Post on 19-Jan-2016
description
Planificarea programelor de intervenție – modalități de realizare a Programelor de Intervenție Personalizată
Cursul:PG2: Proiectarea, organizarea și evaluarea activităților didacticeCondeRoxana
Autor: Kerekes Tonia
Argument:
Modulul de față este conceput pentru cadrele didactice care își
desfășoară activitatea didactică curentă în unitățile de învățământ care
școlarizează elevi cu deficiențe auditive și nu numai. Cursul se
adresează profesorilor psihopedagogi, educatori, logopezi, terapeuți,
kinetoterapeuți etc.
Cuvinte cheie: plan de servicii, program de intervenție, individualizare, personalizare, evaluare, obiective, adaptare, implementare, bariere, oportunități, revizuire.
Obiective:
• Familiarizarea cursanților cu programele de intervenție utilizate în
învățământul special și în învățământul integrat;
• Cunoașterea pașilor necesari în elaborarea programelor de
intervenție personalizată;
• Adaptarea programelor de intervenție personalizată elevilor cu
deficiențe de auz.
5.1.Programele de intervenție. Definiții. Caracteristici. Forme de realizare
Este evident că, la un copil care prezintă deficiențe auditive în diferite
grade, dezvoltarea sa cognitivă va necesita, la un moment dat, o
adaptare a învățării, o atenție deosebită din partea intervenienților și o
bună cunoaștere a psihologiei copilului cu deficiență de auz. În plus,
acești copii pot dezvolta consecutiv deficienței primare o serie de
probleme de sănătate, sunt fragili, necesită protezare, pot avea părinți
dificili, deoarece și aceștia se află, la rândul lor, într-o stare de
dificultate atunci când copilul lor prezintă o dizabilitate.
Totodată, acești copii pot manifesta, uneori, comportamente
imprevizibile, care necesită o atenție sporită și spijin specializat din
partea celor care intervin în educarea lor.
Programele de intervenție personalizată vin în sprijinul acestor copii cu
dizabilități, individualizând și personalizând metodele și strategiile de
instruire, adaptând curriculumul la nivelul propriu de dezvoltare al
copilului, oferindu-i acestuia șansa la formarea unor competențe reale,
favorabile inserției sale sociale. În plus, implementarea acestor
programe de intervenție oferă părinților oportunitatea de a se implica
activ în procesul de învățare și recuperare a copiilor lor.
În continuare vom prezenta planurile/programele de
intervențieindividualizate/personalizate, care se regăsesc, curent, în
practica educațională din țara noastră cât și în practica străină.
Procesul dezvoltării planurilor educaționale individualizate începe în
1975 (SUA), cu publicarea legii PL 94-142, prin care educația copiilor
cu dizabilități este garantată, începând de la vârsta de 3 ani până la 21
de ani – aceștia vor beneficia de educație adaptată, vor fi educați în
clase normale cu excepția copiilor la care natura și severitatea
dizabilității nu permite acest lucru și nu va permite realizarea
progresului în clasele obișnuite. Din 1990 și alte țări din Europa au
început să adere la acest tip de educație indivudualizată, pornind de la
această lege.
Definiții, scopuri și caracteristici ale programelor de
intervenție
Planul de servicii personalizat (PSP)
După Gherguț (2011), PSP este un instrument de planificare a
serviciilor individualizate care vizează asigurarea continuității,
complementarității seviciilor, ca răspuns la cerințele multiple și
complexe ale persoanei cu nevoi speciale.
Scopul realizării unui PSP este acela de a satisface cerințele/nevoile
persoanei aflate în dificultate, în vederea asigurării unei dezvoltări
optime a competențelor necesare menținerii unei autonomii personale
reale, utile în integrarea socială ulterioară a elevului.
Echipa care participă la elaborarea PSP este una de tip interdisciplinar,
formată din:
• copilul aflat în nevoie;
• educatori;
• cadre medicale;
• profesori terapeuți;
• coordonator;
• familia elevului;
• responsabil si alții.
Aceștia vor sintetiza informațiile, vor stabili un coordonator, iar apoi
vor stabili scopurile planului de servicii personalizat.
