Post on 10-Jul-2016
description
1
Cuprins:
Declaraţia privind propria răspundere.......................................................................3
Lista abrevierilor.......................................................................................................4
Lista figurilor şi tabelelor..........................................................................................5
Introducere.................................................................................................................6
I. TURISMUL REGIONAL: NOŢIUNI GENERAL-
METODOLOGICE.................................................................................................9
1.1 Strategii de dezvoltare turistică regională...........................................................9
1.2 Importanţa delimitării evidente a regiunilor turistice la nivel mondial...............16
1.3 Grecia – zonă turistică importantă la nivel internaţional.....................................22
II. ANALIZA DESTINAŢIEI TURISTICE REGIONALE: ATENA................27
2.1 Organizarea turismului în oraşul Atena...............................................................27
2.2 Indicatorii circulaţiei turistice în oraşul Atena....................................................32
2.3 Obiectivele turistice atractive în oraşul Atena.....................................................42
III. STRATEGII ALE MODERNIZĂRII TURISTICE LA NIVELUL
ORAŞULUI ATENA...............................................................................................49
3.1 Investiţii şi îmbunătăţiri ale infracstructurii turistice la nivelul or. Atena..........49
3.2 Perspective de dezvoltare a turismului în or. Atena............................................51
3.3 Promovarea şi dezvoltarea turismului regional în Grecia...................................57
Concluzii şi Recomandări..........................................................................................67
Bibliografie................................................................................................................69
Adnotare (în limba română)......................................................................................73
Adnotare (în limba engleză)......................................................................................74
Anexe.........................................................................................................................75
2
Declaraţia privind propria răspundere
Subsemnatul (a),________________________________________________________
absolvent al Academiei de Studii Economice din Moldova, programul de
masterat_____
________________________________________________________________________,
declar pe propria răspundere că teza de master pe tema _________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
a fost elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la un alt program de
masterat sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau din străinătate, iar exemplarul
prezentat şi înregistrat la catedră corespunde integral cu varianta electronic plasată în
sistemul Anti-plagiat.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate
cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele, deţinând referinţa
precisă a sursei;
- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine referinţa precisă;
- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţa precisă a originalului.
3
Lista abrevierilor
1. ARR – Averege Room Rate (Preţul mediu pe număr pe zi); 2. CC – Capacitatea de cazare; 3. CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului; 4. CRM – Customer Relationship Management (Managementul Relaţiilor cu Clienţii); 5. DOUBLE (DBL) – cameră cu un pat matrimonial (dublu), pentru două persoane; 6. DOUBLE + EXTRA BED (DBL+ EX.BED) – cazare de trei persoane într-o cameră dublă.
Camera se suplimentează cu un pat pliant pentru copil; 7. DUPLEX – două apartamente conectate între ele; 8. ECSI – European Customer Satisfaction Index / Indexul European al Satisfacţiei Consumatorului 9. EXTRA BED (EX.BED) – pat suplimentar, ca regulă plat pliant european; 10. GDS – Global Distribution System (Sistem global de distribuţie);11. HOTREC – Hotels, Restaurants and Cafés Association in Europe (Asociaţia Hotelurilor,
Restaurantelor şi Cafenelelor din Europa); 12. MICE – Meetings, Incentives, Conference and Events (Întruniri, Stimulente, Conferinţe şi
Evenimente); 13. NHRA – National Hotel and Restaurant Association (Asociaţia Naţională a Hotelurilor şi
Restaurantelor); 14. Occ. Rate – Occupancy Rate (Procentul de ocupare a fondului de numere); 15. P/PAX – cantitatea de persoane (2 PAX – 2 persoane în cameră); 16. QUADRUPLE (QUADR) – cameră cu patru paturi separate;
4
Lista figurilor şi tabelelor
Figura 1.1 Delimitarea numărului de vizitatori în Grecia, anul 2014 în raport cu
2015, mil. Vizitatori........................................................................................................................24
Figura 1.2. Forme de turism în dependenţă de resursele turistice prezente în
Grecia..............................................................................................................................................25
Figura 2.1. Evoluţia sosirilor în perioada 2009-2015 (mii)...................................................33
Fig. 2.2 Ponderea înnoptărilor turiştilor străini pe zone în anul 2015, în Grecia...................34
Fig. 2.3 Analiza structurii vizitatorilor în funcţie de motivul călătoriei, 2015......................36
Fig.2.4 Imaginea templului Acropole....................................................................................43
Fig.2.5 Imaginea Tholosul-ui din Atena................................................................................44
Fig 2.6 Imaginea din faţă a Erechteionul-ui...........................................................................45
Fig 2.7 Imaginea spaţiului Roman Agora..............................................................................45
Fig 2.8 Imaginea munetlui Lycabettus...................................................................................47
Fig 2.9 Imaginea Monastiraki................................................................................................47
Fig 3.1 Nasterea Mîntuitorului, pictura al secco cu ulei, nava de nord din
Catedrala Sfîntul Gheorghe de la Mănăstirea Athos.......................................................................59
Tabelul 3.1 Tipologia alternativelor strategice de promovare în contextul corelării
cu obiectivele în domeniul dezvoltării turismului religios în Grecia..............................................61
5
Introducere
Importanţa şi actualitatea temei cercetate. La momentul actual este cert faptul că pentru
multe ţări de pe mapamond, sfera turismului este ca o carte de vizită pentru acestea. În rîndul
acestor ţări se plasează şi Grecia.
Importanţa prezentei cercetări reiese din faptul că la momentul actua, Grecia este una
dintre cele mai populare destinaţii turistice la nivel mondial, şi prin exclusivitate, oraşul Atena
este un furnizor vizibil de atracţii turistice care au vechime milenară. În acest context, se impune
monitorizarea practicilor turistice din Grecia, în special la nivelul or. Atena, pentru
implimentarea lor la nivelul Republicii Moldova.
Cercetarea de faţă are o importanţă deosebită deoarece sistematizează organizarea
turismului în oraşul Atena, şi în particular ne caracterizează principalele destinaţii turistice din
acest oraş.
Gradul de studiere a temei. Expunerea teoretico-practică a problemei oferite pentru
cercetare în limitele unei teze de master, este bazată pe prestaţiile teoretice ale autorilor şi
specialiştilor din domeniul turismului regional, din Republica Moldova şi străini, în special cei
din România şi Grecia. În acest context putem menţiona aşa cercetărori, ca: Apetrei A., Religia în
Rusia, Barbu Gh., Turismul şi calitatea vieţii, Bobeico T., Şansele domeniului meşteşugăresc în
contextul dezvoltării turismului în Republica Moldova, Ciangă N., Geografia turismului, Glăvan
V., Resurse turistice pe Terra, Platon N., Politici şi mecanisme de susţinere şi valorificare a
turismului rural în Moldova, Донини Амброджо, Люди, идолы и боги, Зорин И.,
Квартальнов В., Толковый словарь туристских терминов etc.
La fel, au fost utilizate date statistice oficiale prezentate de către instituţiile responsabile în
reglementarea şi monitorizarea activităţilor din ramura turistică a Greciei. Au fost cercetate şi
bazele de date oferite de eurostat, precum şi au fost analizate unele date prezentate de către cei
mai mari operatori turistici din Grecia.
Scopul şi sarcinile tezei de master. Scopul tezei de master reflect obiectiv problema
general a cercetării, şi vizează analiza şi propunerea unor strategii de dezvoltare turistică
regională în Grecia, or. Atena.
Scopul expus al tezei de master, însumează în sine un cadrul de sarcini generale de
cercetare, cum ar fi:
analiza strategiilor de dezvoltare turistică regională;
prezentarea importanţei delimitării evidente a regiunilor turistice la nivel mondial ;
6
expunerea în context economic-geografic a Greciei ca zonă turistică importantă la nivel
internaţional;
delimitarea sistemică a nivelului de organizare a turismului în oraşul Atena;
analiza de conţinut a indicatorilor circulaţiei turistice în oraşul Atena;
enumerarea obiectivelor turistice atractive în oraşul Atena;
estimarea investiţiilor şi propunerea de îmbunătăţiri ale infracstructurii turistice la nivelul
or. Atena;
expunerea perspectivelor de dezvoltare a turismului în or. Atena;
delimitarea gradului promoţional ce vizează dezvoltarea turismului regional în Grecia.
Obiectul studiului. Obiectul prezntei cercetări în limitele unei teze de master, îl reprezintă
turismul regional la nivelul Greciei, în special infrastructura turistică a oraşului Atena.
Subiectul cercetării îl constituie aspectul gradului de responsabilitate al structurilor
guvernamentale şi din sfera sectorului privat ce vizează turismul în Grecia, în special
infrastructura turistică a oraşului Atena.
Baza ştiinţifico-metodologică a tezei de master. Suportul teoretico-ştiinţific îl constituie
un şir de metode, algoritme, modele de tratare ale activităţilor turistice, procedee de analiză
micro- macroeconomică; unele metode propuse de autor, cum ar fi metoda statistică şi metoda
comparativă.
Elemente de inovaţie ştiinţifică. Cercetarea de faţă a pus în vileag un şir de probleme cu
care se confruntă la etapa actuală turismul regional în Grecia, în special cel din Atena. La fel,
considerăm drept inovatoriu faptul că autoarea a reuşit să prezinte expunerea perspectivelor de
dezvoltare a turismului în or. Atena.
În particular, aspectele de cercetare ştiinţifică întreprisă, au permis constatarea
următoarelor aspecte ce vizează dezvoltarea turismului regional în Grecia, în special cel din
Atena:
analiza principalelor elemente ce caracterizează gradul de superioritate al destinaţiilor
turistoice în Grecia;
analiza, prin prism expunerii dinamice a indicatorilor circulaţiei turistice în oraşul Atena;
determinarea impactului turismului asupra dezvoltării economice a Greciei;
prezentarea efectelor crizei economice mondiale şi a problemelor economice mai recente
asupra dezvoltării activităţilor turistice în Grecia, în special or. Atena.
Astfel spus, considerăm că lucrarea este una inovatorie, deoarece reflectă obiectiv, prin
prisma expunerilor (non-plagiate) autoarei, situaţia din sfera activităţilor turistice a Grecie, în
special or. Atena.
7
Sumarul capitolelor tezei de master. Structura prezentei teze a fost întocmită în baza
Ghidului de elaborarea şi susţinerea unei teze de master, elaborat în cadrul Academiei de Studii
Economice. La fel, în elaborarea tezei, autoarea a ţinut cont de cerinţele Regulamentului privind
prevenirea plagiatului în rîndul studenţilor. Astfel, în contextul celor formulate, structura
generală atezei vizate conţine: Declaraţia privind propria răspundere; Lista abrevierilor; Lista
figurilor şi tabelelor; Introducerea; Capitolele propriu-zise ale tezei; Concluziile şi
Recomandările; Bibliografia; Adnotarea (în limba română şi engleză) precum şi Anexele.
În continuare vom prezenta un sumar al fiecărui capitol în parte. Astfel:
Primul Capitol al tezei are un îndreptar teoretico-metodologic, şi este întitulat -
TURISMUL REGIONAL: NOŢIUNI GENERAL-METODOLOGICE. În cadrul acestui Capitol,
sunt prezentate, din punct de vedere teoretic, strategii de dezvoltare turistică regională. La fel,
autoarea a prezentat importanţa delimitării evidente a regiunilor turistice la nivel mondial. La fel,
în plan metodologic este expus aportul Greciei ca zonă turistică importantă la nivel internaţional.
Capitolul doi a tezei face o incursiune practică în problema examinată, şi este întitulat -
ANALIZA DESTINAŢIEI TURISTICE REGIONALE: ATENA. În cadrul acestui Capitol,
autoarea tezei de master, ca prim pas, face o încercare de a prezenta din punt de vedere
organizatoric, turismul în oraşul Atena. La fel, din punctul de vedere a unei analize statistico-
economice, sunt expuşi indicatorii circulaţiei turistice în oraşul Atena. Nu şi în ultimul rînd,
prezentul capitol culminează cu un studiu al obiectivelor turistice atractive în oraşul Atena.
Capitolul trei a prezentei teze de master este unul de sinteză, şi are denumirea -
STRATEGII ALE MODERNIZĂRII TURISTICE LA NIVELUL ORAŞULUI ATENA. În
cadrul acestu Capitol, prin prisma sumării informaţiei di Capitolele anterioare, autoarea încearcă
să ne prezinte paşii întreprinşi decătre sectorul public şi privat privind atragerea investiţiilor ce
au ca obictiv îmbunătăţirea infracstructurii turistice la nivelul or. Atena. La fel, în contextual dat
sunt formulate, ipotetic, perspectivele de dezvoltare a turismului în or. Atena. La fel, se face o
încercare de a propune un set de acţiuni benefice pentru dezvoltarea turismului regional în
Grecia.
Volumul tezei de master este de 70 pagini.
8
I. TURISMUL REGIONAL: NOŢIUNI GENERAL-METODOLOGICE
1.1 Strategii de dezvoltare turistică regională
Vorbind în cadrul paragrafului dat despre strategiile de dezvoltare turistică regională,
considerăm necesară prezentarea teoretică a doi termeni indispensabili tezei noastre, şi anume
’’strategie’’ şi ’’regiune’’. Formulînd iniţial conceptul de strategie, menţionăm că Dicţionarul
explicativ al limbii române face referiri la termenul de strategie doar la domeniul militar, iar
pentru adjectivul „strategic” reţinem ca util pentru contextul managerial, sensul de „potrivit,
oportun (într-o împrejurare dată).”1 Limba româna a preluat toate elementele acestei familii de
cuvinte din limba franceză.
Arthur A. Thompson Jr. şi A. J. Strickland în lucrarea percep strategia ca „ansamblul
acţiunilor tuturor domeniilor importante cu caracter antreprenorial, competitiv şi funcţional care
trebuie realizate în urmărirea obiectivelor organizaţionale şi poziţionarea organizaţiei pentru
obţinerea unui succes susţinut”.2
Leslie W. Rue şi Phyllis G. Holland. citaţi în lucrarea lui Cotelnic A., definesc strategia ca
pe un concept care prevede modul de armonizare în cadrul activităţii întreprinderii între mediul
înconjurător şi resursele disponibile care să asigure realizarea cea mai bună a obiectivelor,
subliniind paşii fundamentali care trebuie prevăzuţi prin plan şi asumaţi de conducere pentru a fi
realizaţi, în scopul punerii în aplicare a unui obiectiv sau a unui set de obiective şi modul cum va
concura pe diferitele pieţe.3
Cît despre noţiunea de regiune, vom menţiona că din punct de vedere analitic, regiunea
este analizată drept una dintre cele mai bune forme de organizare a teritoriului, iar regiunile
funcţionale sînt considerate de o importanţă substanţială pentru procesul şi obiectivele
planificării dezvoltării, în context regionale..
Autorul Tunon J., în lucrarea European Regional activation towards Brussels: From the
heart to the Ultraperiphery of Europe. Walloon and Canary strategies, delimitează regiunea de
caracteristicile comune şi de posibilităţile de dezvoltare4, această problemă fiind una amplu
investigată până în prezent.
1 DEX - Dictionarul explicativ al limbii romane. Editia a II-a. Bucureşti: Unoivers Enciclopedic Gold, 20122 Томпсон А., Стрикленд А., ”Стратегический менеджмент”, из. ЮНИТИ, Москва, 1998, p. 643 Cotelnic A. ,”Managementul elaborării, implementării şi adaptării strategiei de ansamblu a firmei”, Teza de dr. hab. în şt. ec., Chişinău, 20014 Tunon J., European Regional activation towards Brussels: From the heart to the Ultraperiphery of Europe. Walloon and Canary strategies. În: Fédéralisme – Régionalisme. Liege: Université de Liège, 2008, vol. 8:2 Ètudes régionales et fédérales: nouvelles perspectives. p. 1-16
9
Băhnăreanu Constantin edifică aparte termenul de regiune ca acela de implicare a noţiunii
de spaţiu (fie că este vorba despre un spaţiu mai mult sau mai puţin suplu), apoi pe cea de grup
uman, de colectivitate umană cu caracteristici specific şi, mai ales, cu o anumită unitate sau
identitate.5
La momentul actual, con form alin 1 art 2 al Legii privind dezvoltarea regională în
Republica Moldova, obiectivele principale ale susţinerii dezvoltării regionale sînt:6 obţinerea
unei dezvoltări social-economice echilibrate şi durabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova;
reducerea dezechilibrelor nivelurilor de dezvoltare social-economică dintre regiuni şi din
interiorul lor; consolidarea oportunităţilor financiare, instituţionale şi umane pentru dezvoltarea
social-economică a regiunilor; susţinerea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi a
colectivităţilor locale orientate spre dezvoltarea social-economică a localităţilor şi coordonarea
interacţiunii lor cu strategiile şi programele naţionale, de sector şi regionale de dezvoltare.
La fel, regiunea este abordată la momentul actual şi din punt de vedere turistic. După cum
este menţionat în literatura de specialitate regiunea turiastică reprezintă un loc final sau o
anumită destinaţie turistică, unde turiştii petrec cea mai mare parte a timpului lor liber.7 Totodată
autorii din CSI8 limitează aria unei regiuni turistice la nivelul unei zone extinse cu funcţionalitate
turistică în jurul unor oraşe mari sau grup de localităţi cu potenţial sporit.
În actele legislative naţionale ale Republicii Moldova, nu este prezentă noţiunea de regiune
turistică, dar în Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica
Moldova nr. 352-XVI din 24.11.2006, ea apare sub denumirea de zonă turistică naţională care
reprezintă o parte a teritoriului Republicii Moldova, cu frontiere delimitate distinct, în interiorul
căreia sînt amplasate unul sau mai multe obiective turistice; este creată în scopul protejării şi
valorificării eficiente a resurselor turistice şi al dezvoltării infrastructurii turistice.9
În contextul de mai sus, zonarea turistică este concepută de Stănculescu G., Lupu N., Ţigu
G. drept o împărţire a unui teritoriu vast în zone relativ omogene din punct de vedere al
activităţii de turism sau al potenţialului turistic. Deci, consideră autorii, zona turistică este un
teritoriu de mare întindere, de o complexitate geomorfologică, care include mai multe obiective,
localităţi sau complexe turistice şi care poate prezenta o caracteristică aparte, fiind astfel posibilă 5 Băhnăreanu C., Procesul de regionalizare a României şi securitatea naţională. Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2012, p. 236 Legea privind dezvoltarea regională în Republica Moldova nr. 438-XVI din 28.12.2006. În: Monitorul Oficial nr.21-24/68 din 16.02.2007. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=3208857 Stănciulescu G., Tehnica operaţiunilor de turism. Bucureşti: Educational, 1998, p. 128 Кабушкин, Н. И. Менеджмент туризма: Учебник/ Н. И. Кабушкин. - Минск: ООО “Новое знание”, 2002, p. 129 Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova nr. 352-XVI din 24.11.2006. Monitorul Oficial nr.14-17/40 din 02.02.2007. http://lex.justice.md/document_rom.php?id=0B88BC64:70678DCD
10
delimitarea de alte zone sau subzone. Fiecare subzonă poate fi privită ca zonă, reieşind din teoria
sistemelor. De regulă, acestea au un diametru de 30-50 km, iar pe acest teritoriu se amplasează
una sau mai multe staţiuni turistice. Staţiunile sunt localităţi cu potenţial turistic deosebit şi
dotate cu diverse echipamente pentru primirea turiştilor. Acestea sunt de nivel naţional şi local,
iar în unele ţări sunt atestate de autorităţile naţionale de turism în funcţie de satisfacerea unor
criterii minime stabilite referitoare la cadrul natural, calitatea mediului, accesul în staţiune, dotări
şi servicii.
În continuare, vom menţiona că regiunea este definită drept cea mai mare unitate turistică
teritorială şi este delimitată prin elementele caracteristice, omogenitatea relativă şi elastică a
teritoriului, suficiente pentru a impune forma principală sau dominantă de turism. Unităţi
teritoriale subordonate ei sunt subzonele turistice, centrele turistice, localităţile turistice şi
punctele turistice. O dezvoltare complexă a zonelor turistice, cu efecte economice şi sociale
optime, este posibilă în viziunea noastră numai printr-o abordare sistemică. Această abordare a
dezvoltării turismului are avantajul de a fi realistă, deoarece leagă factorii cererii ca determinanţi
pentru factorii ofertei, stabileşte nivelul creşterii absorbţiei turistice şi pragul maxim de
dezvoltare a ofertei, reprezintă concis fiecare interacţiune dintre componentele sistemului.10
La fel menţionăm că pentru ca o regiune turistică să fie atractivă, şi în final vizitată de un
număr mare de turişti, ea trebuie să fir dezvoltată prin intermediul unor anumite strategii. În acest
context managementului strategic al turismului regional este deosebit de important deoarece este
chemat să formeze o cerere specifică pentru atracţiile de interes turistic singulare sau grupate în
localităţi, staţiuni sau zone turistice.
Astfel, managementul strategic al unei regiuni turistice trebuie să se efectueze într-un mod
care ar permite să fie satisfăcute necesităţile economice, sociale şi estetice, menţinându-se
integritatea culturală, procesele ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemele de suport
ale vieţii.11
În cadrul strategiilor naţionale şi locale de dezvoltare turistică regională se ţine cont de mai mulţi factori:
obiectivele politice şi economice pe termen scurt, mediu şi lung, realizările din activitatea turistică în ce priveşte structurile de
primire, circulaţia turistică şi rezultatele economico-sociale. resursele turistice şi gradul lor de valorificare, resursele materiale, umane şi financiare aferente turismului,
10 Erdeli, Gabriela. Amenajări turistice/ Gabriela Erdeli, Ion Istrate. Bucureşti: Ed.Universităţii, 1996, p. 16111 Glăvan V. Geografia turismului. Bucureşti: Editura Fundaţiei „România de Mâine”, 2005, p. 6
11
Obiectivele generale de sistematizare a teritoriului rezidă din necesităţile vitale ale unei ţări – valorificarea optimă a resurselor naturale, economice şi umane; organizarea spaţiului; organizarea reţelei de aşezări; creşterea nivelului de trai al populaţiei; dirijarea investiţiilor; echiparea cu infrastructură a teritoriului, etc.
