Post on 07-Mar-2021
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTĂ TEATRALĂ ȘI
CINEMATOGRAFICĂ „I.L.CARAGIALE” BUCUREȘTI
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
BASMUL ȘI POVESTEA ÎN TEATRUL DE ANIMAȚIE
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Prof.univ.dr. Cristian Pepino
DOCTORAND:
Drăgan-Stanciu Georgeta
Anul 2020
1
Cuprins:
1. Introducere ..................................................................................................................... 8
1.1. Definirea basmului și a poveștii ………………………………..........…......... 9
1.2. Teorii ale originii poveștilor…………………………………..….…...….…... 9
1.2.1. Basmul, existent din timpuri imemoriale …………..…….………...... 11
1.3. Clasificarea basmelor …………………………………………….…......….… 13
1.4. Metode de analiză a basmului ………………………………………..…..…... 14
1.4.1. Funcții ale personajelor …………….……………….…….….……….. 14
1.4.2. Semantica structurală ……..………………………………...……...….. 14
1.5. Caracteristicile basmelor …………………………………….......................... 15
1.5.1. Structura basmelor............. ………………….……………................… 16
1.5.2. Desfășurarea acțiunii. Personajul și criza …………............................... 17
1.6. Izvoarele basmului ............................................................................................ 19
1.6.1. Rituri …………………………………………………………..….......… 19
1.6.2. Elemente sacre și profane …………………………………….……..…… 20
1.6.3. Mituri, mitosferă………………………………..…………..…....…….… 21
1.6.4. Evoluția, transformarea și degradarea miturilor …………….…….…...... 23
1.6.5. Povestea populară ………………………………………………..……… 23
1.7. O analiză din perspectivă istorică …………………………………..…….…….….. 24
1.7.1. Franța- Perioada Perrault (sec. XVII-XVIII)…………………….….…..... 24
2
1.7.1.1. Sfârșitul secolului al XVII-lea - sfârșitul secolului XVIII. Relația
dintre teatru și povești în Franța……………………..….……...….25
1.7.2. Grimm și Andersen- influențe burgheze (în secolul al XIX-lea) .……….. 26
1.7.3. Secolele XIX-XX : basmul cult în literatura anglo-saxonă …………..…..28
1.7.4. Poveștile în Germania- sec. al XIX-lea- începutul sec. XX …………...... 29
1.7.5. Basmul italian, între burghezie, baroc și romantism ………………..…… 30
1.8. Reprezentarea basmelor în spectacolul de animație …………………………….….. 34
1.8.1. Obiecte. Obiecte magice …………………………….………………..….…34
1.8.2. Păpușile și marionetele, de la obiecte de divertisment, la personaje în teatrul
de animație…………………………………………………………............... 38
1.8.3. Păpușa, ca dublu sau alter-ego ……………………………….………..….... 45
1.9. Basmele si poveștile- surse de inspirație pentru teatrele de păpuși din Romania ....... 46
1.9.1. Jocul păpușilor …………………………………………...........….............. 46
1.9.2. Artisti păpușari la începutul secolului XX.................................................... 47
1.9.3. Apariția teatrului de păpuși profesionist (de Stat) ………........…..........… 48
1.9.4. Primele piese scrise pentru teatrul de păpuși................................................ 48
1.9.5. Primele spectacole montate la Teatrul Țăndărică ……….......................…. 50
2. Ideea de artă pentru copii și basmul ........................................................................... 54
2.1. Basmul si contribuția la maturizarea psihologică a copilului ……………….…57
2.2. Modalități de abordare a basmelor într-o manieră acceptabilă pentru copii ….. 58
2.2.1. Identificarea copiilor cu personajele care trec printr-o criză .................... 59
2.2.2. Comicul. Sursele de comic ………………………………………...…..… 60
3
2.2.2.1. Antagonismul …………………………………………..….…….… 61
2.2.2.2. Distribuirea (voit) neadecvată a actorilor ……………….…..….…. 61
2.2.2.3. Anacronismul ……………………………………………........…... 62
2.2.2.4. Parodia …………………………………………………….…….... 62
2.2.2.5. Teatrul în teatru ………………………………………….…...….... 63
2.2.2.6. Comicul derivat din materialitatea obiectelor ….………….....….... 63
2.2.3. Contextul vizual ……………………………………….…………….…..... 64
2.2.4. Atmosfera sonoră …………………………………….….……..……....….. 65
3. Valorificarea basmelor în teatrul de animație ………………………………..……...... 68
3.1. Poveștile, regăsite și în prezent în repertoriile teatrelor din Europa …….…..…… 68
3.2. Ponderea spectacolelor realizate după basme și povești, în teatrele din
România .……………………………………………………….…………….….… 74
3.2.1. în teatrele de stat ………………………………………….…….……………. 75
3.2.2. în teatrele particulare ......................................................................................... 76
3.3. Spectacole, adaptari după basme si povești, în teatrele de animație -
sec. XX …………………………………………………………………….…......77
3.3.1. Făt-Frumos, erou solar în “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
moarte” și „Făt- Frumos din lacrimă”................................................................ 77
3.3.2. Frumoasa și Bestia - din ciclul „om-animal”……………................................ 87
3.3.3. Croitorașul cel viteaz -tipul-Hercule-Păcală ……......…….........................…. 95
3.3.4. Sânziana și Pepelea – de la snoavă la feeria națională ………..….................. 99
4
3.3.5. Harap Alb -Ciclul isprăvilor eroice............................................................. 107
3.3.6. Povești orientale puse în scenă în România ………………….................… 113
3.4. De la clasic, la modern. Noi modalități de abordare a basmului …………….…. 117
3.4.1. Cenușăreasa …………………………………………………….….…....…117
3.4.2. Pinocchio……………………………………………………………….…...129
4. Basmul și povestea în societate ………………………………………….….…...….… 149
4.1. Interculturalitatea- o caracteristică a basmului …………….….………....…...... 149
4.2. Fondul istoric al poveștilor ……………………………………….…...….….… 150
4.3. O mărturie socială …………………………………………………….…….….. 154
4.4. Influențe ale vieții social-politice în basmul cult ………………………..……... 156
4.5. Necesitatea existenței basmului și a poveștilor în societata contemporană ….… 158
4.5.1. De la mituri străvechi, la forme noi ……………………………….…...…. 160
4.6. Basmul și povestea, influența în artele frumoase ………….….……………....… 162
4.6.1. Basmul și povestea în literatură …………………………..…………...…. 162
4.6.2. Basmele, poveștile și familiarizarea copilului cu lectura ……………....… 174
4.6.3. Basmul și povestea în teatru ………………………………….…..….....… 175
4.6.3.1. în teatrul de păpuși și marionete, până în anul 2008 ……………........ 175
4.6.3.2. în teatrul de animație, după anul 2008 și până în prezent ………..…. 178
4.6.3.3 Basmul și povestea în teatrele care nu au ca specific arta animației ..... 179
4.6.3.4. Spectacolele adaptate după basme și povești, oglindă a societății ........ 179
4.6.4. Basmul și povestea în artele plastice …………………………..…...…...… 187
4.6.5. Basmul și povestea în muzică …………………......………………..…….. 190
5
4.6.5.1. Opera cu păpuși …………………………...…………………...… 196
4.6.6. Basmul și povestea în dans (balet) ……………………………….....…... 199
4.6.7. Basmul și povestea în radio și televiziune …………….………….......… 200
4.6.8. Basmul și povestea în filmul artistic și de animație ………….…..…..…. 203
4.6.9. Basmul și povestea, de la discul de vinil, la suporturile digitale ……...... 209
4.6.10. Basmele, poveștile și jocurile video ………………………………....… 210
5. Teorii contemporane despre basm. Rolul basmului în lumea de azi ……………...… 213
5.1. Basmele și interesul științific…………………………………..…….…..…. 213
5.2.Basmul, instrument important în procesul de socializare ……….…….……. 216
5.2.1. Rolul femeilor în răspândirea poveștilor ………………………..…..…… 217
6. Importanța basmului în educarea copilului ……………………….…….…………...219
6.1. Copilul și sensibilitatea la artă ……………..……………………….……..… 219
6.2. De la arta pentru copii la art-terapie ……………………………………….… 221
6.3. Rolul educativ al teatrului de păpuși ………………………………………… 225
6.4. Modalități de adaptare la noile exigențe ale societății ……………..…....…. 231
6.4.1. Tabuuri ……………………………………………..……..………….… 231
6.4.2. “O mie și una de nopți” și erotismul ……………………………..…… 234
6.5. Poveștile populare și psihanaliza …………………………….………..…….. 236
6.6. Noi metode de utilizare a basmelor și a poveștilor: Metodele Kodaly,
Karl Orff, Dalcroze ……………………………………………..…..…....… 238
7. Tehnologii în teatrul de animație …………………………………….…………….… 242
7. 1. Black-light-ul …………………………….………………………....….….... 242
6
7. 2. Lumina de laser ……………………………………………….….…....….... 244
7. 3. Fibra optică …………………………………………………………......….. 244
7. 4. Proiecția în spectacolele de animație ………………………………....….... 245
7. 5. Hoverboard-uri, drone, water ball balons, aplicații mobile ………...…....... 248
7. 6. Animația prin telecomandă ……………………………………..…............. 250
7.7. Tendințe ……………………………………………………….…….….…...251
7.7.1. Utilizarea calculatorului ca metamediu. Forme noi de teatru ….…... 251
7.7.2. Utilizarea tehnicilor digitale ca instrument de prelucrare …………. 251
7.7.3. Imersiunea ………………………………………………..….......…. 251
7.7.4. Interactivitatea ……………………………………………….….…...252
8. Concluzii ....................................................................................................................... 253
9. Bibliografie ……………………………………………………………..…….....…… 256
10. Anexa ………………………………………………………….………….….…. 270
7
CUVINTE CHEIE:
Analiză, animație, arhetip, automate, basm, black-light, cenzură, compozitor, decor,
divertisment, dramaturg, educativ, erou, imersiune, interculturalitate, interactivitate joc, legendă,
marionetă, magie, mit, mitologie, muzică, noile media, opresiune, origini, paravan, pamflet,
parodie, păpușă, pictură, personaj, poveste, promovare, proiecţie, psihanaliză, rol terapeutic,
rituri magice, parodia, rol, sacru, satiră, semantica structurală, simbol, sistem de mânuire,
scenograf, sculptor, spectacol, societate, structură, tabu, talisman, teatru de animație, teatru de
păpuși, tehnologii, tradiţie, umor.
