Post on 01-Dec-2015
description
1
Motivație
Într-un interviu despre Noua sinteza monastică athonită. Monahismul athonit astăzi1,
ieromonahul Macarie Simonopetritul2 identifica 3 factori principali ce au dus la reînvierea din anii
70 ai secolului trecut a monahismului atonit. Văzut mai ales ca pe o minune a Maicii Domnului, ….
mai ales că între anii 1963 si 1968 se considera că monahismul nu mai are nici un viitor - în Grecia
si în Ortodoxie în general - și că "ar trebui găsite acum noi forme de spiritualitate"3, din punct de
vedere uman, viețuirea monahală atonită contemporană este rezultatul:
1. reluării studiilor patristice (ca mișcare de fond),
2. a prezenței în Sfântul Munte a unor părinți duhovnicești și oameni ai lui Dumnezeu cu
experiența rugăciunii și a vieții ascetice (dintre care cea mai de seamă a fost cea a
Părintelui Iosif Isihastul care, fără măcar să aibă un adevărat îndrumător, a regăsit din
propria-i experiență firul tradiției isihaste)
3. venirea pe Sfântul Munte a unor comunități de monahi care se formaseră deja în
exteriorul Muntelui Athos, în alte mănăstiri, și care, având adesea o solidă formație
intelectuală, vroiau să regăsească în practică aceste izvoare ale tradiției monastice .
Influența Cuviosului Gheron Iosif Isihastul este descrisă de ieromonahul atonit ca o lucrare
de providență a lui Dumnezeu, totul petrecându-se într-o manieră cu totul spontană, fără nici un fel
de program, prin ucenicii săi (puțini la număr), care s-au risipit în tot Sfântul Munte, adunând în
jurul lor un număr de ucenici și, încetul cu încetul, au creat comunități care au devenit mănăstiri,
intrând în mănăstiri cenobitice4.
Viața și învățăturile sale au ajuns astfel cunoscute mai ales în mediul monahal ortodox, dar
bucurându-se de o receptare puternică și în viața laică5.
Prin intermediul traducerilor făcute începând cu deceniul al nouălea al secolului trecut6, și
creștinii ortodocși români au intrat în contact cu viața și învățătura renumitului Stareț atonit.
Viața sa a fost consemnată de ucenicii săi (la diferite intervale de timp)7, fapt pentru care
aceste lucrări se completează reciproc, dar care conțin și o serie de date inexacte sau aparent
1 http://www.nistea.com/monahismul_athonit.html
2 Cunoscut prin studiile sale, mai ales prin Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, traducere diac. Ioan I. Ică jr.,
Editura Deisis, Sibiu, 2000, 559 pg. 3 http://www.nistea.com/monahismul_athonit.html
4 Ibidem
5 A se vedea Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, Rugăciunea în lume, traducere de Preot Constantin Coman și
Garoafa Coman, Editura Bizantină, București, 2009, 347 pg. 6 A se vedea Bibliografia de la sfârșit
7 Prima fiind cea a monahului Iosif, la scurt timp (trei ani) de la moarte Starețului, ca urmare a rugăminții creștinilor de
a cunoaște nevoința și învățătura harsimaticului povățuitor. Lista completă cu scrierile ucenicilor este cuprinsă în
Bibliografie
2
contradictorii. Acest lucru va fi prezentat și analizat în prima parte a prezentei teze de doctorat, din
care acum prezint, pe scurt, cele mai importante evenimente din biografia Starețului .
Cuviosul Iosif Isihastul s-a născut în anul 1898 (sau 1897)8 în satul Levskes din Paros
9, o
insulă din cadrul arhipelagului Cicladelor. Mama sa se numea Maria ( născută Rangusi, + ), iar tatăl
său a fost Gheorghe Kottis (al doilea soţ al mamei sale10
), un ţăran neînvăţat11
. A fost al şaselea
copil al familiei, greu încercată prin pierderea primilor trei şi prin moartea tatălui în 1907 (avea doar
40 ani).
Fiind un adevărat om al lui Dumnezeu... cu un înnăscut simţ al păcătoşeniei şi al prihănirii de
sine 12
(trăsături moștenite de viitorul Stareţ, pe care le va cultiva toată viaţa sa), mama sa se
învrednicise de mai multe vederi duhovniceşti, mai ales când mergea la biserică, cea care a rămas
memorabilă fiind cea care a avut loc la puţin timp după naşterea tânărului Francisc (numele de botez
al lui Gheron Iosif), atunci când i s-a arătat îngerul Domnului care a scris numele pruncului pe o
tăbliţă, spre neliniştea mamei care credea că şi acest nou născut va fi luat de Dumnezeu. Dezlegarea
acestei vedenii13
a venit mai târziu, atunci când tânărul Francisc a ajuns monah la Sfântul Munte
Athos, fiind primit de Domnul în tagma îngerilor Săi pământeşti 14
.
