Post on 24-Oct-2015
description
UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD
FIATPM
IMAPA
MONOGRAFIA LOCALITĂȚII
INEU
COORDONATOR: STUDENT:
BRÂNZAN OANA
ANUL
2011-2012
CUPRINS
1.Așezare geografică…………………………………………………………
1.1Puncte de frontieră apropiate……………………………………
2.Istoric…………………………………………………………………………….
3.Demografie…………………………………………………………………….
4.Personalității…………………………………………………………………..
5.Atracții turistice………………………………………………………………
5.1Agroturism…………………………………………………………………
6.Relief………………………………………………………………………………
7.Clima………………………………………………………………………………
TEMA REFERATULUI:
MONOGRAFIA LOCALITĂȚII INEU
Ineu (în maghiară Borosjenő, în trad. "Inăul Vinos") este un oraș din județul
Arad, Crișana, România. Situat la o distanță de 57 km față de municipiul Arad, orașul Ineu
ocupă o suprafață de 116,6 km2 la contactul Depresiunii Crișului Alb cu Câmpia Crișurilor.
Ineul este principala poarta de intrare în Țara Zarandului. Orașul are în componență și
localitatea rurală Mocrea.
Ineul este atestat documentar din anul 1214 sub denumirea de villa Ieneu.
Așezare geografică
Orașul este situat în partea de vest a României, pe cursul Crișului Alb, între Munții Zărand și
Munții Codru Moma. La 3 km sud, se ridică până la o înălțime de 372 m, mamelonul vulcanic
Mocrea.
Puncte de frontieră apropiate:
Turnu (70 km VSV)
Nădlac (90 km VSV)
Vărșand (ca. 60 km VNV)
Aeroportul Internațional Arad
Istoric
Ineu în Harta Iozefină a Comitatului Arad, 1782-85
Istoria medievală a Ineului se suprapune cu istoricul cetății, situată pe Calea Traian,
operă a arhitecturii Renașterii târzii. Aici încă din 1295 este atestată documentar o
fortăreață ridicată în centrul unui cnezat românesc. Mai târziu importanța cetății crește,
devenind centrul unui mare domeniu feudal, compus din 51 de sate.
Adevărata importanță o capătă însă după 1541, odată cu constituirea Transilvaniei ca
principat autonom și când, alături de Caransebeș, Lugoj și Oradea, devine o verigă de
apărare însemnată în centura vestică de apărare antiotomană a principatului. În 1566, după
o rezistență eroică, este cucerită de otomani. În 1595 armatele ardelene au căutat sa
recucerească Câmpia Aradului.
Tocmai în timpul recuceririi Bucureștilor de către otomani a sosit vestea că trupele
ardelenești au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomană de la
Ineu a fost silită sa capituleze.
În noiembrie 1599, ca urmare a victoriei lui Mihai Viteazul în bătălia de la Șelimbăr,
cetatea a intrat sub stăpânirea acestuia. Pârcălabul trimis din Țara Românească exercita
jurisdicție în tot cuprinsul comitatului Zarand. În luptă, garnizoana Ineului participă la bătălie
alături de Mihai Viteazul. Peste câteva luni voievodul a trecut prin aceste părți în drum spre
Praga, pentru a duce tratative cu împăratul Rudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea
transilvană împotriva domnitorului.
Dezvoltarea tehnicii militare, în special a artileriei, reclamă construcția cetății potrivit
noilor condiții de luptă. De aceea, începând cu anul 1645, lucrările se execută sub
conducerea lui Gabriel Haller, așa cum o arată placa așezată atunci pe poarta cetății. Acesta
studiase arhitectura militară în Italia și adopta soluții originale adecvate stilului Renașterii
târzii.
Cetatea se compunea de fapt din două elemente. Primul, cetatea interioară cu două
nivele, existentă până astăzi, are formă de pătrat, la colțuri fiind străjuită de patru bastioane
circulare etajate, care permiteau acțiunea eficace a artileriei, încă văzându-se urmele unor
deschizături adaptate pentru gurile de foc. Al doilea element situat în exterior, la o distanță
de câteva sute de metri, forma brâul de ziduri din piatră, tot în formă de pătrat, cu
bastioane la colțuri. Din acestea nu ne-au rămas decât puține urme, între care se remarcă
rămășițele bastionului dinspre Crișul Alb, situat în gradina școlii. Zidurile erau înconjurate
din trei părți de șanțuri cu apă, pe cea de a patra latură curgând Crișul Alb. Cucerită în 1658
din nou de turci, fapt relatat pentru importanța lui și de Miron Costin, aceștia o stăpânesc
până la sfârșitul secolului, când este cucerită de către trupele habsburgice.
După o scurtă perioadă de folosire de către grănicerii mureșeni (1700 – 1745), cetatea
este lăsată în părăsire, doar cea interioară fiind refăcută pe la 1870, în mare măsură
deformată. În această perioadă Ineul devine un important centru economic, politic și
cultural. Aici s-a aflat o reședință episcopală ortodoxă (secolul XVI – XVII). Tot aici era un
puternic centru cultural românesc, unde se pare că se editau și cărți. Până în mijlocul
secolului al XVIII-lea aici exista o biserică, probabil edificată din lemn, în care exista un potir
cu inițialele "M KO" (probabil Matia Corvin), donatorul și protectorul cu chipul lui în armură
medievală sculptat pe potir (probabil hramul bisericii) și chipul Mântuitorului pe cruce.
Demografie
Populația orașului număra la recensământul din anul 2002 un număr de 10207 locuitori. Din
punct de vedere etnic, populația avea următoarea structură: 85,6% români, 8,4% maghiari,
5,1% rromi, 0,5% germani, 0,3% slovaci și 0,1% alte naționalități și populație nedeclarată.
