţa terenului agricol (ha), A = suprafaţa acvatică (ha), P = populaţia totală a comunei.

În urma calculării statistice a indicelui, s-au realizat 4 intervale de valori caracteristice comunelor din Delta Dunării propriu-zisă şi a fost realizată harta disponibilităţii suprafeţelor acvatice şi agricole în Delta Dunării (Figura 2)

Valoarea negativă a indicelui de segregare funciară (-23, -54), prezintă o disponibilitate ridicată a suprafeţelor acvatice în detrimentul celor agricole cultivate, în special în comunele deltei fluvio-maritime (Sfantu Gheorghe, Crişan). Valorile cele mai ridicate de teren agricol-comparativ cu cele acvatice-sunt înregistrate în comunele Pardina respectiv Ceatalchioi ) datorită amenajărilor agricole Pardina şi Sireasa – primele două mari unităţi agricole – care au făcut să dispară întregul peisaj natural în urma lucrărilor de desecare şi nivelare.

181

Figura 2

Din punct de vedere al utilizării terenului, la nivelul RBDD, ponderea suprafeţei agricole utilizată este de 21,6%, conform metodologiei LUCAS, restul de 78,4% revenind terenurilor neagricole (Tabelul 3), a căror clasă principală de acoperire este dată de ape şi zonele umede , urmată de clasa zonelor împădurite (Tabelul 4). Zonele construite reprezintă doar 1, 24% din totalul suprafeţei RBDD

182

Tabelul 3 -Teren agricol şi neagricol, la nivelul RBDD

Suprafaţa(Sf) Clase acoperire teren -ha- % din sf RBDD

A 1 2 Total suprafaţă agricolă utilizată 105848 21.6 Total suprafaţă terenuri neagricole 383396 78.4 Total suprafaţă DDBR 489244 100

Sursa: Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005 Tabelul 4 - Situaţia suprafeţelor principalelor acoperiri ale terenului grupate pe terenuri neagricole, la nivelul RBDD

Terenuri neagricole Suprafaţa(Sf) Clase acoperire teren -ha- % din sf RBDD

A 1 2 Zone construite 6060 1.24 Zone împădurite 22220 4.54 Zone cu arbuşti, neutilizate 404 0.08 Terenuri înierbate 2020 0.41 Teren fără vegetaţie 7272 1.49 Ape şi zone umede 345420 70.60 Total terenuri neagricole 383396 78.36 Sursa: Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005

Conform metodologiei LUCAS, terenurile cu utilizare agricolă însumează o suprafaţă de 105.848 ha şi cuprind ca structură de folosinţă intr-un procent de 28,24% terenuri necultivate (terenul agricol fără o cultură care să dureze un an întreg; această categorie include terenuri care în anul agricol în curs nu sunt cultivate şi care prezintă indicii că nu sunt abandonate – au fost cultivate în ultimii ani, ogorul negru pentru asolament, teren arat, neînsămanţat în anul curent. Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005), urmate de păşunile permanente cu utilizare agricolă - 24,81% (v. Tabelul 5). Prin prevederile metodologiei LUCAS, sunt luate în consideraţie ca terenuri cu utilizare agricolă şi cele acoperite cu arbuşti (3232 ha), cele împădurite sau terenurile umede (4444 ha). În privinţa structurii culturilor agricole se constată ponderea cerealelor păioase care acoperă o suprafaţă de 12.524 ha, a florii-soarelui (8080 ha) şi a porumbului (6464 ha), iar viile acoperă o suprafaţă de 2828 ha, mare parte in grădinile ce se găsesc in intravilanul localităţilor. Ecosistemele agricole, de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt concentrate în zona economică a deltei fluviatile, mai evolută sub aspect morfologic şi pedologic. Agroecosistemele din delta maritimă sunt reduse ca suprafaţă dar şi ca potenţial agroproductiv. Fondul funciar agricol s-a extins la comanda socială şi a înlocuit zonele umede şi inundabile prin lucrări hodrotehnice de îndiguire şi desecare, cu terenuri agricole. Astfel, în economia agricolă a RBDD o caracteristică a terenurilor agricole, care determină modul lor de folosinţă şi care a influenţat în mare măsură activităţile tradiţionale ale locuitorilor este aceea că ele se găsesc într-un procent foarte mare în incinte îndiguite (poldere), iar restul, preponderent pajişti naturale sunt situate pe grindurile continentale, grindurile de mal ale reţelei hidrografice interioare, grindurile fluvio-marine şi şesul deltaic, în regim liber de inundaţie.

183

O altă caracteristică a terenurilor agricole se referă la structura de proprietate asupra lor. În prezent 63,1 % din aceste terenuri aparţin domeniului public de interes judeţean şi sunt administrate de societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, cu profil agricol şi un număr de alte societăţi şi instituţii cu activitate mixtă aflate în subordinea Consiliului Judeţean. Domeniul public de interes local, aflat în administraţia primăriilor este de peste 29% (în exclusivitate pajişti).

În proprietatea privată a locuitorilor intră numai 8% (4403 ha) Tabelul 5 - Situaţia suprafeţelor la nivelul RBDD ale principalelor acoperiri ale terenului, grupate pe terenuri agricole

Terenuri agricole utilizate Suprafaţa Clase acoperire teren -ha- % din suprafaţa agricolă utilizată

A 1 2 Grâu şi secară 6060 5.73 Orz şi orzoaică 6464 6.11 Porumb 6464 6.11 Cartofi 0 0.00

Floarea soarelui 8080 7.63 Soia 2424 2.29 Leguminoase pentru boabe 0 0.00 Tomate şi alte legume proaspete 0 0.00 Păşuni temporare artificiale 2424 2.29 Livezi 0 0.00 Vii 2828 2.67 Alte culturi agricole inclusiv sere şi solarii 0 0.00 Teren necultivat 29896 28.24 Terenuri agricole fără vegetaţie (ogor şi suprafeţetehnice) 7272 6.87 Păşuni permanente, utilizate agricol 26260 24.81 Zone cu arbuşti, utilizate agricol 3232 3.05 Terenuri impădurite, utilizate agricol 0 0 Terenuri umede, utilizate agricol 4444 4.20 Total suprafaţă agricolă utilizată 105848 100,0

Sursa: Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005

Conform proiectului ASUT 2005, terenurile utilizate pentru exploatarea stufului deţin ponderea cea mai mare din totalul suprafeţei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, fiind urmată de terenurile utilizate pentru piscicultură (Tabelul 6). Terenurile acoperite cu ape şi zonele umede au fost amănunţit analizate, utilizându-se straturi de informaţie mult mai veridice, fiind clasificate ca fiind utilizate pentru exploatarea stufului sau pentru piscicultură. Evident, nu se poate imputa un anumit tip de eroare deoarece, în termenii propuşi de metodologia proiectului, aceste terenuri sunt “inaccesibile”, fapt pentru care au fost fotointerpretate. Mai mult, multe din terenurile acoperite cu ape, au fost concesionate, din neutilizabile acestea devenind folosite pentru piscicultură sau agrement (în special pescuit sportiv).Terenurile utilizate agricol însumează 105.848 ha, iar terenurile utilizate pentru silvicultură deţin un procent însemnat de 5,24% din suprafaţa totală a RBDD, utilizare atribuită tuturor categoriilor de teren acoperite cu masă lemnoasă, indiferent dacă acestea sunt înregistrate sau nu în patrimoniul ocoalelor silvice.

184

În privinţa utilizării industriale a terenurilor (1212 ha) se evidenţiază o concentrare a unităţilor industriale în localităţile urbane din zona limitrofă a deltei propriu-zise. Amplasarea unităţilor este strâns legată şi condiţionată de existenţa resurselor de sol şi subsol ce constituie materia primă pentru ramurile industriale respective, ca şi de căile de transport (fluviale, maritime, terestre), de potenţialul uman al regiunii, gradul de urbanizare, şi nu în ultimul rând de tradiţia meşteşugărească. În perimetrul RBDD funcţionează câteva unităţi economice ce reprezintă industria alimentară: ateliere de reparaţii, puncte de colectare peşte, fabrici de prelucrare peşte conserve şi semiconserve la Crişan şi Jurilovca. Un procent important revine clasei de recreere, agrement sport (9, 58% - 46864 ha), categorie care conform metodologiei LUCAS. include: biblioteci, muzee sau alte activităţi culturale, activităţi distractive, sportive, camping pentru vacanţe, loc de pământ atribuit / repartizat, închiriat în scop de agrement. Tabelul 6 - Situaţia suprafeţelor privind utilizarea terenului la nivelul RBDD

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Clase utilizare teren Suprafaţa

- ha - % din suprafaţa

DDBR A Agricultură 105040 21.47 Silvicultură 25654 5.24 Piscicultură 113120 23.12 Industrie extractivă 0 0 Exploataţii stuficole 158772 32.45 Producţie de energie 0 0 Industrie şi prelucrare 1212 0.25 Transport, comunicaţii, depozitare 9494 1.94 Ape uzate, tratarea apelor uzate şi a deşeurilor 0 0 Construcţii 0 0 Comerţ, finanţe, afaceri 0 0 Servicii comunitare 1818 0.37 Recreere, agrement, sport 46864 9.58 Rezidenţial 2828 0.58 Neutilizat 20806 4.25 Neidentificat 3636 0.74 Total 489244 100 Sursa: Ancheta statistica a utilizării terenurilor pentru anul 2005

Terenurile stufo-piscicole reprezintă suprafaţa cea mai mare din rezervaţie fiind în exclusivitate terenuri aflate în regim liber de inundaţie, întâlnite atât în zonele economice cât şi în zonele tampon, incluzând braţele, gârlele şi canalele. Aceste terenuri sunt utilizate pentru valorificarea resurselor naturale - peşte, stuf, papură prin pescuit industrial, recoltarea stufului, manuală sau industrială. Din punct de vedere al proprietăţii, aceste terenuri sunt de domeniu public de interes naţional şi în prezent activitatea de valorificare a resurselor principale prezentate mai sus se realizează de societăţi comerciale cu capital de stat sau privat.

Terenurile piscicole amenajate sunt reprezentate de zonele îndiguite destinate producţiei piscicole. Societăţile ce administrează amenajările piscicole, desfăşoară şi activitatea de pescuit în unele bazine naturale, precum şi activitate de recoltarea stufului. Din punct de vedere al proprietăţii, aceste terenuri sunt de domeniu public de interes judeţean, fiind în administrarea Consiliului Judeţean prin societăţile comerciale care le exploatează.

185

Fondul forestier. Funcţia de protecţie a pădurilor din RBDD se realizează prin atenuarea extremelor termice, creşterea umidităţii, frânarea vitezei vânturilor, reducerea evapotranspiraţiei, purificarea aerului, filtrarea aluviunilor şi reducerea colmatării zonelor depresionare, protecţia malurilor şi a digurilor, asigurarea condiţiilor de hrană, adăpost, reproducere şi evoluţie fitogenetică pentru întreaga biodiversitate a acestui ecosistem. Printre produsele accesorii ale fondului forestier este şi vânatul. Deşi sub aspect economic nu reprezintă importanţă deosebită, sub aspect teritorial are o pondere importantă. În prezent sunt delimitate 14 zone de vânătoare cu o suprafaţă totală de 1434,9 km2, din care 7% în fondul forestier, 37% în fondul agricol, 55% în zona stufo-piscicolă şi 1% în alte terenuri. Resursele cinegetice sunt relativ mari, dar valoarea lor este strict reglementată şi urmărită de ARBDD, protecţia acestui fond fiind una din preocupările de bază.