PSP este utilizat pentru copiii mici, cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani;
prin întocmirea planului de servicii personalizat se vor stabili cerințele
prioritare ale copilului, tipurile de intervenție necesare, scopurile, și se
vor stabili sarcinile și responsabilitățile fiecărui intervenient, se vor
determina resursele disponibile și se va stabili termenul necesar
pentru realizarea obiectivelor.
În țările vestice un PSP va cuprinde în mod obligatoriu copiii cu vârsta
cuprinsă între 0 și 3 ani, iar în țări ca Rmânia, Bulgaria etc., vârsta la
care se va implementa un PSP pentru un copil cu dizabilități poate
crește, fiind de 0 și 6/7 ani, deoarece legile nu obligă familiile copiilor
cu dizabilități la înscrierea copilului la o forma de educație.
Programul de intervenție personalizat (PIP)
După Popovici, programul de intervenție personalizat este un
instrument de planificare și coordonare, ca și planul de servicii
personalizat.
Amândouă fac ca individul să aibă o viziune cât mai amplă a nevoilor
sale, asigură continuitatea, complementaritatea și calitatea serviciilor
ca răspuns la diversele sale cerințe.
Programul de intervenție personalizat constituie o parte a planului de
servicii personalizat, el fiind un instrument de lucru pentru unul sau
mai mulți membri care coordonează intervențiile în direcția realizării
scopurilor stabilite în planul de servicii personalizat pentru persoana
respectivă.
În consecință, la elaborarea unui PSP (care înglobează mai multe
domenii), se impune constituirea unei echipe interdisciplinare; pentru
realizarea unui PIP este necesară o echipă restânsă, formată doar de
persoane calificate. De exemplu, profesorii psihologi vor constituii
programe de intervenție pentru domeniul lor de activitate, profesorii
logopezi pentru aria lor de activitate și așa mai departe.
Comparativ, PSP stabilește obiectivele generale și prioritățile pentru
satisfacerea globală a nevoilor copiilor aflați în dificultate, iar prin PIP
se stabilesc modalitățile efective de intervenție prin care se vor atinge
scopurile vizate, aria de aplicare limitându-se la un singur scop care va
reprezenta o etapă din planul de servicii.
După Gherguț (2011), comparația dintre PSP și PIP poate fi sintetizată în felul următor:
Planul de servicii personalizat (PSP) Planul de intervenție personalizat (PIP)
Fixează obiectivele generale și stabilește prioritățile pentru a
răspunde nevoilor globale de dezvoltare a beneficiarului.
Fizeaxă obiectivele pe termen mediu, precizând
modalitățile concrete de intervenție prin care se
operaționalizează obiectivele generale propuse.
Vizează satisfacerea ansamblului cerințelor beneficiarului, din
acest motiv câmpul lui de aplicare este foarte larg.
Câmpul de aplicare al PIP se limitează la un singur
domeniu de dezvoltare și învățare.
Se derulează pe o perioadă mai lungă de timp comparativ cu
PIP-ul.
Deoarece cuprinde un singur domeniu de intervenție, PIP-
ul se poate derula pe o perioadă mai restânsă de timp sau pe
întreaga perioadă de derulare a PSP.
Pentru a elabora un PSP care înglobează mai multe domenii
de intervenție (medical, psihologic, educational, social etc.)
trebuie constituită o echipă interdisciplinară.
Pentru a realiza un PIP într-un domeniu de intervenție este
nevoie de o echipă restânsă sau chiar de o singură
persoana.
Planul educațional individualizat (PEI)
La fel ca și programele de intervenție analizate anterior, PEI este tot un
instrument de planificare, predare și evaluare, care stă la baza oricărui
proces de planificare a intervenției pentru fiecare copil în dificultate.
PEI este o formă particulară de program de intervenție personalizat
pentru elevii cu cerințe educaționale speciale cuprinși în învățământul
de masă, acesta fiind folosit în cele mai multe țări europene (Gherguț,
2011, p. 182).
În contextul educației integrate, utilitatea PEI este subliniată de faptul
că permite personalului didactic (educatori, profesori de sprijin) și
familiei o colaborare eficientă, aceștia putând întâmpina astfel nevoile
elevului care necesită adaptare curriculară.