8
ARGUMENT
Studiul urmărește modul în care basmele și poveștile se regăsesc în repertoriile teatrelor de
animație, modalitățile în care ajung la public, în diferite variante, mereu adaptate la societate.
Evoluția lor cuprinde o analiză atentă, care le însoțește pornind de la nucleul arhetipal și
metamorfozându-se în spațiu și timp, până la forme noi, originale, în consens cu timpurile
actuale.
Noutatea lucrarii constă în explorarea profundă a fenomenului, din perspectivă
mitologică, literară, artistică, vizuală și educațională, basmul și povestea fiind două specii
literare neanalizate din aceaste unghiuri. Teatrul de animație oferă contextul expandării
fabulosului. Fantasticul nu ramane la nivelul imaginativ, ca în cazul lecturii; în teatrul de
animație, copilul plonjează în miezul lui. Experiența este aproape imersivă, pentru că și tehnicile
teatrului de animație au aceste valențe. Universul fantastic este surprins în variate forme, pornind
de cele mai multe ori de la un nucleu mitologic și îmbrăcând nuanțe diferite în funcție de spațiul
și timpul prin care călătoresc sau de contextul social în care prind identitate. Formele la care
ajung, căpătând viață pe scenă, sunt rezultate ale unui cumul de factori sociali, politici și
culturali, transfigurate artistic în viziuni despre lume. Publicul, cu rol de receptor, are el însuși
puterea de a acționa asupra conținuturilor literare sau dramaturgice, apelând la pârghii de tipul
cenzurii unor opere sau de a evalua impactul noilor media asupra publicului tânăr. În acest
context, basmele și poveștile apar situate la granița fină care delimitează parenting-ul de
libertatea de exprimare. Ca o consecință, deschiderea, acceptarea și înțelegerea par a pierde din
ce în ce mai mult teren, în fața unor situații ce vor fi catalogate drept tabu.
Obiectivul acestei cercetări a constat în realizarea unui studiu care să cuprindă aspecte mai
puțin cunoscute și care pot constitui un punct de pornire pentru orice creator din domeniu sau
analist al fenomenului. Informațiile pot constitui o bază solidă de documentare, fiind în același
timp o sursă de inspirație viabilă. Analiza comparativă a diverselor versiuni litarare și a
9
abordărilor regizorale diferite pot fi o sursă de documentare pentru orice creator din acest
domeniu.
Ca unelte de cercetare, am apelat atât la formele scrise (cronici teatrale, albume,
scenarii, site-uri de pe internet), la spațiile concrete (muzee, galerii, teatre), cât și la elemente
reper supuse efemerului (spectacole, ateliere), dar care au constituit tezaurul cel mai important.
Alte surse prețioase, lucrări la care am făcut referire, le-au constituit mitologia, culegerile de
basme și de povești, între care am făcut comparații și o serie de spectacole din teatrul de
animație, din teatrul dramatic -la multe dintre ele având acces on-line-, filme artistice și filme de
animație și, nu în ultimul rând, muzee și expoziții destinate copiilor, în care am regăsit subiecte
și teme de interes pentru lucrarea mea. Un alt aspect important, legat de latura practică a
cercetarii mele, a constat în dezvoltarea și aplicarea unor tehnici de joc și de învățare destinate
copiilor, care se bazează pe suportul constituit de basme și povești. Povestea devine scop, pretext
și mod de exprimare în același timp.
În capitolul 1 al lucrării, am argumentat alegerea temei de cercetare, evidențiind câteva
aspecte importante, printre care relația indisolubilă dintre basme, povești și teatrul de animație,
teatrul fructificându-le și completându-și astfel misiunea educativă, cognitivă și de divertisment.
Basmele și poveștile sunt prezente în viața socială și în aproape toate domeniile artei. Am definit
basmul și povestea, evidențiind deosebirile dintre aceste două specii literare (traiectoria de la
planul concret în povești, față de planul ireal în basme; prezența personajelor supranaturale, a
mai multor fire narative, desfășurarea amplă- caracteristice basmelor).
Am expus câteva teorii ale originii basmelor, începand cu Jung, care vede în basme
expresia cea mai amplă și cea mai pură a proceselor psihice din inconștientul colectiv,
contribuind la descifrarea proceselor psihicului colectiv; basmele apelează la analogii și
metafore, teorie pe care o completează și Marie-Louise von Franz, punând accent pe semnificația
psihologică exprimată prin imagini și evenimente simbolice. Lingvistul german Max Schmidt
remarca vechimea unor teme din basme, de aproximativ 25000 de ani. Și Lazăr Șăineanu scria
că faraonii Egiptului, întelepții Greciei și cezarii Romei și-au petrecut pruncia în atmosfera
poveștilor, fără a le desconsidera, așa cum făcea Platon, numindu-le “narațiuni băbești”. Bruno
Bettelheim, în lucrarea sa “Psihanaliza basmului”, aprecia rolul pe care basmul îl are în formarea
și educarea copilului, prin necesitatea confruntărilor, învingerea obstacolelor și descoperirea
10
identității. Basmul transmite ideea că și cei mici, slabi, cosiderați inferiori (cu care copiii se
identifică), pot reuși în viață.
Am dezvoltat capitolul continuând cu expunerea teoriei existenței basmului din timpuri
imemoriale. Transmițându-se oral, basmele s-au îmbogățit, s-au transformat, au suferit
modificări, adăogiri, în funcție de timp, spațiu, narator și auditoriu, dovadă de creativitate și
perpetuă adaptare. Fixarea basmelor se realiza pe piatră sau papirus. Exemplu: Povestea “Cei doi
frați”- datând din sec. al XIV-lea, î.Chr. În țara noastră, primul text narativ asemănător
basmului a fost o însemnare-manuscris, “Istoria unui voinic înțălept întrebându-se din ponturi cu
o fată de împărat”, menționat la sfârșitul secolului al XVIII- lea, mai precis în anul 1797. Încă
din secolul al XVIII-lea, cercetătorii au renunțat la abordarea basmelor dintr-o perspectivă
simplistă, acestea suscitând un adevărat interes științific. Basmele românești au fost culese
începând cu frații Schott, din zona Banatului, într-o perioadă în care au și locuit în această zonă.
Le-au publicat în 1845 la Stuttgart, într-un volum intitulat “Basme române”. Este vorba despre
27 de povești, cu interpretări din punct de vedere mitologic.
Nicolae Filimon a publicat basme pentru prima dată într-un ziar, “Țăranul român”, în
1862. În țara noastră, prima colecție importantă de basme este considerată cea publicată de către
Petre Ispirescu, în anul 1872, cu numele „Legende sau basmele românilor. Ghicitori și
proverburi”, după sfatul lui Vasile Alescandri, care consideră acest volum atât de prețios, încât
nu trebuie să lipsească din nicio casă.
Am continuat analiza basmelor din punct de vedere al clasificarii lor: după tematică
(basmele fantastice, basmele animaliere, basmele nuvelistice) sau după autor: basme populare și
basme culte.
M-am referit și la metodele de analiză a basmelor după funcții, conform teoriei lui
Vladimir Propp, care se înșiruie în 31 de trepte, fiind constante (și nu variabile, cum sunt
subiectele, motiv pentru care autorului i se pare îndreptățită analiza după funcții), care se succed
și care sunt, de obicei, perechi. Basmul, văzut ca unitate dialectică, străbate mileniile și lumile
prin tipic. Detaliul se constituie în parte efemeră, schimbătoare. O analiză din punct de vedere al
semanticii structurale a realizat-o A. J. Greimas, care a identificat rolurile actanțiale ale eroului
11
protagonist, aflat în confruntare cu un antagonist și salvat de unul sau mai multe ajutoare magice.
Actanții sunt: Subiectul, Obiectul, Receptorul, Oponentul și Aliatul.