Modificările în categoriile de acoperire a teritoriului RBDD Prin analiza informaţiilor identificate din proiectele Corine Land Cover 1990-2000 – CLC2000,

care furnizează un inventar standardizat al amenajării teritoriului la nivelul anului 2000 ca şi al schimbărilor ce au intervenit în ultimii zece ani, s-a identificat că pe teritoriul RBDD au avut loc schimbări în categoriile de acoperire a teritoriului pe 0,16% din suprafaţa, respectiv 910ha. Principalele categorii care au suferit modificări în perioada 1990-2000 sunt: terenuri arabile care au devenit zone de extindere urbană şi zonele cu vegetaţie de arbuşti au devenit păduri (tabel 7, figura 3). Tabelul 7 - Modificările în categoriile de acoperire a teritoriului din RBDD, conform CLC 1990-2000

(Sursa: Corine Land Cover 1990-2000) N.r Crt.

ID poligon Cod 1990

Explicatie '90 Cod 2000

Explicatie '00 Sf. (ha) (%) din Total sf. RBDD

1 V-Tulcea 3 p* 211 Terenuri arabile 112 Zone urbane 1,438 0.0002 2 V-Tulcea 1 p 211 Terenuri arabile 133 Santiere 7,341 0.0013 3 E-Tulcea 3 p 411 Mlastini interioare 121 Zone ind. sau com. 11,021 0.0019 4 SV-A.A.Sireasa

1 p 324 Pad. si veg. arbust. in

schimbare 311 Paduri de foioase 37,983

0.0065 5 NE-Pardina 1 p 324 Pad. si veg. arbust. in

schimbare 311 Paduri de foioase 66,206

0.0114 6 S-A.A. Pardina

1 p 211 Terenuri arabile 411 Mlastini interioare 133,737

0.0231 7 NE-Partizani 1

p 324 Pad. si veg. arbust. in

schimbare 311 Paduri de foioase 44,045

0.0076 8 A.S. Papadia 1 p 324 Pad. si veg. arbust. in

schimbare 311 Paduri de foioase 119,975

0.0207 9 A.S. Papadia 1 p 324 Pad. si veg. arbust. in

schimbare 311 Paduri de foioase 26,289

0.0045 10 NE-A.S.

Papadia 1 p 311 Paduri de foioase 324 Pad. si veg. arbust.

în schimbare 165,721

0.0286 11 ESE-Baltenii de

Jos 1 p 324 Pad. si veg. arbust. in

schimbare 311 Paduri de foioase 115,132

0.0199 12 Uzlina 231 Pasuni 142 Spatii pentru sport

si agrement 38,664

0.0067 13 NE-D. Tasburun

1 p 211 Terenuri arabile 231 Pasuni 3,632

0.0006

186

14 SSV-RBDD 1 p 411 Mlastini interioare 211 Terenuri arabile 117,051 0.0202 15 SSV-RBDD 1 p 411 Mlastini interioare 211 Terenuri arabile 17,025 0.0029 16 S-RBDD 2 p 231 Pasuni 121 Zone industriale sau

com. 5,499

0.0009 TOTAL 0,157

187

Figura 3 – Modificări în structura categoriilor de acoperire a terenurilor pe hărţile CLC 1990/2000 Sursa: Corine Land Cover 1990-2000

188

Cap. 5. Dezvoltarea economică durabila a zonei În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se întâlnesc 30 de tipuri de ecosisteme, din care: - 23 naturale si - 7 antropice Formatiunile de apa cuprind apele curgatoare (Dunarea si bratele sale principale, canalele cu circulatie activa a apei, canale din zonele naturale cu circulatie a apei în regim liber, canale din interiorul polderelor, cu schimbul controlat al apei sau fara schimb de apa), ape dulci statatoare (lacuri cu o suprafata mare si/sau schimb activ de apa, lacuri cu schimb redus de apa si lacuri din interiorul polderelor cu schimb controlat de apa), ape statatoare salcii si sarate (lacuri izolate), lagune costiere (lagunele cu legatura la mare), zone marine costiere (golfuri semi-închise si ape marine costiere). Zonele umede includ vegetatia acvatica limitrofa (stufarisurile, plaurii, formatiunile de salcii de pe maluri, pasunile de pe malurile inundate frecvent în asociatie cu pâlcuri de salcii sau salcii izolate). Padurile, tufisurile si vegetatia ierboasa cuprind padurile fluviatile temperate (padurile mixte de stejar), tufisurile si vegetatia ierboasa (pajistile de stepa, luncile de pe grindurile marine, luncile de pe câmpiile cu loess, tufisurile si vegetatia ierboasa de pe solul calcaros), zonele deschise cu sau fara vegetatie saraca (dune, dune cu nisipuri miscatoare sau partial miscatoare, partial acoperite cu vegetatie, cordoane litorale slab consolidate si plajele). Amenajari (amenajari agricole, amenajari forestiere, plantatii de plopi de pe malurile râului, amenajari piscicole, diverse alte amenajari, poldere abandonate aflate în refacere ecologica); Orase si sate (asezari urbane si rurale) Scurt istoric În Delta Dunarii, activitatea de protectia naturii a fost organizata înca din 1938 când Padurea Letea a fost declarata arie protejata de catre Academia Româna, aceasta fiind a doua zona protejata la nivel national, dupa Muntii Retezat (1935). Suprafata zonelor protejate din Delta Dunarii a crescut la aprox. 40.000 ha dupa al doilea razboi mondial, multe din noile zone protejate fiind declarate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. În 1978, coloniile de pelicani de la Rosca-Buhaiova si Padurea Letea au fost declarate prima rezervatie a biosferei din România. În anul 1990, Delta Dunãrii si alte componente adiacente, în suprafatã de circa 580.000 ha, a fost declaratã rezervatie a biosferei. **În decembrie 1993, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 82, modificata si completata prin Legea 454/2001, privind înfiintarea Rezervatiei Biosferei Delta Dunãrii - care stabileste atributiile principale de functionare ale Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunãrii (ARBDD), **În anul 1994, prin Hotãrârea de Guvern nr. 248, a fost adoptat Statutul Rezervatiei Biosferei Delta Dunãrii, au fost delimitate zonele strict protejate si stabilitã componenta Consiliului Stiintific al RBDD, hotãrâre modificatã si completatã prin Hotãrârea de Guvern 367/ 2002 si Hotãrârea de Guvern 1515/ 2006 Reteaua ecologica Natura 2000 Natura 2000 - este un program care are scopul sa protejeze si sa gestioneze specii si habitate vulnerabile pe teritoriul lor natural, în întreaga Europa, fara sa tina cont de granitele politice. Este o retea ecologica realizata prin implementarea Directivelor HABITATE si PASARI (Directiva privind Conservarea habitatelor naturale si speciile de plante si animale salbatice CE 92/43 si Directiva privind conservarea pasarilor salbatice CE 79/409). Este transpusa prin Legea nr. 345/2006 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice IMPORTANT: Natura 2000 nu este un sistem de rezervatii strict protejate! Activitatile umane sunt permise în masura în care permit mentinerea speciei sau a habitatului.

189

Reteaua Natura 2000 este compusa din: SAC-uri (Special Areas for Conservation- Arii Speciale de Conservare) desemnate pentru:

•habitatele din Directiva Habitate (198 listate în Directiva Habitate) • specii (peste 800 listate în Directiva Habitate)

SPA-uri (Special Protection Areas - Arii Speciale de Protectie Avifaunistica) desemnate pentru: • Speciile din Directiva Pasari (aproximativ 200 specii). Siturile din RBDD si importanta lor Delta Dunarii Razim Sinoie (SPA) Habitatele lacustre si cele caracteristice grindurilor constituie suportul existentei unei faune de vertebrate extrem de diverse, cu numeroase specii ocrotite la nivel national si international. Acest sit gazduieste efective importante ale unor specii de pasari protejate. Conform datelor avem urmatoarele categorii:

• numar de specii din anexa 1 a Directivei Pasari: 97 • numar de alte specii migratoare, listate în anexele Conventiei asupra speciilor migratoare (Bonn):

151 • numar de specii periclitate la nivel global: 17.

Situl este important pentru populatiile speciilor cuibaritoare, speciilor migratoare si a celor care ierneaza. În perioada de migratie situl gazduieste mai mult de 20.000 de exemplare de pasari de balta, fiind sit RAMSAR. Marea Neagra (SPA) Situl constituie important culoar de migratie si de iernare pentru pasarile din nordul Europei, în apele marine de-a lungul coastei. Viata bentica si pelagica extrem de bogata constituie suportul pentru populatiile de pasari migratoare, sedentare si de pasaj. Delta Dunarii si zona marina a Deltei Dunarii (SCI) Are anumite particularitati datorate influentei majore a apelor Dunarii si aluviunilor depuse de acestea, încât aici, exista habitate sedimentare unice la litoralul românesc. Este de remarcat frumusetea si bogatia zonei, cu o varietate de biotopuri si resurse, care o fac unica nu numai în Europa ci si în cadrul ecosistemelor deltaice ale lumii. Obligatiile si restrictiile într-un sit Natura 2000 • evitarea actiunilor care ar putea afecta în mod semnificativ speciile si habitatele pentru care a fost desemnata zona ca sit Natura 2000; • stabilirea masurilor de conservare necesare implicând, dacã este cazul, planuri de management adecvate specifice siturilor sau integrate în alte planuri de management. • NU exista restrictii atâta vreme cât activitatile de orice fel, desfasurate în zona, nu pun în pericol habitatele si speciile pentru care a fost desemnat situl. Conservarea patrimoniului natural presupune :

• conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi integrarea ariilor protejate în reţeaua Natura 2000;

• valorificarea durabilă a resurselor naturale regenerabile;

Activităţilor economice care se desfăşoară în perimetrul RBDD trebuie să asigurare condiţiile necesare pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale regenerabile din RBDD;

190

5.1 Economia regională Activităţile tradiţionale ale populaţiei din Delta Dunării, funcţie de proporţia populaţiei ocupate,

sunt reprezentate de: - pescărie (12,45%) - creşterea animalelor şi cultura plantelor (32,54%) - exploatarea masei lemnoase (11,65%) - vânătoarea şi pescuitul sportiv (17,02%) - ecoturismul (16,90%) - navigaţia şi comerţul Cea mai reprezentativă activitate economică in Delta Dunării – pescuitul. Relaţia dintre zonele de pescuit şi localităţile cu profil piscicol (ca sursă de forţă de muncă) este

favorizată de configuraţia reţelei de localităţi, circumscrisă în mare parte zonelor de pescuit. În general, se poate remarca o complementaritate între habitate şi zonele de pescuit. De exemplu, cele mai cunoscute bazine de pescuit în regim natural, Matiţa-Merhei-Bogdaproste

respectiv Roşu-Puiu-Lumina, sunt în vecinătatea localităţilor Letea, Mila 23, Chilia Veche, în primul caz, Caraorman, Sulina, Sfântu Gheorghe, în al doilea caz .

Situaţii de excepţie apar în zona de la sud de braţul Sfântu Gheorghe, către laguna Razim şi ţărmul

Mării Negre (Zătoane-Perişor). Un dezavantaj în perioada actuală este reducerea calitativă a fondului piscicol din cauza

poluării, ceea ce a condus la scăderea drastică a ponderii speciilor valoroase economic. Având în vedere condiţiile naturale din Delta Dunării, agricultura pare o ramură cu un potenţial

de desfăşurare limitat: **suprafeţele restrânse de uscat (doar cca 15 %), ** fertilitatea scăzută a terenurilor (predomină sărăturile şi nisipurile sau solurile aluvionare

incomplet dezvoltate). Mai favorizată de condiţiile locale este creşterea animalelor, practicată îndeosebi pe grinduri. Constituind, împreună cu peştele, baza alimentară a populaţiei locale, producţia agricolă vegetală

prezintă o repartiţie contrastantă în raport cu sistemul de localităţi. S-a conturat o diferenţiere clară între partea vestică şi cea estică.