Totuși, esențial și primordial în implementarea unui PEI este
cunoașterea și înțelegerea nivelului performanțelor de la care pornește
elevul.
După Gherguț (2011), funcțiile PEI sunt:
• planificarea educativă – ajută la fixarea obiectivelor și la
anticiparea intervențiilor și resurselor necesare, permite ordonarea
priorităților și stabilirea unui calendar de realizare a obiectivelor,
stabilește etapele necesare și pașii intervenției;
• comunicarea – se realizează ca și obiectiv și ca mijloc: pe de-o parte
copilul este stimulat/încurajat să-și exprime trăirile, experiențele și
dorințele, iar cei care stabilesc programul sunt condiționați să
comunice asupra cerințelor copilului și asupra modalităților optime de
a le satisface;
• participarea, concentrarea și coordonarea – se favorizează
împărțirea responsabilităților și determinarea rolurilor fiecărui
participant implicat în susținerea programului;
• retroacțiunea – urmărirea progreselor elevului și revizuirea
programului în condițiile în care situația de drept o cere.Aplicație:Formulați un obiectiv pentru un PSP și unul pentru un PIP pentru disciplina Autonomie Personală, clasa a I-a.Reflectați la …Utilitatea implementării acestor planuri/programe pe termen lung.Diferența între obiectivele formulate de către dumneavoastră pentru PSP și PIP.
5.2.Elaborarea programelor de intervenție
Actorii implicați în elaborarea programelor de intervenție
Conform practicilor curente în ceea ce privește echipa de realizare a
planurilor de intervenție, s-a constatat că cel mai eficient este ca
echipa care participă la aceste programe să fie una de tip
interdisciplinar. În consecință, echipa va cuprinde:
• persoana în cauză (copilul);
• familia;
• coordonatorul;
• asistentul social;
• cadre medicale;
• psihopedagogul;
• logopedul;
• terapeuți;
• audiologi;
• kinetoterapeutul;
• alți membri.
În unele țări implicarea părinților este obligatorie (prevăzută prin lege),
aceștia fiind parteneri egali cu școala în implementarea programelor.
Părinții participă la dezvoltarea PIP-ului; chiar dacă nu participă la toate
întâlnirile realizate de către școală, ei trebuie să fie anunțați de fiecare
dată când echipa se întrunește într-o ședință.
În trecut, rolul părinților a fost subestimat, ei fiind considerați
nespecialiști, însă rolul rol în cadrul programelor de intervenție a fost
regândit/reconstruit.
În acest sens va trebui să respectăm niște principii referitoare la
părinții copiilor incluși în programele de intervenție:
• să acceptăm familia așa cum este;
• nu-i judecăm, nu avem dreptul să-i judecăm;
• îi ascultăm, pot furniza informații esențiale, valoroase despre copii,
ceva ce noi nu știm;
• le respectăm dorințele, pot exprima expectanțe chiar dacă acestea
nu sunt reale, de neîndeplinit, merită respect, ascultare,putem decide
împreună cu ei ceea ce este important și prioritar pentru copil.
Ce NU trebuie să facem:
• să le spunem cât de specialiști suntem;
• să le ținem prelegeri;
• să le spunem cum ar trebui să fie ei și cum nu sunt ei;
• să devenim prieteni;
• să le promitem lucruri pe care nu le putem onora.
Însă, de cele mai multe ori, aceste caracteristici țin de personalitatea
profesorului (Tzvetkova, 2011).
În cadrul acestui tip de echipe, interdisciplinare, este specific faptul că
toți membrii, specialiștii și nespecialiștii își aduc contribuția la crearea
unui ansamblu. În cadrul echipei, beneficiarul, părinții săi și ceilalți
specialiști, participă efectiv la planificarea și realizarea serviciilor
(Popovici, 2007).