În 1904 începe şcoala, sub îndrumarea Sofiei Kandiotis (mama mitropolitului Augustin al
Florinei, + 2010), fiind foarte isteţ...întotdeauna era premiant15
. Este nevoit să întrupă studiile
imediat după terminarea clasei a patra primare datorită morţii tatălui său, pentru a putea astfel să îşi
ajute mama şi fraţii rămaşi în viaţă. Fiind o perioadă de mare sărăcie, în 1914 este trimis de mama
sa , împreună cu fratele său mai mic, Leonard, la Atena, pentru a găsi ceva de lucru. Fiind sătul de
atâta sărăcie şi mizerie16
, tânărul Francisc şi-a dorit ori să se îmbogăţească, ori să moară17
. A lucrat
astfel la minele din Lavrio (orăşel din sud-estul provinciei Atiica, Grecia), apoi ca bucătar şi brutar
8 Studiul nostru va încerca să clarifice şi această problemă. Arhimandritul Efrem Filotheitul, în cartea sa Stareţul meu
Iosif Isihastul, traducerea din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2010, pg. 17,
datează nașterea Starețului în 1897, la fel și inscripția de pe frontispiciul casei natale a Cuviosului, unde stă scris : Aici
s-a născut Gheron Iosif Isihastul (1897-1959), a se vedea
http://www.agiosarsenios.com/images/Agioi&Gerontes/G.Iosif/1.jpg. Totuși, pe piatra mormîntului său de la Nea Skiti,
stă scris anul nașterii 1898, http://calindragan.files.wordpress.com/2010/02/interiorul-chiliei-care-adaposteste-
mormantul-parintelui-iosif.jpg, iar în volumul Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία,
I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, dedicat Simpozioanelor de la Atena (2004) și Limassol(2005), părerile sunt
împărțite. 9 Loc în care şi-au desfăşurat activitatea duhovnicească Cuvioşii Arsenie Aghioritul (1800 - 1877), precum şi renumitul
Stareţ al zilelor noastre , Filothei Zervakos (1884 - 1980) 10
Primul soţ a fost Leonard Zumis, refugiat din Odesa, mort la vîrsta de 20 ani, cu care a avut 2 copii: Mihail şi un
prunc mort nebotezat, Arhimandritul Efrem Filotheitul , op. cit., pg.17. 11
Si acesta a murit la vârsta de 40 ani, împreună având 9 copii, Ibidem 12
Ibidem, pg. 18 13
Nu e vorba de o predestinaţie, ci mai mult de o mângâiere adusă de Dumnezeu mamei Cuviosului Stareţ, atât de
încercată (la momentul vedeniei) prin moartea a mai multor copii de ai săi precum şi a primului soţ (care aveau să nu
fie singurele). 14
Arhimandritul Efrem Filotheitul , op. cit., pg.18 15
Ibidem, pg. 20 16
Ibidem, pg. 22 17
Ibidem
3
în casele boiereşti din Pireu18
. În 1915 s-a înrolat, făcând stagiul militar timp de 2 ani la Marină,
apoi, dovedind calităţi de bun negustor a reuşit să strângă o avere însemnată, fapt pentru care
mătuşa sa Alexandra l-a logodit, Cununia nemaivând loc din pricina schimbărilor survenite în viaţa
lui Francisc.
Astfel, deşi era pe drumul dorit de el, acela de a duce o viaţă decentă din punct de vedere
material, printr-un vis, viaţa sa va lua o altă turnură, decisivă. În acest vis, o rază de har trimis de
Dumnezeu pentru a-l atrage la Sine19
, Francisc se vede pe sine trecând pe lângă un palat, fiind luat
de doi ofiţeri, mai mult forţat (Francisc neînţelegând motivul pentru care era silit să intre), pentru a
fi dus înaintea împăratului. Fiind îmbrăcat într-un veşmânt alb şi preţios ei i-au spus : De acum
înainte vei sluji aici, apoi l-au dus pentru a se închina împăratului20
.