În partea de vest, factorii de favorabilitate sunt generaţi de apropierea oraşului Tulcea, cea mai mare piaţă de consum (populaţie şi unităţi ale industriei alimentare), precum şi de contactul cu podişul dobrogean (sectorul Malcoci-Murighiol).

Estul deltei este o regiune deficitară în terenuri agricole . Majoritatea terenurilor sunt sărăturate, frecvent afectate de inundaţii. Prezenţa oraşului Sulina determină o orientare a structurii culturilor către produse de piaţă în

satele din vecinătate (Letea, Cardon, Sfiştofca). Una dintre bogăţiile deltei, care a stat mereu în atenţia factorilor economici, a fost stuful. Practic

potenţialul de recoltare a stufului este nelimitat. Valorificarea sa nu este condiţionată de bogăţia resurselor, ci de racordarea locurilor de

exploatare şi de prelucrare, precum şi de caracterul aleatoriu al condiţiilor meteorologice, dat fiind că recoltarea se execută iarna.

In momentul de faţă, zonele de exploatare sunt apropiate de partea continentală, zona principală

fiind situată în vecinătatea braţului Sfântu Gheorghe (Rusca-Uzlina).

191

Practic potenţialul oferit este departe de o utilizare completă, forţa de muncă din aşezări fiind puţin folosită, în condiţiile în care populaţia locală oricum recoltează un volum apreciabil de stuf pentru necesităţi gospodăreşti, iar o extindere a activităţii lor pentru unele eventuale puncte de colectare locale ar fi realizabilă.

Valorificarea turistică a Deltei Dunării - care îmbină existenţa obiectivelor naturale de natură ştiinţifică (coloniile de păsări, pădurile luxuriante, grindurile de nisip) cu cele de agrement (pescuit, plajă pe litoral) şi cu cele etnoculturale (derivate din caracterul compozit al structurii etnice şi reflectat la nivelul arhitecturii populare, al tradiţiilor şi obiceiurilor).

Dezavantajele generale pentru tot spectrul de activităţi economice ce pot fi practicate pornesc, în general, de la gradul de izolare a spaţiului deltaic şi de la dificultăţile de circulaţie.

Accesul la punctele economice vitale este îngreunat de ponderea aproape exclusivă a transportului pe apă, al cărui ritm este extrem de sensibil la modificările condiţiilor naturale (îngheţ, ape mici sau mari, blocări cu plauri).

Dacă pentru unele domenii (pescuitul, de exemplu), nu se pot face schimbări ale modului de transport, în schimb pentru celelalte domenii, o extindere a reţelei de transport terestru poate aduce însemnate avantaje economice.

5.2. Veniturile din gospodărie In satele din Delta Dunării, locuitorii se bazeaza pe resursele naturale de peşte, terenuri de

păşunat, terenuri agricole, stuf, pentru desfasurarea unor activitati traditionale, care le asigura subzistenta: pescuit, cresterea animalelor, agricultura, recoltarea stufului.

Un numar mic de locuitori din populatia activa detine locuri de munca constante: personalul din cadrul primariilor, personalul scolilor, cel de la politia locala, precum si intreprinzatorii particulari din domeniul comertului (detinatorii de magazine mici).

Aceste locuri de munca aduc un venit financiar stabil sub forma de salariu / profit. În satele marginase din Delta Dunării (Chilia Veche, Dunavăţ, Mahmudia, Murighiol, Nufăru,

Beştepe, Ceatalchioi, Pardina) locuitorii depind atat de pescuit cat si de agricultura. Amenajarile agricole sunt utilizate pentru agricultura, atat de catre localnici, care folosesc loturi

mici, pentru subzistenta, dar mai ales de catre firmele concesionare, pentru obtinere de profit.

5.3.Somajul Populatia activa, angajata si neangajata in munca

(Recensamantul Populatiei si Locuintelor martie 2002) Comuna Populatia activa Angajati Someri

1. C.A. Rosetti 769 757 12 2. Ceatalchioi 223 176 47 3. Chilia Veche 834 594 240 4. Crisan 462 318 144 5. Maliuc 326 245 81 6. Pardina 283 237 46 7.Sfantu Gheorghe 296 266 30 8. Sulina 1.858 1.516 342 Total delta 5.051 4.109 942 (18,6%) Judeţul Tulcea 92,471 76.589 15.882 (17,1%)

Romania 8,851.831 7.811.733 1.040.098 (11,7%) * NOTA METODOLOGICA STATISTICA: someri = persoanele apte de munca in varsta de 14

ani si peste, pana la varsta legala de pensionare, care in perioada de referinta au declarat ca nu aveau un contract de angajare si nu efectuau activitati ca lucratori pe cont propriu indiferent daca erau inscrise sau nu la Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Tulcea.

192

Principala necesitate exprimata de catre localnici a fost legata de lipsa locurilor de muncă care afecteaza in special categoria de populatie de varsta tânără.

Oportunitatile in agricultura sunt limitate de lipsa terenurilor agricole in cele mai multe sate din

delta, iar angajarea in munca in orasele marginase sunt limitate de izolare, costurile mari ale navetei, si somajul general ridicat in zona.

5.4. Sectoarele cheie ale economiei 5.4.1. Resursele piscicole - pescuitul şi piscicultura

5.4.1.1. Resursele pescăreşti Amenajările piscicole - utilizate pentru creşterea puietului şi a peştelui pentru consum din specii

de cultură cu potenţial ridicat de valorificare a hranei naturale şi artificiale. Majoritatea acestor amenajări sunt abandonate sau în declin.

5.4.1.2. Pescuitul tradiţional Pe teritoriul RBDD, funcţie de specificul zonei şi al pescuitului, zonele de pescuit tradiţional se pot împărţi în 6 categorii:

- Delta Dunării (din care luciu de apă 18767 ha) - Somova - Parcheş (din care luciu de apă 936 ha) - Razim - Sinoe (66710 ha) - Unitatea Dranov - Marea Neagră (113400 ha) - Dunăre (2513 ha)

Creşterea poluării Dunării cu azot şi fosfor la sfârşitul anilor 1970 şi, îndeosebi, după anul 1980 a determinat eutrofizarea apelor şi modificarea structurii comunităţilor de peşti, în care domină carasul, plătica şi babuşca. Pentru a fi protejate speciile importante din punct de vedere economic este necesar să se cunoască care sunt:

- zonele de reproducere – sunt caracteristice pentru fiecare specie în parte - zonele de migrare - zonele de iernare – reprezentate de regulă de lacurile adânci (h>2,5 m) - zonele de cruţare a acestor specii - unde pescuitul este interzis pe perioade de timp temporare

sau permanente Astfel, este interzis pescuitul sturionilor şi a scrumbiei de Dunăre, în tot cursul anului:

- în faţa gurilor de vărsare a Dunării în Marea Neagră - pe o adâncime de 5 Km în largul mării - pe un coridor lat de 2 Km, socotit câte 1 Km de o parte şi de alta a axului braţelor Sulina şi Sf.Gheorghe - în faţa braţului Chilia – lăţimea coridorului interzis este de 1 Km spre sud de axul braţului, iar spre nord – până la limita apelor teritoriale române Slaba dezvoltare economică a Deltei Dunării, face ca majoritatea populaţiei locale să depindă de exploatarea resurselor naturale. Cu excepţia unor amenajări din zonele limitrofe complexului Razim, piscicultura nu a reuşit să reprezinte o alternativă, cu deosebire în delta propriu-zisă, unde nu a oferit locuitorilor garanţia unei activităţi durabile. De remarcat că dispariţia locurilor de muncă în piscicultură, a determinat orientarea populaţiei locale spre ocupaţiile tradiţionale, în care pescuitul şi creşterea animalelor sunt cele mai importante. După dispariţia monopolului de stat în economie şi comerţ, orice persoană fizică a avut posibilitatea de a înfiinţa o societate având ca profil de activitate "pescuitul şi comerţul cu peşte",

193

angajând pescari în număr nelimitat intrând în competiţie cu societăţile cu capital de stat, care la rândul lor angajau pescari în număr nelimitat. Diferenţa dintre preţul pieţei şi preţul primit de la societăţile comerciale a stimulat generalizarea pieţei negre, evaluată la cca. 30-70 % din cantităţile pescuite, în cazul speciilor valoroase chiar peste 90 %. De asemenea, pescăriile private interesate în evitarea taxelor pe profit comercializează o parte din peşte pe piaţa neagră. Există diferenţe semnificative între cantităţile de peşte pescuite şi cele predate la punctele colectoare. În general, proporţia de peşte valorificat în mod legal este mai ridicată în zonele mai greu accesibile. Preţurile pe piaţa neagră sunt de 5-6 ori mai ridicate decât cele plătite de societăţile comerciale pescarilor angajaţi, acest canal absorbind cca.50 % din cantităţile pescuite. Observaţiile au evidenţiat că o mare parte din speciile cu valoare economică ridicată sunt valorificate pe piaţa neagră. Unele specii precum ştiuca, care rar mai sunt înregistrate în statistici, sunt totuşi prezente în capturi în cantităţi însemnate. . Soluţia acestei probleme - una din cele mai importante pentru sectorul piscicol, nu poate fi găsită decât în mecanisme de descurajare specifice economiei de piaţă, în întărirea sistemului de pază. Identificarea problemelor Starea actuală a pescăriilor

- Declinul pescăriilor - Declinul speciilor valoroase - Modificarea structurii speciilor din capturi - Creşterea efortului de pescuit - Politica sectorială privind exploatarea durabilă a resursei pescăreşti este confuză - Administrarea resursei este împărţită şi reclamată de mai multe instituţii - Comercializarea resursei se face ca orice alt bun de consum - Monitorizare defectoasă sau lipsă - Urmărire şi control ineficiente - Lipsa fonduri de investiţii, administrare şi cercetare - Programe de cercetare sporadice

Probleme • Legislaţie, administrare -Divergenţe şi puncte de vedere diferite privind legislaţia piscicolă şi atribuţiile administrării pescăriei la nivel naţional şi în teritoriul RBDD: • Dreptul de pescuit -Divergenţe privind forma şi modul de atribuire a dreptului de pescuit

Opţiunea Avantaje Dezavantaje a) Atribuirea dreptului de pescuit direct pescarilor de către ARBDD, (sau alta formă de administraţie de stat)

-Relaţie directă între Administraţie şi pescari. -Încurajează privatizarea şi asocierea pescarilor. -Creşte eficienţa controlului -Crează premizele implicării pescarilor în protecţia şi conservarea resursei

-Cheltuieli umane şi materiale în activitatea de reglementare şi popularizare. -Conflicte de interese. -Efectele pozitive sunt estompate de sistemul de monopol al colectării pestelui şi de sistemul de taxe.

194

b) Concesionarea dreptului de pescuit asociaţiilor de pescari privaţi

-Aplicare formei de co-management -Reducerea rolului statului la nivel operaţional

-Necesită timp pentru constituirea asociaţiilor. (opţiune termen lung)

c) Concesionare dreptului de pescuit companiilor private din afară pe bază de licitaţie

-reduce costurile de ARBDD -transferă responsabilităţile concesionarului -taxe colectate pe resursă

-creează intermediari -relaţia patron-pescar va incuraja piaţa neagră -licenţa individuală va fi lipsită de sens -responsabilitatea pescarilor va diminua -monopol al preţurilor pescar, dictate de patron -expierenţa interbelică a acestui tip de concesionare a dus la ruinarea bălţilor (Gr. Antipa, 1916)

• Comercializarea peştelui Sistem de colectare a peştelui de la pescari inadecvat economiei de piaţă:

Opţiunea Avantaje Dezavantaje a) Menţinerea situaţiei actuale

-Pe termen scurt, nu generează conflicte

-Stimulează piaţa neagră, pierderi pentru buget. -Sistem de monopol, inadecvat economiei de piaţă. -Descurajează privatizarea pescarilor

b) Autorizarea amenajării mai multor puncte de colectare fixe în aceeaşi zona de pescuit.