Principiile după care echipa interdisciplinară trebuie să-și ghideze
activitățile sunt:
• deciziile sunt luate în consens, de către toți membrii echipei;
• persoana în cauză este parte integrantă a echipei, cu puteri egale;
• activitățile realizate în planul educațional individualizat trebuie
împărtășite;
• responsabilitățile sunt împărțite;
• coordonatorul are rol de facilitator al comunicării între membrii
echipei.Aplicație:Numiți membrii unei echipe interdisciplinare care va trebui să realizeze un PIP pentru un copil cu deficiență auditivă de vârstă preșcolară.Reflectați la….• Rolul fiecărui membru în realizarea unui program de intervenție;• Implicarea părinților în programele de intervenție individualizate implementate de dumneavoastră.
Stabilirea punctelor tari și slabe ale copilului. Evaluarea.
Evaluarea este un proces ce implică o cantitate mare de informații
diverse și interpretarea acestora, pe baza cărora se iau deciziile de
intervenție și, când este cazul, de clasificare și încadrare. Evaluarea
este, în primul rând, un proces de punere și rezolvare a problemelor
(Popovici, 2007, p139).
Evaluarea are mai multe scopuri:
- oferă informații;
- stabilește tipul de serviciu necesitat de copil;
- stabilește dacă un copil este pregătit pentru a trece la următorul
obiectiv, o nouă unitate sau alt nivel de studii;
- oferă informații despre punctele tari și slabe ale subiectului
referitoare la unele subiecte sau deprinderi.
Evaluarea copilului cu cerințe educaționale speciale constituie un pas
foarte important în realizarea unui program de intervenție. Pe baza
evaluării și stabilirii punctelor tari și slabe ale copilului putem stabili
madalitățile cele mai eficiente de intervenție și, totodată,
individualizarea intervenției.
Este util ca în realizarea evaluării să ținem cont de următoarele:
• ar trebui realizată relativ la o perioadă scurtă de la începerea anului
școlar;
• ar trebui să fie un proces deschis, fără termene limită;
• trebuie să informăm părinții despre ce urmează să evaluăm și cum o
vom face, mai ales atunci când aplicăm probe care fac referire la
funcționalitatea familiei;
• trebuie să fie detaliată, să acopere toate domeniile;
• trebuie să fie lipsită de prejudecăți (aspect delicat în Balcani, unde
avem grupuri minoritare);
• trebuie să fim deschiși;
• obligatoriu va fi realizată în limba maternă (pentru copiii utilizatori de
LMG vom apela la un interpret);
• evaluările trebuie realizate cu teste validate, de încredere și
standardizate (Tzetkova, 2011).
În concluzie, putem afirma că scopul evaluării este acela de a identifica
nevoile unui copil cu cerințe educaționale speciale și de a oferi
recomandări familiei și profesioniștilor care implementează programele
de intevenție personalizată, indiferent de forma de învățământ pe care
copilul o va urma.
Evaluarea copiilor cu deficiențe auditive nu se va limita la evaluarea
funcțională a auzului câștigat datorită utilizării de către aceștia a
dispozitivelor de ascultare, inclusiv implanturi cohleare, protezare
auditivă sau alte tehnologii. Evaluările vor include, de asemenea,
evaluarea limbajului, modul în care aceștia comunică, precum și modul
în care acesta funcționează pe plan psihologic, social și academic.
În cazul copiilor cu deficiențe auditive este necesară coordonarea
rezultatelor examenului psihologic cu examinarea ortofonică.
Rezultatele la probele psihologice, alături de informațiile provenite din
alte surse (examene clinice, audiologice, audiometrice, anamneză,
observații etc.), contribuie la conturarea deciziei echipei formate din
specialiști și părinți, privind orientarea copilului și includerea acestuia
într-un curent educativ: oral, gestual sau bazat pe comunicarea totală
(Gherguț, 2011).
Potrivit hotărârii nr.28 din 07/03/2003 privind elaborarea Metodologiei
pentru utilizarea setului de instrumente de expertizare și evaluare a
copiilor/elevilor în vederea orientării școlare, amintim câteva
instrumente utile în evaluarea copiilor cu deficiențe auditive:
• Borelli–Oleron;
• Testul Sans-Paroles;
• Testul Snijdern-Oamen;
• Scala Webster.Aplicație:Având în vedere cele șase arii de dezvoltare ce trebuie evaluate pentru stabilirea punctelor tari și slabe ale copilului, argumentați prin intermediul unui studiu de caz de ce o arie anume necesită prioritate în intervenție.Reflectați la …Modul în care curriculum-ul poate fi adaptat pentru a susține ariile prioritare în intervenție.