După cum ne menţionează autorul Miron Viorel, obiectivele principale ale strategiilor de dezvoltare turistică regională sunt:12
valorificarea superioară a potenţialului turistic, diminuarea sezonalităţii prin echiparea teritoriului cu dotări
exploatabile pe parcursul întregului an, atragerea a unui număr sporit de turişti interni şi străini, lărgirea ariei geografice de provenienţă a turiştilor, sporirea eficienţei economice şi sociale a activităţii de turism, dezvoltarea tuturor formelor de turism în teritoriul amenajat, păstrarea şi conservarea mediului înconjurător şi a obiectivelor
turistice.Astfel, organizarea regiunilor turistice şi a subunităţilor spaţiale se face
într-o viziune sistemică, în care elementele componente ale sistemului turistic se integrează ansamblului reţelei de localităţi. Cooperarea dintre componentele sistemului turistic şi celelalte localităţi se permanentizează prin construirea în comun a unor obiective economice, social-culturale, lucrări tehnico-edilitare ş.a., în scopul asigurării unei eficienţe economice şi sociale ridicate a investiţiilor. În accepţiunea lui Florea Serafim, la fel ca şi asigurarea unor proporţii juste, corespunzătoare resurselor turistice, în dezvoltarea amenajărilor turistice, astfel încât acestea să nu producă o degradare, ca urmare a unor dezvoltări excesive a suprafeţelor ocupate de construcţii, a teritoriilor cu resurse turistice variate şi cu un mediu natural valoros.13
În practica internaţională de dezvoltare turistică a unei anumite regiuni s-au evidenţiat următoarele principii: (i) integrarea armonioasă a condiţiilor naturale cu elementele arhitecturii locale cu suprafeţele construite în zona
12 Miron V. Afaceri în turism rural. Amenajarea şi tehnologia deservirii oaspeţilor în pensiunea turistică. Chişinău: Tipografia centrală, 2005, p. 1613 Florea S. Patrimoniul turistic al Republicii Moldova. Chişinău: Î.S.F.E.- P. „Tipografia centrală”, 2005, p. 152
12
turistică; (ii) zona turistică reprezintă un sistem multifuncţional şi transformabil, care să permită dezvoltări continui şi adaptări la cerinţele pieţei turistice; (iii) realizarea serviciilor turistice de bază (cazare, alimentare, transport) şi a celor suplimentare care pun accentul pe elementul recreativ; (iv) asigurarea rentabilităţii economice şi sociale directe şi substanţiale a spaţiilor amenajate pentru turism ca soluţie de dezvoltare în profil teritorial. Totodată, strategiile de dezvoltare turistică regională se diferenţiază în:
a) strategia de flexibilitate cu accent pe amenajări polifuncţionale pentru creşterea şi dezvoltarea ofertei turistice;
b) strategia de diferenţiere cu accent pe originalitatea în construcţiile turistice şi în produsele şi serviciile oferite;
c) strategia de diversificare cu accent pe amplificarea dotărilor şi echipamentelor legate de serviciile suplimentare (agrement divers, reţea comercială modernă, circuite atractive, etc.).
De regulă, în ţările europene, regiunile turistice sunt desemnate şi create la iniţiativa autorităţilor publice locale sau persoanelor fizice şi juridice din teritoriu, susţinute de autorităţile naţionale în domeniul turismului.14
Intenţia este documentată printr-un studiu de fundamentare a oportunităţii, proiectul zonei şi efectele economice, sociale şi de mediu ale activităţii în cadrul zonei turistice. Unul din criteriile esenţiale pentru constituire este ponderea antreprenoriatului turistic, care trebuie să fie o activitate economică de bază sau importantă în teritoriu. După procedurile de avizare (autorităţile naţionale de turism, urbanism, mediu) şi confirmare (în dependenţă de caz: decizia Consiliului local, hotărâre de Guvern sau decizia Parlamentului) zona turistică se constituie şi devine prioritate în strategii şi planuri de dezvoltare economică, iar antreprenorii din industria turistică sunt încurajaţi pentru dezvoltarea afacerilor în perimetrul zonei.
Astfel, regionalizarea sau raionarea turistică este concepută şi realizată ca un instrument fundamental al dezvoltării turistice. Aceasta presupune o dirijare a fluxului turistic, realizarea unei scheme-reţea de variate mijloace de comunicare în jurul unor zone de amplasamente de cazare, care se
14 Гуляев, В.Г. Организация туристической деятельности. Учебное пособие. М.: Нолидж, 1996, p. 33
13
suprapun cât mai perfect peste potenţialul recreativ al unei regiuni.15
Reţeaua de zone turistice se amplasează astfel, încât centrele de emisie turistică şi principalele căi de acces să stimuleze fluxuri turistice permanente şi să le dirijeze conştient.
În practica universală există o varietate de strageii şi modele generale sau particularizate de dezvoltare turistică. Acestea sunt cauzate de cadrul natural existent (peisaj, forme de relief, climă, vegetaţie) şi de spaţiul geografic (rural, periurban, de litoral, montan). Structura unei zone turistice rezidă din suprafaţa posibilă pentru amenajare şi de normele convenţionale recomandabile pentru anumite specializări. Se disting două modele de dezvoltare turistică şi o gamă variată de soluţii intermediare:
a) modelul dotărilor izolate cu construcţii exclusiv turistice,b) modelul urbanizării sau microurbanizării, când dotările turistice sunt
amplasate în imediata apropiere a unui centru locuit.Studiul de fundamentare a dezvoltării unei regiuni turistice în mod
obligatoriu conţine o analiză diagnostic a următorilor factori: aşezarea geografică, accesibilitate, căi de acces, mijloace de
transport, legături cu alte localităţi şi regiuni; condiţii de relief, întinderi de apă, monumente ale naturii, arii
naturale; condiţii climaterice, principalii indicatori meteorologici,
sezonalitate, frecvenţa zilelor însorite; atracţia peisajului natural; valoarea terapeutică a unor elemente naturale (ape şi nămoluri
minerale, bioclimat specific); patrimoniul istoric şi cultural, monumente de artă şi arhitectură,
etnografie şi folclor etc; condiţii demografice (număr, structura şi dinamica populaţiei,
forţa de muncă, migraţii etc.); condiţii social-economice şi impactul lor asupra activităţii de
turism; condiţii politice şi conjuncturale;
15 Miron V. Turismul în ariile naturale din Republica Moldova (ghidul investitorului local)./Chişinău: Editura “Continental Grup”, 2005, p. 74
14
calitatea şi protecţia mediului.Mai mulţi specialişti în turism delimitează următoarele etape de crearea
a regiunilor turistice: (i) inventarierea patrimoniului turistic existent; (ii) analiza şi stabilirea formei de turism dominante ce conferă o specializare a zonei; (iii) ierarhizarea zonelor turistice în funcţie de importanţa elementelor (locală, naţională, internaţională); (iv) delimitarea şi instituţionalizarea zonelor turistice. Datorită costurilor ridicate ale infrastructurii şi al echipamentului turistic, principala condiţie de dezvoltare a zonelor turistice rezidă în atragerea de investiţii mari, care să angajeze capitalul pe termen lung şi cu o amortizare foarte lentă. Astfel industria turistică este asemănătoare cu industria grea. Totodată sectorul turistic este unul ce utilizează multă forţă de muncă care nu se poate adapta rapid la fluctuaţiile cererii.16
Datorită priorităţii turismului faţă de alte sectoare ale economiilor ţărilor primitoare, susţinerea dezvoltării din partea guvernelor poate fi diversă: de la promovarea activă a imaginii unor destinaţii turistice până la scutiri considerabile de impozite pentru operaţiunile de turism. În majoritatea ţărilor cu o industrie turistică dezvoltată, chiar dacă aparţine în totalitate de sectorul privat, statul susţine atragerea şi dezvoltarea investiţiilor în turism prin: credite, garanţii la credite, subvenţii, reduceri de dobânzi, avantaje fiscale, etc.
Aceste implicaţii ale statului nu schimbă cu nimic modalităţile de finanţare a investiţiilor în industria turismului, ci doar repartizarea acestora. De regulă, în parteneriatul public-privat de susţinere a investiţiilor pentru unele regiuni de interes turistic statului îi revin proiectele de finanţare a infrastructurii generale, iar iniţiativei private – proiectelor generatoare de incasări suficient de mari şi atragerea unui număr însemnat de forţă de muncă. Totodată investiţiile în domeniul touristic sunt supuse anumitor riscuri suplimentare decât în alte ramuri:
fluxurile de turişti pot fi uşor deturnate de la o anumită destinaţie din motive politice, economice, sociale, medicale, etc,
de regulă sunt orientate în zone dezavantajate economic,
16 Cristireanu C. Economia şi politica turismului internaţional. Bucureşti: Ed.Abeona, 1992, p. 92
15
necesită cheltuieli mari în infrastructura generală, sunt afectate puternic de fenomenul sezonalităţii, etc.
De exemplu, ca un moment de sinteză, vom aminti că în temeiul Legii nr.438-XVI din 28
decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova17, cu modificările
ulterioare, precum şi în scopul promovării eficiente a politicii statului în domeniul dezvoltării
regionale, Guvernul RM a Hotărît aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională.18 Aici
vom menţiona că elaborarea prezentei Strategii a derivat din imperativul planificării strategice a
procesului de realizare a acţiunilor coordonate, necesare pentru dezvoltarea ţării. Totodată, la
întocmirea Strategiei s-a ţinut cont de cadrul legal şi strategic existent, de realizările şi lacunele
politicilor strategice implementate anterior. Astfel, obiectivele, măsurile şi acţiunile Strategiei au
fost stabilite în contextul aplicării prevederilor Legii nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind
dezvoltarea regională în Republica Moldova.
În temeiul acestor acte, şi Legii nr.352-XVI din 24 noiembrie 2006 cu privire la
organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, Guvernul a adoptat
Hotărîrea cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a turismului “Turism 2020” şi a
Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia în anii 2014 – 2016.19 Ea impune în particular
următoarele sttrategii de dezvoltare turistică regională, şi anume:
Implementarea strategiilor şi programelor de dezvoltare a turismului în diferite
raioane
Poziţionare strategică benefică a ţării şi resurselor ei turitice
inventarierea şi evidenţa patrimoniului turistic care se va realiza prin completarea
Registrului turismului în conformitate cu structura acestuia şi actele oficiale de
înregistrare a patrimoniului turistic;
evaluarea potenţialului turistic al unităţilor administrativ-teritoriale în conformitate
cu conţinutul Registrului turismului şi efectuarea zonării turistice a ţării în
conformitate cu normele metodologice aprobate;
includerea în Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional a zonelor turistice
evidenţiate.
17 Legea privind dezvoltarea regională în Republica Moldova nr. 438-XVI din 28.12.2006. Monitorul Oficial nr.21-24/68 din 16.02.2007. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=32088518 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională nr. 158 din 04.03.2010. Monitorul Oficial nr.34/212 din 09.03.2010. http://lex.justice.md/md/333914/19 Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a turismului “Turism 2020” şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia în anii 2014 – 2016 nr. 338 din 19.05.2014. Monitorul Oficial nr.127-133/370 din 23.05.2014
16
În concluzie vom menţiona că strategia dezvoltării turistice regionale, în special pentru
regiunile ce cuprind în arealul lor obiective turistice de mare valoare, trebuie să aibă în vedere
faptul că mărirea fluxului de turişti, interni sau externi, influenţează pozitiv economia regională:
direct, prin totalul încasărilor provenite din consumul turistic (casă, masă, taxe, cumpărături);
indirect, prin contactul şi influenţele culturale bilaterale locale, cunoaşterea valorilor economice
locale şi a eventualelor oportunităţi de afaceri, ocuparea de forţă de muncă în servicii, crearea de
imagine favorabilă, îmbunătăţirea infrastructurii implicate etc.
1.2 Importanţa delimitării evidente a regiunilor turistice la nivel mondial
Prezentînd în cadrul paragrafului dat sub aspect delimitativ, regiunile turistice la nivel
mondial, considerăm a face referinţă iniţială la clasificările teoretico-metodologice ale regiunilor
lumii din punt de vedere turistic. La retapa actuală, consolidînd clasificările Organizaţia
Mondială a Turismului, distindem 6 (şase) regiuni turistice:
Orientul Mijlociu,
Europa,
Africa,
America,
Asia de est şi Pacific, Asia de sud.
Autorul rus, Н.И. Волошин deosebeşte regiunile după criterii de specializare. Regiunile cu
specializare largă sunt de regulă centrele universitare şi academice, centrele industrial-
administrative şi politice. Regiunile de specializare îngustă sunt identificate cu locurile de odihnă
în masă sau cu resurse turistice notorii, care determină clar specializarea. În linii mari această
abordare este similară cu definirea zonelor de interes turistic.20
Astăzi, sunt mulţi factori care contribuie la evoluţia turismului regiunea Americilor şi
Asiei. Doi dintre cei mai importanţi factori sunt necesitatea şi nevoia de relaxare, însă se pare că
oamenii încă mai călătoresc din necesitate. Turismul de afaceri de exemplu este adesea crucial
pentru bunăstare. Un număr important de persoane călătoresc pentru a-şi rezolva probleme
medicale dar mai ales pentru a avea acces la educaţie. Mulţi turişti din SUA practică aşa
numitele ―vacanţe de lucru, cum ar fi călătoriile pentru a preda o limbă străină într-o ţară sau
pentru a ajuta la reconstrucţia acelei ţări.21 Călătoriile pentru a ne vedea familiile sau prietenii pot
20 Международный туризм: правовые акты./сост. Н.И. Волошин. – М.: «Финансы и статистика», 2002, p. 3321 Moldovan I.T., Turismul internaţional, o şansă a economiei de piaţă în România. Program de promovare pe pieţele internaţionale a produsului turistic românesc. Bucureşti, 2007, pag 233
17
rezulta atât din cauza unor evenimente (din necesitate) cum ar fi nunţile, cât şi pentru a ne relaxa.
Pelerinările religioase sunt activităţi de relaxare extrem de populare mai ales în perioada
Crăciunului şi a Paştelui.
Călătorii care practică turismul de plăcere vor să descopere locurile în care merg, să afle
despre alte culturi. Principalele atracţii construite de oameni în sau din apropierea marilor oraşe
sunt un alt element foarte căutat de turişti. Structurile religioase (Templele Indoneziene,
Mânăstirile Tibetane, Mormintele Japoneze), dar şi alte strucuturi binecunoscute (Piramidele
Egiptene, Oraşul Pierdut al Incaşilor din Peru) atrag anual milioane de turişti.
Chiar dacă America este continentul cu cea mai mare pondere a turiştilor şi deţin
aproximativ 55% din sosirile de turişti, totuşi Orientul Mijlociu şi Asia sunt regiunile cu cea mai
mare creştere în ultimii ani. În anul 2013 Asia a înregistrat o creştere cu 27,3% faţă de anul
precedent în timp ce Orientul Mijlociu a avut o creştere de 22,8% a numărului de sosiri de turişti.
Continentul American în 2013 şi-a recăpătat evoluţia pozitivă, aproape dublând creşterea
din 2007, mai ales datorită evolutiei ţărilor Central şi Sud Americane care au primit un număr
foarte mare de turişti europeni dar şi din SUA. Caraibele s-au bucurat de un număr crescut de
turişti datoraţi creşteri popularităţii croazierelor. Chiar dacă la sfârşitul anului 2001 evenimentele
tragice din SUA au determinat o uşoara încetinire a turismului atât pe continental nord-american
cât şi la nivel mondial.22
În Europa, turismul regional este deosebit de bine dezvoltat. În politica regională
comunitară referitor la valorificarea la nivel european a obiectivelor turistice de certă valoare, un
loc aparte îl deţin programele de finanţare pentru protejarea acestora. Sunt însă destule situaţii în
care indiferenţa şi lipsa de educaţie, elemente importante ale patrimoniului naţional, natural şi
cultural sunt lăsate fără o atentă supraveghere cu repercusiuni incalculabile.23 Totuşi, la general
acţiunile sunt benefice.
De exemplu, România promovează formele de turism ecologic, cultural şi activ (aventură).
Ucraina are o strategie mai puţin focusată, dar cele mai dezvoltate produse sînt turismul urban
(Lvov, Kiev şi Odesa), turismul cultural, turismul vitivinicol şi religios. Bulgaria promovează
ecoturismul, turismul de aventură, turismul istoric şi rural. Ungaria promovează turismul
vitivinicol, turismul gastronomic (culinar), turismul urban în Budapesta, turismul balnear şi de
sănătate. Promovarea turistică în Polonia se bazează pe formele de turism istoric, natural, balnear
şi cultural.
22 Waters S., The travel industry yearbook: The big picture – Child and Waters, SUA 2014, p. 4423 Turcov E. Abordarea sistemică în turism ca bază teoretică fundamentală a managementului turistic. Economie şi finanţe, 2002, nr.2, p. 12-16
18
Reieşind din cele de mai sus, evidneţie faptul că destinaţiile vecine oferă o viziune clară
asupra valorii relative a ofertei turistice actuale a Moldovei şi sugerează oportunităţi de
cooperare în ceea ce priveşte organizarea rutelor tematice regionale, ţinînd cont de specificul
acestora.
Totuşi, analizînd practica dezvoltării turistice regionale în Europa, indicăm asupra
oportunităţii: introducerii turismului în ecuaţia dezvoltării; identificarea tuturor obiectivelor
turistice; evaluarea sau reevaluarea obiectivelor turistice pe considerente de reală valoare;
ierarhizarea lor ca oportunitate de sprijin economic şi de protecţie; recomandări asupra
promovării sau îmbunătăţirii situaţiei actuale în domeniu; aprecierea influenţelor economice
pozitive rezultate din valorificarea organizată a acestora prin turism; ridicarea nivelului de
pregătire a persoanelor ocupate în turism.
În regiunea Europa, tendinţa dominantă este cea de segmentare, specializare şi
diversificare a pieţei, corespunzător mutaţiilor în conceptul şi practicarea vacanţelor (care se
scurtează şi se multiplică), a diversificării obiceiurilor, comportamentelor şi motivaţiilor de
consum turistic. Odată cu segmentarea şi sofisticarea consumului de piaţă, tendinţa adaptativă a
ofertei este de a asigura şi a oferi orice servicii oricărei persoane.24
O tendinţă nouă şi subsecventă primei tendinţe este corelarea permanentă a structurii
cererii turiştilor cu obiectivele ţintă ale nişelor ofertei, obiective în permanentă modificare ca
tipuri de pachete şi aranjamente ale produselor turistice astfel încât să satisfacă o cerere în
creştere calitativă impusă de mecanismele socio-economice ale societăţii post-industriale.
Creşterea cererii turistice a segmentelor cu venituri reduse determină tendinţa producătorilor
ofertanţi şi a comercianţilor de pachete turistice spre reducerea preţurilor în condiţiile menţinerii
unor oferte competitive ca raport preţ-calitate.25
Un fenomen, produs de creşterea cererii, cumulat cu fragmentarea tot mai pronunţată a
vacanţelor, ca tendinţă a cererii, îl reprezintă turismul cultural şi ecologic, ca motivaţii principale
de consum. Concentrarea activităţii producătorilor ofertanţi în lanţuri, grupări voluntare, unităţi
de franchising, coexistă cu tendinţa opusă atomizării atât a producătorilor - ofertanţi de hotelărie
- restaurare - cât şi a comercianţilor de pachete turistice (agenţii de voiaj) şi reprezintă o altă
tendinţă a cererii.
Turismul este foarte important pentru ţările ―continentului negru deoarece acestea au
nevoie foarte mare de fonduri mai ales din veniturile din turism. Înregistrând aproximativ 45
milioane de sosiri de turişti Africa susţine rata de creştere din 2008, atingând o medie de creştere
24 Stancioiu A-F. Dicţionar de terminologie turistică. Bucureşti: Economica, 2004, p. 24625 Stănescu I. Potenţialul turistic românesc al viitorului. Bucureşti: Paco, 2002, p. 148
19
de 7% începând cu anul 2000. În 2009 creşterea înregistrată de Maroc cu aproape 14% a
contribuit la o mai bună evoluţie a zonei nord-africane, dar popularitatea şi mediatizarea Africii
de Sud a continuat sa crească mai ales datorită evenimentului din 2010, deosebit de agreat şi cu
milioane de fani în toată lumea –organizarea Campionatului Mondial de Fotbal.
Cu toate tensiunile, ameninţările şi problemele armate din zona Orientului Mijlociu peste
46 de milioane de turişiti au vizitat această regiune. În linii generale vom spune faptul că
termenul Orientul Mijlociu defineşte o zonă generală, deci nu există graniţe precise. Majoritatea
geografilor consideră că acesta include Arabia Saudită, Bahrainul, Egiptul, Emiratele Arabe
Unite, Iranul, Turcia, Irakul, Israelul, Iordania, Kuweitul, Libanul, Omanul, Qatar, Siria, Yemen
şi teritoriile palestiniene (Cisiordania şi fâşia Gaza).26 Ţările din Magreb (Algeria, Libia, Maroc
şi Tunisia) au legături strânse cu Orientul Mijlociu, datorită asocierii lor culturale şi istorice
puternice. Ţările africane Mauritania şi Somalia au de asemenea legături cu regiunea. Turcia şi
Cipru, deşi din punct de vedere geografic, fac parte din Orientul Mijlociu, se consideră părţi ale
Europei (deşi Universitatea Tehnică a Orientului Mijlociu este situată în Ankara, Turcia).
Afganistanul, situat în estul Orientului Mijlociu, este şi el uneori considerat a face parte din
acesta.
La începutul sec XXI paralel cu termenul Orientul Mijlociu, se dezvoltă noţiunea de
“Orientul Mijlociu Extins” sau “Marele Orient Mijlociu”. În acest sens, în contextul unor
multiple reprezentări alternative ale ceea ce înseamnă “Orientul Mijlociu”, varianta regiunii
“extinse” “Greater Middle East”, uneori tradusă alternativ “Marele Orient Mijlociu” şi avansată de deopotrivă de SUA şi de membri ai comunităţilor academic şi de cercetare pare cea
dominantă la momentul prezent.27 Din seria observatorilor străini care fac referinţă la zona
Orientului Mijlociu îl putem aminti pe turcul Pinat Bilgin, care într-un studiu comparativ al unor
diferite reprezentări geopolitice şi strategice ale Orientului Mijlociu, includea ca subregiuni
încadrate “Marelui Orient Mijlociu”: Orientul Mijlociu “clasic” – Peninsula Arabă până la
Mediterana şi Marea Neagră, inclusiv Turcia plus Maghrebul, Caucazul, Afganistanul,
Pakistanul şi statele musulmane din Asia Centrală foste republici sovietice.28
Egiptul este una din ţările care a reuşit să atragă aproape jumătate din numărul de sosiri.
Arabia Saudită deţine şi ea un procent important de vizitatori. Israelul, chiar dacă în 1995
26 Колосов В.А., Заяц Д.В. Геополитическая картина мира в публикациях «Независимой газеты»// География.- 2001.-№ 9.- c.3-1027 Jean-Marie Ch., Dezagregarea Rusiei şi Iranului, un obiectiv al SUA?”. În: Lumea 8(136), 2004, p. 16-728 Pinat B., “Whose ‘Middle East’? Geopolitical Inventions and Practices of Security”. În International relations 18(1), 2004, p. 27
20
uciderea premierului Yitzhak Rabin a condus la creşterea nesiguranţei, a înregistrat un numar
record de vizitatori în acel an (2,5 milioane de sosiri).
Veniturile din turism la nivelul ţărilor au urmat tendinţa evoluţiei numărului de sosiri de
turişti înregistrând creşteri importante la nivelul anilor 2007-2015. Dar, pentru anul 2016
analiştii susţin că s-ar putea înregistra scăderi datorate crizei financiare care afectează economiile
la nivel mondial şi mai ales datorită perspectivelor unei crize economice mondiale, cu toate
aceastea Organizaţia Mondială a Turismului se aşteaptă la o continuare a creşterii turismului.