-Preţuri de achiziţie rezultate din competiţie. -Creşterea veniturilor legale ale pescarilor şi reducerea pieţei negre. -Îmbunătăţirea monitoringului. -Venituri suplimentare la bugetul de stat. -Încurajeaza privatizarea.

-Afectează interesele societăţilor comerciale de stat. -Cheltuieli suplimentare pentru reglementare şi control.

c) Autorizarea punctelor colectoare ambulante.

-Reducerea timpului între pescuit şi condiţionare. -Reducerea efortului pescarilor. -Creşterea veniturilor legale ale pescarilor. -Încurajează privatizarea. -Adaptare la sezonalitatea pescuitului.

-Dificultăţi tehnice de respectare a normelor sanitare. -Cheltuieli şi dificultăţi sporite pentru control şi reglementare. -Afectează funcţionarea punctelor colectoare fixe. -Riscuri în asigurarea permanenţei colectării peştelui.

d) Coexistenta sistemelor a, b, c cu preţuri minime de achiziţie de la pescari fixate de către stat

-Asigură un cadru competiţional cu şanse egale pentru societăţile de stat şi private.

-Rigiditate specifică sistemelor cu preţuri controlate. -Necesită periodic reactualizări de preţuri.

195

Deficienţe în sistemul de comercializare a peştelui după faza de colectaer:

Opţiunea Avantaje Dezavantaje a) Menţinerea sistemului actual

-Nu sunt -Criterii subiective de stabilire a preţurilor. -Stimulează piaţa neagră şi corupţia.

b) Sistem de vânzare prin licitaţie în pieţe en gros, cu marfa la vedere.

-Preţuri stabilite de raportul cerere-ofertă.

-Necesită timp, investiţii şi reglementări specifice. -Lipsa de experienţă în organizare. -Manipulări suplimentare a peştelui. -Risc de depreciere a calităţii.

c) Sistem de vânzare en gros prin licitaţie la bursa, fără marfa la vedere.

-Preţuri stabilite de raportul cerere-ofertă. -Creşterea calităţii mărfii. -Reducerea manipulărilor.

-Necesită timp, investiţii şi reglementări specifice. -Lipsa de experienţă în organizare.

d) Sistem de preţuri controlate de către stat (achiziţie, en gros, cu amănuntul).

-Circulaţie mai rapidă a peştelui spre piaţă. -Cheltuieli umane şi materiale mai reduse. -Uşor de aplicat, eficienţă pe termen scurt în perioada de tranziţie.

-Preţurile nu sunt stabilite de raportul cerere-ofertă. -Menţine sistemul de vânzare preferenţială şi de monopol. -Necesită reactualizări de preţuri.

e) Sistem de vânzare en gros prin negociere între asociaţiile de pescari care deţin puncte colectoare şi comercianţi.

-Reducerea implicării directe a statului. -Sistem bazat pe cerere şi ofertă. -Reducerea manipulărilor.

-Necesită timp pentru asociere şi experimentări. -Incertitudini privind Opţiunea asocierii.

f) Vânzare cu amănuntul de către producătorii-pescari prin magazine proprii sau în pieţe amenajate.

-Creşterea calităţii peştelui. -Reducerea pieţei negre şi preţului peştelui de calitate. -Sistem adecvat pentru pescarii privaţi neasociaţi sau asociaţii familiale.

-Asigură desfacerea unor cantităţi limitate de peşte. -Necesită investiţii proprii şi ale Administraţiei locale. -Necesită reglementări privind înregistrarea peştelui şi regimul fiscal.

Conflicte între folosinţe Monitoring - ul amenajărilor piscicole existente pe teritoriul Deltei Dunării au scoas în evidenţă

câteva caracteristici generale, aplicabile cvasitotalităţii agenţilor economici care au concesionat terenuri exploatabile piscicol din Delta Dunării: • Marea majoritate a societăţilor comerciale care au concesionat terenuri în amenajările luate în studiu nu urmăresc respectarea obiectivelor prevăzute în caietele de sarcini, obligatorii pentru derularea contractelor de concesionare. Multe dintre aceste societăţi comerciale utilizează terenul amenajărilor piscicole pentru agricultură şi creşterea animalelor, pentru etapele viitoare, concesionarii vizând utilizarea terenurilor în aceleaşi scopuri. Numai societăţile comerciale care au concesionat terenurile aparţinând amenajărilor piscicole amplasate in vecinătatea Lacului Razelm (Sarinasuf, Iazurile, 6 Martie, Lunca), au realizat deja o serie de investiţii în obiective hidroameliorative şi de exploatare pentru punerea lor în funcţiune, în vederea aplicării tehnologiilor de creştere a peştelui, valorificând prin piscicultură, agrement, pescuit sportiv şi pescuit în regim liber de inundaţie în proporţie de peste 65 %

196

din suprafaţa productivă, cu perspectiva de a ajunge la parametrii de producţie pentru care au fost proiectate • Dintre societăţile care utilizează eleşteele concesionate pentru piscicultură, doar câteva populează bazinele pepinierelor cu cantităţi mici de material biologic, aceste cantităţi neregăsindu-se, scriptic, în producţia de peşte de consum. • Se constată din partea celor mai mulţi concesionari de a valorifica potenţialul piscicol al eleşteelor prin utilizarea acestora pentru activităţi recreative, în special de pescuit sportiv, fapt ce vine în contradicţie cu obligaţiile impuse de caietele de sarcini aferente concesionării terenurilor pentru prestarea exclusivă a activităţii de piscicultură. • Datorită nerespectării măsurilor de reducere a infiltraţiilor, prin nefuncţionarea sistemelor de pompare în vederea evacuării apelor de infiltraţie din canalele de centură din unele amenajări piscicole (de exemplu, amenajarea Chilia II-Hreble), s-au accentuat fenomenele de degradare ale solurilor, prin prezenţa fenomenelor de îmlăştinire pe unele areale, creşterea gradului de salinizare al solului cu afectarea construcţiilor din zonele învecinate. • Din analiza rezultatelor financiare reiese slaba preocupare a societăţilor comerciale în a obţine venituri băneşti din activitatea de piscicultură, investiţiile în acest domeniu fiind nesemnificative, obiectivul principal fiind pescuitul total al bazinelor, fără a asigura popularea acestora. • Amenajările piscicole propuse a fi supuse lucrărilor de reconstrucţie ecologică prezintă deficienţe tehnice majore : canalele drenoare prezintă un grad înalt de colmatare, staţiile de pompare sunt dezafectate, amenajările sunt deconectate de la reţeaua de energie electrică, constatându-se faptul că societăţile comerciale concesionare nu sunt interesate în producerea de peşte. Suprafaţa luciului de apă din eleştee este mult diminuată datorită invadării acestora cu vegetaţie emersă, stuf, papură, bazinele fiind acoperite în proporţie de 40 – 100 %. Din situaţia evidenţelor tehnice existente, a evidenţelor contabile a agenţilor economici ce valorifică incintele amenajate, analizând parametrii tehnici pentru aprecierea evoluţiei generale a amenajărilor, a funcţionalităţii lucrărilor hidrotehnice, a aplicării tehnologiilor specifice piscicole, incintele piscicole din Delta Dunării pot fi evaluate, al ora actuală, ca aparţinând următoarelor trei categorii distincte :

Amenajări funcţionale Amenajări cu deficienţe (propuse pentru lucrări de reabilitare a infrastructurii)

Amenajări nefuncţionale (propuse pentru lucrări de reconstrucţie ecologică)

Sarinasuf, Iazurile, 6 Martie, Lunca, Babadag, Tauc, Dranov-Ghiol

Litcov, Obretin I, Ceamurlia II (Sarica), Caraorman, Topraichioi

Maliuc, Rusca, Chilia I, Chilia II (Hreblea), Popina, Stipoc, Ceamurlia I, Obretin II, Enisala (ECo+1, ECo+2, ECo+3), Carasuhat II, Grădina Olandezului, Dunavăţ I, Dunavăţ II, Holbina I, Holbina II, Perişor, Periteşca

• Organizarea societăţilor comerciale -Coexistenţa activităţilor economice pescuit şi piscicultura în cadrul societăţilor comerciale de stat:

Opţiunea Avantaje Dezavantaje a) Menţinerea situaţiei actuale Pe termen scurt,

supravieţuirea unor ferme piscicole

-Şanse minime în competiţia cu sectorul privat.

b) Separarea activităţilor, arendarea sau concesionarea în piscicultură, studierea unor alternative de reorganizare a activităţii de pescuit şi colectare a peştelui.

-Şanse pentru sectoarele rentabile. -Eliminarea sau rentabilizarea sectoarelor nerentabile.

-Probleme sociale la nivelul administrativ al societăţilor

197

5.4.2 Agricultura Suprafeţele cultivate, precum şi producţiile agricole medii obţinute în ultimii ani în amenajările agicole din Delta Dunării, au fost influenţate de faptul că nici una din aceste amenajări nu a fost complet finalizată. Potenţialul productiv al acestor terenuri este diminuat datorită:

• excesului de umiditate • fenomenului de sărăturare • secetei excesive • creşterii nivelului apei freatice

Delta Dunării oferă condiţii excelente pentru practicarea unei agriculturi ecologice. 5.4.3 Turismul în Delta Dunării este perceput ca o activitate economică tradiţională alternativă (pe lângă activităţile meşteşugăreşti) care va contribui la reducerea presiunii asupra resursei piscicole. Ecoturismul - Turismul durabil Turismul durabil se defineşte că fiind: ”…o abordare pozitivă cu intenţia de a reduce tensiunile şi fricţiunile create de complexitatea interacţiunilor dintre industria turistică, turişti, mediul natural şi comunităţile locale ca gazde ale turiştilor” (Journal of Sustainable Tourism, 1993). Ecoturismul include patru elemente fundamentale ( Wallace G. N. , Ecotourism) a. noţiunea de mişcare/calatorie dintr-o locaţie în alta; b. ecoturismul este sau ar trebui sa fie bazat pe natură; c. ecoturismul este condus de principul conservării; d. ecoturismul are un rol educativ .

Masurile de care trebuie sa beneficieze ariile protejate includ: a) transformarea dezvoltarii existente nondurabile în forme mai durabile; b) stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltari, în special în mediile sensibile; c) desemnarea unor zone pentru diferite grade de turism bazate pe capacitatea portanta a ariilor protejate, incluzând sanctuare si zone linistite, ca zone potrivite pentru diferite niveluri de folosinta turistica si de dezvoltare; d) reducerea poluarii si decongestionarea traficului de vacanta; e) evitarea turismului si a recreerii excesive în ariile protejate; f) asigurarea ca din turism beneficiaza si comunitatile locale; g) asigurarea de ajutoare si resurse pentru aplicarea din timp a planurilor; h) pregatirea managerilor ariilor protejate în turismul durabil.

