Linderhof este cel mai mic dintre cele trei castele construite de regele Ludwig al II-lea si

singurul care a fost finalizat în timpul vietii sale.Tinând cont de timpul petrecut aici, se

poate spune că Linderhof a fost palatul său preferat, pentru că regele a locuit aici o perioadă

de opt ani. Regelui îi plăcea să se plimbe prin grădinile si parcurile palatului, de multe ori

descult.

În anul 1869, Ludwig al II-lea a primit spre folosintă zona Linderhof, unde tatăl său,

Maximilian al II-lea, avea o Casă Regală de vânătoare.Sub îndrumarea arhitectului său,

Georg Dollmann, au început lucrările la Castelul Linderhof,

Deși Linderhof este mult mai mic decât castelul de la Versailles, influenta sa este vizibilă. Ludwig al II-lea a fost un mare admirator al lui Ludovic al XIV-lea al Frantei, adoptând

chiar si deviza "nec pluribus impar" a regelui francez, care poate fi văzută pe plafonul

vestibulului de la Linderhof.

Piesa centrală a holului este o statuie ecvestră a regelui francez.

Aceasta constructie, cu superba fatada in stil baroc, a fost influentata de arhitectura

franceza.

Stilistic, clădirea si decorul ei pot fi datate la mijlocul secolului al XVIII-lea, perioada

rococo al lui Ludovic XV lea ce a fost reprezentativa prin castelul Petit Trianon cu motive

de Versailles.

Interiorul este decorat cu motive rococo,inspirate din perioada regelui Louis al XV-lea.

Ludwig a inclus, de asemenea, si multe elemente din stilul rococo din sudul Germaniei (al

propriilor sai inaintasi), stil pe care il intalnise in copilaria sa la Palatul Nymphenburg din

Munchen, unde, de altfel, s-a si nascut.

La Linderhof, regele a creat incaperi de o opulenta uluitoare. Palatul, în comparatie cu alte

palate, are o atmosferă destul de privată. De fapt, există doar patru camere care au avut o

functionalitate reala.

Sala oglinzilor

Ludovic al II-lea a folosit această încăpere ca o cameră de zi.Îi plăcea să stea în nisă si să

citească uneori toată noaptea.Deoarece regele obisnuia să doarmă în timpul zilei si să stea treaz în timpul noptii,oglinzile creau un efect inimaginabil atunci când ele reflectau lumina

lumânărilor de mii de ori. Asezarea paralelă a oglinzilor creează efectul unui bulevard care

nu se termină niciodată.

Camerele cu tapiserii În castel se află două camere cu tapiserii care sunt aproape identice si

nu au nici o functie specifică. Draperiile si cuverturile de pe mobilier sunt produse reale ale

fabricii pariziene Gobelin. Scenele de pe pereti sunt pictate pe pânză dură în scopul de a

imita tapiserii reale.

Camera de audiente Camera de audiente este situată în latura de est a palatului si se află

între cabinetele galben si mov. Ludwig al II-lea nu a folosit niciodată această cameră pentru

a acorda audiente.

Sufrageria Această încăpere este situată pe latura de est a castelului si se află între

cabinetele roz și albastru. Sufragerie este faimoasă pentru sistemul denumit "Tischlein deck dich". Ca si în Herrenchiemsee, masa era ridicată din bucătărie cu un lift mecanic pentru a

evita ca excentricul rege să aibă contact cu servitorii.

Dormitorul Modelul pentru această cameră nu a fost dormitorul lui Ludovic al XIV-lea de

la Versailles, ci mai degrabă dormitorul de la reședinta regală din München. În maniera lui

Ludovic al XIV-lea, dormitorul a fost conceput ca o cameră publică, deși Ludwig al II-lea nu a primit aici pe nimeni. Candelabru de sticlă are 108 lumânări

Grădinile din jurul castelului Linderhof sunt considerate unele dintre cele mai frumoase

creatii ale arhitecturii peisagiste historiciste proiectate de grădinarul curtii bavareze

(Hofgärtner) Carl von Effner.

Parcul combină elemente formale ale stilului baroc sau ale Renasterii italiene cu peisaje

similare grădinei englezesti.