Statisticile Organizaţiei Mondiale a Turismului arată că zona Asia – Pacific este situată pe
locul doi ca număr de sosiri de turişti în ultimii ani, înregistrând o creşetere constantă de aproape
7% pe an din 2000.29 În anul 2009, regiunea a reuşit să atragă aproape 185 de milioane de turişti,
care au vizitat mai ales Malaezia (20%), naţiunile odata interzise – Cambodgia (19%), Vietnam
(16%) dar şi India (12%) şi China (10%), dorind să descopere frumuseţea naturală şi istorică a
locurilor.30
La fel, este necesar să delimităm şi regiunile turistice din Republica Moldova.
Zona economico-geografică de nord. Zona economico-geografică de nord a
Republicii Moldova cuprinde 11 raioane şi municipiul Bălţi. Industria turistică este caracterizată
de 18 hoteluri şi unităţi similare, inclusive 5 în Bălţi, cu un total de 2415 locuri. În anul 2012
acestea au deservit 24754 persoane. Taberele pentru copii reprezintă 64 de unităţi, unde în 2012
s-au odihnit 14079 persoane. Nu sunt date statistice privind circuitele excursioniste, însă în
regiune există un număr de cca.142,3 mii elevi, principalii consumatori a serviciilor
excursioniste, din 487 de şcoli de toate tipurile, iar orăşenii constituie cca. 359,7 mii persoane,
care reprezintă piaţa potenţială a activităţilor excursioniste şi de turism.
Zona economico-geografică de centru. În zona de centru a Republicii Moldova sunt
incluse 12 raioane şi municipiul Chişinău. Industria turistică este mai dinamică decât în restul
ţării şi este alcătuită din 120 unităţi de cazare tip hotelier cu peste 15,5 mii locuri de cazare, care
au deservit 225414 turişti. Remarcăm că marea majoritate din turiştii străini preferă să se cazeze
în capitală. În această regiune sunt amplasate 105 tabere estivale pentru copii, care au deservit în
anul 2012 39210 persoane. Ţinem să menţionăm că, numărul taberelor estivale şi structurilor
similare din centrul republicii este mai mare, însă acestea nu sunt cuprinse de investigaţiile
statistice naţionale sau de cele efectuate de Autoritatea naţională de turism. În regiunea de centru
926,7 mii persoane sunt orăşeni, iar în 670 de şcoli învaţă 265198 elevi cea ce constituie un
valoros potenţial pentru piaţa serviciilor turistice.29 OMT – Tourism Market Statistics – 2010, p. 1330 Graur E. Managementul performant în lucrul cu resursele umane şi influenţa competenţelor emoţionale. Analele Ştiinţifice ale UCCM, aprilie 2009, Ed. CEP, USM, 2010, p.74-78
21
Zona economico-geografică de sud. În Zona economico-geografică de sud a
Republicii Moldova sunt incluse 6 raioane şi UTA Găgăuzia. Industria turistică este alcătuită din
28 unităţi de cazare tip hotelier cu 2943 locuri de cazare, care au deservit 21606 persoane, dintre
aceştea mai mult de jumătate au fost deserviţi de sanatoriul “Nufărul alb”. În regiune sunt 19
tabere estivale care au deservit în anul 2012 peste 6,4 mii copii. Piaţa potenţială a serviciilor
turistice şi excursioniste este reprezentată de un număr de 172,5 mii orăşeni şi 87826 de elevi din
248 şcoli.
Zona economico-geografică de sud-est. În zona economico-geografică de sud-est a
Republicii Moldova sunt incluse 2 raioane şi localităţile din partea stângă din zona Nistrului
inferior. Industria turistică este alcătuită din 3 unităţi de cazare tip hotelier cu 398 locuri de
cazare, care au deservit 2206 persoane. În unica tabără estivală din sudestul ţării au fost deserviţi
1,7 mii copii în anul 2012. Piaţa potenţială a serviciilor turistice şi excursioniste este reprezentată
de un număr de 64 mii orăşeni şi 27029 de elevi din 67 şcoli.
În sensul celor menţionate mai sus vom spune că cazarea în zonele turistice rurale a
vizitatorilor poate reprezenta o afacere profitabilă pentru proprietarii unor spaţii mobilate
disponibile în case private, vile, tabere estivale. La nivel practic aceasta se realizează prin
oferirea de odăi pentru odihnă, spaţii pentru pregătirea şi servirea mesei, locuri pentru agrement,
în cazul amplasamentului în locuri pitoreşti - pădure, un relief stâncos, o întindere de apă, cu
atmosferă plăcută şi liniştită.
1.3 Grecia – zonă turistică importantă la nivel internaţional
Vorbind în cadrul prezentului paragraf despre Grecia ca zonă turistică importantă la nivel
internaţional, vom porni de la semnificaţia ei în construcţia regională a europei. Iniţial vom
menţiona că sfârşitul dictaturii din Grecia cât şi democratizarea acestui stat din Sudul Europa a
făcut posibilă integrarea acestora31 în CE. Grecia, asociată la C.E.E. din 1 noiembrie 1962,
avusese relaţii externe foarte reci în perioada “regimului coloneilor” (1967-1974) şi şi-a depus
candidatura pentru aderare în vara lui 1975.32 Tratatul de aderare a intrat în vigoare la 1 ianuarie
1981. În pofida numeroaselor tranferuri financiare de care Grecia a beneficiat cu titlul de fonduri
31 Taylor R., The Southern Enlargement of the EC. Greece, Portugal, Spain”, Routledge, London, 1996, p. 12032 http://europa.eu.int/comm/economy_finance/publications/enlargement_papers/enlargementpapers05_en.htm - accesat 14.01.2012
22
structurale, această ţară rămâne tributară deficienţelor economice ce fac din ea “codaşa” C.E.E.:
rata inflaţiei de aproape 20%, sectorul privat fărâmiţat, sectorul public hipertrofiat şi puţin
productiv, contractarea de datorii şi subdezvoltarea fac din Grecia un stat care are dificultăţi în a
se ridica la nivelul partenerilor săi din Comunitate.33 În plus, sensibilitatea balcanică şi
mediteraniană a Greciei, diferendul cu Turcia asupra problemei cipriote şi apropierea de regiunea
cu potenţial exploziv a fostei Iugoslavii influenţează profund diplomaţia Atenei, indiferent dacă
Grecia este guvernată de socialiştii din PASOK sau de conservatorii din Nea Demokratia.
În context următor, amintim Declaraţia asupra regionalismului în Europa, adoptată de ARE
în 1996, unde se mneţionează că regiunea are calitatea unei entităţi administrative-publice de
sorginte teritorială, şi care se află la nivelul palierului doi, adică în imediata urmare a celui de
stat, şi care este dotată cu un guvern care are delegate un şir de atribuţii şi puteri proprii. 34 La fel,
regionalismul European, din care face parte şi Grecia, este expus şi în Carta regionalizării
valabilă pentru comunităţile europene (Charte communautaire de la régionalisation, Annexe à la
résolution sur la politique régionale communautaire et le rôle des régions35).
Formula expusă mai sus are în vedere ca regiuni, entităţi diferite în funcţie de structura
administrativă a statelor ca subiecte de drept internaţional. În contextual dat ne oprim asupra
exmplului Greciei, unde au fost create 13 regiuni administrative. Aici menţionăm că aceste
regiuni au un statut funcţional fiind create prin regim administrative de desconcentrare, ca simple
circumscripţii ale administrației centrale de stat.
În urma aderării Greciei la UE, sectorul economic care a cunoscut cel mai mare avînd, a
fost sectorul serviciilor, în particular serviciile turistice. Iniţail, vom analiza aspectul
instituţional. La nivel instituţional, în Grecia Administraţia centrală este asigurată de Ministerul
Turismului ataşat Ministerului Economiei care are un rol limitat datorită suprapunerii activităţii
cu cea a Oficiului Elen de Turism (EOT). Acesta din urmă este un organism public cu atribuţii
de gestionare a unei baze materiale proprii (de stat) şi cu rol esenţial în promovarea turismului.
Aici vom specifica că drepăt obiective generale de activitate, identificăm: asigurarea dezvoltării
durabile a turismului; crearea condiţiilor pentru pregătirea şi perfecţionarea continuă a cadrelor
din industria turismului, inclusiv prin crearea unităţilor de instruire şi producere; asigurarea
utilizării raţionale a resurselor turistice şi respectării măsurilor de conservare şi protecţie a
33 William N., Trevor C. Salmon, Understanding the European Communities, Philip Allen, Worcester, 1990, p. 26434 Declaraţia asupra regionalismului în Europa, adoptată de ARE în 1996, http://www.aer.eu/fileadmin/user_upload/PressComm/Publications/DeclarationRegionalism/.dam/l10n/ro/DR_ROUMAIN.pdf, (vizitat 11.01.2016) 35 Charte communautaire de la régionalisation, Annexe à la résolution sur la politique régionale communautaire et le rôle des régions, Journal officiel des Communautés européennes (JOCE), nr. C 326 du 19.12.1988
23
mediului în zonele şi staţiunile turistice; asigurarea colaborării internaţionale în domeniul
turismului, prin încheierea şi executarea tratatelor internaţionale din domeniu etc.
La nivel regional, în structura EOT funcţionează 7 direcţii regionale, corespunzător
împărţirii administrative, însărcinate cu gestiunea bazei turistice proprii , coordonarea şi
controlul activităţii zonale. În plan local există oficii regionale şi departamentale precum şi
centre municipale de turism şi birouri de informare turistică.36 Fiecare direcţie întreprinde
următoarele măsuri, precum:
promovarea practicilor favorabile mediului, agriculturii şi a tehnologiilor
nonpoluante;
dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor solide, inclusiv
colectarea separată, reciclarea şi crearea poligoanelor moderne de stocare a
deşeurilor nereciclabile;
diminuarea impactului climei variabile, a degradării solurilor;
reabilitarea edificiilor turistice şi integrarea lor in circuitele turistice internaţionale.
Un sprijin substanţia pentru dezvoltarea turistică în Grecia este acordat de Comitetul de
Politică Regională, Transport şi Turism, creat la nivel comunitar în 1975, care se plasează într-o
optică esenţialmente economică, cu scopul de a sprijini regiunile aflate sub media comunitară ca
nivel de dezvoltare.37
După cum ne menţionează datele statistice EUROSTAT, în anul 2015, Grecia a fost
vizitată de un număr de 20 mil de turişti; această cisfră fiind cu 8,6 % mai mare faţă de anul
2014. Reprezentarea grafică a acestei diferenţe, poate fi reflectată sub următoarea (vezi Figura
1.1):
36 Turcov E. Evaluarea turismului pe plan global. Analele ASEM. -Chişinău: Ed. ASEM, 2006, p. 3637 Politica de dezvoltare regională, Lucrare elaborată în cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02 – Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în afaceri europene şi managementul ciclului de proiect, Seria Micromonografii - Politici Europene, 2003, p. 22
24
Figura 1.1 Delimitarea numărului de vizitatori în Grecia, anul 2014 în raport cu 2015, mil. vizitatori
Sursa. Elaborat de autor în baza datelor EUROSTAT
Din statele europene, avansuri semnificative s-au inregistrat în randul turiştilor din Bulgaria
(56,8%), Germania (17,8%), Marea Britanie (17,5%), Italia (26,1%), România (2,6%) şi Polonia
(27,1%), în timp ce numărul turistilor din Rusia şi Serbia a scăzut cu 62,1% şi, respectiv, 26,5%.
Din afara Europei, creşteri importante ale numărului de vizitatori străini au fost din SUA (3,2%)
şi Turcia (4,5%).
La momentul actual Grecia dispune de un şir de resurse turistice, pe care ştie să le promoveze
şi să le valorifice pe piaţa turistică internaţională. Resursele turistice sunt definite ca totalitatea resurselor naturale şi antropice, umane şi financiare existente într-o destinaţie sau deţinute de o firmă turistică, ce pot fi valorificate în scopul desfăşurării activităţii turistice. Resursele naturale în acest caz sunt totalitatea zăcămintelor minerale şi de minereuri, a terenurilor, a apelor, florei şi faunei de care dispune o zonă sau ţară. Resursele obţinute ca urmare a acţiunii omului asupra reliefului, vegetaţiei şi climei sunt definite ca resurse antropice. Totalitatea resurselor naturale, antropice, cultural-istorice împreună cu infrastructura constituie potenţialul turistic sau oferta unei destinaţii turistice(vezi Anexa 2).
În acest context, am construit o figură, care include în sine următoarele (vezi Figura 1.2):
25
Figura 1.2. Forme de turism în dependenţă de resursele turistice prezente în Grecia.Sursa: Elaborat de autor în baza analizei Cristea Anca Adriana, “Tehnologia activităţilor de turism”,
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007
La fel, vom menţiona că Grecia ca destinaţie turistică este atractivă, deoarece ea
înglobează în sine o ofertă primară, şi care este alcăttuită din: resursele naturale ale ţării, poziţia geografică, clima, topografia,
lumea vegetală şi animal. Grecia este formată dintr-o parte continentală muntoasă şi peninsulară, întinzându-se în mare în capătul sudic al Peninsulei Balcanice, terminându-se cu peninsula Pelopones. Datorită coastei deosebit de complexe şi datorită numeroaselor insule, Grecia are a unsprezecea cea mai lungă coastă din lume, cu 13.676km; frontiera sa terestră este de doar 1.160 km. Ţara se află aproximativ între paralelele de 34° şi 42° latitudine nordică, şi între meridianele de 19° şi 30° longitudine estică. Grecia are un număr mare de insule, între 1.200 şi 6.000, în funcţie de definiţie, dintre care 227 sunt locuite. Creta este cea mai mare şi mai populată; Euboea, separată de continent prin
26
De litoral
balnear
ştiinţific
alimentarcultural
ecoturimul
religios
De afaceri
montan
Arheologic-cultural
Forme de turism în Grecia
Strâmtoarea Euripus (en) lată de 60 m, este a doua ca mărime, urmată de Rhodos şi Lesbos.
factorii socialiculturali, inclusiv tradiţiile şi ospitalitatea. În acest sens, patrimoniul cultural-istoric naţional al Greciei cuprinde monumente,
ansambluri şi situri cu valoare excepţională din punct de vedere istoric, artistic,
estetic, ştiinţific, antropologic, cât şi peisaje culturale reprezentative pentru ţară sau
o regiune geo-culturală clar definită.
infrastructura generală alcătuită din reţelele de comunicaţii, edificii sociale, reţele edilitare etc.
Oferta derivată de produs şi serviciu touristic în Grecia este alcătuită din elemente ce se creează în exclusivitate pentru scopuri turistice:
infrastructura turistică specifică – reţele de trasee, sisteme de plaje, regii de transport turistic ş.a. Începând cu anii 1980, reţelele rutieră şi feroviară ale Greciei au fost modernizate semnificativ. Între cele mai importante lucrări se numără autostrada A2 (Egnatia Odos), care leagă Grecia de nord-vest (Igoumenitsa) cu Grecia de nord şi nord-est (Kipoi); şi podul Rio–Antirrio (en), cel mai lung pod suspendat cu cabluri din Europa (2.250 m lungime), ce leagă Peloponesul de Rio (en) (7 km de Patras) cu Antirrio în Grecia Centrală. Alte proiecte importante aflate în derulare sunt conversia şoselei GR-8A(en), care leagă Atena de Patras şi mai departe de Pyrgos (en) în Peloponesul de vest, într-o autostradă modernizată pe toată lungimea (proiect ce trebuia terminat în 2014); terminarea unor segmente de autostradă de pe A1 (en), ce leagă Atena de Salonic; şi construirea metroului Salonic (en).
suprastructura turistică – hotele, complexe turistice, unităţi de alimentare a turiştilor etc.
27
II. ANALIZA DESTINAŢIEI TURISTICE REGIONALE: ATENA
2.1 Organizarea turismului în oraşul Atena
Vorbind despre organizarea turismului în oraşul Atena, vom porni de la afirmaţia că în
viziunea cercetătorilor din domeniul administraţiei publice38, oraşul este definit ca o colectivitate
socială, constituită într-o unitate administrativă în vederea realizării unor activităţi de organizare
şi de executare a legii. În corespundere cu deciziile legislative, se aprobă modificările în
structura administrativ-teritorială a ţării, inclusiv se acordă sau se retrage statutul de oraş unei
localităţi, nemijlocit şi rangul administrativ (staţiune balneoclimaterică, oraş de subordonare
raională, oraş de subordonare republicană, municipiu), care depind de schimbările în plan
demografic şi socio-economic atinse de aceste localităţi.
Pentru economişti, oraşul este un spaţiu economic în care se concentrează pe o suprafaţă
relativ mică, numeroase activităţi şi deci fluxuri de capital, de bunuri, de forţă de muncă, servicii
etc. Sociologii Vlăsceanu L. şi Zamfir C.39 sunt de părere că oraşul reprezintă o formă de
comunitate umană care se caracterizează prin următoarele atribute sociale: volum demografic
relativ mare, organizare socială bazată pe diviziune ocupaţională şi specializare a serviciilor,
reglementare instituţională, formală, a relaţiilor sociale, importanţa scăzută a relaţiilor de
rudenie, relaţii de intercunoaştere redusă (anonimat urban), comportamente eterogene, cultură
eterogenă, cât mai diversificată.
Oraşul reprezintă un complex social-teritorial, care se caracterizează prin dimensiuni
apreciabile, cu o densitate înaltă a populaţiei, care este antrenată în activităţi neagricole.
Aglomeraţia urbană este o colectivitate de aşezări, care au tendinţa de a se transforma într-un
complex social-teritorial, ce se caracterizează prin dimensiuni mari şi un nivel relativ redus al
densităţii populaţiei, antrenate în toate sferele de activitate în corespundere cu particularităţile
economiei locale.
Însă, pe lângă multitudinea de concepte şi noţiuni, referitoare la categoriile şi formele de
aşezări umane, în literatura de specialitate, s-a atras o deosebită atenţie studierii oraşelor. Ele
sunt considerate cele mai dinamice structuri teritoriale, care pot evolua de la forme simple de
aşezări umane la formaţiuni complexe:
1. Oraşul ,,propriu-zis” - în limitele hotarelor administrative;
38 Cornea S., Organizarea administrativă a Basarabiei (1812-1917), Cahul: 2003, p. 2239 Vlăsceanu L., Zamfir C., Dicţionar de sociologie: urmat de indicatori demografici, economici, sociali şi sociologici, Bucureşti : Babel, 1998, p. 411
28
2. Oraşul ,,fizic” este cuprins în limitele de extindere a hotarelor unor construcţii de tip
urban, care pot fi compacte, dar mai mult sau mai puţin continue.
3. Aglomeraţie urbană - pe lângă zona periferică, cuprinde şi teritorii periurbane mai
îndepărtate, care sunt unite prin diverse relaţii de oraşul principal.
Aglomeraţia, conform lui Friptuleac C.,40 a luat naştere în condiţiile de creştere haotică a
oraşelor contemporane, determinând complexul urbanistic, în care oraşul mare este înconjurat
din suburbii şi se transformă într-un centru al unui sistem urban.
În aspectul celor de mai sus, se prezintă prin prisma elementelor caracteristice definite mai
sus, şi oraşul Atena.
Din punct de vedere turistic, oraşul Atena are următoarele caracteristici:41
1. Diversitatea este determinată, în fond, de condiţiile şi necesităţile economiei locale, care
a avut la bază valorificarea noilor teritorii în vederea includerii lor ulterioare în circuitul touristic
regional.
2. Continuitatea cadrului istoric este o însuşire a oraşelor vechi prin care se redescoperă
valoarea lor autentică, deosebită de cea a oraşelor noi învăluite de contemporaneitate.
3. Integralitatea oraşului cu natura exprimă anumite valenţe peisagistice, culturale şi
funcţionale.
4. Individualitatea oraşului trebuie tratată din considerentele apariţiei, eficienţei şi
perspectivelor de dezvoltare în cadrul reţelei de aşezări urbane.
Atena este capitala Greciei şi unul din cele mai frumoase oraşe din sudul Europei. Numele
oraşului, (Αθήνα, Athina) provine de la o veche legendă care a stat la baza sculpturii de pe
frontul vestic al Parthenonului. Se spune că zeiţa Atena şi zeul Poseidon îşi disputau statutul de
patroni ai oraşului şi au organizat o întrecere pentru a câştiga această onoare. Fiecare trebuia să
ofere câte un dar oraşului, iar cel care urma să fie primit, avea să constituie simbolul legăturii
dintre zeul respectiv şi cetăţeni. Poseidon şi-a folosit tridentul pentru a crea un izvor de apă
sărată prin care să slăvească puterea mării, însă Atena a creat măslinul, ce simboliza pacea şi
prosperitatea adusă oraşului. Evident, grecii conduşi atunci de Cecrops au ales măslinul şi au
botezat oraşul Atena.
Poziţionat pe teritoriul Câmpiei centrale din regiunea Attica, oraşul este înconjurat
de Muntele Aegaleo(vest), Muntele Parnitha (cel care a fost afectat de incendiile din ultimii ani-
în nord şi nord-est), Muntele Penteli Hymettos (est) şi de Golful Saronic (sud-vest). În ciuda
faptului că predomină muntele, iar solul este stâncos şi puţin fertil, capitala Greciei nu duce lipsa
40 Friptuleac C. Gr., Ecologie umană, Chişinău: Centrul Ed.-Poligr. Medicina, 2006, p. 5241 Ungureanu Al., Ţurcănaş G., Geografia aşezărilor umane, Performantica, Iaşi, 2008, p. 114
29
apei fiind străbătută de râul Kifissos. În privinţa climei, aceasta este mediteraneeana, uscată, cu o
umiditate scăzută întâlnită pe tot parcursul anului.
La începutul anilor 2014, Atena deţinea o populaţie de 767,516 locuitori la cei 39 km² de
suprafaţă intramuros, iar numărul acestora din zona metropolitană (2001) era de 3,130,840.
Desigur, populaţia oraşului a crescut în ultimii ani datorită numărului mare de imigranţi ce vin
din ţări ca Albania, România, Republica Moldova, Pakistan etc. pentru un loc de muncă mai bine
plătit.
Atena este cu adevărat un oraş minunat, cu multe locuri frumoase de oferit. Cu toate
acestea, ar trebui să ştiţi, atunci când intetionati să o vizitaţi, să vă feriţi cu desăvârşire de zonele
Omonia şi Karaiskaki, cunoscute srept cartiere rău-famate. Deşi arhitectural sunt deosebit de
atrăgătoare, şi pe timpul zilei chiar puteţi să mergeţi într-o mică expediţie (dacă nu vă
descurajează aglomeraţia), în timpul nopţii, acestea sunt de evitat. Sunt des întâlniţi în aceste
zone hoţii, prostituatele, consumatorii de droguri, cerşetorii. În general, dacă sunteţi într-un grup
mai numeros sunteţi relativ în siguranţă, dar ideea de a merge acolo neînsoţit, mai ales noaptea,
trebuie, preventiv, exclusă.