Am subliniat caracteristicile importante ale basmelor: universalitatea poveștilor,
importanța antropologică: animismul, metamorfoza, visul, puterea monștrilor, credința în
farmece și vrăji, adormirea sau letargia seculară (pietrificarea- urmată de reînviere) și
simbolismul cromatic. Lazăr Șăineanu remarca faptul că “Fondul antropologic al basmelor
cuprinde un număr foarte restrâns de tipuri fundamentale, pe care le variază până la infinit.”1
Caracteristicile lingvistice ale basmului sunt tipice oralității: repetarea unor formule, folosirea
timpurilor verbale perfect simplu și perfect compus (“a fost odată”, “și merse ce merse”…),
accentuând situarea în atemporal a acțiunilor.
În ceea ce privește structura basmelor, se poate vorbi de o schemă pe care se construiește
întreaga lor arhitectură. Eroii, de obicei având însușiri alese, pornesc într-o călătorie, iar după
depășirea unor pericole (de amintit cele trei sarcini), ajung pe cea mai înaltă treaptă socială,
dobândind recunoaștere și bogăție. Spațiul și timpul sunt noțiuni relative, ele se pot ajusta, în
funcție de devenirea eroului. Numerele au o importanță aparte, fiind întâlnite de cele mai multe
ori 3 sau 7, cu multiplii lor. Elementele miraculoase sunt nelipsite, cu proprietățile lor de a învia
(exemplu: “apa vie”), de a vindeca sau de a apăra.
În povești, desfășurarea acțiunii presupune prezentarea unui aspect cotidian, glisând usor
spre fantastic. Urmează evoluția, conflictul și revenirea personajului în registrul terestru,
protagonistul fiind schimbat în bine față de stadiul initial și aureolat de cele mai de seamă virtuți.
În expunerea acțiunii, subiectele pot fi: drumul inițiatic, răpirea, destinul prescris, căutarea
nemuririi, teme inspirate din cotidian, sacrificiul și victima ispășitoare.
Referindu-mă la izvoarele basmului am menționat riturile, în care se foloseau păpuși sau
statuete rituale, în ciuda religiei monoteiste, care lupta împotriva idolatriei. Ioan Massof remarca
faptul că ritualul magic-religios avea rolul de a atrage bunăvoința zeilor, dansul și muzica fiindu-
le dăruite oamenilor de către zei.2 Religia, conform aprecierii lui Nossrat Peseschkian, este un tip
de cadru original de referință pentru povești, parabolele având o semnificație pedagogică în
1 Lazăr Șăineanu, Basmele Române, Editura Minerva, București, 1978, p. 27
2 Ioan Massof, Teatrul Românesc, vol. I, Editura pentru literatură, București, 1961, p. 27
12
diferite religii.3 Am analizat câteva elemente sacre și profane: haosul și cosmosul, axis mundi,
ochiul domnului, timpul sacru și alte elemente sacre care fac parte din fenomenologia inițierii și
care se disting în povești.
In subpunctul Mituri. Mitosfera, am făcut referire la faptul că omenirea are nevoie
de mituri ca o nostalgie a paradisului pierdut, conform aprecierii lui Constantin Noica.
Universul, creat după modelul divin, aduce similitudini în sfera terestră, fiind o copie la altă
scară, în care se regăsesc aceleași elemente, forțe, principii, aceeași lume duală. Lumea creată de
zei este imperfectă. Ea trebuie distrusă și recreată. Temele universale ca viața și moartea,
căutarea nemuririi, lupta dintre bine și rău, iubirea si destinul, prietenia, sacrificiul, își au
originile în mituri. Dramaturgia teatrului de animație se inspiră deseori din surse mitologice.
Cele mai importante motive mitice în basmul românesc sunt: Făt-Frumos-erou solar, Harap Alb,
Greuceanu și motivele arhaice. În cadrul aceluiași basm, temele se pot contopi, ducând la
fenomenul numit contaminație. În “Tratat de istorie a religiilor”, Mircea Eliade abordează tema
„degradării miturilor”: „mitul poate să se degradeze în legendă epică, baladă sau roman, ori să
supraviețuiască sub forma inferioară a „superstițiilor”, obiceiurilor, nostalgiilor etc., fără a-și
pierde însă prin aceasta nici structura, nici importanța”4.
În continuare, am analizat basmele și poveștile din perspectivă istorică, subliniind rolul
autorilor francezi în modernizarea poveștilor populare, cu misiunea culturală durabilă a lui
Perrault și a urmașilor săi (sec. XVII-XVIII) și având rolul de a contribui la procesul de
civilizație a Occidentului. Poveștile transmiteau valori necesare pentru coeziunea socială a
grupului. În această perioadă, companiile de teatru franceze foloseau rareori adaptări după
povești, alcătuindu-și repertoriile cu piese scrise special sau adaptate din alte teatre. Se jucau
totuși, în piețe și târguri, piese ca „Motanul încălțat”, „Cenușăreasa”, „Frumoasa din pădurea
adormită”, luând forme de feerii, pantomime sau opere comice. Actorii improvizau mult,
adaptând piesele pentru a fi pe placul celui care comanda reprezentațiile sau conform ocaziilor
respective. În secolul al XIX-lea, elemental feeric, gustat de public, a dat naștere genului numit
feerie.
3 Nossrat Peseschkian, Povești orientale ca instrumente de psihoterapie, Editura Trei, București, 2017, p.4
4 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 2013, p. 436
13
În Germania, interesul față de origini, folclor, identitate culturală s-a tradus prin
strângerea unui adevarat tezaur de povești, de către Frații Grimm (sec. al XIX-lea). Din scrierile
lor transpare ierarhizarea socială pe ordine biologică. La începutul sec. al XX-lea, s-a încercat
(sub Weimar- 1919-1933) introducerea unui tip de basm proletar și industrial, care nu a reușit să
surclaseze poveștile clasice. Tendințele ca arianismul („Albă ca Zăpada), spiritual de competiție
și de dominare fac posibilă o reinterpretare a operelor pe ansamblu. În literatura anglo-saxonă, în
sec. XIX-XX, un curent anti-conservator, a dezvăluit “bomba socială” pe care povestea o putea
conține. Dickens și Lewis Carrol propuneau o nouă perspectivă asupra societății industriale a
timpului lor. Americanul L. Frank Baum realizează o americanizare a poveștilor, propunând
alternative radicale ale realității sociale, ca în basmul “Vrăjitorul din Oz” (1900). Sfârșitul
secolului al XIX-lea înscrie noua poveste clasică procesului de eliberare socială.
În Italia, basmul nu a prezentat interes decât foarte târziu, fiind considerat un gen
inferior. Italia datorează imortalizarea basmului în scris celor trei autori, Giovanni Straparola (cu
“La piacevoli notti”, respectând structura “Decameronului” lui Boccacio), Gianbatista Basile (cu
cele 50 povești în stil baroc, reunite în “Lo cunti de li cunti”, cu figura centrală a prințesei Zoza,
înșelată de o sclavă) și Carlo Gozzi, care a adus basmele pe scena teatrului italian. Giuseppe
Pitrè culege povești siciliene într-o colecție cu o valoare asemănătoare celei a Fraților Grimm.
În contextul decalajului economic din societatea italiană a sec. XVIII, a analfabetismului, a
burghezificării, a apărut necesară educația făcută pe două căi: editura și școala. Este momentul
apariției operei lui Carlo Collodi, “Aventurile lui Pinocchio”, cu mesaje clare, educative, pentru
copii. El deschide un drum nou în evoluția basmului. Deja, de la mijlocul secolului al XIX-lea,
apare ideea artei destinate copiilor, și odată cu aceasta, basmul va inspira creații care își vor
propune de multe ori transmiterea unui mesaj educativ către micul cititor sau spectator.
În subcapitolul 1.8, dedicat reprezentării basmelor în teatrul de animație, m-am referit
la importanța obiectului, care are valoare de simbol și a stat la baza artei. În basme sunt investite
cu suflet, cu puteri miraculoase, sunt personificate. Am exemplificat folosirea lor în teatrul de
obiecte, unde funcția lor utilitară este diminuată, ilustrând cu câteva creații, în special cu cele ale
lui Philippe Genty, în anii „80, când teatrul de obiecte a atins apogeul, și cu Gyulio Molnar, cu
programul “Les Petits suicides” și remarcabila creație “Tragedia aspirinei”.
14
Am prezentat în continuare rădăcinile teatrului de animație, de la riturile vechi,
sângeroase, transformate apoi în teatru sacru. Păpușile erau obiecte culturale, cu rol ludic,
religios si simbolic. Copiii le foloseau în jocuri, iar dupa moartea lor, acestea deveneau obiecte
funerare. Sunt menționate în surse din antichitatea greacă și romană. În Europa au fost realizate
de poupetièrs (începutul secolului al XVI-lea), concurându-i pe bimbelotièrs, care aveau
monopolul realizării jucăriilor. La mijlocul secolului al XVII-lea se realizau deja după matrițe,
iar în secolul al XIX-a se crease o adevărată industrie. Un fenomen aparte l-au constituit păpușile
negre, imagine a rezistenței sociale și politice din Africa sau America. Neavând funcția de
jucărie, aveau rol magic (exemplu: păpușile Wolof din Senegal, Manechinul cu rol funerar). Cu
totul spectaculoase erau păpușile mascate sau reversibile, simbol al încorsetării sociale, a
compromisului, a lipsei de libertate, dar și a puterii de adaptabilitate, prin găsirea unor soluții
creative inedite. Am prezentat sistemele cele mai folosite în teatrul de animație, dar și câteva
păpuși-automate, mașinării mai neobișnuite, animate cu ajutorul tehnicii.