Turismul durabil în si în afara ariilor protejate necesita: cooperare strânsa cu autoritatile ariilor protejate; operatorii turistici si ghizii care lucreaza în ariile protejate sa aiba înalte cunostinte ecologice; contributii practice si financiare ale operatorilor in turism pentru conservarea ariilor protejate; reguli pentru promovarea si marketingul vacantelor bazate pe ariile protejate; linii directoare pentru implicarea comunitatilor locale; standarde pentru proiectarea si operarea facilitatilor de turism durabil si a afacerilor.

Turismul in RBDD

Deltei Dunarii, ca zona protejata, a determinat un proces de reorganizare a turismului ce se desfasoara pe acest teritoriu in contextul valorificarii durabile a resurselor naturale si in special a resursei peisagistice.

198

Initial, obiectivele incluse in Planul de Management s-au axat in primul rand pe organizare, control, norme de practicare a turismului pe teritoriul RBDD, ca activitate economica ce ar putea veni in conflict cu politica de conservare si protectie a naturii Deltei Dunarii. Astfel, au fost selectate 9 zone turistice si, respectiv, 19 trasee turistice ( conform hărţii cu traseele turistice, anexată) unde este permisa desfasurarea activitatilor de turism organizat sau individual. Fluxul turistic Numarul turistilor care viziteaza rezervatia sau care isi petrec vacanţele în Delta Dunarii în fiecare an, se inscrie pe o curba ascendenta. Numarul tot mai mare de oferte turistice pentru Delta Dunarii si promovarea mai bună a produsului turistic Delta Dunarii la nivel national şi international a condus la un flux mai mare de turisti romani şi straini în Rezervaţia Biosferei Delta Dunarii. Strategii de dezvoltare a turismului in RBDD

La nivel national, Ministerul Transporturilor si Turismului a inclus Rezervatia Biosferei Delta Dunarii ca resursa ecoturistica a Romaniei in cadrul propunerii de Strategie de Ecoturism a Romaniei, alaturi de alte zone protejate ale tarii.

Obiectivele generale de dezvoltare ale acestei strategii sunt:

a. Sustinerea activa a conservarii naturii si durabilitatii ecologice precum si a valorilor socio- culturale la nivelul comunitatilor locale;

b. Dezvoltarea produselor durabile, de Eco-produse si a managementului resurselor naturale; c. Activitatea de Ecoturism durabil si ecoturism – dezvoltare si management; d. Infrastructura turismului durabil si ecoturismului; e. Promovare

La nivel local, Consiliul Judetean Tulcea si Fundatia Agentia Judeteana de Dezvoltare au propus o Strategie de Dezvoltare Turistica a judetului Tulcea care are ca obiectiv principal dezvoltarea turismului in judetului Tulcea.

Obictivele specifice ale Strategiei Consiliului Judetean Tulcea au in vedere: • Promovarea dezvoltarii turismului ca o componenta a dezvoltarii economice, locale, regionale si

nationale; • Dezvoltarea potentialului turistic al judetului Tulcea; • Sprijinirea dezvoltarii turismului prin intermediul infrastructurilor cheie.

La nivelul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, nu exista o strategie de dezvoltare turistica ci

doar actiuni de organizare si implementare a ecoturismului, ca forma optima de turism pentru o zona cu statut de protectie, asa cum este RBBD.

Principalii actori in implementarea si organizarea ecoturismului in RBDD sunt - Institutul de Cercetare Dezvoltare Delta Dunarii si Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.

Facilitarea practicarii ecoturismului, in limitele neafectarii ecosistemului deltaic, ramine un obiectiv important al ARBDD in dezvoltarea durabila a activitatilor economice ce se desfasoara pe teritoriul RBDD.

Actiunile prioritare pentru facilitarea si organizarea ecoturismului sunt: • Amenajare trasee de acces si observatoare ornitologice • Amenajare Centre de Informare si Educatie Ecologica Dezvoltarea ecoturismului in RBDD din punct de vedere al conservarii mediului

Turismul este resursa viitorului in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. In acelasi timp el este un paradox. Poate produce mari pagube zonelor protejate, in special daca nu este administrat cum trebuie, dar poate de asemenea sa aduca mari beneficii.

199

Dezvoltarea “actului” turistic, tinand cont de formele de turism ce se pot practica pe teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, poate influenta mediul deltaic si toate valorile naturale ale acestuia prin:

• prezenta, comportamentul si numarul turistilor pe trasee si in zonele adiacente; • existenta si modul de functionare a amenajarilor si echipamentelor turistice, dispersate in

teritoriu (hoteluri, casute, campinguri) ; • circulatia mijloacelor de transport turistice (hidrobuze, salupe, barci cu motor, barci cu

panze) ; • dotarile de agrement folosite (hidrobiciclete, barci etc).

Ecoturismul, care este nemijlocit legat si dependent de existenta naturii cat mai putin modificata de om este considerat un instrument important pentru conservarea ei.

Vizitarea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii va contribui si la constientizarea faptului ca resursele naturale nu sunt nelimitate si ca urmare ele trebuie folosite rational, asigurand astfel o dezvoltare durabila. Relatia dintre turism si mediu trebuie dirijata astfel incat sa ramana stabila pe termen indelungat. 5.4.4. Activităţile industriale Majoritatea unităţilor industriale sunt concentrate în localităţile urbane din zona limitrofă a deltei propriu-zise. Astfel industria se dezvoltă pe baza exploatării şi valorificării resurselor proprii - în primul rând a resurselor piscicole, agricole (legumicole, cerealiere, animaliere etc.), stuficole, a minereurilor nemetalifere şi a materialelor de construcţii. În interiorul rezervaţiei unităţile ce reprezintă industria alimentară sunt unităţi mici: ateliere, cherhanale şi majoritatea au ca obiect de activitate prelucrarea peştelui (semipreparare): Piscicola Sfântu Gheorghe, Piscicola Chilia sau în zonele limitrofe: Piscicola Jurilovca, Piscicola Isaccea. Programul lucrarilor de reconstructie ecologica

Avandu-se in vedere particularitatile de ordin organic, hidrologic si bioecologic Delta Dunarii a fost impartita in sapte zone distincte denumite generic “complexe acvatice naturale” delimitate intre ele de elemente geografice ca Dunarea si bratele sale, tarmul Marii Negre, platoul continental sau sisteme de grinduri neinundabile de natura geologica sau genetica dezvoltate de-a lungul timpului.

In cadrul acestui capitol sunt prevazute lucrari hidrotehnice si de reconstructie ecologica pentru imbunatatirea circulatiei apelor si a conditiilor de mediu a zonelor degradate antropic, aflate în regim liber de inundaţii sau în regim amenajat agricol şi pisciciol, care sa asigure in timp revenirea la o stare cat mai apropiata de cea naturala, de dinaintea inceperii programelor de amenajare integrala a Deltei Dunarii, elaborate si aplicate in anii 50-90 ai secolului trecut. Obiectivul general urmarit prin Programul lucrarilor de reconstructie ecologica in RBDD este acela de extindere a habitatelor acvatice pentru speciile de plante si animale, prin restaurarea zonelor umede.

Obiectivele subsidiare constau in : • Protejarea populatiilor unor specii si a habitatelor; • Reintegrarea in circuitul hidrologic natural a unor zone economice amenajate agricol si

piscicol; • Restaurarea functiilor specifice zonelor umede; • Restabilirea echilibrului hidrologic si ecologic; • Realizarea unor noi habitate pentru speciile de pesti si pasari; • Refacerea activitatilor traditionale: pescuit recoltare stuf, cresterea animalelor si

ecoturism. Principalele efecte pozitive ale lucrarilor propuse se pot sintetiza astfel:

- Dezvoltarea habitatelor de reproducere, hranire, odihna si adapost, marirea diversitatii de habitat acvatic prin cresterea nivelurilor de retentie;

200

- Reprofilarea si decolmatarea canalelor si garlelor care faciliteaza in mod evident circulatia apei atat la inundarea complexelor cat si la retragerea apelor peste grinduri;

- Realizarea legaturilor dintre oglinzile de apa vor contribui la imbunatatirea circulatiei apelor şi materialului biologic prin participarea la acest fenomen a intregului sistem de lacuri, garle si canale;

- Cresterea nivelurilor si imbunatatirea circulatiei apelor in complexele naturale si in zonele amenajate reconstruite ecologic vor avea ca efect o mai mare capacitate de dilutie a poluantilor si mai bune posibilitati de oxigenare a apelor, fiind diminuata astfel actiunea factorilor favorizanti ai eutrofizarii. FOLOSIREA ENERGIILOR NECONVENTIONALE Energii neconvenţionale în RBDD Există preocupări atât la nivel mondial, cât şi la noi în ţară, pentru utilizarea in special a energiei eoliene, care poate fi folosită în Delta Dunării cu mari succese, pe baza unor studii de impact corespunzătoare. Energia eoliană Principalele zone favorabile din punct de vedere a energiei eoliene, sunt: partea nordică a litoralului Mării Negre, cu viteze medii multianuale ale vântului de Vm = 5-7m/s; zonele de dealuri şi podişuri din Dobrogea de Nord, cu Vm = 5,5m/s.

În aceste zone au fost identificate amplasamente favorabile, în special în zona interioară a deltei (atât pe grinduri, cât şi în zone acoperite cu apă) şi în zonele limitrofe litoralului Mării Negre, unde ar putea fi instalate capacităţi energetice de cca. 1.200-1.500MWe, pe terenurile neproductive agricol. NECESITĂŢI a) Imbunătăţirea infrastructurii utilităţilor publice (alimentări cu apă potabilă, canalizare şi colectarea deşeurilor, drumuri comunale, apărarea contra inundaţiilor), transport şi comunicaţii în vederea reducerii poluării, izolării comunităţilor umane pentru creşterea nivelului standardului de viaţă.

b) Sprijinirea dezvoltării de activităţi tradiţionale alternative în vederea reducerii presiunii asupra resursei piscicole. Această componentă va promova dezvoltarea de activităţi economice, în special, turismul, considerate ca un mare potenţial pentru comunităţile locale în vederea creerii de surse alternative /suplimentare de venituri. c) Sprijinirea conservării tradiţiilor locale în utilizarea resurselor naturale, şi a tradiţiilor locale în construcţia de locuinţe (peisajul sătesc), promovarea utilizării energiilor neconvenţionale (mori de vânt, turbine eoliene, celule solare, navigaţia cu propulsie electrică, etc). d) Refacerea funcţiilor ecosistemelor naturale şi a habitatelor naturale ale speciilor periclitate din Delta Dunării prin lucrări de reconstrucţie ecologică. Realizarea programului de reconstrucţie ecologică pentru refacerea unor zone umede noi atât în Delta Dunării cât şi în zona Dunării inferioare va avea un efect de stimulare şi accelerarea unor astfel de lucrări în întreg bazinul Dunării. Acorduri de cooperare ale ARBDD cu alte zone umede similare: 1. Protocol privind Acordul de Înfratire si Cooperare tehnica între Rezervatia Biosferei Delta Dunarii (România) si Asociatia Marquenterre Nature(Franta) (1991-1994, 1995-1998) 2. Memorandum de Întelegere între Ministerul Mediului(România) si Ministerul Transportului, Lucrarilor publice si Gospodarirea Apelor(Olanda) (1995-2000)- privind cooperarea în domeniul managementului integrat al apelor, respectiv cooperarea în domeniul cercetarii ecologice si hidrologice pentru refacerea si managementul sistemelor de ape si a zonelor umede din Delta Dunarii si Olanda 3. Memorandum de Întelegere între Rezervatia Biosferei Delta Dunarii(România) si Comitetul pentru Ecologie si Resurse Naturale al Regiunii Astrahan(Federatia Rusa) (1996)