Zonele care „mustesc” de cafenele, terase şi taverne sunt Kifssia, Kolonaki, Omonia, iar
cele mai frumoase bouzoukii (localuri unde se cântă live) se găsesc pe străzile Poseidon şi
Syngrou. În Atena, tavernele funcţionează ca un fel de restaurante ce oferă şansa de a gusta din
cele mai bune bucate tradiţionale.42
În ceea ce priveşte viaţa de noapte, însemnând cluburile şi bouzouki-ile, lucrurile stau la fel
de roz. Cluburile de noapte sunt într-adevăr captivante, însă dacă vrei să vezi adevărata faţă a
grecilor, trebuie neapărat să mergi la o bouzoukia. Acestea sunt localuri unde cântăreţii greci vin
seară de seară şi fac un show extraordinar. Începând cu miezul nopţii şi continuând până în zorii
zilei, poţi dansa şi cânta alături de animatorii de aici, pe mese, sub mese, pe scenă sau oriunde
altundeva te simţi bine. Diverse domnişoare angajate special te îmbie cu zeci de tăviţe cu garoafe
colorate (10euro/tăviţa), care sunt cumpărate atât de bărbaţi cât şi de femei pentru a fi apoi
aruncate pe scenă. Uneori te trezeşti cu o ploaie de tăvi îndreptată spre tine. Nu te îngrijora: nu
are nimeni nimic cu tine, din contra. Acest gest este considerat unul de apreciere pentru prestaţia
ta de interpret ocazional.43
Preţurile sunt puţin cam piperate, ce-i drept însă distracţia este garantată. În funcţie de
bouzoukia la care mergi, acestea pot varia între 20-35 euro/persoană, însă în acest preţ este
42 Vian M. Studiu corelaţional al caracteristicilor-indici ai generaţiilor asupra factorilor determinanţi ai loialităţii. Revista „Studii economice”, ULIM, an.6, nr. 1-2 (iunie 2013), p. 10843 Lupu N. Hotelul. Economie şi Management, Bucureşti: Ed. All beck, 2005, p. 66
30
inclusă o sticlă cu whiskey sau vodkă, apă, suc natural de portocale sau lămâi, şi o tăviţă cu fel
de fel de bunătăţi (alune, migdale, fructe).
Cele mai vizitate locaţii sunt Caramela( Sygrou 165, telefon: 210/93-23-560), unde cântă
de joi până duminică artişti ca Kyriakos Kyanos, Sakis Arseniou sau Elena Metaxa (la fel de
„savuroasa” ca şi coniacul), Frangelico (Poseidonos 35,Kalamaki; tel: +30-210-98 43 630), unde
îi veţi găsi pe minunaţii Andreas Stamos şi Giorgos Giannias sau Thea (3 Poseidonos, Kalamaki;
tel: 210/98-13-950) cu superbii cântăreţi Margaritis, Tsalikis şi Karagotis.
Mijloacele de transport din Atena sunt extrem de variate atât pentru circulaţia internă cât şi
pentru cea externă.În ceea ce priveşte circulaţia internă, cele mai ieftine sunt mijloacele de
transport în comun: autobuze, metrou, tramvaie şi trenuri subterane.
În cazul autobuzelor (există aproximativ 300 de linii) puteţi opta pentru cele care vin de la
sau merg spre aeroportul Eleftherios Venizelos (fost premier elen):44
E96 -având capătul de linie în Pireu; circulă în regim non-stop;
E95 -cu capătul de linie în Syndagma (Atena) circulă de asemenea non-stop
sau pentru cele care circulă din Atena spre Pireu:
049 – Omonia -Pireu, în funcţiune până la ora 24;
040 – Syndagma -Pireu, circulă non-stop.
În ceea ce priveşte circulaţia cu tramvaiul, şi acesta are la rândul său 3 linii (şi 35 de
vehicule) care circulă de asemenea tot până la ora 24:45
Vouliagmenis – Glyfada – Faliro
Faliro – Glyfada – Syndagma
Syndagma – Glyfada – Vouliagmenis
Printre cele mai frumoase hotele din Atena amintim:
Grecotel Omonia Grand Hotel – poziţionat în Omonia Square, este un hotel de 5 stele, 8
etaje şi 115 camere dotate cu aer condiţionat, izolate fonic, televizor cu antenă satelit, acces la
internet, mini-bar, un mic „seif” unde vă puteţi lăsa bijuteriile şi băi placate cu marmură. În
incinta sa aveţi şi un restaurant deschis de la 7:00 dimineaţa până la miezul nopţii unde puteţi
gusta din delicatesele locale.
Stanley Hotel – localizat în apropiere de Omonia, în Karaiskaki Square, acesta este un
hotel de 4 stele, recent renovat, cu un număr impresionant de 395 de camere, dotate cu băi
complet echipate (duş, cadă, uscător de păr şi toaletă), telefon, televizor color, nelipsitul seif
44 Lisa G. Cadrul juridic de formare a sistemului managerial sub aspectul fidelizării clientelei hoteliere. Revista „Studii economice”, ULIM, an.8, nr.2, 2014, p. 210-223 45 Ionescu M. Strategii manageriale bazate pe mecanisme de elaborare a politicii de fidelizare a clienţilor hotelurilor “Regency”, „Codru” şi „Dacia”. CEP USM, nr. 2 (72), Chişinău, 2014, p. 219-224.
31
pentru bijuterii şi balcon. Această locaţie îşi atrage turiştii şi cu o grădină plasată pe acoperiş de
unde puteţi vedea tot oraşul şi unde există de asemenea o tavernă cu bar, restaurant şi piscină.
Preţul unei camere este de 76 de euro/noapte.
Jason Hotel – renovat în 2003, acest hotel oferă turiştilor confort de 4 stele şi 82 de
camere mobilate cu dotări asemănătoare celorlalte (televizor, telefon, baie personală, seif, mini-
bar etc.). Poziţionat la aproximativ 350 de metri de Omonia, hotelul este aproape de Teatrul
Naţional, iar preţul unei camere variază între 60 şi 120 de euro (preţul depinde de tipul camerei
alese: simplă, dublă,cu mic dejun sau fără).
Mirabello Hotel – situat la aproximativ 120 de metri de staţia de metrou, acest hotel a fost
renovat în 2004, fiind deschis pentru Jocurile Olimpice.Are 48 de camere complet echipate cu
detectoare de fum, aer condiţionat, televizor, mini-frigider, acces la internet, seif şi desigur băi
dotate cu duş, cadă şi toaletă. Preţul este de aproximativ 50 de euro/noapte.
King George Palace Hotel – este un hotel de 5 stele, cu 118 camere, refinisate şi
modernizate după o pauză de 14 ani. Majoritatea acestor camere au privelişte spre piaţa
Syndagma, în timp ce de la ultimele etaje se poate admira panorama încântătoare a Acropolelor
sau a muntelui Lycabettus. Şi acestea sunt la rândul lor complet echipate cu aer condiţionat,
balcon, mini-bar, telefon, radio, seif, internet. Tot aici veţi găsi cel mai faimos „centru”
gastronomic şi un lounge unde vă puteţi relaxa, ascultandu-i pe cei mai renumiţi dj-i din zonă.
Aici au fost găzduiţi regi, prinţi sau persoane importante din toată lumea, iar preţul este pe
măsura renumelui şi a ofertei. Acesta variază între 140-300 de euro pe noapte, în funcţie de tipul
camerei (premiere, deluxe etc.). Şi ca să atragă şi oamenii care nu au sânge regal, ci poate doar
„puţin nobil”, acest hotel vă oferă reduceri de preţ substanţiale în cazul în care staţi mai mult de
1 noapte.
St. George Lycabettus Hotel – localizat în cartierul de lux Kolonaki (2, Kleomenous Str,
106 75 Atena), acest hotel de 5 stele asigură aceleaşi condiţii excelente (room service, săli de
conferinţă şi petreceri, babysitting/servicii pentru copii, spălătorie, salon de frumuseţe, mic dejun
în cameră, schimb valutar, închirieri auto, fax/copiator etc.) la care se adaugă şi posibilitatea de a
merge la piscină, saună, sală sau SPA (în incinta hotelului, desigur). Tot aici oaspeţii pot admira
colecţia unei galerii de artă sau panorama ruinelor Acropole vizibile de la ultimele etaje. Preţul
variază între 90 şi 170 de euro pe noapte, în funcţie de tipul de cameră ales.
Athens Delta – este un hostel amplasat la doar câteva minute de staţiile de metrou Larissa
şi Metaxourgeio, oferind turiştilor căi de acces facile către principalele puncte turistice.
Facilităţile oferite de această locaţie se axează pe servicii de internet, aer condiţionat, fax,
lenjerie curată, un dulap personal, băi dotate cu duşuri, toalete şi prosoape curate, un lounge unde
32
vă puteţi uita le televizor şi desigur, nelipsitul seif (dacă este prezent chiar şi în hosteluri, cu
siguranţă este un semn). Curăţenia este garantata, iar preţul pe noapte este de doar 13 euro.
Hostel Zorbas – localizat in Victoria Square este un hostel foarte bine cotat de vizitatorii
săi, deoarece pe lângă poziţia excelentă (în centru, aproape de cele mai frumoase obiective,
magazine şi terase) oferă camere proaspăt renovate cu acces la serviciile de internet, aer
condiţionat, televizor şi baie. De asemenea are o localizare perfectă, fiind aproape de portul
Pireus şi de complexul Monastiraki (un fel de bazar, unde veţi găsi tot ce doriţi în materie de
suveniruri, haine, încălţăminte etc. la preţuri mai mult decât accesbile). Aici preţul pe noapte este
de 15 euro.46
2.2 Indicatorii circulaţiei turistice în oraşul Atena
Circulaţia turistică internaţională la nivelul oraşului Atenaa început să fie înregistrată cu rigurozitate din anul 1966 şi pe parcursul acestei perioade a reflectat din plin toate schimbările ce au avut loc în plan economic, social şi politic la nivel mondial. Între fenomenele care şi-au pus amprenta asupra dinamicii şi structurii circulaţiei turistice internaţionale se identifică atât unele cu caracter pozitiv (intensificarea procesului de integrare şi cooperare internaţională, globalizarea şi internaţionalizarea vieţii economice şi sociale, modernizarea tuturor sectoarelor economiei, dezvoltarea rapidă a serviciilor) cât şi cele cu un caracter negativ (perioadele de recesiune economică, extinderea sărăciei şi a şomajului, izbucnirea unor conflicte în Europa sau în Orientul Mijlociu).47
În privinţa sosirilor de turişti străini în oraşul Atena (incoming) se remarcă existenţa a trei perioade distincte:
1. Prima perioadă (între anii 1966-1981) a fost marcată de o creştere foarte rapidă şi susţinută a numărului de turişti străini sosiţi în ţară. Anul 1981 considerat anul record al sosirilor a înregistrat o creştere de circa 10 ori faţă de 1966 şi de trei ori faţă de 1970. Această perioadă se suprapune celei în care s-a desfăşurat procesul de industrializare a ţării dublat de o intensificare şi diversificare a schimburilor internaţionale.46 Moldovan-Bătrânac V. Particularităţile mixului de marketing al întreprinderilor turistice. Studia Universitatis: Ştiinte exacte şi economice. Nr. 2(22), 2014. P. 236-239 47 Petruşcă C. Analiza loialităţii în domeniul business to business. Revista Management Intercultural. vol. XII, nr. 22, 2010. p. 29-34
33
2. A doua etapă (între anii 1982-2009) a fost caracterizată de o scădere a numărului de turişti străini sosiţi în oraşul Atena ca urmare a politicii de izolare pe plan internaţional precum şi a încetinirii ritmurilor de creştere a economiei naţionale.
3. A treia perioadă (anii 2010-2016) este marcată de schimbări drastice în economia
Greciei ca efect a crizeoi economice şi ca efect a scăderii veniturilor din activităţile turistice la
nivelul or. Atena.
Această evoluţie s-a reflectat şi în locul ocupat de Greciaîn rândul ţărilor receptoare. Astfel, dacă în 1981 Grecia se plasa în rândul primelor 5 ţări turistice ale lumii (cu o cotă de 7,5% din piaţa turistică mondială) în prezent ea ocupă doar locul 7 în lume şi 4 în Europa (cu o cotă de doar 4,8% din piaţa mondială) (vezi Figura 2.1).
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Figura 2.1. Evoluţia sosirilor în perioada 2009-2015 (mii)Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Eurostat.
În cazul înnoptărilor realizate de turiştii străini, zona Oraşului Atena îşi păstrează poziţia dominantă având o pondere de 74%. Litoralul Grecesc are o pondere de 12% mai mare decât în cazul sosirilor, situaţie explicabilă prin preponderenţa turismului organizat prin intermediul agenţiilor de turism în cazul turiştilor străini care au un sejur prestabilit. Zona montană, balneară îşi menţin ponderi apropiate de ale sosirilor de 3%, 11%.(vezi Figura 2.2)
34
Figura 2.2 Ponderea înnoptărilor turiştilor străini pe zone în anul 2015, în Grecia
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Eurostat.
În ceea ce priveşte mijloacele de transport folosite de vizitatori pentru a ajunge în oraşul Atena se constată că cei mai mulţi folosesc mijloacele rutiere ponderea acestora crescând de la 72,3% în anul 2010 la 81,8% în 2015. Pe locul al doilea se plasează transportul aerian care a cunoscut o creştere continuă dar modestă în timp ce transportul feroviar a scăzut continuu.
După cum menţionează autorul Sheehan J.48, oraşul Atena ca destinaţie favorabilă a
generat utilizarea serviciilor de transport aerian pentru realizarea diferitelor forme de turist, cu
destinaţie finală în oraşul Atena:
Turismul de afaceri către / dinspre Atena, ca un nucleu confirmat al generării de venit şi al păstrării cotei de piaţă; Turismul de afaceri către / dinspre regiunile Greciei, fie cu conexiuni la Atena, fie cu servicii directe; Segmentele lucrători migraţi şi prieteni şi rude în vizită (VFR); i. În situaţiile în care aduc pasageri şi venituri suplimentare; ii. Pentru a evita
48 Sheehan J. Business & Corporate Aviation Management: On Demand Air Travel. New York: McGraw-Hill Professional, 2015, p. 88
35
concurenţa directă cu operatorii de low-cost pe aceste pieţe dacă este posibil; Turismul naţional cu asigurarea că se păstrează frecvenţa şi profitul, iar concurenţilor nu le va fi uşor să intre pe această piaţă; Turismul cu conexiune internaţională; i. Caută să dezvolte acoperirea reţelelor şi factorii de încărcare pe viitor; legăturile internaţionale prin intermediul SkyTeam şi acordurile comerciale cu celelalte linii aeriene ii. Inclusiv zboruri în parteneriat, în repartiţie şi inter-linii, marketing comun; Turismul de relaxare cu utilizarea operaţiunilor charter, dacă altfel nu se poate pune profitabil în practică capacitatea de care dispune.
La fel, începînd cu anul 2002, companiile low-cost au început să intre pe piaţa grecească puţin cam în forţă şi acum deservesc un număr din ce în ce mai mare dintre rutele esenţiale avînd ca destinaţiile locaţiile spre-din Atena. Transportatorii esenţiali LCC care deservesc actualmente piaţa turistică din Grecia, în special şi rutele turistice către/dinspre oraşul Atena, sunt:49
Blue Air – servicii din Atena către Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie, Germania şi Cipru; Wizzair – servicii din atena către Spania, Italia, Marea Britanie şi Ungaria; EasyJet – Madrid, Milano şi Londra de la Atena; Ryanair – servicii de la Atena la Pisa introduse în vara lui 2008; Germanwings – de la Atena la Koln / Bonn, Stuttgart şi Berlin; Nikki – servicii Atena – Viena; Air Berlin – servicii Atena – Viena; Pegasus – servicii Istanbul – Atena; Air Nostrum – servicii Madrid – Atena. Olympic Air - Olympic Air a crescut frecvenţele pe ruta Otopeni – Atena - Otopeni de la 11 zboruri pe săptămână în orarul de vară 2014 la 12 frecvenţe/săptămână în orarul de iarnă 2014/2015. Începând cu orarul de vară 2015, numărul frecvenţelor va scădea la 10/săptămână. Aeronavele cu care operează această rută sunt Airbus 319 şi 320. Aegean Airlines a încetat operarea pe ruta Otopeni – Atena – Otopeni începând cu orarul de vară 2014.
49 Andrei R. Manual de tehnici operaţionale în activitatea de turism. Bucureşti: Irecson, 2007, p. 100
36
La fel, pentru o mai bună şi mai rapidă vizualizare a tuturor obiectivelor turistice din
Atena, este dezvoltată zona metropolitan Atena. În deosebi zona metropolitană Atena este
deservită de una dintre cele mai moderne şi eficiente infrastructuri de transport din Europa, cum
ar fi Aeroportul Internaţional Atena (en), reţeaua de autostrăzi private Attiki Odos (en) şi
sistemul extins de metrou al Atenei (en).
În continuare vom menţiona că marea majoritate a sosirilor internaţionale în or. Atena provin din Europa. Din anul 2000, aproximativ 95% din vizitatorii din fiecare an sunt de pe continent. Din aceştia, un număr în creştere – 75% conform cifrelor din 2014 – reprezintă sosiri din ţări cu care Grecia se învecinează, sau din care sunt migranţii care lucrează în Oraşul Atena: Bulgaria, Macedonia, Italia, Albania, Turcia. Analiza cifrelor privind cazarea arată că un mare număr din aceste sosiri nu se regăsesc în registrele unităţilor de cazare şi stau fie la rude sau prieteni fie nu înnoptează în Atena. Astfel, este foarte dificil să cuantifici impactul lor asupra economiei.
Analiza structurii vizitatorilor în funcţie de motivul călătoriei relevă faptul că principalul motiv al călătoriei – 44% din totalul intrărilor în or. Atena, în 2015 – îl constituie odihna, recrearea (vizite bar discotecă, obiective turistice); 27% îl deţine tratamentul; 24% turismul de afaceri (afirmat recent); restul de circa 5% îl constituie personalul însoţitor de bord şi micul trafic de frontieră. Se observă de asemeni că structura fluxului receptor în funcţie de motivaţie nu prezintă modificări majore în timpul celei de-a treia etape (vezi Figura 2.3).
37
Fig. 2.3 Analiza structurii vizitatorilor în funcţie de motivul călătoriei, 2015
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Eurostat.
În ceea ce priveşte durata medie a şederii turiştilor în toate structurile de primire turistică se observă că pentru perioada 2010-2015 aceasta a fost în general de 3.8 zile (excepţie făcând anul 2011 când a fost de 4.0 zile). Pentru anul 2015 se remarcă o scădere a acestui indicator la 3.5 zile ca urmare a adoptării şi de către clientela autohtonă a tendinţelor din turismul internaţional de a petrece vacanţe mai scurte dar mai numeroase şi mai uniform repartizate în cursul anului.50
În continuare se impune prezentarea tipurilor de clienţi hotelieri la nivelul oraşului Atena. O primă abordare a clasificării clienţilor ca cunsumatori ai
serviciilor hoteliere este prezentată de George H. Brown51, conform căruia cumpărătorii pot fi
împărţiţi în patru grupe:
1. loialii de bază (cumpără mereu aceeaşi marcă),
2. parţial loiali (loiali a două - trei mărci),
3. schimbători (loiali unui brand pentru o perioadă de timp, dar uşor trec de la un brand la
altul din cauza anumitor avantaje oferite de noul brand)
4. comutatori (nu arată loialitate faţă de nici un brand, comutează de la brand cu orice
ocazie).
Fiecare piaţă constă dintr-un număr diferit de clienţi din aceste categorii. Una din
provocările majore cu care se confruntă industria hotelieră este ignoranţa oamenilor de a
identifica programul de loialitate, precum şi utilizarea lui în mod corespunzător. Clienţii nu
realizează că obţin un beneficiu în cazul în care rămân în acelaşi hotel repetat şi, în consecinţă,
vizitează de fiecare dată diferite hoteluri. Astfel, devine evident că oamenii ar trebui să fie
educaţi în mod corespunzător cu privire la avantajul programelor de loialitate oferite de hotelieri,
iar segmentarea lor ar facilita acest proces.
50 Cârstea G. Analiza strategică a mediului concurenţial. Bucureşti: Economică, 2015, p. 6651 Brown G. H. Brand loyalty – fact or fiction? Advertising Age. Nr. 23, 1952, pag. 53–55. În: Muscalu E. (coord.): Management turistic. Tendințe și provocări. Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2014, p. 16
38
În bibliografia de specialitate se atestă diverse abordări a categoriilor de clienţi din punct
de vedere a loialităţii lor faţă de marcă. De exemplu David A. Aaker52 prezintă cinci niveluri de
loialitate de brand şi grupuri de clienţi:
- primul nivel reprezintă clienţii neloiali – sunt complet indiferenţi faţă de branduri, fiecare
brand fiind perceput ca fiind adecvat dacă are preţul acceptabil.
- al doilea nivel cuprinde clienţii mulţumiţi sau cel puţin nu nemulţumiţi. Aceşti clienţi pot
fi vulnerabili la concurenţi, pot crea un avantaj important în caz de comutare.
- al treilea nivel este format din clienţi satisfăcuţi de costurile de transfer (pierdere de timp,
bani, sau avantaje de loialitate dobândite, riscurile de performanţă asociate cu comutare etc.). În
acest caz, concurenţii trebuie să creeze un stimulent de comutare oferind un beneficiu suficient
de mare pentru a compensa costurile de comutare.
- al patrulea nivel conţine clienţii cărora le place cu adevărat marca având un ataşament
emoţional. Motivul ataşamentul emoţional nu este clar identificabil, uneori doar faptul că a
existat o relaţie de lungă durată poate crea un efect puternic.
- al cincilea nivel reprezintă clienţii angajaţi, mândri că au descoperit şi utilizat brandul şi
pentru care brandul este foarte important atât funcţional, cât şi expresie a personalităţii lor.
Valoarea acestei categorii de clienţi rezidă în impactul pe care îl au asupra altora prin
recomandările lor.
Având în vedere nivelul de implicare şi cel al diferenţelor percepute dintre mărci, Henry
Assael53 identifică patru tipuri de consumatori:
a) complecşi în loialitate – în primul rând cercetează, apoi dezvoltă convingeri şi atitudini
despre brand şi, în cele din urmă fac o alegere grijulie. Marketerii trebuie să educe consumatorii
cu privire atributele brandului, să diferenţieze şi să descrie caracteristicile brandului, precum şi
să motiveze managerii pe vânzări spre a influenţa alegerea mărcii.
b) ce dispun de disonanţă în loialitate – analizează situaţia pe piaţă şi cumpără destul de
repede, deoarece consideră că majoritatea brandurilor dintr-o gamă de preţ fiind asemănătoare.
După achiziţionare, ei simt disonanţă observând anumite caracteristici îngrijorătoare sau auzind
lucruri favorabile despre alte branduri, dar caută informaţii care ar sprijini alegerea lor. În cazul
acestor consumatori, marketerii ar trebui să ofere evaluări care i-ar ajuta să nu regrete opţiunea
lor.