Partea de nord este caracterizată printr-o cascadă pe 30 de trepte de marmură. În partea de

sus se află un pavilion de muzică. Cascada se termină la partea de jos printr-o fântână

alegorică dedicată zeului Neptun.

În centrul parterului vestic este un bazin cu o statuie aurită a zeitei Fama.

În partea de vest se află un pavilion cu un bust al lui Ludovic al XIV-lea. În fata acestei

statui este o fântână cu o statuie aurită care-l reprezintă pe "Amor cu delfini".

Grădină este decorată cu patru vase de majolică.

La partea superioară a parterului estic este un pavilion de lemn care contine bustul lui

Ludovic al XVI-lea al Frantei. La 24 pasi mai jos se află o fântână cu statuia aurită "Amor

trăgând o săgeată". O sculptură înfătisându-i pe "Venus și Adonis" este amplasată între

bazin și palat.

Parterul acvatic din fata palatului este dominat de un bazin lung cu o fântână arteziană

aurită "Flora și putti".

Jetul de apă al fântânii tâsneste până la o înăltime de 25 de metri.

Grădinile de pe terasă formează partea de sud a parcului si se află în partea opusă fată de

cascada din partea de nord. La primul etaj se află "Fântâna Naiadelor" constând din trei

bazine și sculpturi ale nimfelor apelor.

La partea superioară a teraselor este un templu rotund, cu o statuie a zeitei Venus realizată

pe baza unui tablou de Antoine Watteau.

În parc se află mai multe clădiri cu aspecte diferite."Grota lui Venus" a fost construită din

ordinul regelui din 15 decembrie 1875,fiind finalizată în 1877.Grota a fost construită din

armătură de fier si pereti de pânză impregnati si acoperiti cu un amestec de ciment. În acelasi

mod au fost realizate stalactitele și stalagmitele.

Regele a dispus pictarea pe pereti a unor peisaje si scene din Tannhäuser. Pentru a le proteja de

umiditate, picturile au fost acoperite cu ceară.O cascadă si o barcă în formă de lebădă au fost

executate pentru a fi utilizate în interiorul pesterii.Sapte cuptoare au fost necesare pentru a

încălzi grota. Acestea au fost utilizate chiar si în timpul verii, deoarece era foarte frig

înăuntru.O masinărie care proiecta un curcubeu si o alta care făcea valuri creau iluzia unei mări

artificiale atunci când regele voia să se plimbe cu barca.

"Coliba lui Hunding" este inspirată din primul act al operei "Valkiria" a lui Wagner. Ea a

fost construită initial la ordinul regelui departe de Linderhof, în apropiere de granita cu

Austria. În interior se afla un trunchi de stejar cu rădăcini mari. Ludwig al II-lea putea să

petreacă acolo lungi ore de lectură.

Sihăstria lui Gurnemanz se află într-o poiană din pădure, în parcul castelului Linderhof. Ea

a fost construită în vara anului 1877 din ordinul regelui, urmându-se instructiunile de

scenografie, scrise de Richard Wagner pentru opera Parsifal.

Pe lângă arhitectura barocă, Ludwig a fost interesat și de lumea orientală. "Chioscul maur" a fost realizat de arhitectul berlinez Carl von Diebitsch pentru Expozitia Universală de la

Paris din 1867. Ludwig al II-lea a vrut să-l cumpere, dar oferta sa a fost devansată de cea a

magnatului feroviar Betel Henry Strousberg. După falimentul acestuia din urmă, chioscul a

fost cumpărat de către rege.

Regelui i s-a părut că aranjamentul interior este prea simplu, asa că a comandat un sistem de

iluminat, o fântână de marmură si un tron luxos din marmură cu pene de păun executat la

Paris și instalat într-o nisă.

"Casa marocană" a fost achizitionata din ordinul lui Ludwig al II-lea la Expozitia

Universală de la Paris din 1878, unde făcea parte dintr-o expozitie mare pe teme orientale.

Lebede in parcul palatului. Aceasta a fost pasarea reprezentativa a Contilor de Schwangau,

al caror urmas se considera si Ludwig al II-lea. Lebada este si simbolul puritatii crestine,

pentru care a luptat si regele.

Imagini si text-Internet gfv@yahoo.com