Evoluția populației la recensăminte:
Personalități
Sava Branković, mitropolit ortodox al Ardealului
Pavel Dârlea, profesor în Ineu, primul director al Școlii Speciale din Ineu, a condus
delegația Ineului la Marea Unire de la Alba Iulia 1918. În anii 1930 a fost deputat PNL de
Arad.
Cristian Faur, compozitor.
Atracții turistice
Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri,
ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe,
arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri.
Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru
fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o
poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de
zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în
mai multe rânduri, a fost reședință de sangeac, a intrat în posesia lui Mihai Viteazul, a fost
cucerită de habsburgi, a fost centru de regiment grăniceresc, aceste perioade și evenimente
punându-și adânc amprenta asupra dezvoltării orașului. Rămasă în ruină, după anul 1870
cetatea este reconstruită în stil neoclasic cu elemente ale renașterii târzii și ale barocului. În
perioada revoluției pașoptiste (1848-1849) Ineul este un important centru al mișcării
naționale românești. În 1949 aici a depus armele armata condusă de generalul Vécsey
Károly. În parohia reformată din Ineu se poate vedea placa memorială a acestui eveniment.
Potențialul turistic al orașului este unul de excepție. Cetatea Ineului, ansamblul
arhitectural din centrul istoric al orașului, Poiana cu narcise din Pădurea Rovina si Balta
Rovina sunt obiective turistice de prim rang care nu trebuie ocolite de turiștii care vizitează
această parte de țară.
Cetatea Ineului
Poiana Narciselor – o zona protejată de 6 ha
Dealul viilor – 83 ha
Importante zone de pescuit în cele șase lacuri cu o suprafață totală de 404 ha
Păduri de agrement cu un bogat fond cinegetic
Turism balnear și de tratament: Dezna, Moneasa
Popasuri turistice: Dezna, Ineu, Moneasa
Biblioteca Orasului Ineu, Biblioteca Grupului scolar Mihai Viteazul, Casa de Cultura.
Agroturism
În zonele rurale există cabane și case țărănești intrate în circuitul agroturistic. Zonele
de vânatoare dispun de cabane speciale și de dotarile aferente.
Zona de sud a Ineului cu dealul Mocrea-vii
Relief
Este complex incluzand principalele trepte de relief: campii, dealuri si munti cu inaltimi
joase. Este situat la 3 km fata de craterul vulcanic Mocrea (inaltimea de 372m), la poalele
Dealului Viilor. Ineu este situat la o altitudine de 100 m, in Campia Cernei. Hidrografia este
reprezentata de Crisul Alb.
Clima
Temperat-continentala, cu usoare influente de clima oceanica dinspre vest. Temperatura
medie in timpul iernii este de -15 °C, iar in timpul verii intre 21 °C - 25 °C. Vanturile
predominante sunt cele din vest, care aduc precipitatii abundente, pe parcursul intregului
an. Media anuala a precipitatiilor fiind de 600 mm.
Rezervatia mixta Ineu - Lala
Rezervatia mixta Ineu - Lala se intinde pe o suprafata de 2568 de hectare si face parte
din categoria a III -a IUCN. Aceasta rezervatie prezinta o larga dezvoltare a reliefului glaciar
(custuri, circuri glaciare, vai glaciare, morene) care cuprind si elemente ale retelei
hidrografice deosebit de pitoresti (cascade si lacuri glaciare).
Flora si fauna caracteristica acestor munti este formata din: zimbru, cocos de
mesteacan, tisa si altele. Rezervatia mixta Ineu - Lala face parte din Parcul National Muntii
Rodnei.
Pentru a gasi mai multe solutii de a pune in valoare frumusetile zonei si pentru a
atrage mai multi turisti, Administratia Parcului National Muntii Rodnei au facut uz
imaginatie, astfel au venit cu ideea de a face programe turistice printre care si o drumetie de
o zi pe varful Ineu si in jurul Lacului Lala. La aceasta drumetie participa sute de turisti anual,
din tara si din strainatate.
Ineu este un varf muntos in Muntii Rodnei si ca inaltime este al doilea cu altitudinea de
2279 de metri.
Caile de acces catre el sunt DN 17 D - Rodna, Bistrita Nasaud, Sant, apoi pe un drum
forestier spre cabana Valea Blaznei (Cabana Diana). De aici mergeti pe jos spre Varful Rosu,
varful Ineut, Varful Ineu. De la cabana Blaznei trebuie urmat traseul semnalizat cu cruce
albastra. Traseul este foarte usor si placut. Din saua Ineului se poate cobora la lacurile
glaciare Lacul Lala Mic si Lacul Lala Mare.
Aceste doua lacuri sunt localizate in muntii Rodnei, sub varful Ineu, la o altitudine de 1815
metri. Lacul Lala Mare este unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din Romania si este
cel mai extins lac glaciar din Muntii Rodnei cu o suprafata de 5637 metri patrati si face parte
din rezervatia mixta Ineu - Lala.
Lacul Lala Mic este de asemenea un lac glaciar. Cele doua lacuri se afla relativ aaproape
unul de celalalt iar din lacul mic izvoraste Raul Lala care se varsa in Lala Mare.
Cele doua lacuri cu adancimi de aproximativ jumatate de metru fac parte dintr-un complex
de lacuri glaciare.
In ele se poate pescui, iar fauna este formata din pastrav indigen si curcubeu.
Traseele turistice sunt inaccesibile iarna
Primul traseu este Comuna Rodna - Valea Vinului - izvorul Bailor - Vf. Curatel - Saua cu Lac -
Vf. Ineu.
Al doilea fiind Comuna Rodna - Varful Capul Benesului - Muntele Curatel - Saua cu Lac -
Valea Lala - Gura Lalei.