201

4. Memorandum de Întelegere între Parcul National Biesbosch, Olanda si Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii(România), (1995-2000, 2001-2006), privind cooperarea în domeniul managementului, informarii, educatie de mediu, cercetare si ecoturism în Delta Dunarii si Biesbosch 5. Memorandum de Întelegere între Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, Institutul National de Cercetare Dezvoltare "Delta Dunarii"(România) si Administratia Rezervatiei Naturale Dunaiskiy Plavni(Ucraina), (1996-1999), privind cooperarea în domeniul instruirii personalului, studii asupra biodiversitatii, management, refacere ecologica si constientizare publica în cele doua zone umede 6. Euroregiunea "Dunarea de Jos" (înfiinţată în anul 1998) îsi propune printre altele si promovarea unor actiuni privind protectia mediului, conservarea diversitatii biologice si dezvoltarea durabila. Euroregiunea "Dunarea de Jos" cuprinde judetele Galati, Braila si Tulcea (România), judetul Cahul (Republica Moldova) si Regiunea Odessa (Ucraina). 7. "Coridorul Verde al Dunarii" - înfiinţat în anul 1999, la initiativa României, prin încheierea unui protocol de colaborare între Ministerele Mediului din Bulgaria, Moldova, România si Ucraina, prin care se va crea un sistem de zone protejate de-a lungul Dunarii de Jos, inclusiv Delta Dunarii. 8. Cooperarea pentru Zona Naturala Protejata transfrontiera a Deltei Dunarii si Prutului Inferior 9. Acord de Înfratire si Parteneriat (2002) între Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii si Parcul Regional Delta Padului din Emilia Romagna(Italia), privind cooperarea în domeniul informarii, cercetarii stiintifice si monitoringului pentru managementul comun al zonelor costiere din deltele Padului si Dunarii. 10. Semnarea(2002) a Statutului Asociatiei “Delta chiama Delta”, din care fac parte: Delta Padului(Italia); Parcului Ebru(Spania); Parcului Regional Briere(Franta) si RBDD(România). 11. Semnarea(2002) a Statutului Asociatiei Deltelor Mediteraneene DELTA- MED, din care fac parte: Delta Padului (Italia), Delta Rhone (Franta), Delta Ebru (Spania), RBDD (Romania), Delta Nilului (Egipt), Delta Evros (Grecia), Albufera de Valencia (Spania), Estuarul Guadalquivir (Spania). Obiectivele Asociatiei sunt constituirea unui forum permanent pentru analizarea, discutarea si dialogarea cu problemele specifice unui mediu natural, acvatic, costier, productia economica si natura sociala ce privesc deltele Mediteraneene, în special cu o vedere spre atingerea dezvoltarii durabile în aceste delte. 12. Memorandumul de Înfratire între Rezervatia Naturala Torre Guaceto si Zona Marina Protejata Brindisi (Italia); Rezervatia Biosferei Delta Dunarii (România) si Rezervatia Marina Naturala Miramare, Golful Trieste (Italia). În cadrul acestui acord de colaborare, încheiat în iunie 2005, organizatiile administrative ale Rezervatiei Marine Naturale Miramare si Rezervatiei Naturale Tore Guaceto si Zonei Marine Protejate, si a Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, sprijinite de catre Ministerul Mediului si Protectiei Teritoriale Italia, vor planifica împreuna actiuni cu scopul de a întari conservarea patrimoniului natural prin cresterea implicarii comunitatilor locale, sporind concentrarea asupra durabilitatii turismului si a altor activitati folositoare. Conventii internationale (Patrimoniu mondial, Berna, Ramsar, Rio, Dunarea, Bonn, Aarhus, Espoo, Kyoto) Decretul 187/1990 de acceptare a Conventiei privind protectia patrimoniului mondial, cultural si natural, adoptata de Conferinta generala a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura la 16 noiembrie 1972- Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 46 din data de 31 martie 1990 Legea nr. 5/1991 pentru aderarea la Conventia asupra zonelor umede de importanta internationala, în special ca habitat al pasarilor acvatice , încheiata la Ramsar, la 2 februarie 1971 - Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 18 din data de 26 ianuarie 1991 Legea nr. 13/1993 pentru aderarea la Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa , Berna la19.09.1979- Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 62 din data de 25 martie 1993 Legea nr.58/1994 pentru ratificarea Conventiei privind diversitatea biologica, adoptata la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992- Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 199 din data de 02 august 1994

202

Legea nr. 14/1995 pentru ratificarea Conventiei privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea (Conventia pentru protectia fluviului Dunarea) semnata la Sofia la 29 iunie 1994- Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 41 din data de 27 februarie 1995 Legea nr. 13/1998 pentru ratificarea Conventiei privind conservarea speciilor migratoare de animale salbatice, adoptata la Bonn la 23 iunie 1979- Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 24 din data de 26 ianuarie 1998 Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Conventiei privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus la 25 iunie 1998- Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 224 din data de 22 mai 2000 Legea nr. 3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997- Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 81 din data de16 februarie 2001 Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea Conventiei privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontiera, adoptata la Espoo la 25 februarie 1991- Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 105 din data de 1 martie 2001

Cap.6. Dezvoltarea infrastructurilor, cu precadere a celor de transport si turistice

6.1. - Situaţia alimentãrilor cu apã şi a sistemelor de canalizare menajeră, inclusiv staţii de epurare Pe teritoriul rezervaţiei trãiesc circa 12.800 locuitori Una dintre problemele acute ale locuitorilor din Delta Dunãrii este lipsa apei potabile. Propuneri pentru construire/extindere/reabilitare lucrărilor de alimentare cu apă şi canalizare menajeră A) JUDETUL TULCEA

Nr. crt Populaţie Amplasament

Localităţi

Propuneri : Reabilitare(R)/

Extindere (E)/ Construire(C) 1 municipiul TULCEA 91.875 municipiul Tulcea R+E – reţele alimentare cu apă şi canalizare

menajeră C-staţie epurare ape uzate

383 T.Vladimirescu C – Construire reţele canalizare menajeră+staţie epurare

2 Oraşul SULINA

4.601 Sulina R+E – reţele alimentare cu apă şi canalizare menajeră C-staţie epurare ape uzate

3 Oraşul MACIN

10.607 Macin R+E – reţele alimentare cu apă şi canalizare menajeră C-staţie epurare ape uzate

4 Oraşul ISACCEA

203

5.374 Isaccea R+E – reţele alimentare cu apă şi canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare existentă

5 Oraşul BABADAG 10.037 Babadag R+E – reţele alimentare cu apă şi canalizare

menajeră, inclusiv staţie de epurare existentă 6 Comuna I.C.BRĂTIANU 1313 I.C.Brătianu C – sistem alimentare cu apă şi canalizare

menajeră, inclusiv staţie de epurare 7 Comuna GRINDU

1600 Grindu C – reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de

epurare E – reţele alimentare cu apă

8 Comuna JIJILA

5970 Jijila Garvăn

C – reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare E – reţele alimentare cu apă

9 Comuna SMÂRDAN 1286 Smârdan C – reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de

epurare 10 Comuna LUNCAVIŢA

6978 Luncaviţa

C – reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare E – reţele alimentare cu apă

11 Comuna VACARENI

2331 Vacareni C – reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare E – reţele alimentare cu apă

12 Comuna NICULITEL

4715 Niculiţel C – reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare R+E – sistem alimentare cu apă

13 Comuna SOMOVA 5024 Somova C – reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de

epurare 14 Comuna FRECĂŢEI

5344 Frecăţei,Poşta, Cataloi, Teliţa

C – reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare

15 Comuna MIHAI BRAVU

2782 Mihai Bravu, Satu Nou, Turda

C – sistem alimentare cu apă– sat TURDA E – retele alimentare cu apă sate Mihai Bravu + Satu Nou C –canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare –toate localităţile comunei

16 Comuna SARICHIOI

204

7457 Sarichioi,Zebil,

Enisala,Sabangia,Visterna

E – retele alimentare cu apă - toate localităţile comunei C –canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare –toate localităţile comunei

17 Comuna SLAVA CERCHEZA

2675 Slava Cercheză Slava Rusă

E – retele alimentare cu apă - toate localităţile comunei C –canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare –toate localităţile comunei

18 Comuna BAIA

5024

Baia,Camena, Caugagia,

Ceamurlia de Sus, Panduru

R+E – retele alimentare cu apă Baia C – sistem alimentare cu apă -Caugagia C –canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare –toate localităţile comunei

19 Comuna CEAMURLIA DE JOS

2620 Ceamurlia de Jos, Lunca

R+E – retele alimentare cu apă Lunca C –canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare –Lunca

20 Comuna Jurilovca

5200

Jurilovca, Vişina,

Sălcioara

R+E – sistem alimentare cu apă Visina C – canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare – localităţile Vişina+Sălcioara

21 Comuna MURIGHIOL

3778

Murighiol Colina,Dunavăţul de

Jos

R+E – Retele alimentare cu apă Colina+Dunavăţul de Jos C – Canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare – Colina+Dunavăţul de Jos

22 Comuna VALEA NUCARILOR

3870

Valea Nucarilor Iazurile, Agighiol

R+E – Retele alimentare cu apă C – Canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare

23 Comuna NUFĂRU

2399 Nufăru, Ilganii de

Jos, Malcoci, Victoria

R+E – Retele alimentare cu apă C – Canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare

24 Comuna MAHMUDIA 2968 Mahmudia

C – Canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare

25 Comuna BEŞTEPE

1900 Beştepe,

Băltenii de Jos, Băltenii de Sus

R+E – Retele alimentare cu apă Beştepe C – Canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare – toate localităţile comunei

C – Retele alimentare cu apă Băltenii de Jos şi Băltenii de Sus

26 Comuna SF.GHEORGHE

205

1000 Sf.Gheorghe R+E – Retele alimentare cu apă şi canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare

27 Comuna CRIŞAN

1500 Crişan, Mila 23 Caraorman

C – sistem alimentare cu apă loc.Caraorman C – Canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare – toate localităţile comunei

28 Comuna MALIUC

1054 Maliuc, Gorgova, Partizani, Vulturu,

Ilganii de Sus

R+E – Retele alimentare cu apă şi canalizare menajeră loc.Maliuc C – sistem alimentare cu apă toate localităţile comunei(fără loc.Maliuc) C – Canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare – toate localităţile comunei

29 Comuna C.A.ROSETTI

1179 C.A.Rosetti,

Cardon,Letea, Periprava, Sfiştofca

C – sistem alimentare cu apă şi canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare – toate

localităţile comunei 30 Comuna CHILIA VECHE

3606

Chilia Veche, Câşliţa, Tatanir, Ostrovu Tătaru

R+E – sistem alimentare cu apă şi canalizare menajeră – loc.Chilia Veche

C- staţie de epurare loc.Chilia Veche 31 Comuna PARDINA

712 Pardina R+E – sistem alimentare cu apă C- reţele canalizare menajeră şi staţie de epurare

32 Comuna CEATALCHIOI

752

Ceatalchioi, Pătlăgeanca, Plauru,

Sălceni

C - sistem alimentare cu apă şi reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare

B) JUDEŢUL CONSTANŢA

33 Comuna MIHAI VITEAZU

3388 Mihai Viteazu Sinoe

C - sistem alimentare cu apă şi reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare loc.Sinoe C - reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare loc.Mihai Viteazu R+E - sistem alimentare cu apă loc.Mihai Viteazu

34 Comuna ISTRIA 2566 Istria, Nuntaşi C - reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de

epurare 35 Comuna SACELE

2181 Săcele, Traian C - reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare

36 Comuna CORBU 5521 Corbu, Luminiţa,

Vadu C - reţele canalizare menajeră, inclusiv staţie de epurare

206

6.2 Imbunătăţirea infrastructurii în transporturi Existenţa unor drumuri improprii sau lipsa acestora de pe teritoriul RBDD, prezintã urmãtoarele dezavantaje:

- asigurarea unor legãturi dificile dintre diversele comune sau dintre localitãţile unei comune de pe teritoriul rezervaţiei, cu implicaţii importante în ceea ce priveşte : soluţionarea unor cazuri de urgenţã din punct de vedere medical; deplasarea spre scoalã a copiilor din satele unei comune – scoala fiind de regulã amplasatã în

comunã; lipsa unor mijloace de transport între localitãţile de pe teritoriul RBDD;

- accesul dificil dintre localitãţile deltei şi municipiu, ceea ce face ca locuitorii deltei sã rãmânã izolaţi faţã de centrul reşedinţã de judeţ; - valorificarea greoaie a produselor proprii (lapte, carne, produse agricole) – valorificare ce ar asigura condiţiile minime de existenţã locuitorilor deltei; - reducerea potenţialului turistic în zonã, cu efecte negative asupra nivelului de trai al populaţiei

Avantajele existenţei unei infrastructuri rutiere, minime necesare: - accesul uşor şi rapid spre localitãţile deltei, în cazul unor urgenţe sau al unor calamitãţi

naturale; - faciliteazã aprovizionarea corespunzãtoare cu marfã a localitãţilor din deltã; - permite dezvoltarea unor activitãţi economice în zonã, ceea ce ar facilita creşterea nivelului

de trai al populaţiei; - asigură posibilitatea valorificãrii produselor proprii, pentru locuitorii deltei.