După acest vis starea sa lăuntrică s-a schimbat atât de mult încât, mărturisea el mai târziu, nu
mă mai preocupa nimic din cele ce se aflau pe pământ, dar nici nu ştiam ce înseamnă ceea ce
văzusem şi nici ceea ce trebuie să fac.... Auzeam mereu înlăuntru meu acea poruncă.. „De acum
înainte vei sluji aici!”21
.
Deşi crescut într-o familie evlavioasă, se pare că primul contact cu vieţile Sfinţilor a avut loc
acum, când a primit cartea Noul Ekloghion (Viețile Sfinților din vechime)22
a Sfântului Nicodim
Aghioritul, rămânând uimit de modul de vieţuire a Sfinţilor, Cuvioşilor şi Mucenicilor descrişi de
savantul aghiorit.
Primul pas în noua direcţie a fost acela de a se spovedi, căutând apoi locuri şi oameni care să-i
întărească cele citite. Visul, dar şi cartea Sfântului Nicodim, l-au schimbat atât de mult, încât a
început să dea milostenie economiile sale, dorind să plece în Sfântul Munte. Prima încercare a fost
zădărnicită de incursiunile militare din Balcani, precum şi de izbucnirea în 1918 a epidemiei gripei
spaniole în toată Grecia.
Francisc a exploatat întârzierea pentru a-şi verifica chemarea pentru viaţa monahală23
,
încercând să pună în practică ad literam ceea ce citise, astfel că a început să postească mult
(mâncând o dată la două zile, după ceasul al nouălea24
), să privegheze noaptea stând în copaci,
îmbrăcat simplu şi făcând milostenie săracilor.
În 192125
, cu ajutorul monahului atonit Onufrie din Karyes, a intrat în Sfântul Munte, acesta
fiind de curând eliberat de sub ocupația turcă.
18
Ibidem 19
Ibidem, pg. 25 20
Ibidem 21
Ibidem 22
Vezi P. ELIA CITTERIO, Nicodim Aghioritul, Personalitatea — opera — învățătura ascetică și mistică cu
traducerea Vieții sale și a Prologurilor la scrierile duhovnicesti, Ed. Deisis, Sibiu, 2001. 23
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 27 24
Ibidem 25
Nu inainte de a se ocupa de cele necesare surorii sale, Erghina, şi de a da restul banilor ca milostenie celor săraci,
Ibidem, pg. 28
4
În perioada aceea, în Athos de nevoiau cinci mii de monahi, jumătate fiind greci (restul fiind
ruşi, români, bulgari, sârbi şi georgieni)26
.
Regula de urmat pentru oricine doreşte să devină monah este aceea de a găsi persoana şi locul
potrivit, astfel că Francisc a început să caute locul dar mai ales omul care să fie apropiat de idealul
cunoscut de el din cărţi. Şi-a dat repede seama că realitatea găsită în Sfântul Munte la începutul
secolul XX era cu mult diferită de cea aşteptată, întrucât adevăraţii povăţuitori ai lucrării minţii se
împuţinau din ce în ce mai mult27
.
Monahi îmbunătăţiţi existau (chiar dacă numărul lor era foarte mic), ca de exemplu Ignatie
Katunakiotul, Sava Duhovnicul, Calinic Isihastul, Daniil Katunakiotul şi Daniil Isihastul (cel de la
care va prelua rânduiala isihastă), dar, deşi aceştia ajunseseră la mari experienţe duhovniceşti, din
diferite motive28
nu transmiteau şi altora bogăţia duhovnicească.
Majoritatea părinţilor atoniţi din acea vreme se limitau la slujbele tipiconale, dând o deosebită
importanţă lucrului de mână, putând astfel să înveţe pe alţii numai cu cuvântul „din cărţi”, dar
puţini erau cei pregătiţi să-şi dea şi viaţa pentru adeverirea Evangheliei29
.
Râvna l-a determinat să caute în tot Sfântul Munte, pas cu pas30
, oameni duhovniceşti, care să
îi descopere din experienţă proprie modul de dobândire a rugăciunii curate şi prin ea harul Duhului
Sfânt. Acea persoană avea să nu o găsească niciodată31
, majoritate părinţilor îmbunătăţiţi fiind la
apusul vieţii lor pământeşti.