În ultimul subcapitol m-am referit la sursa de inspirație pe care au reprezentat-o basmele
și poveștile pentru teatrele de păpuși din România. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, jocul
păpușilor s-a alipit Vicleiului, după ce, inițial, a fost de sine stătător. G. Dem Teodorescu a
publicat primul text de joc de păpuși. Vasile Alecsandri l-a făcut cunoscut în scrierea sa, “Ion
Păpușarul”. Câteva elemente s-au păstrat și le putem regăsi în spectacolul “Vasilache și
Mărioara”, care se joacă și în zilele noastre. Am prezentat câțiva actori păpușari, de la începutul
secolului al XX-lea, care jucau Vasilache (Borțea și Gheorghe Mocanu) sau spectacole cu Gogu
(marioneta uriașă a lui Rudy Nesvadba). Piesele erau, în general, satire. În anul 1945 se
constituie nucleul viitorului teatru Țăndărică, cu Lucia Calomeri, care efectuase un stagiu la
Praga, în anul 1939. Basmele pentru teatrul de păpuși au fost dramatizate pentru prima dată de
contele Franz Pocci. Membru al Curții din Bavaria, contele Franz Pocci a decis să-i acorde
sprijin păpușarului Joseph L. Schmidt, care dorea să înființeze un teatru de păpuși pentru copii.
Municipalitatea îi refuzase această cerere, adresată în 1858. Pentru noul teatru stabil pe care îl
va sprijini, va scrie un numar de 41 de piese, unele fiind incluse în ciclul “Die Kasperliade”.
Printre piesele scrise de el este și cea după “Motanul încălțat”, care a fost pusă în scenă de
Năstasi, cu adaptarea și scenografia Ioanei Basarab, jucat în premieră pe 12 aprilie 1931
(păpușile erau esențializate, cu o influență evidentă a stilului Bauhaus).
15
În al doilea capitol al lucrării am evidențiat faptul că basmul face parte nu numai din viața
copiilor, ci și din cea a adulților. Numeroși scriitori, regizori și artiști au colaborat cu teatrul de
păpuși, unde au găsit un teren liber de exprimare și de dezvoltare (Exemplu: Liviu Ciulei, Gellu
Naum, Cristian Pepino, Mona Marian (Chirilă), Cătălina Buzoianu, Felix Alexa). Literatura
pentru copii a inspirat scriitori ca Nikolai Nosov și Daniil Harms. Oamenii - înțelegând prin
aceasta și adulții- au avut dintotdeauna nevoie de basme. Din acest motiv au fost prezente mereu
pe scenă, deși teatrelor li se impunea în anii „60-„70 o literatură special scrisă pentru copii, cu
piese în care cei mici să se poată regăsi, în contextul social de atunci. Am subliniat, în capitolul
2.1, faptul că basmul contribuie la maturizarea psihologică a copiilor, ei regăsindu-și temerile în
încercările prin care trec diferiți eroi, inconștientul lor lucrând pentru soluționarea problemelor.
Am exemplificat în subcapitolul 2.2. modalitățile prin care basmele pot fi abordate într-o
manieră acceptabilă pentru copii, prin folosirea echilibrată a ansamblului sunet-lumini în
momentele cheie, de conflict, astfel încât scenele cu impact emoțional să nu producă traume, iar
mesajul lor să fie clar. Identificarea copiilor cu protagoniștii care trec printr-o criză, alături de
utilizarea surselor de comic (prezentate fiecare în sub-sub-capitole) și de atmosfera sonoră, sunt
soluții pentru ca mesajele din basme și povești să ajungă la publicul reprezentat de copii, în mod
nedenaturat.
Am consacrat capitolul „Valorificarea basmelor în teatrul de animație” unei analize
obiective a modului în care basmele și poveștile se regăsesc în repertoriile teatrelor de animație.
Studiul l-am realizat analizând concret situația în Europa și cu accent deosebit în ceea ce privește
situația din România. Am remarcat, în subcapitolul 3.1, câteva tendințe ale companiilor de teatru
din Europa, care au în repertoriu povești, clasificându-le în funcție de tendințe, cum ar fi
coabitarea persoanjului principal alături de eroii poveștilor, prezența unor personaje originale,
familiare, alături de protagoniștii lor, parodierea poveștilor, existența unor tipuri de teatru cu rol
terapeutic, a teatrelor care abordează povești și dezvoltă ateliere creative tematice; am adus în
prezentare companii care utilizează diverse tehnici teatrale, teatrul muzical cu marionete și
teatrele ambulante. În subcapitolul 3.2. am prezentat situația repertorială a spectacolelor din
România, unde, atât în teatrele de stat, cât și în companiile private, ponderea spectacolelor
realizate ca adaptări după povești și basme este net superioară celorlalte adaptări. În subcapitolul
3.3, am analizat câteva basme care s-au regăsit în suita de spectacole montate de-a lungul
timpului în teatrele de păpuși: Făt-Frumos, erou solar în “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
16
moarte” și „Făt-Frumos din lacrimă”. Analiza a surprins prezentarea tipologiei eroului, a ciclului
de basme din care face parte, a simbolisticii personajului și versiunile pentru scenă care s-au
montat de-a lungul timpului. După aceleași coordonate am analizat basmele “Frumoasa și
Bestia”, „Croitorașul cel Viteaz”, „Sânziana și Pepelea”, „Harap-Alb” și o suită de povești
orientale puse în scenă în România. In subcapitolul 3.4, am cercetat noile modalități de abordare
a basmului, referindu-mă la spectacolele “Cenușăreasa”, „Pinocchio”, comparând atât variantele
basmelor, cât și modalitățile de abordare scenică, cuprinzând aspecte ca viziunea regizorală,
particularități de text, construcția personajelor, rezolvări de situații, scenografia, tipurile de
păpuși folosite, muzica, light-designul și aspecte ale noilor media regăsite în aceste transpuneri.
În capitolul 4 am analizat modul în care basmul și povestea se regăsesc în societate. Am
evidențiat influența reciprocă, teatrul fiind profund social. Am subliniat aspectul
interculturalității, ca trasătură fundamentală a basmului. În subcapitolul 4.2, m-am referit la
fondul istoric al poveștilor. Personalități care au trăit în realitate, consemnate istoric, ca
mareșalul Gilles de Rais, Ludovic al XIV-lea, Harun-al-Rashid, au fost surse de inspirație sau
chiar se regăsesc în povești. Această identificare este relavantă pentru demersul nostru,
personalitățile stând la baza anumitor opere literare. La fel, persoane care au trăit în vremurile
respective au stat la originea lor, lucru pe care l-am exemplificat. Mai clare sunt dovezile din
feeria „Sânziana și Pepelea”, scrisă de Vasile Alecsandri, cu referiri la Alexandru Machedon, sau
referirile alegorice la domnia lui Carol I și la situația politică și socială a țării. În subcapitolul 4.3.
am studiat cum realitatea socială se reflectă în povești, cu aspecte ca ierarhizarea, pauperizarea,
abandonul, până la discriminare și bullyng-ul pe care-l conștientizăm în zilele noastre.
Conjuncturile spațiale au îmbrăcat alte forme în contemporaneitate. Subcapitolul 4.4 se referă la
influențele vieții social-politice în basmul cult. Miturile și realitatea socială au stat la originea
basmelor și a poveștilor. “O mie și una de nopți” sunt o oglindă a Orientului islamic, „Sânziana
și Pepelea” reprezintă o viziune satirizantă a societății. Herman Hesse lăsa să transpară
potențialul omului și idealurile umaniste, iar Andersen a conturat o seamă de personaje alter-ego
(în „Rățușca cea urâtă”, „Mica Sirenă”) sau imaginea unor ființe care l-au marcat (frumoasa cu
inima rece în „Crăiasa zăpezii”). În subcapitolul 4.5, am demonstrat necesitatea exisțentei
basmului și a poveștilor în societatea contemporană, prin nevoia de identificare a adultului și a
copilului. În subcapitolul, 4.5.1, “De la mituri străvechi, la forme noi” am analizat modul în care
societatea contemporană, capitalistă, utilizează conținutul basmelor și al poveștilor, prin tematica
17
din parcurile de divertisment, în advertising, turism, denumiri de instituții etc. sau prin realizarea
unor comparații ale unor persoane cunoscute, mondene, cu personaje din povești.