Stabilirea obiectivelor de învățare
O primă etapă în elaborarea unui program de intervenție personalizată
o constituie stabilirea obiectivelor, care vor fi mult mai detaliate decât
scopurile; obiectivele de învățare vor descrie comportamentul
așteptat, din partea elevului, la sfârșitul unei perioade de intervenție.
Obiectivele învățării sunt foarte importante, ele fiind în strânsă
legătură cu:
• staregiile intervenției;
• construirea strategiillor de măsurare a progresului;
• atingerea unui obiectiv va duce la operaționalizarea următorului
obiectiv;
• ariile-cheie din comunicare, citire, matematică, abilități fizice;
• diagnosticul și nevoile elevului;
• prioritățile elevului;
• asigurarea accesului la curriculum-ul și programul obișnuit al școlii de
masă;
• vârsta elevului.
Obiectivele învățării trebuie să fie de tip SMART: specifice, măsurabile,
realizabile, relevante, (cu) termene.
La formularea obiectivelor trebuie să ținem seama de următoarele:
• comportamentele țintă, caracteristice individului;
• focalizarea lor spre rezultatele așteptate;
• evitarea folosirii cuvintelor ca: „învață” (acestea fac referire la
proces), „motivarea elevului” (face referire la acțiunea
intervenientului);
• trebuie să determine acțiuni observabile și măsurabile;
• folosirea verbelor ce indică o acțiune (merge, mănâncă, colorează
etc.);
• vor furniza informații ce țin de timp, locul de desfășurare, materiale,
ajutorul acordat elevului;
• vor indica nivelul minim ce trebuie atins de către copil;
• va indica perioada în care copilul va trebui să achiziționeze
comportamentul vizat.
De reținut:
• programele de intervenție personalizată se vor concentra pe 3-4
obiective principale;
• nu se recomandă stabilirea de prea multe obiective în același timp;
• obiectivele se vor limita la prioritățile convenite pentru momentul
respectiv;
• ținem cont de particularitățile individuale ale elevului;
• obiectivele sunt cunoscute de către întreaga echipă interdisciplinară;
• obiectivele se vor împărți în pași mici pentru ca progresul să fie
vizibil și pentru copil, familie etc.Aplicație:Stabiliți un scop pentru aria autonomie personală, iar apoi, pentru acest scop, formulați trei obiective de învățare.Reflectați la….Modalitățile în care ați putea explica unui coleg novice diferența dintre scopuri și obiective într-un plan de intervenție.
Proiectarea activităților de învățare și alocarea timpului
necesar
Proiectarea activităților va trebui la rândul ei să urmeze niște traiectorii
specifice în ceea ce privește munca cu elevii care prezintă deficiențe
auditive. Proiectarea activităților trebuie să promoveze o didactică
flexililă, ușor de adaptat și să răspundă și exigențelor nivelului clasei.
Flexibilitatea este cuvântul cheie când avem de-a face cu elevi care
prezintă deficiențe auditive sau cu copiii cu nevoi speciale în general:
- flexibilitate în organizarea clasei, activitățile se vor organiza pentru
tot grupul, pentru grupuri mici, vor cuprinde lecții frontale și lecții
individualizate;
- flexibilitate în utilizarea limbajului, vom utiliza limbajul verbal, iconic,
mimico-gestual, vom utiliza imagini, scheme, hărți conceptuale etc;
- flexibilitate în utilizarea resurselor materiale;
- flexibilitate în realizarea evaluării.
În continuare, vom prezenta câteva sugestii, cu caracter general, în direcția programării
activităților de învățare pentru elevii care se află în dificultate.
Situația elevului/td> Adaptarea
Ritm lent de învățare Reducerea obiectivelor
Intervenții de recuperare și sprijin
Activități de grup
Deprivări socio-culturale Reducerea obiectivelor
Diferențierea etapelor
Diferențiere metodologică
Deficit motor și senzorial Reducerea scopurilor generale
Reducerea obiectivelor specifice
Diferențierea spectelor instrumentale
Suport audio-video informațional
Deficit intelectual Reducerea obiectivelor
Substituirea unor conținuturi la anumite discipline
Obiectivele vor fi formulate cât mai realist.