A ascultat de sfaturile date de mai mulţi părinţi atoniţi, de la care a avut mult folos, mai ales
de la Stareţul Daniil (+1929) de la Katunakia (care întreţinea corespondenţă cu Sfântul Nectarie al
Pentapolei , + 1920), în obştea căruia a deprins primele noime monahale. De aici, cu binecuvântarea
acestuia, a trăit ca şi „kaviot”(mirean găzduit) la Chilia Sfântul Ioan Botezătorul din apropierea
Marei Lavre, întrucât nu dorea să devină monah până nu avea siguranţa că acel Stareţ este omul lui
Dumnezeu, capabil să îl facă şi pe el părtaș vieţii dumnezeieşti. Îşi petrecea vremea rostind cu voce
tare rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”, studiind cărţi duhovniceşti, postind şi
priveghind îndelung, păstrând legătura cu stareţul Daniil, de la care primea sfaturile cuvenite.
În această stare a fost învrednicit să primească darul rugăciunii neîncetate. Astfel, într-o seară,
după înfruntarea unei ispite32
, care i-a cauzat multă durere sufletească, privind spre bisericuţa
Schimbării la faţă de pe vârful Atonului l-a rugat pe Domnul Hristos să se schimbe la faţă şi în
sufletul său. Şi în timp ce se ruga astfel cu durere, a venit dinspre bisericuţă o „suflare”, un vânt
subţire, plin de bună mireasmă. Atunci sufletul său s-a umplut de bucurie, de luminare şi de
26
Ibidem, pg. 31 27
Ibidem, pg. 32 28
Se potrivesc cuvintele Sfântei Singlitichia (02 noiembrie) : Opaițul luminează, dar își arde buzele. 29
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 33 30
Ibidem, pg. 35 31
Ibidem 32
Ibidem, pg. 40
5
dragoste dumnezeiască, iar dinlăuntru a început să izvorască neîncetat Rugăciunea cu atâta
uşurinţă, încât se gândea: „Acesta este Raiul, alt Rai nu-mi trebuie”. Şi vedea rostindu-se
Rugăciunea înlăuntrul său cu o exactitate matematică, întocmai ca un ceas. Şi lucru minunat era că
rugăciunea se săvârşea de la sine, fără vreo strădanie din partea sa. De atunci rugăciunea.... nu a
încetat să se rostească înlăuntrul său până la ultima sa suflare33
. Unul din ucenicii şi biografii săi
notează că s-a învrednicit această mare harismă prin 192134
. În această perioadă s-a învrednicit de
mai multe vedenii, dar şi de ispite pe măsura lor. Pentru a se verifica în noua etapă duhovnicească,
s-a sfătuit cu acelaşi stareţ Daniil, care i-a rânduit ca împreună nevoitor pe monahul Arsenie
(+1983)35
, pentru a nu cădea în înşelare sau în nepăsare, sau ca diavolul să-i facă rău sau să-şi
piardă minţile36
.
Arsenie, deşi avea 10 ani de monahism, văzând măsura la care ajunsese mireanul Francisc, l-a
silit pe acesta să-i fie Stareţ37
(chiar dacă acesta era încă laic), lucru care s-a păstrat până la sfârşit.
Trebuie menţionat faptul că deşi tânărul pustnic trăia în ascultare de duhovnic, se ruga, plângea şi
se nevoia, cu toate acestea războiul38
nu contenea39
. Intrase în etapa a doua a vieţii duhovniceşti,
cea a iluminării, caracterizată de cuptorul dumnezeieştii părăsiri40
(adică „părăsirea”, de către harul
Duhului Sfânt a nevoitorului pentru o anumită perioadă de timp, cu scop pedagogic41
). Este
perioada cea mai grea de suportat, lucru dovedit şi de cuvintele Cuviosului Iosif: Dacă este să aflaţi
Harul şi apoi să-l pierdeţi, atunci mai bine să vă rugaţi nu pentru dobândirea Harului, ci a
experienţei, fiindcă omul, de unul singur, nu poate să sufere părăsirea de către acesta42
.