52 Aaker D. A. Managing Brand Equity: Capitalizing on the Value of a Brand Name, The Free Press, New York, 1991: http://www.eurib.org/fileadmin/user_upload/Documenten/PDF/Merkmeerwaarde_ENGELS/s_-_Brand_equity_model_by_Aaker_EN_.pdf (vizitat la 07.02.2016)53 În: Lisa G. Studiu corelaţional al caracteristicilor-indici ai generaţiilor asupra factorilor determinanţi ai loialităţii. Revista „Studii economice”, ULIM, an.6, nr. 1-2 (iunie 2013), p. 108-114
39
c) ce dispun de obişnuinţă în loialitate – iau decizii bazate pe familiaritatea mărcii. Ţine de
cumpărarea aceleaşi mărci din obişnuinţă, deoarece aceştea sunt receptori pasivi de informaţie
transmisă prin publicitate. În cazul acestor consumatori, marketerii ar trebui să încerce să fie
omniprezenţi.
d) căutători de varietate / comutatorii de branduri – cei ce caută varietate mai mult decât
nemulţumire. Aceşti consumatori au unele convingeri despre branduri, ei aleg mărcile fără multă
evaluare, evaluându-le în timpul consumului. În cazul acestor cumpărători, marketerii ar putea
oferi preţuri mai mici, cupoane, bonusuri etc. şi ar trebui în mod constant să reconfigureze
caracteristicile brandului, astfel încât să ofere ceva nou, etc.
Rowley şi Daves54 propun segmentarea clienţilor ne-loiali în funcţie de patronajul repetitiv
sau intenţia de a continua cumpărăturile şi în funcţie de atitudini relative sau recomandările
făcute altora din inerţie (asociate cu un comportament şi atitudine care este relativ pasivă şi nu de
natură să influenţeze pe alţii şi care pot sau nu pot duce la cumpărare) sau cele negative
(respectiv cu atitudini negative puternice, sau comportamente care încearcă să submineze un
brand) (figura 1.1.):
a) loiali neangajaţi – neutri şi neinteresaţi. Ei nu au fost niciodată clienţii pentru că nu
cunosc brandul, sau produsul / serviciul nu este relevant pentru ei, sau produsul / serviciul nu le
este accesibil. Cu toate acestea, aceste circumstanţe se pot schimba şi ei pot fi clienţi în viitor.
Marketerii trebuie să se concentreze pe promovare pentru a face cunoscut brandul.
b) loiali perturbaţi - clienţii existenţi care suferă o perturbare temporară în statutul lor de
loialitate continuă şi pun sub semnul întrebării presupunerile anterioare cu privire la o marcă,
pentru că au avut o experienţă negativă în relaţia cu brandul, sau fac o comparaţie nefavorabilă
cu alte branduri, sau au perceput promoiile brandurilor competitive, ceea ce i-ar tenta să încerce
alternative.55 Aceşti clienţi ar putea fi încurajaţi sau ispitiţi să ia în considerare re-angajamentul
faţă de marcă, cu condiţia ca ei să fie monitorizaţi pentru a înţelege lacuna întreprinderii în
experienţa anterioară negativă a lor.
c) loialii dezamagiţi sunt clienţii care au fost loiali, dar a căror loialitate este în descreştere.
Comportamentul lor manifestă nedorinţă de a procura serviciile brandului în prezent şi este puţin
probabil să o facă în viitor. Atitudinea lor a încetat să fie pozitivă faţă de brand, dar de multe ori
rămâne mai degrabă neutră decât negativă, datorită experienţelor pozitive anterioare cu brandul.
Decepţia apare din cauza unei experienţe negative cu brandul, a unei experienţe pozitive cu un
54 În: Miron V. Analiza diagnostic a sectorului turistic din R.Moldova pentru anii 2003-2010. Chişinău: Asociaţia de Dezvoltare a Turismului în Moldova, 2011, p. 12555 Moldovan-Bătrânac V. Particularităţile mixului de marketing al întreprinderilor turistice. Studia Universitatis: Ştiinte exacte şi economice. Nr. 2(22), 2009. P. 236-239
40
concurent, sau modificările în concordanţa dintre cerinţele clienţilor şi gama de produse / servicii
asociate cu brand-ul. Clienţii dezamăgiţi sunt susceptibili strategiilor similare cu cele utilizate
pentru loialii perturbaţi, cu condiţia că posibilitatea de a aborda anumite incidente specifice a
trecut.
d) loiali perturbatori sunt clienţii anteriori, care au atitudini negative puternice şi
comportamente în ceea ce priveşte marca. Ei susţin opinii negative asupra brandului şi sunt
susceptibili de a comunica le altora, eventual foarte zgomotos. Clienţii perturbatori / distrugători
nu sunt susceptibili de a fi iarăşi convertiţi în clienţi fideli.56 Accentul trebuie să fie pe negarea
efectului oricărui aspect negativ asupra imaginii de brand pe care aceşti clienţi îl pot realiza, fie
în mass-media, fie prin intermediul grupurilor de presiune, sau prin comunicarea de la persoană
la persoană. Pentru a avea succes în acest demers, întreprinderile trebuie să înţeleagă deficienţele
majore anterioare sau defectele în performanţa serviciului şi să le eliminem apoi să demonstreze
că toate aceste probleme au fost eliminate.
Din clasificarea de mai sus, stabilim caracteristicile specifice ale clienţilor hotelieri la
nivelul or. Atena:
Gen L - loialitate şi simţ al datoriei. Caracteristici specifice: sunt foarte fideli, respectă
autorităţile, mai puţin se simt adepţii tehnologiilor, logici, conformişti. Conformitatea pare a fi
biletul spre succes57. În ceea ce priveşte caracteristicile lor, stilul lor de viaţă şi atitudinile, ei se
bazează pe modalitatea de „încercat, real, testat” de a face lucrurile, nu se consideră a fi
neajutoraţi sau dependenţi de altcineva.
Servicii prestate, factori determinanţi ai loialităţii: hotelierii, pentru a-i fideliza, vor utiliza
tehnici ce subliniază valorile tradiţionale, cum ar fi disciplina, abnegaţia, supunerea faţă de
autoritate, conformitate, angajament, responsabilitate. Un hotelier trebuie să câştige încrederea
lor, deoarece ei cred că cuvântul unei persoane este o obligaţiune. Ei apreciază temele romantice,
cine la lumina lumânărilor şi muzică lentă. Aceşti tradiţionalişti vor fi clienţi pentru viaţă dacă li
se va oferi un produs de calitate şi ceea ce îşi doresc. Alimentele le consumă cu un conţinut
scăzut de grăsimi, zahăr, sare, colesterol. Este de datoria chelnerului să anunţe cantităţile de
aceste ingrediente la solicitarea bucatelor. În termeni de comunicare, se recomandă a utiliza
salutările formale, strângerile ferme de mână, postura verticală; contactul direct, de asemenea,
funcţionează bine. Ei apreciază informaţii sintetizate astfel încât să nu piardă timpul. Hotelierii
trebuie să le arate aprecierea cu mesaje precum „noi respectăm experienţa dumneavoastră” sau
„apreciem perseverenţa dvs”. Le place să fie trataţi ca având o insignă de distincţie şi onoare, 56 Nicula V., Popșa Roxana E. Implementation of a quality management system in a travel agency, Studies in Business and Economics, Vol.9, Num.1, 2014, p. 1357 Buruiană G., Ghid de bune practici în turism și hotelărie, Editura Uranus, București 2010, p. 17
41
care la rândul său le dă permisiunea de a cheltui banii lor58. Folosind termeni, cum ar fi „noi” şi
„nouă” se poate construi un sentiment de încredere. Informaţiile prezentate lor ar trebui să fie
uşor de digerat, neconflictuale şi necontroversate. Hotelierii vor petrece timp suplimentar
ascultând nevoile lor. Este necesară prezenţa instrumentelor de comunicare, cum ar fi: radioul,
televiziunea, revistele şi internetul.
Gen BB (1943-1959) – Realizarea prin muncă. Pe măsură ce generaţia Gen BB începe să
se pensioneze şi să se orienteze spre călătorii sau alte bunuri de lux, impactul lor asupra
industriei de turism ar trebui să ofere un flux constant de venituri pentru următoarele câteva
decenii. Ei, de fapt, s-au dovedit a fi mai interesaţi în a merge pe croaziere decât oricare altă
generaţie, deoarece ritmul este lent, nu există evenimente stabilite, şi permite în persoană să
studieze noi puncte de interes, fără a rezerva hoteluri şi transport.59
Caracteristici specifice: mai pretenţioşi, generaţie activă - atât mental cât şi fizic, au
tendinţa de a se simţi „mereu tineri”, călătoriile sunt o necesitate, nu un lux, ador distracţiile, cer
satisfacţii imediate, se consideră speciali, unici. Ei ştiu sigur ce caută.
Gen X (1959-1977) – În căutarea provocărilor şi a cunoştinţelor. Caracteristici specifice:
sunt în căutarea brand-urilor, dar nu sunt loiali lor, iubesc stilul, confortul, au pretenţii
alimentare. Sunt extrem de afectaţi de tehnologie, diversitate, schimbare şi alegeri, ceea ce duce
la comportamente aparent paradoxale şi evazive în deciziile lor de cumpărare60. Membrii acestei
generaţii petrec mult timp pe site-uri guvernamentale pentru obţinerea informaţiilor financiare,
ceea ce îi face o ţintă uţoara pentru publictatea brandurilor de lux de pe aceste surse.61
Gen Y (1978-1994) - Coaching şi feedback. Caracteristici specifice: echilibru între muncă
şi viaţă, comunicare în masă, realizarea personală ca un factor principal de motivaţie,
determinare şi ambiţie, şi, prin urmare, doresc să avanseze cât mai repede posibil în viaţa
profesională, doresc să devină mai calificaţi şi să acumuleze mai multe cunoştinţe,
experimentalism şi deschidere spre încercarea de branduri noi, dar nu poate fi simplu de agăţat
această mulţime pentru termen lung.
Servicii prestate, factori determinanţi ai loialităţii: turiştii acestei generaţii sunt fericiţi de a
avea posibilitatea on-line check-in-lui şi nu vor în special să stea în cozi sau să interacţioneze cu
o persoană. Hotelul ideal ar avea un design clasic, cu „wow factor”, includ zone deschise cu
58 Lisa G. Cadrul juridic de formare a sistemului managerial sub aspectul fidelizării clientelei hoteliere. Revista „Studii economice”, ULIM, an.8, nr.2, 2014, p. 210-22359 Bordean O., Strategii manageriale ale întreprinderilor de turism, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2010, p. 8860 Maguire W. Gen X Travel Trends. 2007. http://x-cellentguestservice.blogspot.com/2007/08/gen-x-travel-trends.html (vizitat la 04.03.2016). 61 Lamb R. Brand loyalty highest in Gen X consumers: eMarketer http://www.luxurydaily.com/brand-loyalty-highest-in-gen-x-consumers-emarketer/ (vizitat la 03.21.2016)
42
muzică relaxantă („chill-out zone”), zone în aer liber, opţiuni de luat masa în atmosferă
informală, posibilităţi de acomodarea a animalelor de companie. Ei doresc ca hotelul să aibă
angajamente faţă de mediu, să ofere o tehnologie avansată şi să dispună de oferte gratuite de
comunicare.
Gen Z (1995 -) - Noua generaţie de liniştiţi. Caracteristici specifice: orientaţi spre obiectiv,
sunt întreprinzători, având „o mentalitate de interogatoriu”. Le lipseşte loialitatea. Sunt foarte
toleranţi faţă de diversitatea etnică, de aceea interacţionează rapid cu cei din jur, indiferent de
etnie; sunt mai responsabili social; sunt permanent conectaţi online; design-ul contează.62
2.3 Obiectivele turistice atractive în oraşul Atena
Lа mоmеntul асtuаl, rеsursеlе turistiсе, îmрrеună сu bаzа tеhniсо-mаtеriаlă, infrаstruсturа
turistiсă şi bunurilе dеstinаtе соnsumului turistiс, tоаtе соnstituiе раtrimоniul turistiс аl ţării63.
Роtеnţiаlul turistiс, роtrivit Diсţiоnаrului роliglоt еxрliсаtiv dе tеrmеni utilizаţi în turism64, еstе
аnsаmblul dе еlеmеntе се stаu lа bаzа dеsfăşurării асtivităţii dе turism ре un tеritоriu dаt:
роtеnţiаlul turistiс nаturаl şi аntrорiс, есhiраmеntеlе dе turism, infrаstruсturа gеnеrаlă sаu
turistiсă. Lа rândul său роtеnţiаlul turistiс еstе văzut са аnsаmblul dе еlеmеntе nаturаlе,
есоnоmiсе şi сulturаl-istоriсе dе intеrеs turistiс, саrе соnfеră unui tеritоriu dаt о аnumită
funсţiоnаlitаtе turistiсă şi саrе соnstituiе рrеmizе реntru dеzvоltаrеа асtivităţii dе turism.
Роаtе fi dесi о оfеrtă turistiсă роtеnţiаlă. Роtеnţiаlul turistiс, în sеns rеstrâns, аlсătuiеsс
аnsаmblul dе еlеmеntе nаturаlе şi аntrорiсе саrе рrеzintă intеrеs turistiс şi саrе роt fi vаlоrifiсаtе
în асtivitаtеа dе turism. Sрrе dеоsеbirе dе “аtrасţiilе turistiсе”, rеsursеlе роtеnţiаlе sunt рrivitе
mаi mult са “mаtеrii рrimе” аlе unеi асtivităţi есоnоmiсе, rеsресtiv аlе рrоduсţiеi turistiсе. (vezi
Anexa I)
Oraşul Atena este supus unor reguli de zonare turistică, şi care este concepută de Stănculescu G., Lupu N., Ţigu G. drept o împărţire a unui teritoriu vast în zone relativ omogene din punct de vedere al activităţii de turism sau al potenţialului turistic.65 Deci, consideră autorii, zona turistică este un teritoriu de mare întindere, de o complexitate geomorfologică, care include mai multe
62 Lisa G. Studiu corelaţional al caracteristicilor-indici ai generaţiilor asupra factorilor determinanţi ai loialităţii. Revista „Studii economice”, ULIM, an.6, nr. 1-2 (iunie 2013), p. 108-114 63 Băltăreţu Andreea-Mihaela, Amenajarea turistică şi dezvoltarea urbană, Editura Universitară, Bucureşti, 2010, p. 664 Stănculescu G. Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism/ Gabriela Stănculescu, Nicolae Lupu, Gabriela Ţigu. – Bucureşti: Ed. All Educational, 1998, p. 8865 Livandovschi, Roman. Integrarea europeană prin intermediul turismului rural Economica - Chişinău, ASEM, 2002. - Nr.3. - P.95-97
43
obiective, localităţi sau complexe turistice şi care poate prezenta o caracteristică aparte, fiind astfel posibilă delimitarea de alte zone sau subzone.
Pentru oraşul Atena sunt caracteristice în special un şir de elemente ale patrimoniului cultural, care sunt considerate: (a) monumente: opere ale arhitecturii, plasticii şi pictura monumentelor, obiecte sau resturi arheologice, inscripţii, peşteri sau forme de expresie legate, care din motive istorice, artistice sau ştiinţifice sunt de o valoare unversală; (b) ansambluri: grupe de clădiri singulare sau legate între ele care datorită arhitecturii lor, a unităţii sau a poziţiei lor în cadrul peisajului sunt din motive istorice, artistice sau ştiinţifice de o valoare universală; (c) lăcaşuri: opera făurite de mâinile oamenilor sau opere comune ale omului şi ale naturii, precum şi regiuni incluzând lăcaşurile arheologice care din motive istorice, estetice, etnologice sau antropologice sunt de o deosebită valoare universală. Valoarea universal deosebită este argumentată prin motive istorice, artistice, ştiinţifice, estetice, etnologice, antropologice.
Deci în fond Oraşul atena are mai multe obiective turistice pe care le v-om caracteriza în
continuare. Un obiectiv turistic important al or. Atena care merită a fi menţionat, este Acropole.
După cum ne menţionează autorul Friedemann B.66, chiar şi multe construcţii înalte de astăzi
sunt depăşite de Acropole, cetatea de pe munte din capitala grecească Atena şi de templele
clasice ridicate în antichitate(vezi Figura 2.4). Acolo se află: Partenonul (447-432 Î.C.), lăcaşuri
de cult ale zeiţei Atena Partenos; Propileiele (438-432 Î.C.), prin care se păşeşte spre sanctuare;
Erechteionul; Templul zeiţei Nike, pe un bastion lângă Propileie. Construcţiile, ridicate aproape
toate sub supravegherea lui Fidias, renumitul sculptor al Antichităţii, sunt atât individual, cât şi
în ansamblu, opere ale artei greceşti vechi şi au fost incluse în anul 1987 în Patrimoniul
UNESCO.
66 Friedemann B. 1000 de minuni ale lumii. Comorile omenirii de pe cinci continente. Bucureşti: Aquila International, 2013, p. 172
44
Fig.2.4 Imaginea templului AcropoleSursa: Preluat de autor din - Friedemann B. 1000 de minuni ale lumii. Comorile omenirii
de pe cinci continente. Bucureşti: Aquila International, 2013, p. 172
Un alt obiectiv turistic care resuscită o atenţie deosebită, este Tholosul din Atena (vezi
Figura 2.5).
Mărturii despre existenţa templului lui Apollo din oraşul grecesc Delfi datează încă din
secolele VIII-IX ÎC. Începând cu anul 1832, aici se desfăşoară neîntrerupt săpături arheologice,
datorită cărora au fost scoase la lumină ruinele locaşului sfânt. Putem să ne închipuim cum aici,
în „Centrul universului", preoteasa Pitia stătea cu o cupă în mâini şi anunţa o dată pe lună în
meşteşugite ghicitori ceea се spusese zeul despre viitor, după baia ei din izvorul Kastalia. Merită
vizitat şi Tholosul din locaşul sfânt al Atenei Pronaia, la sudul Parnasului. Acest edificiu a fost
inclus în Patrimoniul UNESCO din anul 1987.
45
Fig.2.5 Imaginea Tholosul-ui din AtenaSursa: Preluat de autor din - Friedemann B. 1000 de minuni ale lumii. Comorile omenirii
de pe cinci continente. Bucureşti: Aquila International, 2013, p. 172
În continuare, putem cu uşurinţă menţiona că practice toate agenţiile turistice care propun
sejururi, în oraşul Atena, inspiră turiştii să viziteze Erechteionul. Pe muntele din capitala
grecească Atena se află construcţia atico-ionică Erechteion, care a fost ridicată între anii 421-406
Î.C. în cinstea zeiţei protectoare a oraşului Atena şi a zeului Poseidon. Se observă imediat cele
trei şiruri de coloane, ferestrele de pe ambele părţi ale portalului estic şi cariatidele, figuri de
femei pe care se sprijină, în locul obişnuitelor coloane, acoperişul sălii. Erechteionul, împreună
cu alte construcţii de pe Acropole, face parte din Patrimoniul UNESCO din anul 1987 (vezi
Figura 2.6).
46
Fig 2.6 Imaginea din faţă a Erechteionul-uiSursa: Preluat de autor din - Miron, Viorel. Resursele naturale şi antropice din mediul rural
şi folosirea legală în scopul de recreare, turism şi odihnă./Viorel Miron//Agricultura Moldovei. - 2006. – martie
Roman Agora – fostul centru al Atenei, Agora este populară datorită influenţelor primite de
la Socrate şi Platon (pe atunci oaspeţi ai acestei zone). Minunat spaţiu de recreere şi
culturalizare, tot aici se regăseşte şi teatrul Dionisos (cel mai vechi teatru din lume, importanţa sa
este redată de faptul că a fost construit în perioada în care tragedia- ca specie literară, a fost
introdusă înAtena) (vezi Figura 2.7). Accesul vizitatorilor este permis zilnic între orele 8:00 şi
19:30, însă doar cu un soi de „abonament” ce vă va „ajuta” să vizitaţi toate locaţiile arheologice
din Atena. Costul său este de 12 euro şi 6 euro pentru studenţi.
Fig 2.7 Imaginea spaţiului Roman AgoraSursa: Preluat de autor din - Sharp B., Wright M., Goodhardt G. Purchase loyalty is polarised into either
repertoire or subscription patterns. Australasian Marketing Journal 10 (3), 2002. http://wwwdocs.fce.unsw.edu.au/marketing/amj_10_03_sharp.pdf (citat la 01.04.2016)
47
Trilogia Neo-clasică: Universitatea, Biblioteca şi Academia– întemeiată în anul
1837,Universitatea Naţională Kapodistrian Atena se numără printre cele mai vechi universităţi
din Europa de Sud. Aceasta a fost construită după tiparul neoclasic (având mai multe clădiri în
formă de T şi 2 curţi simetrice), dar este adaptată cerinţelor climatului mediteranean. Condiţiile
de studiu sunt extrem de bune, profesorii sunt familiarizaţi cu cele mai noi metode de predare şi
instruire, iar studenţii pot beneficia de nenumărate burse şi programe culturale (printre care şi
Erasmus). Alături de aceasta, Academia Atenei a fost realizată între anii 1859-1885, cu pauze
semnificative, la iniţiativa baronului Simon Sinas (ambasador al Greciei în Viena, Berlin şi
Munchen) şi a familiei sale. Nu în ultimul rând, Biblioteca Naţională Vallianios, superb decorată,
cu o sală de lectură imensă, amenajata cu un şir spectaculos de coloane dorice şi scări. – este
unul din cele mai populare şi apreciate muzee din lume. Localizat pe strada Patission (Omonia),
acesta poate fi accesat cu uşurinţă datorită metroului cu staţia aferentă. Aici veţi putea vizita
adevărate comori ale civilizaţiei miceniene (măşti, cupe, vase, bijuterii, măşti mortuare, vasele
Vaphio decorate cu tauri), fresce provenite din insula vulcanica Santorini (un adevărat paradis
natural şi arhitectural) dar şi părţi din Antikythera (un fel de calculator mecanic antic).Taxa de
intrare este de 7 euro, iar programul începe la 8:00 şi se termină la 19:30.
Muntele Lycabettus – Deşi nu depăşeşte 200-300 de metri, fiind mai degrabă deal decât
munte, Lycabettus (cunoscut şi pentru denumirea de Lycavittos sau „dealul lupilor”) este cel mai
înalt punct al Atenei şi locul perfect de unde puteţi admira panorama oraşului. Legendele spun că
zeiţa Atena, construind Acropolele, a „pierdut” din greşeală o bucată de piatră şi aşa s-a format
acest deal, care şi-a căpătat ulterior de „dealul lupilor” datorită animalelor ce se perindau prin
preajmă. Puteţi ajunge aici cu un funicular, care circulă din jumătate în jumătate de oră, iar
biletul costă 6 euro. Dar….aveţi şi posibilitatea de a merge pe jos, recomandată doar celor care
au o oarecare condiţie fizică. Veţi aprecia mult mai mult pădurea atât de liniştită, florile de cactus
înflorite sau lumina soarelui care acoperă întreaga Atenă. Iar când ajungeţi sus, puteţi vizita şi
biserica Agios Georgios sau vă puteţi relaxa la restaurantul din apropiere. Este într-adevăr o
experienţă unică (vezi Figura 2.8).