Resursele materiale disponibile
Prin termenul de dizabilitate se poate înțelege și ca diversitate
ireversibilă, prezența unui deficit psihofizic sau mental care
condiționează dezvoltarea și adaptabilitatea. Școala se poate afla în
dificultate atunci când trebuie să gestioneze aceste cazuri. Un
impediment în implementarea unui program de intervenție o poate
constitui și lipsa materialelor didactice necesare.
Desigur, dotarea unei școli cu materiale necesare este dependentă de
starea economică a întregului sistem de învățământ, de resursele
proprii ale unei școli și, uneori, de resursele limitate ale familiei. Din
acest motiv va trebui să ținem cont în stabilirea obiectivelor învățării și
de resursele materiale disponibile, programele de intervenție trebuind
să se bazeze pe resursele materiale și tehnice existente.
Profesorii ciclului pre-școlar și primar vor trebui să organizeze
integrarea copilului cu dizabilități în grupă/clasă. Pentru aceasta ei
trebuie să recurgă și să utilizeze toate resursele disponibile, atât din
cadrul școlii cât și din cel extra-școlar, să împartă materiale, încercând
să-și fixeze ca obiectiv autonomia fizică și fiziologică a copilului,
comunicarea, socializarea și dezvoltarea cognitivă.Aplicație:Denumiți resursele materiale specifice învățării pentru copiii cu deficiențe auditive existente în școala dumneavoastră.Reflectați la….Resursele meteriale existente în unitatea în care vă desfășurați activitatea și modalitatea prin care asigurați accesul copiilor la aceste resurse.
5.3. Implementarea programelor de intervenție personalizată
Dezvoltarea programului de intervenție personalizată
(documentul)
În continuare vom prezenta modelul planului de intervenție utilizat în
Bulgaria, adaptat; acesta cuprinde:
• PSP – planul de servicii personalizat;
• PL – planul general (PIP);
• Planul de tranziție.
Planul de servicii individualizat și programul de intervenție
personalizată se pot realiza în același document.
I. PSP
• se realizează pentru copiii mici cu vârsta cuprinsă între 0-6/7ani;
II. PIP-ul
• se realizează în momentul în care copilul este admis la școală;
• se utilizează pe toată perioada în care este la școală;
• este obligatoriu până la vârsta de 16 ani.
III. Planul de tranziție
• se realizează la sfârșitul unui ciclu (clasa a IV-a, a VIII-a și a XII-a), se
poate numi și un act de viață cotidiană;
• acesta va cuprinde:
- serviciile care le va urma după școală;
- unde va locui copilul;
- centrele pe care le va frecventa etc.
Utilitatea acestui document se regăsește în faptul că școala se va
asigura că tot ceea ce a învățat la școală nu se va pierde.
PLAN EDUCAȚIONAL INDIVIDUALIZAT
Pentru anul școlar
………../…………
I.a) Date de identificare ale elevului:
Numele elevului
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………..
Data și locul nașterii, vârsta
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………..
CNP
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………..
CLASA
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………..
b) acte medicale și diagnostic
-
-
-
-
c)Datele părinților
Mama- Nume, adresă, număr de telefon, loc de muncă
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………..
Tata – nume, adresă, numar de telefon, loc de muncă
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………..
d) Data inițierii PIP-lui
Data încheierii PIP-lui
II. Rezultatele evaluării:
1. Nivelul sănătății;
2. Gradul de pierdere a auzului;
3. Nivelul psihologic;
4. Nivelul comportamental;
5. Comunicarea;
6 .Abilități cognitive, aptitudini, competențe;
7. Socializare.
III. Teste utilizate la evaluarea copilului:
• Nivelul cognitiv;
• Nivelul auditiv;
• Comunicare ;
• Nivelul emoțional;
• Nivelul achizițiilor și competențelor.
IV. Recomandările cu referire la serviciile de care va beneficia
copilul:
• Grădiniță de masă
• Centru de zi pentru recuperarea auzului și limbajului
• Grădiniță specială
• Școală incluzivă
• Etc.