Drumuri comunale existente în delta dunării a căror tronsoane necesită lucrări de pietruire:

1. TULCEA – CEATALCHIOI – PARDINA – CHILIA VECHE 2. NUFĂRU - ILGANII DE JOS – PARTIZANI – VULTURU – GORGOVA 3. SULINA – CARDON – C.A.ROSETI – PERIPRAVA 4. SULINA – SF.GHEORGHE – (dig cordon litoral)

Propuneri privind realizarea lucrărilor de drumuri comunale între localităţi şi în interiorul lor Lungime drum (Km)

propuneri pentru Nr.crt Populatie Amplasament

Comuna/Localit. Construire/modernizare reabilitare

Denumire proiect

1 Municipiul TULCEA 91875 municipiul Tulcea 1,8 Reabilitare str.Orizontului 383 T.Vladimirescu 2,53 Modernizare strazi

loc.T.Vladimirescu Total municipiul Tulcea 4,33 2 4601 Oraş SULINA 27,5 Modernizare DC 2 – Sulina

207

Total oraş Sulina 27,5 3 1500 Comuna CRISAN 573 Crisan 10 493 Mila 23 12 434 Caraorman 20

Reabilitare drumuri comunalein interiorul localitatilor

comunei Total comuna Crisan 42

4 1179 Comuna C.A.ROSETTI 295 C.A.Rosetti 15 404 Letea 312 Periprava 141 Sfistofca 27 Cardon

Construire drum Rosetti – Periprava

Total comuna C.A.Rosetti 15 5 1054 Comuna MALIUC 298 Maliuc 30 147 Gorgova 62 Ilganii de Sus 480 Partizani 67 Vulturu

Pietruire drum comunal DC – 2

Total comuna Maliuc 30 6 712 Comuna PARDINA 712 Pardina 25 Pietruire drumuri în comună

Total comuna Pardina 25 7 3606 Comuna CHILIA VECHE 3539 Chilia Veche 55 67 Tatanir

Pietruire drumuri în comună

Total comuna Chilia Veche 55 8 3778 Comuna MURIGHIOL 1497 Murighiol 30 220 Dunavatu de Sus 8 710 Dunavatu de Jos 10 18 Uzlina 660 Plopu 10 540 Sarinasuf 10 133 Colina 3

Modernizare prin pietruire drumuri comunale

Total comuna Murighiol 71 2399 Comuna NUFARU 9 84+

2483 Ilganii de

Jos+Nufăru 20,4 Reabilitare drumuri

stradale Total comuna Nufaru 20,4

10 752 Comuna CEATALCHIOI 375 Ceatalchioi 5 Reabilitare drumuri stradale

208

204 Patlagenca 5

96 80 Plauru 2 77 80 Salceni 2

Total comuna Ceatalchioi 14 Total general 304,23

6.3. Dezvoltarea infrastructurii turistice Valorile naturale ale Deltei Dunarii ca resursa ce creaza produsul turistic RBDD:

- Peisajul • Diversitate • Varietate spatiala

- Biodiversitate • Peste 5,000 de specii de plante şi animale • Peste 320 specii de pasari

- Resurse naturale • Peste • Vanat

- Clima • Temperaturi inalte • Perioade lungi de stralucire a soarelui

- Asezari umane • Specifice pentru zone umede • Arhitectura specifica

- Cultură şi istorie • Etnografie • Traditii • Situri arheologice

În concordanţă cu criteriile de evaluare a potentialului turistic a zonelor din delta – accesibilitate, resourse turistice, facilităţi de cazare, conditii naturale nepoluate şi posibilitati pentru investitii viitoare, au fost determinate:

**9 zone turistice pe teritoriul rezervatiei, care au inclus 19 trasee acvatice şi 7 trasee terestre. Doua dintre motivele principale pentru aceasta zonare au fost: - de a reduce impactul negativ al turismului si - de a obtine un control mai bun al activitatilor desfasurate de touroperatori. Impactul social şi economic

Cu toate că Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a devenit din ce în ce mai atractivă ca destinaţie turistică atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini, populaţia locală şi natura deltei nu beneficiază încă de pe urma practicării ecoturismului la întreaga sa capacitate. companii de turism inregistrate în Tulcea sau în alte oraşe ale României, de cele mai

multe ori, folosesc propriile mijloace de transport, cazare şi facilităţi pentru desfăşurarea activităţile turistice. O parte semnificativă a venitului obtinut din valorificarea resurselor turistice este astfel

directionata spre companii de turism situate în afara Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Doar câteva dintre companiile turistice apelează la serviciile turistice locale pentru

întregul pachet turistic sau anumite părţi ale acestuia. Aceste companii organizează pachete turistice în

209

Delta Dunării bazate pe cazare la localnici, uneori în mai multe sate, în timp ce altele oferă mese tradiţionale în pensiuni locale. Dezvoltarea turismului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, inregistrata in ultimii ani, a

afectat totusi şi turismul rural. Un număr tot mai mare de pensiuni şi gospodării situate în satele din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării oferă acum servicii turistice precum cazare şi masă, plimbări cu barca, activităţi recreative.

Cazarea la localnici este preferata in special de catre pescari, vânători sau acei turisti care vin la Sulina sau Sfântu Gheorghe pentru plajă. Lipsa publicităţii şi a informaţiilor despre posibilităţile de cazare fac ca o mare parte a

pensiunilor rurale şi a gospodăriilor să depindă de cunoştinţe, prieteni, clienţi fideli şi recomandările acestora. Unul dintre aspectele care merită menţionate este acela că toate pensiunile nou construite au

strictul necesar de facilităţi sanitare (băi, grupuri sanitare, apă caldă) în timp ce gospodăriile inca oferă “doar” toalete uscate, lavoare si duşuri de vara. în ultimii ani pătrunderea civilizaţiei urbane şi a tehnologiei, cerinţele turiştilor pentru ceea

ce înseamnă pentru ei standarde “minime” şi un venit mai bun au determinat locuitorii Deltei Dunării (în special ultimile generaţii) să-şi îmbunătăţească standardele de viaţă şi să investească pentru a oferi turiştilor condiţii mai bune. La nivelul comunităţii se observă câteva schimbări vizibile, reflectând dezvoltarea economică şi

socială. Câteva case au îmbunătăţiri, s-au extins, modernizat, avind toate facilitatile sanitare precum şi mijloace de comunicare şi informare (telefoane fixe şi mobile, computere, internet, televiziune prin cablu şi aşa mai departe). Există totusi şi un efect negativ al acestei dezvoltari economice şi sociale a comunitatilor deltei:

comunităţile locale tind să-şi piardă identitatea specifică, tradiţiile şi arhitectura pentru a atinge criteriile cerute pentru obtinerea unor preţuri mai mari ale serviciilor lor în timp ce cultura şi tradiţiile lor ca atracţii turistice sunt lăsate în urmă! In afara traseelor aprobate au mai fost analizate şi alte oportunităţi: 3.3.1.Studiu de caz zona Mahmudia – Murighiol - Uzlina Oportunităţile oferite de dezvoltarea turismului în zona menţionată au fost întâlnite cazuri de localnici care, ca urmare de dezvoltării turismului în localitate, au

dorit să se implice în asigurarea de servicii turistice pentru turiştii care vin în zonă. pentru mulţi dintre aceştia, însă, lipsa posibilităţilor financiare împiedică realizarea acestui lucru

– respectiv transformarea gospodăriei într-o pensiune turistică – cu toate că localnicii sunt conştienţi că dezvoltarea turismului poate fi o sursă de venit pentru familiile respective şi că localitatea în care trăiesc şi împrejurimile pot genera beneficii prin atragerea de turişti. din interviurile realizate şi din răspunsurile localnicilor a reieşit faptul că găzduirea de turişti şi

participarea la asigurarea servicilor turistice nu sunt percepute ca schimbări negative ale valorilor şi obiceiurilor ci ca o oportunitate de creştere a veniturilor. In ce priveşte oportunităţile oferite de vînzarea de terenuri şi case celor care doresc să

construiască pensiuni în localitate, localnicii intervievaţi au răspuns în procent ridicat că nu doresc să facă acest lucru. Mulţi dintre aceştia au invocat faptul că nu au unde pleca în altă parte (nu au alte proprietăţi), sunt legaţi de comunitate şi localitate. Un alt caz de oportunitate deschisă de dezvoltarea turismului în localităţile luate în studiu (locuri

de muncă, servicii, etc) este cel al tinerilor plecaţi din localitate Mulţi tineri din localitate au plecat în străinătate din cauza lipsei locurilor de muncă. Deşi în

localitate situaţia s-a schimbat, ca urmare a construirii de pensiuni şi a dezvoltării turismului, aceştia preferă încă să plece în străinătate la muncă Din punct de vedere al relaţiilor cu autorităţile locale, a gradului de implicare a acestora în

sprijinirea populaţiei locale şi a investitorilor în turism din afara localităţii, această relaţie în unele

210

cazuri, pare afectată de prezenţa investitorilor străini în localitate, sprijinirea acestora de către autorităţi fiind percepută ca fiind în dauna comunităţilor locale. Pentru cea mai mare parte dintre localnici, această relaţie nu este afectată, ci chiar

îmbunătăţită, autorităţile locale sprijinind populaţia locală şi contribuind la dezvoltarea localităţii pentru a o face cât mai atractivă pentru turişti. E. Competiţia pentru resurse In toate cele 3 localităţi, aflate în plină dezvoltare turistică datorită poziţiei geografice, au existat

cereri de cumpărare de terenuri şi/sau case de la localnici. 35% din localnicii din Mahmudia au avut astfel de solicitări, 40 % în Murighiol şi 50% în Dunavăţul de Jos.