48
Fig 2.8 Imaginea munetlui LycabettusSursa: Preluat de autor din - Sirgy J. M., Samli C. A. A path analytic model of store loyalty involving
selfconcept, store image, geographic loyalty, and socioeconomic status. Academy of Marketing Science Journal, 13(3), 2015. p. 265-291
Palatul Nou – actuala locaţie a Parlamentului grec, această construcţie a fost concepută de
arhitectul saxon Ernst Ziller. Printre altele, Palatul Nou este faimos pentru schimbul de gărzi
(asemănător cu cel din Londra) care se realizează din oră în oră. Înfăţişarea acestora (cu fuste şi
pompoane) e foarte pitorească, iar fotografierea este permisă. (vezi Figura 2.9)
Fig 2.9 Imaginea MonastirakiSursa: Preluat de autor din - Ryals L., Knox S. Cross-functional issues in the implementation of
relationship marketing through customer relationship management (CRM). European Management Journal, 2011, Vol. 19 No.5, pag. 534-42
Monastiraki – este un district al Atenei ce cuprinde piaţa Monastiraki (de pe strada
Athinas) şi întregul district Thission. Aici veţi descoperi un adevărat complex de suveniruri,
antichităţi, magazine de îmbrăcăminte şi încălţăminte, „chinezării” la 1 euro bucata, terase şi
restaurante, dar şi biserica Agios Phillipos sau Biblioteca lui Hadrian. Dacă nu aveţi chef de
shopping sau cafele, puteţi pur şi simplu să vă plimbaţi pe minunatele străzi pietruite şi să vă
pierdeţi în visare. Efectul este asemănător cu cel produs de 10 şedinţe de SPA. Garantat. Tot aici
puteţi vizita talciocul de duminică, ce datează încă din anul 1910, în piaţa Abyssinia. Şi un mic
sfat pentru cei care doresc să cumpere mici „amintiri” pentru cei de acasă: nu cumpăraţi
49
niciodată din zona dinspre biserică ci mergeţi mai spre centru sau spre capătul opus, deoarece
veţi găsi aceleaşi suveniruri la preţuri mult mai bune. Ar fi păcat să daţi 8 euro pe „dezgolita
Venus”, când doar la câţiva metri o puteţi achiziţiona cu 4-5 euro.
Templul lui Poseidon - un adevărat monument al eleganţei greceşti, acest templu este unul
din cele mai importante obiective din zona Attica. Poziţionat în Sounion, acesta este menţionat şi
în Odiseea lui Homer, că fiind locaţia în care Menelaos l-a îngropat pe Phrontes Onetorides. Din
păcate, doar 15 coloane mai există astăzi (din 34), iar pe una dintre acestea, poetul Byron care a
luptat pentru independenţa Greciei, şi-a semnat numele. Templul lui Poseidon rămâne în istorie
şi drept un reper folosit de marinarii rătăciţi, în special datorită coloanelor sale albe. Iar marea
Egee vă va impresiona cu siguranţă, cu apele ei curate şi limpezi, de un albastru verzui, dar şi cu
nisipul ce vă va mângâia picioarele de îndată ce veţi păşi în apă.
50
III. STRATEGII ALE MODERNIZĂRII TURISTICE LA NIVELUL ORAŞULUI ATENA
3.1 Investiţii şi îmbunătăţiri ale infracstructurii turistice la nivelul or. Atena
Vorbind despre investiţii şi îmbunătăţiri ale infrastructurii turistice la nivelul or. Atena,
vom porni de la clarificarea generală a termenului de investiţie. Economiştii, rusul Novojilov V.
V. şi americanul J. English-Morley în acelaşi timp au formulat definiţia de investiţie considerînd
că nu este suficientă doar calificarea investiţiilor ca o simplă cheltuială, ci este necesar de avut în
vedere două sensuri pentru o delimitare mai concretă a noţiunii de investiţie, şi anume: investiţia
este o cheltuială, reprezentînd o resursă financiară avansată şi consumată în prezent pentru a
obţine efecte viitoare; investiţia este în acelaşi timp o acţiune, o lucrare concretizată în utilaje,
construcţii etc., prin urmare multitudinea de active fixe şi circulante prin care se obţin
întreprinderi noi, se modernizează, se reutilează sau se dezvoltă cele existente.67
Investiţia este definită de către economiştii romîni sub trei aspecte: contabil, economic şi
financiar. În aspect contabil, investiţia se confruntă cu imobilizările din activul unui bilanţ, şi
anume toate bunurile mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziţionate sau create de
întreprindere, destinate a rămîne în mod durabil în întreprindere şi care permit realizarea
activităţilor pentru care a fost creată firma. Altfel spus, soldurile poziţiilor de bilanţ în activ
reprezintă în acel moment ceea ce este investit în întreprindere. Se are în vedere achiziţii de
terenuri, imobil, maşini, echipamente destinate producţiei, dar şi cele cu caracter social.68
Din cele menţionate mai sus se poate de concluzionat că: Investiţiile reprezintă una dintre
cele mai dificile resurse, care asigură perfecţionarea producţiei, creşterea economică, în cele din
urmă contribuie la creşterea nivelului de trai al populaţiei.69 Lucrul dat este valabil şi pentru or.
Atena.
În ultimii zece ani în Grecia s-a construit foarte mult, preţurile pe piaţa imobiliară sunt în
creştere deoarece sistemul bancar susţine persoanele interesate în achizitionarea unei case prin
diverse împrumuturi, rata dobânzii fiind de 4,4-5% pe an. În orasele mari ca Atena şi Salonichi
blocurile sunt ca o entitate (apartamente spaţioase, dispuse pe cinci niveluri, o singură scară şi
autonome din punct de vedere termic şi electric). În ceea ce priveşte finanţarea şi susţinerea din
partea statului, viitorii locatari pot beneficia de case sociale (subvenţionate de către stat, locatarii
plătind doar o sumă foarte mică), fonduri acordate angajatilor în conditii foarte avantajoase de
marile firme (bănci, companii de electricitate, telefonie mobilă), iar cei care achiziţionează
67 Dobrotă N., et. al. Economia politică. Bucureşti: Editura Economică, 1995, p. 36868 Vasile I. Gestiunea financiară a оntreprinderii. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1999, p. 24469 Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane. Chişinău: Prut Internaţional, 2003, p. 88
51
pentru prima dată o casă sunt scutiţi de impozit în anul respectiv. Uniunea Europeană acordă
sprijin în restaurarea atât a caselor vechi (monumente), cât si a celor din zonele istorice celebre
(Plaka din Atena).
Grecia este poate una dintre ţările care a folosit la maximum fondurile europene pentru
punerea la punct a turismului. De la un capăt la altul, infrastructura Greciei a fost modernizata.
Unul dintre proiectele importante a fost construirea podului Rio-Antirio. În mai 2004, anul în
care Grecia a găzduit Jocurile Olimpice, s-a trecut la construcţia trotuarelor şi la amplasarea
grilajelor de protecţie. Podul a fost în sfârşit inaugurat pe 7 august 2004, cu doar o săptămână
înaintea startului jocurilor de la Atena, şi primii oameni care au călcat pe noul pod au fost
purtătorii flăcării olimpice. Noul pod a costat în total 630 milioane de euro, majoritatea banilor
venind de la Uniunea Europeana, din fondul european de dezvoltare regională.
În paralel cu dezvoltarea infrastructurii, în Grecia a fost modernizată şi reţeaua hotelieră care
lăsa mult de dorit. Ministerul grec al Economiei a accesat fonduri europene pentru dezvoltarea
turismului, mai ales în ceea ce priveşte modernizarea hotelurilor şi transformarea unor vechi
pensiuni tradiţionale în noi hoteluri, reuşind astfel să extindă sezonul turistic de la 6 la 8 luni pe
an. Au fost modernizate 85 de hoteluri, în timp ce 28 de pensiuni tradiţionale au fost
transformate în hoteluri. (684 de noi paturi). Acestui proiect i s-a alocat un buget de
175.596.000 euro cu o contributie UE de 32.998.000 euro.
Grecia se află în top cu 15 destinaţii în lume. Sectorul turismului Grecia este în continuă
creştere pe piaţă şi reprezintă 18% din ţările GDP. Grecia este un brand stabil şi o destinaţie
eternă. În prezent investitorii internaţionali din Europa, USA, sudul Africii şi Australia se
dezvoltă integrând resorturi ce includ terenuri de golf, centre de conferinţe, spa şi marine.
Turismul este în creştere, în evoluţie, creând mini - destinaţii pentru investiţia turismului.
Avantaje competitive:
Producţia turismului acoperă istoria, cultura, diverse peisaje, climat mediteranean şi
gastronomie.
Guvernul grec merge la ţinte internaţionale, campanii de marketing anual.
Grecia atrage mai mult de 16 mil de vizitatori în 2006 şi ăşi propune 20 mil până în 2010.
Oferă circuite anuale a potenţialului turistic înzestrate în generoase investiţii stimulative.
Grecia este soluţia pentru investitorii internaţionali, oferind oportunităţi de afaceri în una
dintre primele destinaţii de turism din lume. Oportunităţi de investiţii: Resurse integrate, terenuri
de golf, marine în numeroase insule, centre favorabile şi spas - Grecia are peste 700 de izvoare
cu apă termală, centre de convenţii, proiecte agro şi ecoturismul pe ţinuturi spectaculoase sau pe
insule.
52
Johann P. Bachmann, investitor de golf CEO a investit în Grecia deoarece consideră că va fi
cea mai importantă piaţă de golf din zona mediteraneană în următorii 10 ani. Proiectul lui
include două terenuri de golf cu 18 găuri, 5 hoteluri de lux, bungalouri, un centru de conferinţă,
centru de spa şi marină.
Separat Starwood Hotels & Resorts Worldwide Inc a anunţat ieri semnarea unui contract pe
termen lung cu TEMES SA pentru operaţia a două noi staţiuni de lux în Messina, Peloponezul de
sudvest: “ Staţiunea de Dune Romanos Navarino – Colecţia de Lux”( Romanos Navarino Dunes
Resort – The Luxury Collection) Şi “Westin Navarino Dunes Resort.” Sunt situate la circa 30 de
minute de aeroportul Kalamata.
Federaţia Hoteliera Elena (POX) şi-a exprimat îngrijorarea despre impactele asupra
turismului grecesc în acest şi în viitorul sezon din cauza nesiguranţei globale economice care
apare. Federaţia s-a referit într-o declaraţie la pierderile considerabile pe pieţele mondiale încă
de la începutul anului, împreună cu creşterile preţurilor la petrol şi aprecierea monedei euro în
faţa dolarului, care sunt lucruri negative pentru turismul ţării.
Pox cere măsuri imediate pentru îmbunătăţirea competitivităţii turismului care este aşteptat
să absoarbă cel mai mult din impactul aprecierii euro-ului. Cere de asemenea promovarea mai
intensivă a Greciei, mai ales pe pieţele în dezvoltare din Estul Europei, şi o soluţie dreaptă pentru
problema structurii conceptuale operaţionale a facilităţilor de acomodare.
3.2 Perspective de dezvoltare a turismului în or. Atena
Vorbind despre perspectivele de dezvoltare a turismului în or. Atena, vom porni de la
impactul dezvoltării regionale în acest context. În toate demersurile teoretice şi practice care au
în vedere fundamentarea strategiilor şi politicilor de dezvoltare economică şi socială în plan
teritorial regiunea reprezintă elementul fundamental.70 Alături de regiune, în abordarea
economiei din perspectivă spaţială se folosesc, totuşi, şi alţi termeni: aria, zona. Regionalistul
Stanislaw Czamanski a facut o distincţie clară între aceşti termeni astfel: “aria” este termenul
generic pentru orice parte a spaţiului bidimensional, fiind util în analiza economico-socială
spaţială (exemplu: conceptul de arie de atracţie a unei pieţe, semnificând spaţiul geografic în care
este vândută producţia unui anumit producător); “zona” a fost la început doar un termen tehnic,
reprezentând o bandă transversală tăiată dintr-o sferă; în present acest termen este utilizat pentru
a defini o suprafaţă cu caracteristici diferite în raport cu spaţiul înconjurător (exemplu: zona
administrativă şi de afaceri, aşa-numitul CBD - Central Business District, într-o mare
70 Legea privind dezvoltarea regională în Republica Moldova nr. 438-XVI din 28.12.2006. În: Monitorul Oficial nr.21-24/68 din 16.02.2007. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=320885
53
metropolă); “regiunea” este un termen mult mai precis, implicând o suprafaţă în cadrul spaţiului
economic naţional suficient de cuprinzătoare structural pentru a funcţiona independent, deşi, în
realitate, ea are, desigur, strânse legături cu restul economiei.
Delimitarea regiunilor nu este însă deloc o sarcină uşoară. Oricare ar fi criteriul utilizat -
economic, administrativ, geografic, social, cultural, istoric, ecologic etc. -, nu există metodologii
întrutotul satisfăcătoare, compromisul fiind inevitabil. Definiţiile sunt multiple, iar alegerea
depinde într-o mare măsură de obiectivele urmărite.
Metoda clasică de conceptualizare a regiunilor distinge între trei tipuri:71
1. regiuni omogene prin prisma unor caracteristici unificatoare, a unor criterii-cheie, cum
ar fi: criteriul economic (exemple: venituri/locuitor apropiate, un sector industrial dominant
comun, rate ale şomajului relativ uniforme), criteriul geographic (topografie sau climat similar, o
resursă naturală comună), criteriul social-politic (o anumită “identitate” regională, o dezvoltare
istorică comună) ş.a.m.d.; în acest caz, diferenţierile interne şi interacţiunile interregionale nu
sunt considerate importante;
2. regiuni nodale (polarizate), când interesul pentru uniformitate este minim, iar coeziunea
este rezultatul fluxurilor interne, al relaţiilor, interdependenţelor polarizate de obicei în jurul unui
centru dominant (nod);
3. regiuni pentru planificare (programare), unde unitatea derivă dintr-un anumit cadru
instituţional-administrativ şi din aplicarea unor politici şi programe specifice de dezvoltare
regională.
Corespunzător tipului de regiuni de referinţă, se va defini şi o anumită structură regională.
În practica economico-socială regiunea este privită adeseori ca o unitate administrativ-teritorială
a unei ţări, având, pe de o parte, o determinare geografică (o porţiune din teritoriul unei ţări ce se
individualizează prin trăsături de ordin istoric, cultural, economic, social, iar pe de o alta, o
determinare administrativă, implicând o sumă de competenţe instituţionale, ceea ce îi conferă o
anumită autonomie în raport cu autoritatea centrală (mai largă sau mai restrânsă, în funcţie de
opţiunile,orientările politice dominante în perioada respectivă). În cazul când se urmăreşte
stabilirea unui sistem clar de competenţe pe plan administrativ-instituţional, când se are în
vedere dezagregarea programelor economice naţionale în programe la nivel regional, un criteriu
foarte important este cel al vecinătăţii, care presupune ca regiunile sistemului naţional să acopere
întreaga suprafaţă a ţării, fără a exista suprapuneri.
Există însă şi cazuri în care acest criteriu nu este respectat, planurile de dezvoltare
regională fiind elaborate la nivelul aşanumitelor “city-regions”, când multe zone ale spaţiului
71 Cristureanu C. Economia şi politica turismului internaţional. Bucureşti: Ed.Abeona, 1992, p. 69
54
naţional rămân în afara sferei lor de influenţă (un exemplu relevant în acest sens îl reprezintă
regiunile metropolitane americane).
Termenul de “regiune” nu se aplică însă doar pentru spaţiul naţional structurat regional. El
se utilizează şi la nivel internaţional, pentru a defini regiuni constituite pe baza legăturilor dintre
zonele de frontieră ale unor ţări vecine (exemplu : euroregiunile) sau regiuni formate din grupuri
de ţări între care există legături economice, comerciale, culturale etc. intense, ca urmare a situării
lor într-un spaţiu geografic bine delimitat (exemple: ţările scandinave (Danemarca, Suedia,
Norvegia, Finlanda)), ţările din regiunea Pacific/Asia de Sud-Est (Coreea de Sud, Hong-Kong,
Taiwan, Singapore).
Tunon J., în lucrarea European Regional activation towards Brussels: From the heart to the
Ultraperiphery of Europe. Walloon and Canary strategies, delimitează regiunea de
caracteristicile comune şi de posibilităţile de dezvoltare, această problemă fiind una amplu
investigată până în prezent.72 Din punct de vedere socio-politic, regiunea este înţeleasă ca o
unitate administrativă în cadrul unui stat naţional sau chiar ca o zonă compusă din mai multe
state naţionale care împărtăşesc caracteristici comune. Tunon face referire la regiuni partenere şi
la liniile directoare ale acestora, care implică strategii de mobilizare faţă de Bruxelles şi
participarea în faza ascendentă a procesului de integrare europeană. Totodată, din punct de
vedere administrativ, în ciuda faptului că, în general, datele macro-economice relevă o creştere
importantă, Tunon remarcă o problemă esenţială, respectiv faptul că fondurile europene sunt
rareori corect împărţite, de aici rezultând lipsa de diminuare a decalajelor între regiuni.
Considerăm că decalajele inter-regionale trebuie tratate cu maximă atenţie, fiindcă, în definitiv,
unul din principalele scopuri ale regionalizării este chiar eliminarea disparităţilor regionale.
Prof. Ioan Alexandru, în lucrarea Tratat de administraţie publică, edifică aparte termenul
de regiune ca acela de implicare a noţiunii de spaţiu (fie că este vorba despre un spaţiu mai mult
sau mai puţin suplu), apoi pe cea de grup uman, de colectivitate umană cu caracteristici specific
şi, mai ales, cu o anumită unitate sau identitate. Totodată, cele două concepte de spaţiu şi de grup
pot fi imediat „reutilizate în două direcţii diferite care duc, una spre regionalizare, alta spre
regionalism, prima insistând asupra spaţiului: organizarea şi cadrul său, cea de-a doua asupra
grupului, a comunităţii: identitatea şi acţiunea sa”.
La momentul actual, apreciem că o problemă care stopează dezvoltarea regională
turismului în or. Atena, ţine de lipsa surselor de finanţare privind reconstrucţia vechilor edificii
care s-au păstrat din perioada antică. În acest context, pentru perfecţionarea
72 Bălţăreanu Andreea-Mihaela. Amenajarea turistică şi dezvoltarea urbană, Editura Universitară, Bucureşti, 2010, p, 36
55
managementului surselor de finanţare în reconstrucţia vechilor edificii care s-au
păstrat din perioada antică, trebuie avuţi în vedere cîţiva factori esenţiali la nivele atît macro, cît şi microeconomic:
- existenţa unui sistem legal ce suportă tranzacţiile ipotecare: sistemul înregistrării titlurilor care nu doar stabilesc drepturile de proprietate, ci şi asigură posibilitatea transferurilor titlurilor la un cost minim; legi şi practici eficiente de drepturi speciale etc.;
- fonduri suficiente: cel puţin una dintre principalele surse de finanţare (depozitele şi piaţa hîrtiilor de valoare) trebuie să fie disponibilă economiilor private pentru finanţarea locuinţelor. Un sistem de finanţare imobiliară sănătos nu poate funcţiona doar cu fonduri publice, ci trebuie să existe şi fonduri private;
- existenţa unei structuri regulatoare: finanţarea locuinţelor trebuie văzută ca mijloc de împroprietărire. Prin acordarea unei importanţe ridicate politicii locuinţelor, guvernul este implicat, într-un mod sau altul, în sistemele de finanţare, acestea fiind o parte important a sistemului de alocare a capitalului;
- stabilitatea macroeconomică: fiind o acţiune pe termen lung, finanţarea imobiliară trebuie să se desfăşoare într-un mediu macroeconomic relativ stabil, ce asigură o rată mică a inflaţiei, creşterea veniturilor populaţiei etc.
Ţinînd cont de cele expuse mai sus, se propun următoarele scheme noi de finanţare privind reconstrucţia vechilor edificii care s-au păstrat din perioada antică, cu luarea în considerare a practicilor mondiale în acest domeniu:
- Suma maximă de acordare a creditului – 95% din preţul locuinţei. Astăzi, suma minimă de care trebuie să dispună un potenţial client al creditului ipotecar este solicitată de bănci la nivel de 40%.
- Rata dobînzii se recomandă de a fi stabilită în limitele 7-10%, după cum se practică, de fapt, în ţările dezvoltate. Calculele efectuate în capitolul 2 au arătat că ratele dobînzilor de 13-18% anual (care par, la prima vedere, destul de convenabile), propuse de către băncile comerciale din Grecia, dublează practic suma totală a creditului ce urmează a fi achitată la sfîrşitul perioadei de creditare.
56
- În general, rata dobînzii la un credit ipotecar se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori: rata inflaţiei în ţară, riscul bancar, marja bancară etc. Astfel, stabilirea ratei dobînzii în limitele 7- 10% la credite va fi posibilă doar atunci cînd în Grecia va fi asigurată stabilitatea macroeconomică şi politică, va creşte puterea de cumpărare a populaţiei, băncile vor atrage „bani lungi” şi, respectiv, se vor reduce riscurile sistemului bancar.
- Trebuie revizuită şi politica comisioanelor la creditele ipotecare. Pentru a reduce povara creditului ipotecar asupra populaţiei, băncile ar trebui să reducă din mărimea comisioanelor de acordare a creditului, de gestiune a creditului, de achitare anticipată a creditului etc.
- Trebuie revizuită şi politica de gajare a imobilelor în calitate de garanţie a creditului ipotecar. Deoarece des clientul potenţial nu dispune de imobil pe piaţa secundară pentru a fi oferit în gaj, se propune ca băncile să examineze posibilitatea luării în gaj a imobilului de pe piaţa primară, chiar dacă acesta nu este dat în exploatare.
Oraşul Atena în perspectivă poate fi ca punct de plecare pentru aşa forme de turism ca:73
turismul academic – formă motivaţională de turism care are ca scop atragerea doritorilor
de a studia la instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate. Turismul academic este
reprezentat de călătoriile cu scopul de a studia, de a învăţa, de a perfecţiona cunoştinţele. O
amploare deosebită în ultimul timp revine deplasărilor cu scopul studierii limbilor de circulaţie
internaţională. Cele mai mari solicitări a turiştilor din Grecia sînt pentru Marea Britanie şi Statele
Unite ale Americii. Grecia, de asemenea, propune diverse oferte pentru studii la instituţiile de
învăţămînt superior pentru cetăţenii altor state. Atragerea studenţilor străini în Grecia contribuie
la dezvoltarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de
specialitate din ţară prin sumele acumulate de la contractele de studii, iar firmele turistice
implicate în atragerea lor, beneficiază de comision de intermediere;
turismul de tranzit – formă tipică de turism care presupune traversarea uneia sau mai
multor ţări, avînd ca destinaţie ţara de vacanţă. Dezvoltarea acestei forme de turism pentru or
Atena va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării turismului receptor. Turiştii traversînd or
Atena către destinaţia finală, vor contribui la utilizarea diverselor servicii complementare
consumului turistic. De asemenea, este absolut necesar de iniţiat programe mixte între ţările
limitrofe Greciei, pentru a deservi turiştii care urmează să tranziteze Grecia;73 Erdeli Gabriela. Amenajări turistice/ Gabriela Erdeli, Ion Istrate. Bucureşti: Ed.Universităţii, 1996, p. 78
57
turismul acvatic – formă tipică de turism practicată pe bazinele acvatice ale ţării prin
utilizarea diverselor mijloace de transport acvatic.
turismul medical sau de sănătate – formă motivaţională de turism care presupune
atragerea turiştilor străini, motivaţia de bază fiind tratarea diferitelor boli sau maladii în
instituţiile medicale specializate din ţară. Turismul de sănătate are perspectivă bună în or Atena,
deoarece serviciile medicale sînt mai puţin costisitoare ca în Europa;
turismul de aventură – formă motivaţională de turism, care presupune interacţiunea cu
mediul ambiant prin petrecerea activă a timpului liber, practicînd anumite activităţi extremale
bazate pe depunerea efortului fizic. Cererea pentru turismul de aventură înregistrează cea mai
dinamică dezvoltare la nivel mondial. Turiştii sînt în permanentă căutare de aventură, avînd ca
scop petrecerea distractivă a timpului liber. Turismul de aventură include interacţiunea cu mediul
ambiant, excursii în peşteri, alpinism, expediţii arheologice, drumeţie (hiking), canotaj/caiac,
ciclism, auto, moto, hipism, curse de orientare, salturi cu paraşuta etc.