În subcapitolul 4.6 m-am referit la influența pe care basmele și poveștile au avut-o în
artele frumoase, în literatură, în teatru, în artele plastice, în muzică; am surprins câteva aspecte
ale operei cu păpuși, am evidențiat o serie de balete compuse, pornind de la basme. Analiza a
continuat cu modalitățile prin care au pătruns în radio și televiziune și utilizarea lor ca sursă de
inspirație pentru subiecte în filmul artistic și de animație, inclusiv în filmul românesc. Am
menționat și păstrarea lor pe discurile de vinil, pe suporturile digitale, ca mai nou, sa fie întâlnite
în cea mai modernă versiune, în jocurile video și în VR. Poveștile și basmele își confirmă astfel
vitalitatea, reușind să suscite interesul celor mai noi modalități de divertisment și al unui public
din ce în ce mai evoluat, cu apetență mai degrabă spre tehnică, decât spre lectură. Este
confirmată valoarea unui conținut (peren, cu valoare universală), asupra formei (mereu alta,
mereu în schimbare).
În capitolul 5 am prezentat teoriile cele mai cunoscute, care susțineau diferite ipoteze
referitoare la originea poveștilor. Pentru Hyacinthe Husson, miturile erau interpretate prin prisma
fenomenelor naturale: soarele-mitul solar (la Leo Frobenius), luna, răsăritul, furtuna, viața
vegetației. Johan Georg Herder regăsea în povești urme ale vechilor credințe, transformate în
simboluri.
În lucrarea sa, “Mitul nașterii eroului”, Otto Rank susținea existența a trei teorii
mitologice5:
1. ideea oamenilor (susținută de Adolf Bastian și Adolf Bauer), care se baza pe
similitudinea minții umane și a manifestării ei aproape identice, în timpuri și locuri
diferite, explicând astfel răspândirea largă a miturilor eroului;
2. explicația comunității originare (îmbrățișată de Th. Benfey și Rudolf Schubert- susținător,
în plus, al miturilor eroice-), care pornea de la plasarea nucleului în India, vazută ca un
spațiu favorabil, de unde s-ar fi răspândit la popoarele înrudite primar, iar apoi, grație
trăsăturilor primare comune, s-ar fi propagat pe întreaga suprafață a pământului;
5 Otto Rank, Mitul nașterii eroului. O interpretare psihologică a mitologiei, Editura Herald, București, 2012, p. 8-11
18
3. teoria modernă a migrației și împrumutului (Winckler, Stucken). Theodor Benfey lansa
ipoteza potrivit căreia originea basmelor ar fi fost babiloniană, iar de acolo ar fi călătorit
de-a lungul întregului glob.
Am considerat ca fiind de interes și alte teorii, care fie contrazic, fie le completează pe cele
anterior enunțate. Astfel, Hartmut Winkler și Eduard Stucken, cercetători mai recenți, susțineau
teoria migrației și a „furtului”, respingând astfel teoria gândurilor elementare a lui Bauer. Antti
Arne susținea existența mai multor locuri de origine pentru basme, dar numai cea mai bogată
variantă, mai plină de înțelesuri și de metafore ar fi fost sursa tuturor celorlalte. Ludwig Laistner
era adeptul ideii că visele stau la originea motivelor primare din basme și folclor. Teoria cea mai
apropiată de conceptele de arhetip și imagine arhetipală ale lui Jung (mitul eroului), a cărui adept
era Adolf Bastian, pornea de la convingerea că motivele mitologice din basme sunt „idei
elementare” ale omenirii, înnăscute în fiecare persoană și apărând în diverse forme în spații
etnice și culturale.6
În subcapitolul 5.2, „Basmul, instrument important în procesul de socializare”, am
evidențiat tenta subversivă a basmelor și a poveștilor, acestea erijându-se deseori în discursuri
pentru respectarea regulilor și chiar impunând conduite sociale. În sub-subcapitolul 5.2.1, am
prezentat rolul femeilor în răspândirea poveștilor, cu referiri pornind de la Platon, cu percepția sa
dominată de prejudecăți, atât din perspectiva speciei literare pe care o deprecia, cât și din cea a
discreditării femeilor. Alfred Adler este cel care le conferă locul meritoriu, remarcându-le
valoarea în diverse domenii. Chiar Frații Grimm au menționat o singură sursă de inspirație,
Dorothea Viehmann, o femeie simplă, de la țară. Charles Perrault, ca și alți autori, au cules
povești de la femei, dar fără a le menționa, publicându-și operele sub nume propriu. Rolul lor
este cu atât mai important, cu cât ele au fost cele cale au menținut tradiția orală, păstrând
izvoarele populare și răspândindu-le, în contextul lipsei mijloacelor informaționale și
educaționale.
Al șaselea capitol constituie o atentă observare a rolului pe care îl are basmul în educarea
copilului. Sensibilitatea pe care o are copilul la artă a determinat educatorii să le ofere acces la un
spectru cât mai larg pentru asemenea întâlniri, cuprinzând muzee și experimentând programe de
6 Teoria a fost lansată de Adolf Philipp Wilhelm Bastian (1826-1905), antropolog și etnograf german, în lucrarea sa,
Beitrage zur vergleichenden Psychologie – Berlin 1868
19
tipul „teatru și muzeu”. În subcapitolul 6.2, „De la arta pentru copii la art-terapie”, am subliniat
rolul vindecător al teatrului, exemplificând cu experiența din copilărie a muzicologului Iosif
Herțea.
Freud, tributar principiului realității, a respins conceptul de iluzie, el fiind adeptul unei
educații pentru realitate. Donald Winnicott consideră că iluzia este esențială, deoarece copiii au
tendința de a acorda obiectelor exterioare valori care provin din resursele interne, personale,
transfigurând astfel realitatea. Este ceea ce se întâmplă în mod obișnuit în procesul jocului, când
subiectivismul se convertește în creativitate.
Jocul, conform teoriei lui Piaget7, îmbracă trei aspecte esențiale: cel primitiv (senzorio-
motoriu), cel de exercițiu (cu rol funcțional) și cel simbolic, cel mai important dintre ele, un fel
de apogeu al jocului copilăresc, care înseamnă “nu doar asimilarea realului la eu, ca jocul în
general, ci asimilarea asigurată (ceea ce o întărește) de un limbaj simbolic construit de eu și
modificabil pe măsura trebuințelor.”8 În acest tip de joc, copilul trebuie să țină cont de reguli, să
relaționeze eficient, să caute soluții, să gestioneze conflicte, toate acestea ducând la dezvoltarea
creativității și implicit, a intelectului său. Conflictele afective care apar în jocul simbolic se pot
regăsi ulterior în jocul cu păpuși, în care copilul poate dezvolta cele mai potrivite metode
coercitive.
În subcapitolul 6.3 am făcut referire la personalități, directori și critici de teatru, directori
de festival, care au înțeles importanța educației prin teatru și responsabilitatea abordării unor
teme potrivite în spectacolele pentru copii. În subcapitolul 6.4, m-am referit la modalitățile de
adaptare la noile exigențe ale societății, din ce în ce mai sensibile și predispuse să cenzureze atât
poveștile, cât și reprezentarea lor pe scenă. Am prezentat tabuurile și câteva povești culese de
Frații Grimm, atât de înspăimântătoare, încât este puțin probabil că vor putea fi transpuse
vreodată pe scenă. În sub-subcapitolul 6.4.2. m-am referit și la erotismul din poveștile orientale.
În continuare, în sub-subcapitolul 6.5, “Poveștile populare și psihanaliza”, am analizat câteva
abordări diferite, cea a lui Freud, care vedea în povești o formă atenuată a mitului, care ar fi
existat dintotdeauna în umanitate și în toate națiunile și cea a lui Jung, care susținea teoria care
conferea importanță afectului (teorie anunțată înainte de Adolf Bastian) și care a fost considerată
7 Jean Piaget, psiholog de origine elvețiană, care a trăit între anii 1896-1890, a avut o contribuție importantă prin
lucrările sale dedicate studiului dezvoltării copilului 8 Piaget, Jean, Inhelder Barbel, Psihologia copilului, Editura Cartier, Chișinău, 2011, P. 64
20
ca neștiințifică, afectul fiind exclus din obiectivismul cercetării stiințifice. Cele două tipuri de
interpretări, jungiană și freudiană, sunt diferite prin faptul că prima lasă povestea liberă să se
dezvolte (individul fiind fundamentul pentru motivele simbolice), iar cea freudiană încadrează
fiecare basm într-o schemă predefinită. Jung era de părere că anatomia comparată a psihicului se
poate studia cel mai bine cu ajutorul basmelor, ele oglindind tiparele de bază ale psihicului.
Utilizarea poveștilor din punct de vedere terapeutic a creat fenomenul numit “Psihoterapia
pozitivă”. Un exemplu foarte relevant în acest sens este ciclul de povești din “O mie și una de
nopți”. Nossrat Peseschkian, specialist în psihoterapia cu povești, în lucrarea sa “Povești
orientale ca instrumente de psihoterapie”, aprecia existența unor funcții importante: funcția de
oglindire, cea de model, funcția de mediator, efectul de depozitare, transmițători ai tradiției
(mitul lui Oedip, care a derivat în metoda psihanalitică a complexului oedipian), transmițători
transculturali, ajutor în regresie, contracepte (oferind posibilitatea de a alege una din două
variante prezentate), schimbarea perspectivei.
În subcapitolul 6.6, cercetarea mea a surprins o latură practică, referindu-mă la “Noi
metode de utilizare a basmelor și a poveștilor în educație: metodele Kodály, Karl Orff,
Dalcroze”. Sincretismul artelor stă la baza acestui mod de lucru. Un rol important îl reprezintă
muzica elementară, copiii fiind sensibili la muzică încă de la naștere.