ceea ce demonstrează că există o cerere ridicată din partea investitorilor în turism şi a celor care vor să-şi deschidă pensiuni sau case de vacanţă, pentru aceste localităţi. Prezenţa proprietarilor de pensiuni - localnici sau din afara localităţii - nu crează în general

neplăceri localnicilor, dar există şi excepţii, de competiţie pentru resurse, argumentate de un pădurar din Murighiol (‘…au tăiat copaci pentru a construi pensiuni şi au astupat canale … ) şi de un pescar din Dunavăţul de Jos (….‘da, am avut probleme… mai ales cu cei care au bărci…). Aceste excepţii pot constitui, la un moment dat, o problemă reală şi o sursă de impact negativ a supradezvoltării turistice în comunităţile gazdă. In ce priveşte aprovizionarea cu alimente de bază în sezonul turistic, aceasta nu pare să fie o problemă pentru localnici, dezvoltarea comerţului în localităţile respective şi distanţa relativ mică faţă de Tulcea asigurând aprovizionarea continuă cu alimente, atât a localnicilor cât şi a turiştilor. în general, că localnicii nu simt o presiune cauzată de tendinţa de dezvoltare a turismului, de

prezenţa pensiunilor şi a turiştilor asupra utilizării spaţiului, resurselor naturale sau a celor necesare bunului trai. Efectele negative pot să apară însă, atunci când activitatea turistică afectează direct activităţile

tradiţionale, precum pescuitul, sau alte activităţi tradiţionale, bazate pe resursele naturale, ale populaţiei locale. CONCLUZII • Dezvoltarea turismului în comunităţile rurale poate avea efecte pozitive, dar şi negative. • localnicii au o percepţie, în general, pozitivă legată de dezvoltarea turismului şi prezenţa turiştilor în localităţile de reşedinţă. • construirea de pensiuni, atragerea de turişti, oportunităţile legate de dezvoltarea turistică reprezintă, în cea mai mare parte, posibilităţi de creştere a surselor de venit, de dezvoltare şi înfrumuseţare a comunităţii, de îmbunătăţire a contactului cu lumea exterioară. Pentru familiile cu copii, dezvoltarea turismului are, pe lîngă valenţe economice, şi beneficii educaţionale şi sociale, turismul şi turiştii contribuind la îmbunătăţirea educaţiei copiilor şi tinerilor. • Deşi într-o proporţie mai mică, obiceiurile şi tradiţiile sunt încă păstrate, reprezentând un element de identitate locală şi un motiv de mândrie.Aceste valori pot constitui atracţii turistice pentru turiştii veniţi în localitate. Promovarea şi păstrarea în continuare a acestor valori necesită însă o mai mare implicare a celor care derulează activităţi turistice în localitate (includerea în programele turistice a sărbătorilor locale sau a serilor tradiţionale) şi o încurajare a populaţiei locale de a le păstra. • Efectele negative asupra vieţii comunităţilor locale sunt existente, pentru unii localnici, aceste efecte fiind legate de pierderea valorilor naturale, originale, ale deltei, ca urmare a dezvoltării turismului, de construirea de pensiuni în localităţile de reşedinţă, de comportamentul şi

211

numărul tot mai mare de turişti sau de competiţia apărută între aceştia şi cei care derulează activităţi turistice. Deşi cu o pondere mică, efectele negative percepute de localnici trebuie luate în consideraţie, în planificarea dezvoltării turistice, deoarece acestea se răsfrâng direct asupra stilului de viaţă tradiţional al locuitorilor.

Impact pozitiv

Impact negativ

Protejarea proceselor ecologice Poluarea aerului, apei, poluare fonica, acumulare de deseuri si poluare vizuala

Protejarea, conservarea si recunoasterea valorilor resurselor patrimoniului cultural si construit Crearea de valori economice pentru

patrimoniul natural si cultural care altfel nu au fost considerate valoroase de catre rezidenti sau care au implicat mai multe costuri decat beneficii Transmiterea valorilor de conservare prin

educatie si interpretare Comunicarea si interpretarea valorilor

patrimoniului natural si construit si al celui cultural turistilor si rezidentilor zonelor vizitate, avnd ca rezultat dezvoltarea unei noi generatii de consumatori responsabili Sprijinirea cercetarii si dezvoltarii de practici

de mediu si sisteme de management care influenteaza atat operatorii in turism cat si comportamentul vizitatorilor la destinatie Dezvoltarea industriilor ‘curate’

Pierderea terenurilor naturale si a celor agricole pentru dezvoltarea turismului Pierderea spatiilor deschise Distrugerea florei si faunei Degradarea peisajului, a siturilor istorice si a

monumentelor Introducerea de specii exotice Deranjarea ciclurilor de reproducere a vietii

salbatice si a comportamentului acesteia Modificarea cursurilor de apa

Evaluarea impactului economic al turismului scoate in evidenta faptul ca

dezvoltarea turistica produce efecte pozitive si negative aproape simultan,

In cazul de fata, efectele pozitive sunt preponderente, beneficiul economic al dezvoltarii turistice fiind evidentiat de populatia locala in termeni precum: noi locuri de munca, cresterea nivelului de trai, venituri mai mari, oportunitatea unor noi meserii, imbunatatirea utilitatilor publice si a infrastructurii, etc.

Efectele negative pot fi reduse sau eliminate prin masuri administrative precum: gestionarea deseurilor, dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apa, marirea numarului de unitati comerciale, etc., masuri care necesita insa costuri suplimentare.

Proprietarii de pensiuni si firmele de turism cu unitati de cazare si alimentatie publica in Delta Dunarii angajeaza forta de munca locala in derularea activitatilor turistice. Acestia sunt preferati in special in asigurarea serviciilor de transport in Delta Dunarii, localnicii fiind cei mai buni cunoscatori ai rutelor acvatice ale deltei sau ale zonelor optime de pescuit.

212

Organizarea de cursuri de calificare in meseriile specifice industriei turistice sau a celor colaterale ei, poate duce la cresterea ratei de angajare a localnicilor, stoparea migratiei si astfel la revigorarea comunitatilor locale din delta.

Evaluarea impactului economic - efecte :

Impact pozitiv Impact negativ Cresterea veniturilor si a standardului de

viata Cresterea preturilor la bunuri si servicii

Imbunatatirea economiei locale Cresterea preturilor de vanzare a terenurilor si caselor

Dezvoltarea oportunitatilor de angajare Cresterea costurilor Cresterea investitiilor si a fondurilor pentru

infrastructura Cresterea potentialului de importare a fortei

de munca Imbunatatirea infrastructurii utilitatilor

publice Noi costuri pentru infrastructura aditionala

(apa, canalizare, energie, combustibil, servicii medicale)

Cresterea fondurilor provenite din taxe Cresterea costurilor de mentinere a drumurilor si a sistemelor de transport

Imbunatatirea infrastructurii de transport Cresterea riscurilor de aparitie a somajului (in cazul turismului sezonier)

Cresterea oportunitatilor in comert Cresterea riscurilor de aparitie a locurilor de munca cu salarii mici

Cresterea oportunitatilor de afaceri Cresterea competitiei pentru terenuri cu alte ramuri economice mai valoroase pentru comunitate

Cresterea riscului ca profiturile sa fie scoase din comunitate de catre proprietarii nelocali.

213

BIBLIOGRAFIE:

1. INCDDD - Tulcea, 2006: : MASTER PLAN pentru obiectivul de investiţii – “Suport pentru dezvoltarea durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - judeţul Tulcea/România”.

2. INCDDD - Tulcea, 2007:Studiu pentru realizarea Planului de management al Deltei Dunării

3. Fowler J., Cohen L., Jarvis P., 1998 – Practical statistic for field bilogy. Ed. Wiley Ltd., 1-259

4. Ibram O., David C., Cojocaru L., 2002: Nutrients and heavy metals dynamic in the Danube Delta Lakes. Analele Şt. 2000-2001, 82-86

5. Török, L., 2005, Seasonal succesion of phytoplankton from lakes of the Danube Delta, Acta oecologica, vol. XII, 1-2 pag.15-23, Sibiu

6. Török, L., 2006, Tehnici de monitoring şi evaluare a înfloririlor algale - PETARDA (Probleme de Ecologie Teoretică şi Aplicată în România - Direcţii Actuale) nr.13, pag. 1-24, ISSN 1454-2870. Tulcea

7. Warren S., Marron F., 2005: ’’Stare bună’’ – obiective de mediu şi metodologie pentru elaborarea unui program de măsuri, în: Implementarea noii directive cadru a apei în bazine pilot (WAFDIP), TR – 7, pag. 1:32, EuropeAid/114902/D/SV/EO

8. Warren S., 2005a: Scheme de clasificare a calităţii apei, în: Implementarea noii directive cadru a apei în bazine pilot (WAFDIP), TR - 21, pag.1:51, EuropeAid/114902/D/SV/EO.

9. Warren S., 2005b: Evaluarea calităţii apei, în: Implementarea noii directive cadru a apei în bazine pilot (WAFDIP), TR -22, pag.1:34, EuropeAid/114902/D/SV/EO.

10. Warren S., 2005c: Ghid pentru monitorizarea lacurilor, în: Implementarea noii directive cadru a apei în bazine pilot (WAFDIP), TR -27, pag.1:30, EuropeAid/114902/D/SV/EO.

11. ****, 2000: DIRECTIVE 2000/60/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 23 October 2000 establishing a framework for Community action in the field of water policy, Official Journal of the European Communities L 327/72

12. ****, 2002: Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council concerning the quality of bathing water (2003/C 45 E/15) COM(2002) 581 final — 2002/0254(COD) (Submitted by the Commission on 24 October 2002), Official Journal of the European Union, C 45 E/127

13. ****, 2002: Hotărâre privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, H.G. 459 din M.O. 350/27.05.2002

214

14. ****, 2002 http://www.icpdr.org/icpdr-pages/jds.htm: Technical Report of the International Commission for the Protection of the Danube River, JOINT DANUBE SURVEY, ICPDRreport pag 1-259

15. ****, 2004 a: Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996, pag. 1-61

16. ****, 2005: ICPDR Expert Groups\RBM\WFD Roof Reports\2004\Complete draft\PARTS OF RR\PART 01(CH 1_2).doc, pag. 1-24.

17. ****, 2005: ICPDR Expert Groups\RBM\WFD Roof Reports\2004\Complete draft\PARTS OF RR\PART 04(CH 3.5).doc, pag. 1-57.

18. ****, 2005: ORDIN nr. 1012 din 19 octombrie 2005, emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apei

19. ****, 2005: Planul de management al fluviului Dunărea, Delta Dunării, spaţiul hidrografic Dobrogea şi apelor costiere, pag 1-55 ANAR-2004

20. ****, 2005: Guidance Document No. 13 – Overall Approach to the Classification of Ecological Status and Ecological Potential, Common implementation of Ecological Status and Ecological Potential, pag. 1-47, ISBN 92-894-6968-4

21. ****, 2006: M.O., Partea I nr. 51bis din 13.06.2006, privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă.

22. ****, 2006: Ordin Nr. 161 din 16.02.2006, pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în: vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă.

23. ****, 2006: http://www.icpdr.org/icpdr-pages/annual_reports.htm: ICPDR – Annual Report 2006, pag1-56

24. INCDDD - Tulcea, 2007:Rolul populaţiilor/speciilor în generarea de resurse şi servicii ca fundament pentru politicile şi strategiile de conservare a biodiversităţii

25. INCDDD - Tulcea, 2007:Cercetări privind redelimitarea zonelor funcţionale ale RBDD – faza V ,,Evaluarea în teren a stării diversităţii biologice (floră vasculară, insect, faună vertebrată, habitate) în 50 % din suprafaţa zonelor tampon

26. INCDDD - Tulcea, 2004-2005:Implementarea prevederilor Directivei cadru ape (DC/2000/60/CE) specific Deltei Dunării: - Contribuţii la planul de management al RBDD în accord cu DC/2000/60/CE

- Presiuni hiodromorfologice semnificative