V. Potențialul și nevoile elevului
Abilitățile elevului
(ce poate să facă)
(ce nu poate să facă)
Nevoile elevului
VI. Scopurile și obiectivele anuale
Scopuri Obiective
VII. Metode speciale de adaptare la activități
• Vizual
• Practic
• Verbal
• Terapii corectiv-compensatorii
• Sisteme de amplificare a sunetului
• Observații de-a lungul activităților
• Altele (specificați care)
VIII. Echipa de implementare a programelor de intervenție
personalizată
1. ………………………..
2. ………………………..
3. ………………………..
4. ………………………..
5. ………………………..
6. ………………………..
IX. Domeniile /ariile principale de intervenție
ARII SCOPURI OBIECTIVE STRATEGII DE
INTERVENȚIE
REZULTATE
ESTIMATE
INTERVENIENT
Autonomie
personală
Comunicare/
limbaj
Motricitate
Emoțional și
comportamental
Abilități sociale
Curriculum
Național
Abilități
artistice
Abilități
pre-vocaționale
X. Concluziile echipei de implementare
XI. Semnătura membrilor echipei de implementare
XII. Semnătura părinților
• Da, sunt de acord în totalitate cu planul;
• Da, accept parțial;
• Da, dar sugerez următoarele:
(Mira Tzetkova, 2011)
Aplicație:Specificați la care din aceste etape ale PIP-ului ați întâmpinat dificultăți în practică.Reflectați la …Elementele pe care le-ați mai adăuga acestui model de PIP.
Oportunități și bariere în implementarea planurilor de
intervenție
Oportunități:
– valorifică potențialul fiecărui elev cu nevoi speciale;
– ține cont de diagnosticul copilului;
– stimulează colaborarea dintre personalul care realizează
intervențiile;
– cuprinde toate ariile de devoltare deficitare;
– implică familia în programul de recuperare;
– este o modalitate eficintă de inventariere a informațiilor referitoare la
copil.
Bariere
– funcționarea echipei interdisciplinare poate întâmpina uneori
dificultăți datorită modului diferit de înțelegere al acestor programe și
lipsa de experiență în unele cazuri;
– copiii cu nevoi speciale pot lipsi o perioadă mai lungă de la școală;
– resursele finciare și umane deficitare.
Noutăți din ultimii ani în ceea ce privește PIP-ul
În primul rând, modul în care este clasificată tulburarea: Organizația
Mondială a Sănătății a elaborat un model divers de diagnosticare
funcțională bazată pe ICF (International Clasification of Functioning),
care nu se limitează la certificarea patologiei ci indică și cum
funcționează structurile mentale și fizice ale copilului; în plus,amplifică
viziunea medicală inserând abilități sociale și personale, factori
contextuali și ambientali, oferind intervenientului o latură funcțională
în munca la clasă.
Acest model este, din păcate, încă difuz în practicile cu copiii deficienți
de auz și din acest motiv, modelele de PIP care se dezvoltă la ora
actuală folosesc încă vechea structură de diagnosticare și de profil
dinamic, bazat pe cele șase arii de dezvoltare tradiționale.
Un alt pas înainte este realizat odată cu trecerea conceptului de la
dizabilitate la nevoi educaționale speciale, mutând accentul de la
deficit la normalizare, la oportunitatea individualizării proceselor
formative și la valorizarea diverselor abilități.
În fine, putem vorbi despre tendința de a extinde domeniile PIP-lui, din
mediile școlare spre viața de zi cu zi; intervenția nu se finalizează cu
atingerea obiectivelor prevăzute de programele școlare ci privesc și
autonomia personală, starea de bine fizică, propria reflecție a
beneficiarului programului de intervenție asupra propriilor expectanțe
și despre posibilele modalități de inserție în câmpul muncii.Aplicație:Stabiliți barierele pe care le-ați întâmpinat dumneavoastră în implementarea planurilor de intervenție personalizată.Reflectați la …Soluții posibile pentru barierele pe care le-ați întâmpinat.