Pe lângă ispitele primite de la unii monahi, (care îl considerau „rătăcit” pentru faptul că se
dedicase în întregime lucrării rugăciunii minţii, fiind foarte tânăr şi în felul lui un caz unic în acea
vreme), cea mai grea lovitură a primit-o de la diavoli, care timp de 8 ani l-au chinuit cu războiul
trupesc. În lupta cu gândurile a ales să facă răbdare faţă de învinuirile pricinuite de monahi, şi de a-
şi pedepsi trupul cu un lemn (băţ, nuia), mai ales coapsele. Explicaţia acestui fapt oricât de
înfricoşător ar suna, ... nu este un caz unic în scrierile ascetice. Patericele şi Scara Sfântului Ioan
Sinaitul sunt pline de astfel de nevoinţe ascetice, prin care trupul, care este biserica Sfântului Duh,
nu este pedepsit, ci este supus minţii stăpânitoare. Ascetismul ortodox nu este ucigător de trup, ci
33
Ibidem, pg. 41 34
Ibidem 35
Detalii legate de viaţa sa găsim în toate scrierile legate de Starețul Iosif Isihastul, precum și în cartea Monahul Iosif
Dionisiatul, Bătrânul Arsenie Pustnicul (1886-1983), împreună nevoitorul Starețului Iosif Isihastul, Editura
Evanghelismos, București, 2003 36
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 42 37
Ibidem, pg. 64 38
Ispitele, mai ales cea trupească, în ciuda faptului că, în lume fiind, nu cunoscuse placerea trupescă 39
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 46 40
Ibidem, pg. 44 41
A se vedea studiul lui Jean-Claude Larchet, Ζ αγαπε προς ηολ πιεζηολ θαηα ηελ δηδαζθαιηα ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ
Ηζπραζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ
Ορος, 2007, pg. 687-704 42
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 44
6
de patimi43
. Lucrarea aceasta şi-a arătat roadele, astfel încât, deşi nu împlinise nici măcar 32 de ani,
Stareţul mărturise: am primit în dar curăţia, însă într-o măsură atât de mare, încât să nu mai fac
deosebire între femeie şi bărbat. Nu mai lucra patima întru mine câtuşi de puţin. Cu Harul lui
Dumnezeu, am primit întru simţire darul curăţiei44
. Luptele cu diavolul nu a încetat, dar intrase
acum într-o altă etapă, în care nu puteau să îi mai facă rău decât în exterior, prin oameni sau
întâmplări, lucru ce nu l-a mai putut abate de la calea sfinţeniei.
Trecuseră doi ani de la venirea sa în Sfântul Munte şi un an de când se nevoia cu monahul
Arsenie, când acelaşi stareţ plin de discernământ, Daniil Katunakiotul, le-a atras atenţia că fără
binecuvântarea unui stareţ, nimic nu are izbândă, întrucât pentru a avea harul lui Dumnezeu toată
viaţa voastră, trebuie sa treceţi prin ascultare45
. Urmând sfatul acestuia, au intrat sub ascultarea a
doi bătrâni, Efrem (numit şi Dogarul, întrucât îndeletnicirea sa era confecționare de butoaie) şi
Iosif, fraţi după trup, de la Chilia Buna Vestire, având binecuvântarea ca după moarte acestora să se
nevoiască cum doresc şi unde doresc. În această perioadă Francisc a înţeles că cu cât are cineva
mai multă evlavie faţă de stareţul său, cu atât primeşte mai mult har46
.
La 31 august, în vârstă de 28 de ani, Francisc a fost tuns schimonah47
, în peştera Sfântului
Atanasie, primind numele de Iosif (ca cel al unuia din bătrânii la care intrase în ascultare şi care
adormise întru Domnul).
Pentru o mai mare nevoinţă şi pentru a putea scăpa de griji şi de împrăştiere, care veneau ca
urmare a rucodeliei pe care o făcea bătrânul Efrem48
, cei trei s-au retras la Schitul Sfântului Vasile.
Aceasta avea să fie perioada cu cele mai mari nevoinţe ascetice, dar şi cea care i-a adus şi cele mai
mari biruinţe şi daruri duhovniceşti. Tot acum, la 32 ani va deveni în mod oficial Stareț (recunoscut
ca atare de ceilalți părinți athoniți), ca urmare a morţii bătrânului Efrem, moştenind pentru
ascultarea şi smerenia arătată celor doi, harismele acestora.
Va ieşi pentru scurt timp din Sfântul Munte pentru a o tunde în monahism pe mama sa, Maria,
vizitând şi ajutând duhovniceşte mai multe persoane (pe care le va povăţui ulterior din Sfântul
Munte prin scrisori, ca şi pe mulţi alţii). La întoarcerea lor în Sfântul Munte au aflat de trecerea la
cele veşnice a iubitului lor povăţuitor, stareţul Daniil Katunakiotul (+08.09.1929), ceea ce i-a
determinat la un nou „pelerinaj” prin toată Grădina Maicii Domnului, pentru a găsi un nou
povăţuitor neînşelat în lucrarea duhovnicească, pentru că deşi gustase din harul celor desăvârşiţi,
căuta pe cineva care să-l înveţe cum să-l păstreze şi să-i tâlcuiască taina pedagogiei lui
43
Ibidem, pg. 45 44
Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 167 45
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 72 46
Ibidem, pg.75 47
Practica atonita nu cunoaște treptele monahismului slav, cel de rasofor și monah, ci doare de schimonah 48
Pentru priceperea sa în a face butoaie era căutat, mai ales toamna, de foarte mulţi călugări dar şi de mireni, care de
cele mai multe ori exploatau bunătatea bătrânului, neplătindu-i corect munca depusă. Înmulțirea comenzilor, și datoria
de a le onora la timp, împuțina timpul dedicat rugăciunii personale.