O altă problemă vă zează, situaţia privind pregătirea cadrelor din industria
turismului în ansamblu în Grecia, şi în special în Or. Atena este relativ bună, însă există o serie
de probleme şi dificultăţi ce urmează a fi înlăturate.
Deficienţe:74
1) lipsa unei informaţii generalizate privind cererea şi oferta de cadre pe piaţa turistică;
2) programe de învăţămînt neajustate la cerinţele actuale ale pieţei turistice şi insuficient
corelate cu standardele internaţionale;
3) insuficienţa cadrelor didactice pregătite teoretic şi practic în conformitate cu standardele
internaţionale în domeniu;
4) calitatea joasă a pregătirii practice a absolvenţilor;
5) lipsa unui parteneriat între instituţiile de învăţămînt acreditate, autorităţile publice şi
agenţii economici din domeniul turismului privind realizarea stagiului de practică a studenţilor;
6) insuficienţa echipamentului şi materialelor didactice adecvate pentru industria
turismului, precum şi a bazelor pentru practica de producţie în procesul de formare profesională;
7) lipsa unui schimb de experienţă cu ţările vecine privind pregătirea cadrelor din turism;
8) nivelul înalt de fluctuaţie a cadrelor.
Perspective:
1) efectuarea unui studiu privind cererea şi oferta de cadre pe piaţa turistică;
74 Ungureanu Al., Geografia aşezărilor umane, Performantica, Iaşi, 2008, p. 78
58
2) ajustarea programelor de pregătire a specialiştilor din ramura turistică la cerinţele pieţei
(revizuirea curriculum-urilor universitare, elaborarea programelor de studii pentru noi specialităţi
şi meserii, dotarea instituţiilor cu materiale didactice şi echipamentul necesar);
3) diversificarea posibilităţilor de perfecţionare a cadrelor (organizarea seminarelor,
conferinţelor, meselor rotunde, schimbului de experienţă, perfecţionarea specialiştilor peste
hotare);
4) crearea unui parteneriat între autorităţile publice, instituţiile de învăţămînt şi agenţii
economici din domeniu privind programele de studiu şi realizarea stagiului studenţilor;
5) elaborarea unui program de motivare a specialiştilor din domeniu;
6) semnarea unor acorduri privind schimbul de experienţă cu ţările vecine privind
pregătirea cadrelor în domeniu;
7) instruirea turoperatorilor privind formarea pachetelor turistice prin intermediul
tehnologiilor informaţionale;
8) invitarea de peste hotare a specialiştilor IT din turism, pentru instruire şi implementarea
de noi tehnologii în prestarea serviciilor turistice.
3.3 Promovarea şi dezvoltarea turismului regional în Grecia
Turismul regional, în special cel practicat la nivelul Greciei reprezintă, atât prin conţinut
cât şi prin rolul său, un fenomen care s-a impus pregnant în epoca contemporană, dezvoltarea sa
spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a actualului secol cît şi al secolului trecut.
Este unul dintre componentele majore ale vieţii economice şi sociale ce polarizează interesul
unui număr tot mai mare de ţări şi de oameni.
Strategia de dezvoltare a turismului regional în Grecia trebuie să urmărească crearea mai
multor atracţii dispersate în regiune, să atragă turişti sensibili la cultură şi să promoveze zona
turistică Greciei în mod adecvat.
La fel, acţiunile de dezvoltare a turismului regional în Grecia trebuie să urmărească menţinerea unui număr de turişti în limitele sociale şi de mediu permise, crearea unor circuite atractive care să vizeze toată zona, o promovare adecvată a zonei.75 Produsul turistic trebuie să se adreseze atât turiştilor interesaţi de cultura Greciei, cât şi celor care studiază cultura din zonă şi celor care întreprind pelerinaje religioase, inclusive spremuntele Athos.
75 Международный туризм: правовые акты./сост. Н.И. Волошин. – М.: «Финансы и статистика», 2002, p. 109
59
Nu trebuie omişi oamenii de afaceri din categoria consumatorilor de turism. Atracţiile turistice la nivelul Greciei trebuie să se dezvolte incluzând şi următoarele aspecte: întocmirea unui sistem de organizare a vizitelor la principalele puncte de atracţie; o bună semnalizare şi informare turistică atât la punctele de atracţie şi muzee, dar şi la nivel regional; dezvoltarea unor atracţii complementare care să reducă presiunea asupra atracţiilor principale şi deteriorarea mediului; restaurarea monumentelor şi protejarea acestora; reabilitarea spaţiilor de cazare din principalele centre şi construirea altora de-a lungul rutelor principale şi lângă punctele de atracţie; încurajarea facilităţilor de turism rural; modernizarea drumurilor şi realizarea unor puncte de oprire convenabile, de preferat la încrucişările de drumuri; asigurarea protecţiei rutelor cu peisaje frumoase, a pădurilor; întocmirea unui program de reabilitare a hotelurilor şi dotărilor, de construire a noi clădiri, de restaurare şi conservare a Mănăstirilor.
Un aspect actual al promovării turismului regional în Grecia, ţine de organizarea cît mai
intensă a vizitelor spre Mănăstirile cu pictură exterioară, care s-au păstrat de-a lungul istoriei,
încă de pe timpul Greciei Antice. Însă apogeul picturii exterioare, a fost atins doar în frescele de
la mănăstirile din Nordul Greciei. Finisarea artistică a acestora devine dominanta ansamblurilor
arhitecturale si acoperă integral faţadele bisericilor moldovenesti, impunându-se, printr-o
remarcabilă unitate de program iconografic si printr-o concepţie artistică fără egal în altă parte a
lumii. Ţinem să menţionăm că picturile exterioare ale lăcasurilor din celelalte ţări nu au cunoscut
o astfel de dezvoltare. Acestea niciodată nu au acoperit în întregime faţadele monumentelor
arhitecturale, fiind fragmentare, apăreau doar pe anumite porţiuni ale faţadelor (de regulă, pe
portaluri de intrare) si nu formau un program coerent, ci reprezintau anumite icoane
independente.
În contextul de mai sus, accentuăm că dat fiind faptul că monumentele de arhitectură
religioasă medievală sunt în general dezvoltate în lungime, iar lăţimea relativ redusă a naosului
potenţează accentul vertical al construcţiilor, programele iconografice ale frescelor sunt foarte
bine adaptate acestor particularităţi arhitectonice ale bisericilor, fiind concepute la scară umană si
în raport firesc cu mediul natural. Este de remarcat, din punct de vedere tehnic calitatea picturii
în frescă – cunoscută pentru durabilitatea si rezistenţa ei în timp si culoarea albastru de Athos,
denumire care este intrată demult în circuitul universal. Această culoare a devenit emblema
bisericilor din Nordul Greciei. Specialistii au stabilit că este vorba de pigmentul azurit, obţinut
60
din mineralul cu acelasi nume. Se presupune că rezistenţa excepţională a picturilor exterioare ale
bisericilor din Grecia, îndeosebi a culorilor albastru şi verde, culori considerate în general mai
sensibile, se datorează unui procedeu special de aplicare a lor, necunoscut până astăzi.
Restauratorii Paolo si Laura Mora si cercetătorul Paul Philippot arată că fondurile albastre (azurit
peste fond negru) si verzi (malahit peste pământ verde) nu au suportat lustruiri prealabile, adică a
fost evitat procedeul sclivisirii76. Se pare că aceste fonduri au fost executate imediat după
terminarea desenului pregătitor, adică în condiţii optime de fixare prin ,,priza” intonaco-ului,
deci, înainte să fie necesară o sclivisire menită să aducă la suprafaţă hidroxidul de calciu(vezi
Figura 3.1).
Fig 3.1 Nasterea Mîntuitorului, pictura al secco cu ulei, nava de nord din Catedrala Sfîntul Gheorghe de la Mănăstirea Athos
Sursa: Mora P. si L., Philippot P. Conservarea picturilor murale. Bucuresti: Meridiane, 1986. 439 p./64 il, p. 128
În continuare, nu putem trece cu vederea renumitele poeme – Iliada şi Odiseea.
Considerăm că fiecare turism care păşeşte pe teritoriul Greciei trebuie să primească cîte un
buclet în care să fie expus pe scurt conţinutul şi importanţa acestor creaţii pentru cultura Greciei.
Aici propunem următorul conţinut:
’’Cele mai timpurii izvoare scrise sînt poemele epice «Iliada» şi «Odiseea», atribuite
rapsodului orb Homer. Aceste opere, considerate drept cele mai reuşite modele ale genului epic
în literatura mondiala, au avut la bază legende, balade, cîntece, datini populare ţinînd încă de
perioada aheeană. Insă prelucrarea şi unirea acestor părţi neomogene într-o singură operă, artistic
integră, s-a produs în secolele IX—VIII î. e. n. Nu este exclus faptul' ca aceasta să îi aparţinut
vreunui rapsod genial, cunoscut nouă sub numele Homer. Timp îndelungat poemele se difuzau
pe cale orală, iar în secolele VII—VI î. e. n. eb au fost scrise, redactarea definitivă şi
76 Mora P. si L., Philippot P. Conservarea picturilor murale. Bucuresti: Meridiane, 1986. 439 p./64 il, p. 128
61
înregistrarea acestor poeme fiind înfăptuite în Atena pe timpul tiranului Pisistrate la mijlocul
secolului al Vl-lea î. e. n. Fiecare poem e compus din cîte 24 de cînturi. Subiectul «Iliadei» îl
constituie unul dinlre episoadele celui de-al zecelea an al Războiului troian, şi anume cearta în
tabăra grecilor dintre Agamemnon, regele Miceniei, şi Ahlle, conducătorul unuia din triburile
tesaliene. Pe acest fundal Homer prezintă descrierea amănunţită a operaţiilor militare ale grecilor
şi troienilor, a structurii taberei militare şi armamentului, a sistemului de conducere, a aspectului
exterior al oraşelor, a concepţiilor religioase ale grecilor şi troienilor, a vieţii de toate zilele. În
poemul «Odiseea» se povesteşte despre peripeţiile lui Odiseu, regele insulei Itaka, întors după
distrugerea Troiei la baştină sa Itaka. Zeii îl supun pe Odiseu la numeroase încercări: el
nimereşte la un ciclop crunt, îşi pilotează corabia printre monştrii Scilla şi Charibda, scapă de
canibalii lestrigoni, respinge farmecele vrăjitoarei Circe, ce-i transforma pe oameni în porci, ş. a.
m. d. Homer îl prezintă pe eroul său în diferite situaţii din viaţa paşnică, ceea ce-i dă posibilitate
să caracterizeze cele mai diverse aspecte ale ei: treburile gospodăreşti, viaţa de toate zilele la
palat şi pe moşie, relaţiile dintre cei de la putere şi săraci, obiceiurile, detaliile modului de trai al
oamenilor. Poemele lui Homer sînt cea mai bogată sursă a cunoştinţelor noastre privind cele mai
diverse aspecte ale vieţii, economiei, relaţiilor sociale, administraţiei, culturii şi religiei în
Grecia. Dair pentru a folosi datele diin poemele homerice spre reconstituirea realităţii istorice
reflectate în ele e nevoie de o analiză complexă şi minuţioasă. Căci fiecare dintre poeme este, în
primul rînd, o operă artistică, în care invenţia poetică şi adevărul istoric .sînt îmbinate în modul
cel mai neobişnuit. Pe deasupra, poemele au îost create şi redactate timp de cîteva secole, şi de
aceea în ele şi-au găsit reflectare diferite straturi cronologice: viaţa şi obiceiurile regatelor
aheene, relaţiile sociale din aşa-zisele timpuri homerice, adică secolele XI—IX î. e. n., în sfîrşit,
perioada alcătuirii poemelor — secolele IX—VIII î. e. n.’’77
În vederea cuceririi pieţei turistice interne şi pentru valorificarea ofertei pentru turismul în
Grecia, propunem aplicarea strategiei promoţionale ofensive, care se va axa prioritar pe
următoarele direcţii, după cum urmează(vezi Tabelul 3.1):
Publicitatea: prestatorii serviciilor turistice ar putea opta preponderent pentru publicitatea
prin mijloacele accesibile după preţ, în special prin Internet, publicitatea televizată (promovează
turismul de masă), publicitatea radiofonică (propune vacanţe adaptabile ţintelor alese) destinate
consumatorilor turistici şi în publicaţii turistice comerciale (ziare, reviste) destinate operatorilor
turistici etc., e raţional de utilizat informaţii laconice convingătoare, cu specificarea elementelor
principale, cum ar fi preţuri, serviciile prestate.
Iniţierea acţiunilor de facilitare a accesului turiştilor (semnalizări, inscripţionări etc.).
77 Mora P. si L., Philippot P. Conservarea picturilor murale. Bucuresti: Meridiane, 1986. 439 p./64 il, p. 128
62
Instalarea afisajului stradal (panourilor publicitare), ca suport publicitar efficient adresat
marelui public, plasat în zone cu consumatori potenţiali de servicii turistice, inclusiv pe mijloace
de transport.
Editarea cataloagelor, pliantelor, broşurilor, prospectelor, agendelor şi calendarelor,
mapelor etc.- drept suporturi publicitare eficiente de prezentare a produsului turistic, distribuirea
lor către agenţiile turistice, unităţile de cazare, restaurare şi agrement, precum şi consumatorilor
turistici. Este important de atenţionat, că cheltuielile de realizare a acestor suporturi publicitare
sînt mari, dar necesitatea elaborării şi distribuirii lor este evidentă, cu scopul informării
potenţialilor turişti cu specificul ofertei turistice a ţării de referinţă.
Promovarea vînzărilor orientată atît spre cerere, cît şi spre membrilor canalului de
distribuţie, acordînd unele înlesniri care duc la o ieftenire a produsului touristic făcîndu-l
accesibil segmentelor cu venituri modeste, astfel stimulînd cererea turistică internă şi
intensificînd consumul turistic, ceea ce contribuie la dezvoltarea turismului intern şi consolidarea
imaginii ţării.
Relaţiile publice directe cu publicul şi prin intermediul presei, crează atmosfera de
cunoaştere, înţelegere, un raport stabil şi permanent atît pe plan informaţional, cît şi pe planul
încrederii. Propunem următoarele mijloace de realizare: pregătirea materialului audio-vizual
(filme, vederi video, slaiduri), care pot fi utilizate la conferinţe şi seminare specializate în
domeniul turistic etc.
Tabelul 3.1
Tipologia alternativelor strategice de promovare în contextul corelării cu obiectivele în domeniul dezvoltării turismului religios în Grecia
63
Sursa: CRISTIREANU, C. Economia şi politica turismului internaţional. Bucureşti: Ed.Abeona, 1992, p. 105
O condiţie inerentă în realizarea obiectivelor de piaţă este asigurarea accesibilităţii
informaţiei pe tot parcursul călătoriei (de la planificarea vizitei pînă la finalizarea consumului
propriu-zis), generează consumuri impulsive şi călătorii neplanificate. Informaţia trebuie să
susţină realizarea principiului flexibilităţii produsului turistic intern, să ofere ghidaj în alegerea
obiectivelor turistice, în funcţie de interese motivaţionale, să asigure orientarea în spaţiu şi acces
la produsele turistice, să contribuie la dezvoltarea relaţiilor de fidelitate.
Considerăm că fiecare din aceste strategii contribuie la atingerea scopurilor determinate, iar
îmbinarea creativă a acestora va asigura eficienţa economică scontată.78
La fel vom adăuga că Grecia este soluţia pentru investitorii internaţionali, oferind
oportunităţi de afaceri în una dintre primele destinaţii de turism din lume. Oportunităţi de
investiţii: Resurse integrate, terenuri de golf, marine în numeroase insule, centre favorabile şi
spas - Grecia are peste 700 de izvoare cu apă termală, centre de convenţii, proiecte agro şi
ecoturismul pe ţinuturi spectaculoase sau pe insule.
Johann P. Bachmann, investitor de golf CEO a investit în Grecia deoarece consideră că va fi
cea mai importantă piaţă de golf din zona mediteraneană în următorii 10 ani. Proiectul lui
include două terenuri de golf cu 18 găuri, 5 hoteluri de lux, bungalouri, un centru de conferinţă,
centru de spa şi marină.
78 Cristureanu C. Economia şi politica turismului internaţional. Bucureşti: Ed.Abeona, 1992, p. 105
64
Separat Starwood Hotels & Resorts Worldwide Inc a anunţat pe 25 mai 2014 semnarea unui
contract pe termen lung cu TEMES SA pentru operaţia a două noi staţiuni de lux în Messina,
Peloponezul de sudvest: “ Staţiunea de Dune Romanos Navarino – Colecţia de Lux”( Romanos
Navarino Dunes Resort – The Luxury Collection) Şi “Westin Navarino Dunes Resort.” Sunt
situate la circa 30 de minute de aeroportul Kalamata.
Federaţia Hoteliera Elena (POX) şi-a exprimat îngrijorarea despre impactele asupra
turismului grecesc în acest şi în viitorul sezon din cauza nesiguranţei globale economice care
apare. Federaţia s-a referit într-o declaraţie la pierderile considerabile pe pieţele mondiale încă
de la începutul anului, împreună cu creşterile preţurilor la petrol şi aprecierea monedei euro în
faţa dolarului, care sunt lucruri negative pentru turismul ţării.
Pox cere măsuri imediate pentru îmbunătăţirea competitivităţii turismului care este aşteptat
să absoarbă cel mai mult din impactul aprecierii euro-ului. Cere de asemenea promovarea mai
intensivă a Greciei, mai ales pe pieţele în dezvoltare din Estul Europei, şi o soluţie dreaptă pentru
problema structurii conceptuale operaţionale a facilităţilor de acomodare.
Grecia încurajează ridicarea calitativă a turismului prin dezvoltarea proiectelor şi ELKE
invită investitori să vadă insula Creta şi să ofere informaţii celor interesaţi. Municipiul Timpaki
din Creta oferă invitaţii privind dezvoltarea turismului a proprietăţilor municipiului Sideropetra
în aşezarea Matala ce constituie o arie de 249,5 ha. Zona este potrivită pentru un complex turistic
ce include terenuri de golf, centre de convenţii şi centre de talosoterapie.
Creta este binecuvântată cu peisaje minunate, mediu înconjurător unic şi frumuseţe naturală,
un popor ospitalier şi o bogată istorie, mitologie şi cultură. Acestea ingrediente excelente pentru
dezvoltarea calităţii turismului cu staţiuni de un caracter unic care ar putea ajuta Creta sa iasă în
evidenţă şi să se plaseze în capul listei destinaţiilor turistice de calitate din lume atrăgând
clientela cu venit mare din toata lumea. Cu acestea fiind spuse, Emerald a achiziţionat, în partea
de sud a Cretei, un teren carismatic -160 de hectare pe una din cele mai bune plaje ale Greciei,
unde planifică şi integrează o staţiune de calitate cu standarde exemplar de mari. Cu o investiţie
de peste 310 milioane de euro, staţiunea va fi formată din cinci hoteluri de lux, facilităţi
balneoclimaterice, o sală de conferinţă, un centru atletic, etc. şi o zonă imobiliară de un lux
substanţial.
Dezvoltarea staţiunii Cavo Sidero în estul Cretei, una din cele mai mari proiecte de
investiţie din turismul grecesc, a intrat în ultima porţiune după 14 ani de obstacole birocratice şi
de altă natură. Preşedintele Minoan Group şi directorul Christopher Egleton au confirmat
progresul obţinut şi au anunţat că firmele arhitecturale ale lui Alexandros Tombazis şi Baldrich
& Tobal au început planificarea primului sat din proiect, numit Grandes Bay. Acest grup a
65
cheltuit 40 de milioane de euro pentru dezvoltarea planului de afaceri, în timp ce investiţia va
ajunge la 1.2 miliarde.
Presupune crearea a 7000 de paturi în şase saturi de vacanţă care o să acopere mai puţin de
1% din totalul de 25 de kilometrii patrati. Acest proiect o să creeze estimativ 3500 de locuri de
muncă. Acţionarii pricipali ai companiei sunt Henderson Global Investors. Fondatorul şi
directorul Martin Gilbert, presedintele American Express Global Network Services, Peter
Godfrey şi membrul Consiliului al Bancii Regale a Scoţiei Colin Buchan, împreună cu câţiva
constructori britanici.
O companie de dezvoltare imobiliară din Marea Britanie intentionează să construiască cinci
sate turistice exclusiviste, un lanţ de hoteluri "superlux", trei terenuri de golf şi un miniport într-
una dintre cele mai izolate şi mai fragile zone, din punct de vedere ecologic, din Grecia. Uriaşul
plan de dezvoltare turistică al companiei Minoan Group va avea 7.000 de locuri de cazare şi se
va întinde pe o suprafaţă de 26 de hectare în peninsula aridă Sidero, din nord-estul insulei Creta.
Cel mai mare proiect de dezvoltare turistică din Mediterană, în valoare de peste un miliard
de euro, este susţinut puternic de guvernul elen şi de mănăstirea locală care deţine terenul. De
cealaltă parte, asociaţiile ecologiste şi organizaţiile de arheologi internaţionale susţin că proiectul
turistic va aduce pagube imense şi permanente unei părţi din insula Creta, care are o mare
importanţă pentru Europa.
Dr Oliver Rackham, profesor de ecologie istorică la Universitatea Cambridge susţine că
dezvoltarea unui proiect de acest gen nu este sustenabilă din cauza lipsei resurselor de apa
necesare, această zonă a Greciei fiind una dintre cele mai aride regiuni ale Europei. Constructorii
propun soluţia desalinizării, însă o astfel de uzină va afecta grav ecosistemul: ori va acoperi o
mare parte a zonei cu panouri solare, ori va necesita mari resurse de energie, care oricum sunt
reduse în Grecia.
Proiectul, denumit Cave Sidero, este condamnat şi de Bartolomeu I, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe, care este un susţinător al mişcării ecologiste. Patriarhia şi-a disputat îndelung cu
Biserica Greciei jurisdicţia asupra mănăstirii care deţine terenul.