Pentru Kodály, actul de canto a fost baza pentru consolidarea conceptului de sunet. Pentru
Orff, cuvântul, discursul constituiau baza muzicii în tiparele sale ritmice. Individul este în centru,
iar scopul este formarea unor elevi creativi, care să experimenteze. Jacque Dalcroze miza pe
mișcarea corpului, legată intrinsec de muzică și care putea consolida sunetul, cu accent pe
importanța ritmului, pe dans. Atât Orff, cât și Dalcroze, considerau ca improvizația are un rol
pregnant în înțelegerea muzicii, toți trei admițând importanța dezvoltării urechii interne, prin
crearea de imagini cu ajutorul sunetelor, și în plus, la Kodály, prin sunete și cântec. În prezent,
în educația non-formală, se pune un accent sporit pe dezvoltarea aptitudinilor copilului într-un
sistem sincretic, prin cumularea de informații diferențiate, care converg în rezultate inedite.
Pentru copii, programele de acest tip asigură transmiterea de cunoștințe de bază (abilități),
importante în procesul de comunicare și de integrare în comunitate.
O notă distinctă în lucrarea mea o constituie capitolul 7, în care am facut referire la
tehnologiile din teatrul de animație, exemplificând utilizarea lor, în subcapitole, pornind de la
21
primele tehnologii, până la cele mai noi: black-light-ul, lumina de laser, fibra optică, proiecția,
retroproiecția, hoverboard-uri, water-ball baloons și aplicații mobile, animația prin telecomandă
și terminând cu tendințele contemporane: utilizarea calculatorului ca metamediu, imersiunea
spectatorului în VR, utilizarea tehnicilor digitale ca instrument de prelucrare, imersiunea
(“Trickster”, după basmul Hansel și Gretel) și interactivitatea.
În finalul lucrării am prezentat concluziile cercetării mele, punând accent pe perenitatea
basmelor, pe importanța lor în societate și recurgerea la conținutul lor chiar în perioadele dificile.
Teatrul de animație trece prin cea mai ofertantă perioada tehnologică, teren al experimentelor,
ținând pasul cu noile generații. Tema cercetată ar putea aduce o contribuție importantă pentru
viitorii regizori, critici de teatru, cadre didactice interesate de fenomenul teatral și de aceste
specii literare, chiar și pentru părinții cărora li se pot elucida câteva aspecte esențiale referitoare
la utilizarea lor în educația copiilor, dincolo de evaluări superficiale, care exclud valențele
mitologice ancestrale sau simbolistica intrinsecă. Basmele și poveștile își confirmă valoarea
inclusiv în perioade cu restricții sociale (sanitare, pandemice) sau în situații de imposibilitate a
participării la produsele transpunerii lor scenice. O mare parte a actorilor (nu numai din teatrul de
animație), dar și a cadrelor didactice sau a părinților, au recurs la prezentarea, citirea on-line sau
interpretarea lor, utilizând diferite modalități tehnice (înregistrări, filmări live, filmări în decor
realist sau virtual) sau artistice (teatru de obiecte, théȃtre de papier, teatru de umbre). Nu numai
profesioniștii din domeniu, ci și alte entități au ales reprezentări ale teatrului de animație pentru a
da o formă vizuală lumilor create pentru diversele contexte educative sau de divertisment. Este
dovada cea mai concretă a forței germinative și a perenității, atât a basmului și a poveștilor, cât și
a teatrului de animație. Tandemul lor se concretizează necondiționat într-o forță care va rezista
peste timp, chiar extra-spațiului scenic.
22
BIBLIOGRAFIE
Adler, Alfred, Cunoașterea omului, Editura Litera, București, 2019
Alecsandri,Vasile, Sânziana și Pepelea, Editura Aldo Press, București, 2003
Andreatta Marriella, Picolli personaggi grandi incanti, Palazzo dei Trecento, Treviso, 2002
Appia, Adolphe, Opera de artă vie, Editura Unitext, București, 2000
Arnheim, Rudolf, Arta și percepția vizuală. O psihologie a văzului creator, Editura
Polirom, Iași, 2011
Bachleitner, Anton, Die Düsseldorfer Marionetten, Düsseldorf, 2003
Banu, George Teatrul de artă, o tradiție modernă, Editura Nemira, București, 2013
Banu, George, Scena Lumii, Editura Polirom, 2017, Iași
Bettelheim, Bruno, Psychanalyse des contes de fées, Editura Robert Laffont, Paris, 1976
Bettelheim, Bruno, Psihanaliza basmelor, Editura Univers, București 2017
Boccaccio, Giovanni, Decameronul, vol. I, Editura Apollo, Craiova, 1993
Brakhage, Stan, Metaphors of vision, 1963, scanată în 2012 pentru colecția Niles Essanay
Silent Film Museum
Brion, Marcel, Arta fantastică, Editura Meridiane, București, 1970
Bucă, Marin, Dicționar de expresii românești, Editura Vox, București, 2007
Călinescu, George, Estetica basmului, Editura pentru Literatură, București, 1965
Craig, Gordon, Dialogul neîntrerupt al teatrului în sec. XX, vol 1, Editura Minerva,
București, 1973
Collodi, Carlo, Pinocchio, Editura Garamond, București, 1995
23
Da Vinci, Leonardo, Jurnal, Editura Aldo Press, București, 2013
Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1998
Eco, Umberto, Istoria urâtului, Enciclopedia RAO, București, 2007
Eco, Umberto, Istoria Tărâmurilor și locurilor legendare, Editura Rao, București, 2018
Eco, Umberto, Pe umerii giganților, Editura Rao, București, 2018
Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București 2017
Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 2013
Florea,Vasile, Szekely,Gheorghe, Dicționar de artă universală, Editura Litera
Internațional, București, 2003
Floret, Anne, Cum să înlăturăm stările de teamă ale copiilor prin povești terapeutice,
Editura Orizonturi, București, 2015
Freud, Sigmund, Die Zukunft einer Illusion, Leipzig, Vienna and Zürich, Internationaler
Psychoanalytischer Verlag, 1927
Gaiman, Nail, Mitologie Nordică, Editura Arthur, București, 2017
Gavrilescu, Liliana, Animația în timp real în televiziune și film, Editura UNATC Press,
București, 2007
Goleman, Daniel (ed.), Emoții vindecătoare, Editura Curtea Veche, București 2008
Greimas A.J., Semantique Structurale, Editura Larusse, Paris, 1966
Iamblichos, Viața lui Pitagora, Editura Sinapsa, București, 2001
Ichim, Florica Zlotea Irina, Cătălina Buzoianu magie, abur, vis…, vol. 1 si 2, antologie,
supliment al Revistei Teatrul Azi, prin Editura Cheiron, București, vol. 1, 2018
Jung, C.G. Arhetipurile si inconstientul colectiv, Opere complete, vol. 9/2, Editura Trei,
București, 2003
Jung G. Carl, M.- L von Franz, Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi, Aniela Jaffe ,
Abordarea inconștientului -Omul si simbolurile sale, Editura Trei, București,
2017
24
Jurkowski, Henryk, Métamorphoses, Editura Institut International de la Marionnette,
Charleville- Mézières, 2008
Juul, Jesper, Copilul tău competent, Editura Univers, București, 2017
Kaduson Heidi Gerard și Schaefer E. Charles, 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc,
Editura Trei, București, 2015
Kernbach, Victor, Miturile esențiale, Editura Știintifică și enciclopedică, București, 1978
Krafft Ludwig, Malik Jan, Mȁser Rolf, Niculescu Margareta, Schrȍder Carl, Figur und
Spiel im Puppentheater der welt, Henscherverlog Kunst und Gesellschaft,
DDR-Berlin, 1977
Lévi-Strauss,Claude, Les structures élémentaires de la parenté, Editura Muton, Paris, 1981
Malinowski, Bronislaw, Magic, Science and Religion, Beacon Press, Massachusetts, 1948
Manson, Michel, Poupees et Tabous, le double jeu de l’artiste contemporain, Editura
Somogy, Paris, 2016
Marriella, Andreatta Picolli personaggi grandi incanti, Palazzo dei Trecento, Treviso, 2002
Martoiu,Georgeta, Tavitian, Anaid, Thalia ex ponto la cumpana de milenii, Editura
Muntenia & Editura Leda, Constanța, 2001
Massoff Ioan, Teatrul Romanesc, Editura Minerva, București, 1974
McLuhan, Marchal, Era New Media, 1988
Meisnner, W. Psychoanalysis and Religious Experience, Yale University Press, New
Haven/London, 1984
Mils, J.C și Crowley R., Therapeutic Metaphors for Children and theChild Within, New
25
York: Brunner/Mazel, 1986
Noica, Constantin, Jurnal filosofic, Editura Humanitas, București, 1990
Obrazțov, S.V. Profesiunea mea, Editura Cartea Rusa, București, 1952
Pepino, Cristian, Automate, idoli, păpuși-Magia unei lumi, Editura Alma, Galați, 1998
Pepino, Cristian, Tehnologii digitale în spectacolul de animație, Editura UNATC Press,
București. 2006
Pepino, Cristian, Regia spectacolului de animație, Editura UNATC Press, București, 2007
Pepino, Cristian, Istoria secretă a păpușilor. Teatrul de animație și sacrul, Editura UNATC
Press, București, 2014
Pepino, Cristian, Murgu, Horea, Gavrilescu, Liliana, Stanciu, Daniel, Brancu Ionut,
Apostol Gabriel, Furtună Santini Cornel, Tehnologii digitale în
spectacolul de animație, Editura UNATC Press, București, 2006
Persius, A. (AKA Persius), The Satires of A. Persius Flaccus by Flaccus, Editura Harper &
Brothers, New York, 1985
Peseschkian, Nossrat, Povești orientale ca instrumente de psihoterapie, Editura Trei,
București, 2017