7
Dumnezeu49
. După o scurtă perioadă de căutări, vor ieşi pentru a doua oară din Athos, de data
aceasta pentru a întemeia o mănăstire de maici, la Gheroviţa, lângă Zirnovo-Drama (azi Kato
Nevrokopi). Deşi ceilalţi se foloseau de prezenţa, rugăciunile şi sfaturile sale, stareţul Iosif a
constatat că nu mai putea gusta harul contemplaţiei aşa cum o făcuse în Sfântul Munte, de aceea,
pentru „a nu-L pierde ” pe Dumnezeu, la începutul anului 1933 se vor întoarce definitiv în Athos.
Vor relua obişnuitele exerciţii ascetice, încercând chiar o mai mare nevoinţă în înfrânare, priveghere
şi rugăciune, trăind pentru o perioadă de timp ca şi zăvorât.
Neavând la cine să se supună în ascultare desăvârşită, pentru a putea păstra şi înmulţi talanţii
primiţi, Stareţul a trecut prin focul ispitelor (din partea diavolului şi a oamenilor), şi chiar în marile
ispite, cunoştea Harul lui Dumnezeu în chip simţit.50
. Astfel, le spunea mai târziu Stareţul ucenicilor
săi, mai întâi beam întristarea cu butoiul şi abia după aceea îmi dădea Dumnezeu Harul cu
linguriţa51
.
Prin mucenicia sa zilnică de bunăvoie a primit darul de a rămâne neclintit în virtute, dar şi pe
acela de a povăţui şi pe alţii în dobândirea lui. A început astfel să primească ucenici, dar deşi îi
primea pe toţi cei care doreau...isihia şi viaţa duhovnicească... nimeni nu putea să rămână lângă
stareţ dacă nu devenea cu desăvârșire mort pentru această viaţă. Acesta e motivul pentru care
obştea nu a devenit niciodată mare52
. Ca ucenici direcţi ai stareţului Iosif, şi care au rămas în
deplină ascultare faţă de el, îi amintim doar pe (în ordinea întâlnirii lor cu stareţul): părintele
Arsenie, părintele Atanasie53
(fratele după trup a stareţului), ieromonahul Efrem Katunakiotul54
,
monahul Iosif55
, ieromonahul Efrem56
, ieromonahul Haralambie57
. Aceştia au trăit cel mai mult
alături de stareţ, alţi monahi sau mireni păstrând ocazional legătura cu el58
.
Câţiva factori importanţi (clima, greutatea de a-şi procura cele necesare traiului zilnic,
nevoinţele ascetice epuizante – fapt ce a dus la înrăutăţirea stării de sănătate atât a stareţului – care
avea să fie definitivă – cât şi a ucenicilor) au schimbat de câteva ori locul de nevoinţă. Astfel au
plecat în ianuarie 1938 de la Schitul Sfântul Vasile la Schitul Sfânta Ana Mică, iar de aici, după 15
ani, în septembrie 1953 la Noul Schit.
Dacă locul s-a schimbat, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu rânduiala lor zilnică. Stareţul
spunea: Concluzia la care am ajuns după atâţia ani şi după atâta nevoinţă este să găsească cineva
un povăţuitor duhovnicesc, să facă puţină osteneală trupească, precum căratul celor necesare, şi să
49
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 96 50
Ibidem, pg.121 51
Ibidem 52
Ibidem, pg. 181 53
Ibidem, pg. 133-143 54
Ibidem, pg. 164-181 55
Ibidem, pg. 207-213 56
Ibidem, pg. 213-223 57
Ibidem, pg. 340-355 58
Ibidem, pg. 129-133, 143-164, 204-207, 370-373, 391-397
8
ţină o rânduială aspră în privinţa rugăciunii şi înfrânării59
, lucru confirmat şi de ucenicii săi: ne-am
păstrat cu acrivie rânduiala noastră, rugăciunea noastră, Liturghiile cele zilnice, mărturisirea
gândurilor, acrivia în păstrarea tăcerii60
.