Compania britanică susţine însă că, potrivit studiilor de mediu, pagubele vor fi minime.
"Cladirile vor acoperi mai putin de 1% din teritoriu. Va fi prima dezvoltare turistică sustenabilă,
neutră din punctul de vedere al emisiilor de CO2", spune un responsabil al organizatiei. Proiectul
este susţinut şi de Forumul Viitorului, o importantă organizaţie de mediu din Marea Britanie,
care primeşte anual sponsorizări de la Minoan Group.
Terenurile de golf vor fi plantate cu iarbă rezistentă la salinitate mare şi cu flora locală în loc
de iarbă, care necesită multă apă, au precizat proiectanţii. Îngrijorate de anvergura proiectului,
66
asociaţiile ecologiste elene nu s-au lasat convinse de aceste argumente şi au trimis scrisori catre
11 ministere din Grecia pentru a cere interzicerea construcţiei.79
Turismul global este una din cele mai mari şi mai rapid crescătoare industrii. Conform
Consiliului Mondial al Turismului şi al Călătoriilor sunt circa 700 de milioane de turişti
internaţionali în toată lumea anual, turismul şi activităţile înrudite contribuie 11% la GDP-ul
mondial, sectorul turistic este cel mai mare angajator având aproape 255 milioane de locuri de
muncă şi 10,7% din forţa de muncă mondială.
În final se prezintă situaţii privind normele conflictuale ce ţine de rezilierea contractelor
turstice ale călătorilor din Republica Moldova spre Grecia, problemă care o v-om aborda. În
acest context, numeroase litigii din domeniul turismului ţin de prestarea unor servicii necalitative
de către agenţiile de turism, în special cele ce vînd pachete turistice de sejur către Grecia.
Neavând potenţial financiar şi nici organizatoric pentru a oferi, în mod individual, pachetul
deplin de servicii (transport, cazare, hrană etc.), agenţii turistici naţionali apelează la prestatorii
finali, precum companii de transport, reţele hoteliere, restaurante etc. Altfel spus, agenţiile de
turism “vând” pachete turistice ce aparţin turoperatorilor internaţionali. Însă problema apare
atunci când turistul, la întoarcerea în ţară, înaintează acţiune în judecată împotriva agenţiei de
turism de la care a procurat pachetul turistic.
Pârâtul invocă exonerarea de răspundere, motivând că vinovăţia neexecutării contractului
de servicii turistice aparţine operatorilor străini, iar dânsul este doar vânzător şi nicidecum
prestatorul final al serviciilor indicate în contract.
Ca exemplu aducem o speţă din practica Curţii Supreme de Justiţie în care V.C. a procurat
o foaie turistică pentru călătorie în Grecia de la o agenţie de turism din Republica Moldova, dar
ajuns pe teritoriul Greciei, colaboratorii vamali i-au solicitat să prezinte dovada că posedă
resurse financiare suficiente pentru aflarea pe teritoriul Greciei (câte 50 euro pe zi). Neavând
dovada resurselor financiare, lui V.C. i s-a interzis accesul pe teritoriul Greciei. Întors la
Chişinău, V.C. s-a adresat în judecată cerând repararea pagubelor materiale şi morale.
Reclamantul invoca precum că agenţia de turism era obligată să-l informeze despre procedura de
trecere a punctului de frontieră.
Curtea Supremă de Justiţie a conchis că agenţia turistică nu poartă răspundere pentru
deportarea lui V.C. din Grecia, aducând, în acest sens, următorul argument: “Reclamantul,
cunoscând condiţiile de procurare a foii turistice, care includea doar cazarea şi micul dejun,
urma să se informeze şi despre condiţiile de întreţinere pe toată perioada sejurului, precum şi
condiţiile de intrare în ţara respectivă”. Reclamantul, bineînţeles, că nu s-a informat şi vinovăţia
79 http://europa.eu.int/comm/economy_finance/publications/enlargement_papers/enlargementpapers05_en.htm
67
îi aparţine. În concluzie, aşa cum se observă, există nenumărate date, publicaţii, reglementări
care la ora actuală fac referire la activitatea din sfera turismului. Asemeni altor domenii de
activitate, în Grecia bunele practici sunt mai mult sau mai puţin cunoscute şi aplicate. Fiind
destul de puţin educat, necunoscându-şi drepturile, consumatorul român este supus, şi de această
dată, la abuzuri.
O politică susţinută a Guvernului poate să corecteze aceste neajunsuri, permiţând crearea
unei concurenţe libere, dar şi respectarea regulilor prin care tur-operatorii şi toţi ceilalţi prestatori
de servicii din acest domeniu să se străduiască să ofere servicii de calitate, ceea ce conduce în
timp la selecţie.
Planul local este un alt plan în care trebuie să se întreprindă ceva mai mult decât până
acum, autorităţilor locale revenindu-le obligaţia de a înţelege că, în interesul şi pentru bunăstarea
comunităţilor pe care le reprezintă, le revine rolul de a facilita conlucrarea tuturor celor
interesaţi, direct sau colateral, în dezvoltarea acestei activităţi atât de speciale care este turismul
şi care în Grecia are încă un potenţial neexploatat şi foarte promiţător pe plan economic.
Pe lângă toate reglementările care trebuie adoptate şi respectate, nu trebuie să uităm de
concurenţă şi de faptul că pe piaţa lărgită a Uniunii Europene nu vor rezista decât cei care oferă
servicii eficiente şi de calitate. Se spune: “Nici o garanţie pentru succes, dar, şanse pentru toată
lumea”.
68
Concluzii şi Recomandări
Reieşind din cele menţionate mai sus, vom conchide asupra următoarelor momente:
Turismul este un fenomen bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi
schimbarea mediului înconjurător, cultivarea sentimentului pentru frumuseţile naturii… ca
rezultat dezvoltării comerţului, industriei precum şi a perfecţionării mijloacelor de transport
Turismul poate fi privit şi prin prisma efectului social contribuind la menţinerea
echilibrului biologic şi fiziologic al omului contemporan şi apare ca un mijloc activ de educare,
de ridicare a nivelului de cunoaştere, permiţând accesul la valorile culturale ale civilizaţiei.
La momentul actual, în Grecia se combină peisajul exotic, clima temperată, marea şi
orasele antice cu istorie şi cultură de peste 3000 de ani. Industria turismului a cunoscut o
dezvoltare însemnată ca urmare a strategiei guvernamentale de implementare a unor noi forme
de turism, alternative şi combinate. Această strategie se concentrează pe construirea unor
hoteluri de 4 şi 5 stele, centre de conferinţe, staţiuni balneoclimaterice şi pentru talasoterapie,
waterland şi alte parcuri specifice şi urmăreşte combinarea lor cu diferite tipuri de turism (agro-
turism, cultural, arheologic, religios etc.).
Grecia este una dintre cele mai populare destinaţii turistice, locul 10 în lume din acest
punct de vedere. În anul 2006 s-au înregistrat 16 milioane de turişti, iar pentru 2014 se planifică
atragerea a cca 20 milioane de vizitatori. Veniturile directe din turism sun estimate la 10 miliarde
de Euro anual. Conform datelor statistice publicate sectorul turistic reprezentă 18% din PIB al
ţării.
Punct de referinţă al istoriei şi culturii mondiale, Grecia dispune de un relief deosebit de
favorabil turismului de litoral, cu numeroase insule, predominant muntoase )carstice sau
vulcanice), cu un ţărm lung şi favorabil amenajării turistice în zona peninsulară, dar şi de un
climat mediteranean, asociat unei flore specifice, în care măslinii au devenit un simbol naţional.
Adăugând numeroase mărturii ale civilizaţiilor preelenice, greceşti, romane, bizantine otomane,
de o inestimabilă valoare mondială, devine evident interesul deosebit pe care îl suscită Grecia
turiştilor de pretutindeni.
Grecia comprimă zone montane dar are de asemenea deschiderea spre mare,acestea fiind
poziționate într-un mod unic. Cei care vizitează Grecia trebuie să știe că muntele Atos este
rezervat în exclusivitate bărbaților, femeilor fiindu-le interzis accesul. Pentru a păstra
solemnitatea religioasă, Meteora pe de alta parte comprimă 7 mănăstiri pe 7 dealuri distincte ritul
religios fiind strict respectat.
69
Patrimoniul cultural-religios naţional cuprinde monumente, ansambluri şi situri cu
valoare excepţională din punct de vedere istoric, artistic, estetic, ştiinţific, antropologic, cât şi
peisaje culturale reprezentative pentru ţară sau o regiune geo-culturală clar definită. În cadrul
acestui patrimoniu sunt incluse bunuri imobile şi mobile. Bunurile imobile prezintă valoare din
punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic, tehnico-
ştiinţific. Bunurile mobile includ obiecte cu semnificaţie istorică şi documentară, valoare artistică
şi etnologică, ştiinţifică şi tehnică.
Grecia mai are înscrise în lista Unesco alte importante vestigii şi atracţii turistice, precum
Mănăstirile Daphni, Hossios Lukas şi Nea Moni din Chios, Mystras, Monumentele paleocreştine
şi bizantine din Thessalonic, Templul lui Apolo Epicureanul din Bassae şi monumentele din
Samos – Pythagoreionul şi Heraionul, alături de Meteora şi Muntele Athos.
Potenţialul turistic antropic reprezintă ansamblul de obiective create de societate care
îndeplinesc condiţiile valorificării pe plan turistic.
Grecia dispune de numeroase resurse antropice de valoare istorică, estetică, culturală,
urbanistică, memohală ce sunt valorificate corespunzător. Resursele antropice sunt inepuizabile,
prezentând perspective de dezvoltare pe termen lung. Ele sunt valorificate şi promovate eficient
pe piaţa externă, constituind o sporire a încasărilor valutare ale statului, contribuind astfel la
echilibrarea balanţei de plăţi externe.
Turismul contribuie la creşterea economică şi socială şi la atenuarea dezechilibrelor în
diferite zone din Grecia, constituind o sursă de sporire a veniturilor populaţiei.
În urma promovării eficiente şi respectării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul în
Grecia este bine protejat, conservat iar potenţialul cultural, istoric, folcloric şi arhitectural este
valorificat. Deasemenea turismul are un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populaţiei.
Grecia oferă oportunităţi de afaceri în principale destinaţii de interes turistic oferind
oportunităţi de investiţii pentru resurse integrate, terenuri de golf, marine în numeroase insule,
centre favorabile şi staţiuni balneoclimaterice.
Mulţi investitori străini doresc să investească în Grecia considerând că este o afacere
profitabilă, creând astfel locuri de muncă şi contribuind la dezvoltarea turismului prin
diversificarea structurii şi a serviciilor.
70
Bibliografie
ACTE NORMATIVE
1. Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova nr. 352-
XVI din 24.11.2006. Monitorul Oficial nr.14-17/40 din 02.02.2007.
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=0B88BC64:70678DCD
2. Legea privind dezvoltarea regională în Republica Moldova nr. 438-XVI din 28.12.2006. În:
Monitorul Oficial nr.21-24/68 din 16.02.2007. http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&id=320885
3. Legea privind dezvoltarea regională în Republica Moldova nr. 438-XVI din 28.12.2006.
Monitorul Oficial nr.21-24/68 din 16.02.2007. http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&id=320885
4. Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională nr. 158 din
04.03.2010. Monitorul Oficial nr.34/212 din 09.03.2010. http://lex.justice.md/md/333914/
5. Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a turismului “Turism 2020”
şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia în anii 2014 – 2016 nr. 338 din
19.05.2014. Monitorul Oficial nr.127-133/370 din 23.05.2014
MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI
6. ANDREI, R. Manual de tehnici operaţionale în activitatea de turism. Bucureşti: Irecson, 2007.
288 p.
7. BĂHNĂREANU, C., Procesul de regionalizare a României şi securitatea naţională. Bucureşti:
Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2012. 170 p.
8. BĂLTĂREŢU, Andreea-Mihaela. Amenajarea turistică şi dezvoltarea urbană, Editura
Universitară, Bucureşti, 2010. 132 p.
9. CÂRSTEA, G. Analiza strategică a mediului concurenţial. Bucureşti: Economică, 2015. 270 p.
10. CIORNÂI, N., BLAJ, I. Economia firmelor contemporane. Chişinău: Prut Internaţional, 2003.
213 p.
11. CORNEA, S., Organizarea administrativă a Basarabiei (1812-1917), Cahul: 2003. 159 p.
12. COTELNIC, A. Managementul elaborării, implementării şi adaptării strategiei de ansamblu a
firmei”, Teza de dr. hab. în şt. ec., Chişinău, 2001. 320 p.
13. CRISTIREANU, C. Economia şi politica turismului internaţional. Bucureşti: Ed.Abeona, 1992.
188 p.
71
14. DEX - Dictionarul explicativ al limbii romane. Editia a II-a. Bucureşti: Unoivers Enciclopedic
Gold, 2012. 1180 p.
15. DOBROTĂ, N., et. al. Economia politică. Bucureşti: Editura Economică, 1995. 459 p.
16. ERDELI, Gabriela. Amenajări turistice/ Gabriela Erdeli, Ion Istrate. Bucureşti: Ed.Universităţii,
1996. 355 p.
17. FLOREA, S. Patrimoniul turistic al Republicii Moldova. Chişinău: Î.S.F.E.- P. „Tipografia
centrală”, 2005. 360 p.
18. FRIEDEMANN, B. 1000 de minuni ale lumii. Comorile omenirii de pe cinci continente.
Bucureşti: Aquila International, 2013. 280 p.
19. FRIPTULEAC, C. Gr. Ecologie umană, Chişinău: Centrul Ed.-Poligr. Medicina, 2006. 166 p.
20. GLĂVAN, V. Geografia turismului. Bucureşti: Editura Fundaţiei „România de Mâine”, 2005.
130 p.
21. LUPU, N. Hotelul. Economie şi Management, Bucureşti: Ed. All beck, 2005. 219 p.
22. MIRON, V. Afaceri în turism rural. Amenajarea şi tehnologia deservirii oaspeţilor în pensiunea
turistică. Chişinău: Tipografia centrală, 2005. 680 p.
23. MIRON, V. Turismul în ariile naturale din Republica Moldova (ghidul investitorului
local)./Chişinău: Editura “Continental Grup”, 2005. 515 p.
24. MOLDOVAN, I.T. Turismul internaţional, o şansă a economiei de piaţă în România. Program de
promovare pe pieţele internaţionale a produsului turistic românesc. Bucureşti, 2007. 369 p.
25. MORA, P. Conservarea picturilor murale. Bucuresti: Meridiane, 1986. 439 p.
26. OMT – Tourism Market Statistics – 2010. 147 p.
27. Politica de dezvoltare regională, Lucrare elaborată în cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02 –
Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în afaceri europene şi managementul
ciclului de proiect, Seria Micromonografii - Politici Europene, 2003. 129 p.
28. SHEEHAN, J. Business & Corporate Aviation Management: On Demand Air Travel. New York:
McGraw-Hill Professional, 2015. 312 p.
29. STANCIOIU, A-F. Dicţionar de terminologie turistică. Bucureşti: Economica, 2004. 247 p.
30. STĂNCIULESCU, G. Tehnica operaţiunilor de turism. Bucureşti: Educational, 1998. 515 p.
31. STĂNCULESCU, G. Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism/ Gabriela
Stănculescu, Nicolae Lupu, Gabriela Ţigu. – Bucureşti: Ed. All Educational, 1998. 388 p.
32. STĂNESCU, I. Potenţialul turistic românesc al viitorului. Bucureşti: Paco, 2002. 348 p.
33. TAYLOR, R. The Southern Enlargement of the EC. Greece, Portugal, Spain”, Routledge,
London, 1996. 415 p.
72
34. TURCOV, E. Evaluarea turismului pe plan global. Analele ASEM. -Chişinău: Ed. ASEM, 2006,.
255 p.
35. UNGUREANU, Al., ŢURCĂNAŞ, G. Geografia aşezărilor umane, Performantica, Iaşi, 2008.
369 p.
36. VASILE, I. Gestiunea financiară a întreprinderii. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1999. 281 p.
37. WATERS, S. The travel industry yearbook: The big picture – Child and Waters, SUA 2014. 517
p.
38. WILLIAM, N. Understanding the European Communities, Philip Allen, Worcester, 1990. 316 p.
39. ГУЛЯЕВ, В.Г. Организация туристической деятельности. Учебное пособие. М.: Нолидж,
1996. 239 p.
40. КАБУШКИН, Н. И. Менеджмент туризма: Учебник/ Н. И. Кабушкин. - Минск: ООО
“Новое знание”, 2002. 460 p.
41. Международный туризм: правовые акты./сост. Н.И. Волошин. – М.: «Финансы и
статистика», 2002. 269 p.
42. ТОМПСОН, А. ”Стратегический менеджмент”, из. ЮНИТИ, Москва, 1998. 280 p.
PUBLICAȚII ÎN MATERIALELE CONFERINŢELOR, SIMPOZIOANELOR
43. Charte communautaire de la régionalisation, Annexe à la résolution sur la politique régionale
communautaire et le rôle des régions, Journal officiel des Communautés européennes (JOCE),
nr. C 326 du 19.12.1988
ARTICOLE DIN EDIȚII PERIODICE
44. GRAUR, E. Managementul performant în lucrul cu resursele umane şi influenţa competenţelor
emoţionale. Analele Ştiinţifice ale UCCM, aprilie 2009, Ed. CEP, USM, 2010, p.74-78
45. IONESCU, M. Strategii manageriale bazate pe mecanisme de elaborare a politicii de fidelizare a
clienţilor hotelurilor “Regency”, „Codru” şi „Dacia”. CEP USM, nr. 2 (72), Chişinău, 2014, p.
219-224.
46. JEAN-MARIE, Ch. Dezagregarea Rusiei şi Iranului, un obiectiv al SUA?”. Lumea 8(136), 2004,
p. 16-7
47. LISA, G. Cadrul juridic de formare a sistemului managerial sub aspectul fidelizării clientelei
hoteliere. Revista „Studii economice”, ULIM, an.8, nr.2, 2014, p. 210-223
48. LIVANDOVSCHI, R. Integrarea europeană prin intermediul turismului rural Economica -
Chişinău, ASEM, 2002. - Nr.3. - P.95-97
73
49. MOLDOVAN-BĂTRÂNAC, V. Particularităţile mixului de marketing al întreprinderilor
turistice. Studia Universitatis: Ştiinte exacte şi economice. Nr. 2(22), 2014. P. 236-239
50. PETRUŞCĂ, C. Analiza loialităţii în domeniul business to business. Revista Management
Intercultural. vol. XII, nr. 22, 2010. p. 29-34
51. PINAT, B. “Whose ‘Middle East’? Geopolitical Inventions and Practices of Security”. În
International relations 18(1), 2004, p. 27
52. TUNON, J. European Regional activation towards Brussels: From the heart to the Ultraperiphery
of Europe. Walloon and Canary strategies. În: Fédéralisme – Régionalisme. Liege: Université de
Liège, 2008, vol. 8:2 Ètudes régionales et fédérales: nouvelles perspectives. p. 1-16
53. TURCOV, E. Abordarea sistemică în turism ca bază teoretică fundamentală a managementului
turistic. Economie şi finanţe, 2002, nr.2, p. 12-16
54. VIAN, M. Studiu corelaţional al caracteristicilor-indici ai generaţiilor asupra factorilor
determinanţi ai loialităţii. Revista „Studii economice”, ULIM, an.6, nr. 1-2 (iunie 2013), p. 108
55. VLĂSCEANU, L., ZAMFIR, C., Dicţionar de sociologie: urmat de indicatori demografici,
economici, sociali şi sociologici, Bucureşti : Babel, 1998, p. 411
56. КОЛОСОВ, В.А., ЗАЯЦ, Д.В. Геополитическая картина мира в публикациях
«Независимой газеты». География.- 2001.-№ 9.- c.3-10
RESURSE ELECTRONICE
57. Declaraţia asupra regionalismului în Europa, adoptată de ARE în 1996,
http://www.aer.eu/fileadmin/user_upload/PressComm/Publications/DeclarationRegionalism/.da
m/l10n/ro/DR_ROUMAIN.pdf
58. http://europa.eu.int/comm/economy_finance/publications/enlargement_papers/
enlargementpapers05_en.htm
74
Adnotare (în limba română)
… Olga, “ Strategii de dezvoltare turistică regională în Grecia, or.
Atena”, teză de master în ştiinţe economice, Chişinău, 2016.
Structura tezei cuprinde: introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie din
58 titluri, 70 pagini text de bază.
Cuvinte-cheie: turism, Grecia Atena
Domeniul de studiu: Dezvoltare turistică regională în Grecia
Scopul şi obiectivele lucrării: scopul lucrării constă în analiza strategiilor de
dezvoltare turistică regională în Grecia, or. Atena. În vederea realizării scopului
propus au fost formulate obiectivele. Printre obiectivele principale ale tezei se
enumără: studiul istoriografic al problemei, definirea conceptelor de turism
regional, aprecierea strategiilor de dezvoltare turistică regională în Grecia, or.
Atena.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Caracterul inovator al investigaţiei
rezidă în faptul de a analiza şi cerceta caracterul strategiilor de dezvoltare turistică
regională în Grecia, or. Atena.
Semnificaţia teoretică. Importanţa teoretică a investigaţiei derivă din
rezultatele şi concluziile obţinute ca urmare a cercetării efectuate. Lucrarea posedă
un conţinut şi un caracter ştiinţific.
Valoarea aplicativă a lucrării. Realizarea acestui studiu prezintă o
semnificaţie valorică multiplă şi poate servi în calitate de material ştiinţific
suplimentar pentru cercetătorii interesaţi de problematica dată.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele lucrării pot servi in
calitate de suport teoretic pentru studenţii specialităţii turism.
75
Adnotare (în limba engleză)
… Olga, “Regional tourism development strategy in Greece, or.
Athens’’, qualifiсation paper in Economical Science , Chisinau, 2016
Qualification paper consists of: introduction, three chapters, conclusions
and recommendations, bibliography of 58 titles, 70 pages of basic text.
Key words: regional tourism, Greece, Athens
The goal: Regional tourism development
The purpose and objectives of the paper: the purpose of the work is the
analysis of the regional tourism development strategy in Greece, or. Athens. In
order to achieve the purpose were formulated several objectives as:
Historiographic study of the field of research; definition of the basic terms,
analysis of regional tourism development strategy in Greece, or. Athens.
The novelty and scientific originality of the work: The novelty of the
research is the analysis of the regional tourism development strategy in Greece, or.
Athens.
The theoretical significance: The theoretical importance of the research
stems from the findings and conclusions resulting from the research. The work
paper has a scientific character and content.
Practical value of the work: This study presents multiple significance value
and its results can be used as scientific material by researchers interested in this
subject.
Implementation of scientific results: The results of the work can serve as a
guide for students of turism specialty.
76
Anexa I
Catalogul celor mai reprezentative monumente naţionale ocrotite de stat din or Atena
77
ANEXA II
Trăsăturile caracteristice formelor de turism în Grecia
78