Post on 30-Dec-2019
Mein Berlin
Pentru mine, plecarea la Berlin a însemnat implinirea unui vis şi
estomparea unei curiozităţi stârnită de carţi şi istorie, lucru de care
mi-am dat seama abia cand m-am intors in Suceava. Am considerat
faptul că plec acolo ceva obişnuit, ca o călătorie tipică de schimb de
experienţă, deoarece ştiam că scopul principal al acestei excursii era
îmbunătăţirea limbii germane vorbite în urma absolvirii unui curs la
o şcoală.
Ce vreau să spun este că mi-a luat mai mult de o zi să realizez ca sunt
intr-un loc complet străin de tot ce cunoşteam, că stau pe un pământ
nou şi mai mult de atât, pe un pământ incărcat de o istorie extrem de
fascinantă ce mi-a captat atenţia in special dupa ce am citit carţi
precum ''Hoţul de carţi'' şi ''Băiatul cu pijamale în dungi''.
Evident, ajunsă in Berlin mi-am imaginat personajele ce alcătuiesc
oraşul ca în binele cunoscute stereotipuri nemţeşti, dar în urma
celor cinci zile întregi petrecute printre acei oameni, am realizat că
nicăieri nu am mai dat peste o diversitate culturală şi deschidere
spre nou ca în Berlin. Fiecare stradă era înţesată de culoare, muzică
şi oameni cu trăsaturi diferite: caucaziene, asiatice şi arabe.
Pentru mine, un oraş cosmopolit trebuie să ofere omului trecător
sau chiar localnic câte ceva nou, inedit, iar Berlinul mi-a arătat că la
fiecare minut ceva nou mă poate surprinde şi mă poate face să fiu
din ce in ce mai atentă la detalii.
Concluziv, în săptămâna pe care mi-am petrecut-o la Berlin mi-am
dat seama ca trebuie neapărat sa ma întorc acolo, deoarece am văzut
oraşul dintr-o singura
perspectivă, cea a turistului, şi
aştept cu nerăbdare să pot să
descopăr tot ce are
acest oraş de transmis.