Ultima mare încercare pentru stareţ avea să fie pricinuită de bolile sale (antrax şi insuficienţă
cardiacă), agravate şi de faptul că nu s-a îngrijit deloc de sănătatea sa, ci şi-a pus nădejdea doar în
ajutorul lui Dumnezeu, deşi avea să spună înainte de a muri: Voiam să mă vindec numai cu
credința. Acum aflu și eu că sunt necesare și medicamentele, și harul61
.
În dimineaţa zilei de 15 august 1959, după obişnuita priveghere de toată noaptea, luând pentru
ultima dată merinde pentru viaţa veşnică62
, a adormit întru Domnul în ziua de prăznuire a Adormirii
Maicii Domnului, aşa după cum primise înştiinţare că se va întâmpla63
.
Ucenicii săi aveau să îşi amintească despre această zi ca de una în care simţeam că prăznuim
Paştele, Învierea, că ne aflăm în Săptămâna Luminată. Nu exista întristare, ci doar bucurie pascală
coborâtă din Cer64
.
Partea a doua a lucrării va trata problema scrierilor Cuviosului Stareţ, precum şi a acelora a
ucenicilor direcţi, ale altor autori, precum şi destinul lor ( a scrierilor) în lumea întreagă.
De la Gheron Iosif ni s-au păstrat şi transmis doar câteva Epistole (110 scrisori)65
şi două
scrieri pentru isihaşti: Trâmbiţa cu zece glasuri66
și Scrisoare către un pustnic isihast67
. Din aceste
scrieri aflăm dorinţa lui de a fi scris alte 3 cărţi, cu următorul conținut: că omul este nimic, că în
toate și peste toate este Dumnezeu, că trebuie să rabzi totul până la moarte68
.
Ucenicii direcţi ai Stareţului au consemnat în scris69
, la rugămintea celor ce dobândiseră
evlavie la Cuvios, mai multe scrieri, în care redau, fiecare după priceperea, timpul petrecut alături
59
Ibidem, pg. 385 60
Ibidem 61
Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 238 62
Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, traducerea din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed.
Evanghelismos, Bucureşti, 2009, pg. 143 63
Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har. O epistolă despre viaţa lui Gheron Iosif Isihastul.
Epistole inedite, traducere din limba greacă de Ierom. Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2008, pg. 89 64
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op.cit., pg. 424 65
82 scrisori editate de mânăstire Filotheou în cartea Γέροληος Ηωζήθ, Eθθξαζηο Μνλαρηθεο εκπεηξηαο, Δθδοζης
Δβδοκε, Ηερας Μολες Φηιοζεοσ, 2006 (a 7-a ediție), şi 28 scrisori editate de mânăstirea Vatoped în Γέροληος Ηωζήθ
Βαηοπαηδηλού, Θείας Χάρηηος εκπεηρίες, Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο - Δπηζηοιηκαηα Βηογραθηα – αλεθδοηες
επηζηοιες θαη ποηεκαηα, Ψστωθειή Βαηοπαηδηλά 18, Ηερας Μεγηζηες Μολες ηοσ Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2006. A se
vedea și studiul Αλαπι. Καζεγεηής θ. Νίθος Νηθοιαΐδες, Η επηζηνινγξαθία ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, Άγηολ
Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, Άγηολ Όρος, 2007, pg. 283-296 66
Γέροληος Ηωζήθ Βαηοπαηδηλού, Θείας Χάρηηος εκπεηρίες, Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο - Δπηζηοιηκαηα Βηογραθηα –
αλεθδοηες επηζηοιες θαη ποηεκαηα, Ψστωθειή Βαηοπαηδηλά 18, Ηερας Μεγηζηες Μολες ηοσ Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος,
2006, traducere în română Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har. O epistolă despre viaţa lui
Gheron Iosif Isihastul. Epistole inedite, traducere din limba greacă de Ierom. Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie,
Arad, 2008 67
Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, traducerea de Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, ed. a 2-a, Editura
Biyantină,Bucuresti, 2003, pg.332 -391 68
Ibidem, pg. 98 69
A se vedea Bibliografia
9
de el şi memoria personală, fapte şi învăţături ale acestuia. Informaţiile ne sunt completate din
istorisirea vieţii altor ucenici ai Stareţului, așa cum este viața stareților Haralambie70
sau Efrem
Katunakiotul71
.