5.4. Revizuirea programelor de intervenție personalizată
Evaluarea obiectivelor
Pentru fiecare din obiectivele de învățare vizate, trebuie prevăzut un
mecanism permanent de măsurare în orice moment a progresului făcut
de elev, care va indica dacă obiectivul a fost atins sau nu. În acest
scop, trebuie realizat un registru al rezultatelor învățării ce permite
culegerea datelor evaluării. Cu ajutorul acestui mecanism de evaluare,
în funcție de progresele făcute, se vor putea modifica intervențiile în
direcția necesară (Popovici, 2007).
• Pentru evaluarea obiectivelor va trebui să avem în
vedere:modalitățile și intervalul de timp necesar pentru evaluare;
• pragul minim pe care va trebui sa-l atingă copilul;
• adecvarea obiectivelor individuale;
• conceperea evaluării să fie realizată în raport cu potențialul copilului
și cu nivelul de învățare inițial;
• timpul de realizare a probelor este mai lung și se vor realiza în
prezența unui interpret pentru a ne asigura că sarcina a fost înțeleasă;
• este strict corelată de parcursul individual, nu face referire la
standarde calitative și cantitative.Aplicație:Amintiți alte două cerințe de care trebuie să ținem cont în evaluarea copilului cu deficiențe auditive ce nu au fost amintite în textul anterior.Reflectați la …Modalitățile și criteriile de evaluare a copiilor cu deficiențe auditive și necesitatea adaptării acestora pentru examenele naționale.
Revizuirea programelor de intervenție
După stabilirea obiectivelor învățării, strategiile de intervenție și de
învățare, a mijloacelor de măsurare și evaluare a acestora se trece la a
patra etapă, cea de revizuire a strategiilor de intervenție și învățare și
de luare a deciziilor privind continuarea programului de intervenție
perzonalizat. Această revizuire nu trebuie efectuată la o perioadă mai
mare de 90 de zile.
Procesul de revizuire comportă 3 etape:
1. Observațiile și măsurătorile ce urmăresc subiectul, în funcție de
obiectivele vizate într-un program de intervenție personalizat.
2. O evaluare a achizițiilor realizate pentru atingerea obiectivului vizat
și a eficienței strategiilor de intervenție și de învățare propuse.
3. O decizie în ceea ce privește continuarea sau modificarea
strategiilor de intervenție și de învățare, în funcție de progresele
realizate și de dificultățile întâmpinate. Dacă obiectivele sunt atinse, se
iau decizii privind atingerea unui nou obiectiv (Popovici, 2007).Aplicație:Gândiți-vă care au fost domeniile de intervenție care au necesitat adaptări majore în munca cu copiii care prezintă deficiențe auditive.Reflectați la …Modalitățile de revizuire a planurilor de intervenție.
SUMAR
Programul de Intervenție Personalizată
Acest document îl putem numi și Proiect de Viață și reprezintă un
instrument fundamental în reușita intervenției noastre. Planul de
intervenție se împarte în patru etape fundamentale, iar profesorii vor
trebui să creeze o punte între aceste etape la baza căreia să stea
colaborarea dintre aceștia. Componența echipei este formată din
profesori de spijin, profesori ai ariilor curriculare, medic, psiholog,
asistent social, fizioterapeut, audiolog, psihopedagog etc.
Un program de intervenție personalizat va include:
1. Diagnosticul, în care se vor raporta date relevante ale tulburării
copilului, potențialul său de recuperare.
2. Profilul dinamic funcțional, în care se vor stabili obiectivele pe
termen scurt (1-3luni), mediu (6 luni-1 an) și pe termen lung (1-2 ani).
3. Activități, materiale și modul de lucru în care se definesc resursele
utilizate și modalitățile prin care se va realiza, concret, intervenția.
4. Verificarea achizițiilor și adecvarea obiectivelor pentru care se va
stabili modalitatea de intervenție și intervalul de timp necesar pentru
verificări.
Bibliografie:
Gherguț, A. (2011). Evaluare și intervenție psihoeducațională, Editura
Polirom, Iași
Popovici, D.V. (2007). Planificarea programelor de intervenție, Suport
de curs.
Tzvetkova M. (2011). Strategii specifice de intervenție în contextul
deficienței multiple,
Școală de Vară