Piaget, Jean, Inhelder Barbel, Psihologia copilului, Editura Cartier, Chișinău, 2011
Popa, Victor Ion, Mic îndreptar de teatru, Editura Eminescu, București, 1977
Propp, I. Vladimir , Morfologia basmului, Editura Univers, Bucuresti, 1970
Rank, Otto Mitul nașterii eroului. O interpretare psihologică a mitologiei, Editura Herald,
București, 2012
Rene, Girard, Violența și sacrul, Editura Nemira, București, 1995
26
Spirea, Isabela Elena, Basmul și importanța lui în educație, Editura Ideea Europeană,
București, 2011
Stanciu, Daniel, Ipostaze ale teatrului tradițional - de la rit la divertisment, Editura
UNATC Press, București, 2007
Szebeni, Zsuzsa, Kovacs Ildiko, regizor de teatru de păpuși, Asociația Puppet Media,
Teatrul de păpuși Puck, Cluj Napoca, 2018
Șăineanu, Lazăr, Basmele Române, Editura Minerva, București, 1978
Șăineanu, Lazăr, Basmele române, Editura Enciclopedică, București, 1978
von Franz, Marie-Louise, Interpretarea basmelor, Editura Trei, București, 2019
von Franz Marie-Louise, Problema Puer Aeternus, Editura Nemira, București, 2016
von Franz, M.-L. Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi, Aniela Jaffe, C. G. Jung - Omul și
simbolurile sale, Editura Trei, București, 2017
Tavitian, Anaid, Metamorfoza unui vis, pg. 10 Editura Ex Ponto, Constanța, 2011
Tolstoi N. Aleksei, Aventurile lui Buratino sau cheița de aur, Editura Corint Junior,
București, 2004
Vulcănescu, Romulus, Mitologie Română, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1987
Zipes, Jack, Les contes de fees et l’art de la subversion, Editura Payot, Paris, 2007
Albume:
Albumul Țăndărică 1949-1969, București, 1976
27
In punta di mani, Editura Teatro di Figura Cervia, Italia, 1991
DEX, Dictionarul explicativ al limbii romane, editia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 1998
UNIMA, Encyclopedie mondiale des arts de la marionnette, UNIMA, Montpellier, 2009
Cristina Pepino, Scenografie, Editura UNATC Press, București, 2014
Black Dolls, la collection Deborah Neff, Editura Fage și La Maison rouge, Paris, 2018
Poupees et Tabous. Le double jeu de l’arte contemporain, Editura Somogy, Paris, 2016
Puck. La marionette et les autres arts. L’opera des marionettes, nr. 19, Editura Institut
International de la Marionnette, Charleville- Mézières, 2009
Revista Fantoche, nr. 0, decembrie, Editura UNIMA, Catalunya, 2006
Revista Scena și Ecranul, nr. 10, mai, 1958, Editura de Stat pentru Imprimate și Publicații,
București, 1958
The Journal of American Folklore, vol. 84, nr. 331, Toward New Perspectives in folklore
(Jan.-Mar, 1971 pp.3-15)
Il était une fois, Les Contes de Feée et Régis Boyer. Les Contes Merveilleux d’ Andersen,
Paris, Edition du Seuil, Bibliothèque Nationale de France
Articole:
Andronescu, Monica, Scufița Roșie sau despre magie și incomunicare, revista “Yorick”,
nr. 386, anul 2017
Dan Ben-Amos, The Journal of American Folklore, vol. 84, nr. 331, Toward New Perspectives
in folklore (Jan.-Mar, 1971 pp.3-15), Editura American Folklore Society,
Illinois, 1971
Crișan, Mihai Teatrul-Nr.6, anul.VIII, iunie.1963, (cimec.ro)
28
Dimiu, Daria Un teatru doar pentru copii, în revista Teatrul Azi, nr. 12 , 1997
Ducea, Valeria, Omuletul de puf, Revista “Teatrul”, 1978 (Anul XXIII), nr. 4
Ducea, Valeria, Sibiu: Sînziana și Pepelea *Copilul din stele, Revista Teatrul, nr. 11, anul XIX-
noiembrie 1974, (scribd.com)
Ducea, Valeria, Harap Alb, Revista Teatrul-Nr.11, anul XXVIII, noiembrie 1983
(cimec.ro)
Piffault,Olivier, “Il était une fois”, Les Contes de Feée et Régis Boyer. Les Contes
Merveilleux d’ Andersen, Paris, Edition du Seuil, Bibliothèque Nationale de
France
Hârtu, Raluca, Magie și perfecțiune în țara Cenușăresei, ziarul Timpul Liber, 18.01.2001
Diaconescu, Sanda, Ivan Turbincă, Revista Teatrul, Nr.7-8, anul. XXVIII, iulie-august,
1983 (cimec.ro)
Kivu, Dinu, Invitatul nostru Brîndușa Zaița-Silvestru “Sint o bibab”, Teatrul, nr. 9.
(septembrie) 1983, anul XXVIII
Morariu, Mircea Em, Teatrul, nr. 7-8,anul XXIX, iulie-august, 1984, www.cimec.ro
Patlanjoglu, Ludmila, Teatrul Patetic, în revista Teatrul, Nr. 10, octombrie 1983, Revistă a
Consiliului Culturii și Educației Socialiste, Anul XXVIII,
Parhon , Victor, Teatrul azi, numarul 4, din 1992
Popovici, Al. Păpuși, păpuși lumești, Revista “Teatrul”, 1965 (anul X), nr. 9
Popovici, Ileana, “cu și despre Ion Lucian”, Revista Teatrul, nr. 2, 1965, (anul X), februarie,
(www.cimec.ro)
Renée, George Silviu, Elemente de expresie în teatrul de păpuși, Revista “Teatrul” nr. 5,
1956 (anul I)
Rumbau, Toni, Indagaciones sobre la marioneta y el doble, Revista Fantoche, nr. 0,
decembrie 2006, Editura UNIMA, Catalunya
Rusiecki, Cristina https://revistacultura.ro/nou/2015/07/fericire-si-obsesie/Cultura
spectacolului, nr. 524, din 12 iulie 2015
29
Sadoveanu, Ion Marin, Albumul Țăndărică 1949-1969, București, 1976
Silvestru, Brândușa Zaița, Însemnări despre turneul păpușarilor români în Africa, revista
Teatrul, Nr.4, (anul.VIII) aprilie.1963
Silvestru, Valentin, Gingașa activitate de formare a spectatorului prim. De vorba cu cei ce
contribuie la formarea publicului de mâine, Revista Teatrul, nr. 3 (anul XIV),
martie 1969,
Voicu, Delia, Osmoza, “Teatrul azi”, 1998, nr. 3-4-5-6
Surse on-line:
www.cimec.ro
www.wikipedia.org
http://www.teatrul-gulliver.ro/spectacole/croitorasul-cel-viteaz/
https://teatrularlechino.ro/croitorasul-cel-viteaz/
http://www.formula-as.ro/2015/1192/mica-enciclopedie-as-27/teatru-de-papusi-tandarica-un-
pustiulica-de-70-de-ani-19985
https://www.viata-libera.ro/vlg-cultura/95950-sanziana-si-pepelea-la-teatrul-gulliver
https://docs.google.com/viewerng/viewer?url=https://www.teatrulalba.ro/wp-
content/uploads/2018/02/Cronica-Sanziana-si-Pepelea.pdf&hl=en
www.cimec.ro Teatrul-Nr.6.anul.VIII.iunie.1963
http://www.cimec.ro/teatre/revista/1984/1984_iul-aug.htm
http://capitalcultural.ro/povestea-lui-harap-alb-in-premiera-la-sibiu/
https://adevarul.ro/cultura/teatru/noua-mii-zambete-1_566587327d919ed50efa86ed/index.html
30
https://ro.wikipedia.org/wiki/O_mie_%C8%99i_una_de_nop%C8%9Bi
https://archive.org/details/metaphorsonvisio00brak/page/n1
https://ro.wikipedia.org/wiki/O_mie_%C8%99i_una_de_nop%C8%9Bi
https://crispedia.ro/sanziana-si-pepelea-de-vasile-alecsandri-comentariu-literar-rezumat-literar/
http://www.laculturegenerale.com/charles-perrault-contes-oeuvres/
http://www.rador.ro/2018/01/12/documentar-ora-copiilor-cea-mai-populara-emisiune-
radiofonica-pentru-cei-mici
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Disney_animated_films_based_on_fairy_tales
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/zeii-nebuni-ai-dansului-serghei-diaghilev-si-
ballets-russes,
https://play3r.net/news/articles/a-storied-history-the-best-video-game-adaptations-of-classic-
fairy-tales/
https://evz.ro/lui-adolf-hitler-ii-placea-alba-ca-zapada-948816.html
https://www.animalzoo.ro/premiera-in-justitie-sentinta-definitiva-pentru-un-braconier-nemilos-
care-a-ucis-sute-de-caprioare/
https://www.qbebe.ro/psihologie/educatie_si_disciplina/adevaratele_povesti_din_spatele_celor_
mai_cunoscute_basme
https://revistacultura.ro/nou/2015/07/fericire-si-obsesie/Cultura spectacolului, nr. 524, din 12
iulie 2015
https://www.familiscope.fr/grand-family/on-partage/faut-il-encore-raconter-des-contes-de-fees-
a-mes-petits-enfants/
http://files.cargocollective.com/260136/contesalouer.pdf
http://townportal.ro/carti/_comentator-mihaela-buna/herman-hesse-pe-urmele-visului-basme/
https://jurnalul.antena3.ro/cultura/teatru/cenusareasa-de-20-de-ani-cu-papusi-561166.html
https://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/contre-emploi_contre-
emplois/18767https://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/contre-emploi_contre-
emplois/18767
31
https://www.crainou.ro/2015/07/04/cenusareasa-de-azi/
https://capitalcultural.ro/cenusareasa-pommerat/
https://www.youtube.com/watch?time_continue=167&v=cBNrXiDw11I
http://culture.uliege.be/jcms/prod_1423358/fr/les-contes-des-freres-grimm-au-theatre-de-
marionnettes
https://www.google.com/search?q=translate&oq=translate&aqs=chrome..69i57j69i59l2j0l3.2000
j0j8&sourceid=chrome&ie=UTF-8
http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1978/Nr.4.anul.XXIII.aprilie.1978/originalimages/14314.197
8.04.pag052-pag053.jpg
https://yorick.ro/scufita-rosie-sau-despre-magie-si-incomunicare/,
https://www.ziarulmetropolis.ro/cenusareasa-in-viziunea-scenica-a-lui-felix-alexa-in-premiera-
la-teatrul-tandarica/
https://www.teatrultandarica.ro/pinocchio/,
https://www.facebook.com/pg/pazzo.cj/photos/?tab=album&album_id=928007974021365,
https://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-06-09/secretele-povestilor-fratilor-grimm.html,
https://yorick.ro/scufita-rosie-sau-despre-magie-si-incomunicare/
http://www.topbusinessnews.ro/Piata_de_Arta/Aprilie_2019_Piata_de_Arta_5_Cristian_Pepino.
html,
https://mimamuzica.ro/atelierele-de-tip-orchestra-mima-cum-au-aparut-ce-cuprind-in-ce-forma-
ajuta-copilul-in-etapa-de-varsta-in-care-este-si-mai-departe-in-viata-chiar-daca-studiaza-sau-nu-
muzica/
https://medium.com/@denysbakirov/pinocchio-vs-buratino-christianity-vs-communism-
53c25e2c2ef7,
https://agenda.liternet.ro/articol/17255/Oana-Cristea-Grigorescu/La-Steaua-lui-Arlechino-
despre-Mona-Chirila.html,
https://www.telegrafonline.ro/ramas-bun-mona-chirila
https://www.cairn.info/le-conte-populaire--9782130384786-page-44.htm#
http://www.histoiredelafolie.fr/psychiatrie-neurologie/pierre-saintyves-les-guerisseurs-
mystiques-extrait-de-la-revue-danthropologie-paris-1928-pp-71-89
32
https://teatrul-evreiesc.com.ro/portfolio/papusarul/
https://www.teatrultandarica.ro/galaxia-svejk/
https://www.goodreads.com/book/show/21326.Fables_Vol_1
https://www.babelio.com/livres/Dixen-Animale-tome-1--La-malediction-de-Boucle-dOr/803872
https://www.babelio.com/livres/Meyer-Chroniques-lunaires-tome-1--Cinder/798079
http://www.crazy-bookworm.com/2011/08/author-spotlight-anna-sheehan-author-of.html
https://www.babelio.com/livres/Levine-Sonora--La-Princesse-au-long-sommeil/161041
https://www.goodreads.com/book/show/24337.Ella_Enchanted
https://www.goodreads.com/book/show/13273621-snow-white-the-huntsman
https://www.babelio.com/auteur/Chantal-Robillard/210008
https://www.babelio.com/livres/Pearce-Sweetly/388709
https://www.babelio.com/livres/Pearce-Sisters-Red/304573
https://www.babelio.com/livres/Martin-Gaite-Le-Petit-Chaperon-rouge-a-Manhattan/56605
https://www.babelio.com/livres/Lharsson-Billy-Chaperon/467582
https://www.babelio.com/livres/Solotareff-Le-Petit-Chaperon-vert/139812
https://www.babelio.com/livres/Nothomb-Barbe-bleue/391080
https://www.babelio.com/livres/Bousquet-La-marque-de-la-bete/161456
https://www.babelio.com/livres/McKinley-Belle/126788
https://www.amazon.ca/blog-belle-Mary-Temple/dp/274042809X
https://www.goodreads.com/book/show/544891.Beastly
https://www.babelio.com/livres/Simonay-Le-Roman-de-la-Belle-et-la-Bete/68444
33
https://www.amazon.com/Cochon-Neige-tribulations-cochon-origines-magique/dp/2020786346
https://www.babelio.com/livres/Beddor-Les-guerres-du-miroir-Tome-1--Alice-en-exil/107498
https://www.babelio.com/livres/Senecal-Aliss/7934
https://www.babelio.com/livres/Mochizuki-Pandora-Hearts-Tome-1/199294
https://en.wikipedia.org/wiki/Daughter_of_the_Forest
https://www.babelio.com/livres/Beane-Once-upon-a-time--Renaissance/499393
https://www.babelio.com/livres/Pyatt-Revelations-de-la-soeur-pas-si-laidede-Cendrill/266289
https://www.babelio.com/livres/Dufour-Quand-les-dieux-buvaient-tome-1--Blanche-Neige-
et/27096
https://www.babelio.com/livres/Courtade-Loup-y-es-tu-/200328
https://www.goodreads.com/book/show/3598195-the-stepsister-scheme
https://www.babelio.com/livres/Chenu-Contes-de-villes-et-de-fusees/198865
https://www.babelio.com/livres/Colfer-Le-Pays-des-contes-tome-1--Le-Sortilege-perdu/527074
https://www.babelio.com/livres/Fleutiaux-Metamorphoses-de-la-reine/38062
https://www.babelio.com/liste/1577/Contes-de-fees-revisites
https://www.appl-lachaise.net/appl/IMG/pdf/Ren_R_e_George_Silviu___note_biographique.pdf
https://yorick.ro/scufita-rosie-sau-despre-magie-si-incomunicare/,
https://www.ziarulmetropolis.ro/cenusareasa-in-viziunea-scenica-a-lui-felix-alexa-in-premiera-
la-teatrul-tandarica/
https://www.teatrul-merlin.ro/tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte
https://m.cinemagia.ro/filme/tinerete-fara-batranete-1969/sinopsis/
34
http://www.tnrs.ro/spectacole/tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte,
https://www.ziarulmetropolis.ro/gavriil-pinte-monteaza-tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-
moarte-pe- scena-sectiei-germane-a-teatrului-national-din-sibiu/
http://www.cimec.ro/teatre/revista/1982/Nr.10.anul.XXVII.octombrie.1982/originalimages/1716
8.1982.10.pag028-pag029.jpg
,https://fr.wikisource.org/wiki/Op%C3%A9ra_et_Drame_(Wagner,_trad._Prod%E2%80%99ho
mme)/Partie_3/Chapitre_II
https://www.scribd.com/document/71901471/Revista-Teatrul-nr-11-anul-XIX-noiembrie-1974
https://www.teatrultandarica.ro/personalitati-h/
http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1983/Nr.7-8.anul.XXVIII.iulie-
august.1983/imagepages/17670.1983.07-08.pag060-pag061.html
https://www.scribd.com/document/64677444/Revista-Teatrul-nr-2-anul-XII-februarie-1967
https://journals.openedition.org/feeries/273#tocto1n1
https://www.academia.edu/16501858/Totem_si_Tabu
https://mythologica.ro/vulturul-animal-simbol/
https://www.youtube.com/watch?v=qwmS2mnqdyY
https://www.youtube.com/watch?v=KbDCEt1uAOs,
https://www.youtube.com/watch?v=k432j-ZKbYE
https://books.google.ro/books?id=-
sj5cJz0_OsC&pg=PA691&lpg=PA691&dq=Novalis+said+about+fairy+tales&source=bl&ots=P
ANEjBjpYX&sig=ACfU3U0_qoKA6YnUyK_p-UbhFDbxOb-
SnQ&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwiPhZPuz4PqAhUzmVwKHTD-
DMUQ6AEwA3oECAYQAQ#v=onepage&q=Novalis%20said%20about%20fairy%20tales&f=f
alse,
35