Odată cu trecerea anilor, viaţa dar mai ales scrierile sale au cunoscut o difuzare şi o receptare
semnificativă, atât din partea credincioşilor cât şi a teologilor din întreaga lume ortodoxă (şi nu
numai), astfel încât în anul 2004, la Atena, precum şi în 2005 în Cipru, la Limasol, s-au organizat 2
Simpozioane dedicate Cuviosului Stareţ, lucrările prezentate cu acest prilej formând un Volum
apărut în anul 2007, editat de Mânăstirea Vatoped72
.
Opera sa a cunoscut mai multe traduceri73
, fiind folosită, alături de celelalte scrieri patristice,
ca un îndrumar sigur pe cale mântuirii74
.
În partea a treia a lucrării vom contura personalitatea duhovnicească a Stareţului, tratând,
în subcapitole, aspecte legate de aceasta. Vom descoperi în primul rând pe Gheron Iosif ca şi om,
apoi vom analiza elementele specifice ca îndrumător de suflete (Stareţ), precum şi latura sa
harismatică (dovezi ale sfinţeniei sale).
Ca om ştim că Gheron Iosif a avut parte de puţină şcoală (doar 4 clase), fiind însă foarte
inteligent (a fost premiant, reuşind să ajungă repede un bun negustor). Toată viaţa s-a străduit să
studieze şi să înţeleagă foarte bine Scriptura75
şi mai ales Părinţii76
, dobândind înțelepciunea lui
Dumnezeu cea întru taină (I Corinteni 2,7).
Avea o slăbiciune, cu care se va lupta mult timp, fiind iute la mânie77
, dar în acelaşi timp un
om hotărât, neînfricat, neînduplecat în respectarea programului şi iubitor de rânduială78
.
Ca Stareţ l-au caracterizat mai ales iubirea, povăţuirea potrivit cu legea duhovnicească,
povăţuire harismatică, exigenţa, dar și slujirea celorlalţi79
.
Roadele vieţuirii sale, exprimate prin diferite harisme, sunt cele ce atestă sfinţenia sa. Astfel
din viața sa reiese că se învrednicise de harismele rugăciunii, a înainte-vederii, a tămăduirii, a
deosebirii duhurilor, a facerii de minuni, etc.80
70
Monahul Iosif Dionisiatul, Stareţul Haralambie, dascălul rugăciunii minţii, traducerea din limba greacă de Ieroschim.
Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2005 71
Monahul Iosif Vatopedinul, Ne vorbeşte părintele Erem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieromonah
Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004 72
Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007 73
În limbile engleză, franceză, română, rusă, sârbă. Se impune o inventariere a tuturor edițiilor despre viața și scrierile
Starețului Iosif, și limbile în care au apărut acestea. 74
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op.cit., pg. 13 75
Vezi studiul Δπίθ. Καζεγεηής θ. Χρήζηος Καραθόιες, Η Αγία Γξαθή ζηε δσή θαη ηε δηδαζθαιία ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ
ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ
Ορος, 2007, pg. 169-184 76
Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har. O epistolă despre viaţa lui Gheron Iosif Isihastul.
Epistole inedite, traducere din limba greacă de Ierom. Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2008, pg. 20 77
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op.cit., pg. 24 78
Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 39 79
Ibidem, pg. 19, 20, 105,122, 130-132, 133, 140, 163, 200, 213, etc.
10
Partea a patra, cea mai extinsă ca şi tratare, va încerca să surprindă învăţătura
duhovnicească a Stareţului Iosif Isihastul.
Vom arăta şi comenta în primul rând elementele de antropologie ascetică ce se desprind din
viaţa şi scrierile sale.
Cuviosul Iosif nu ne oferă tratate legate de această temă, ci doar elementele esenţiale
(cuprinse mai ales în Epistolele sale) pentru a putea înţelege mai bine modul în care am fost creaţi
de Dumnezeu, şi cum trebuie să conştientizăm şi să aplicăm corect modul de funcţionare a trupului
şi a sufletului (înainte şi mai ales după căderea în păcat a protopărinţilor noştri).
Legat de om, Gheron Iosif spunea Făcătorul a toate, luând ţărână din pământ, a alcătuit
îndată un om de lut, un vas nefolositor, fără minte şi fără suflet:”Iată, zice, propria ta alcătuire. Nu
te lăuda întru izbânzile tale, căci „pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Facere 3,19)”. Să nu se
tulbure în zadar lutul şi cele de lut să nu adune materie nefolositoare..... Cel care a insuflat sufletul
a suflat în faţa lutului dăruindu-i duh de viaţă şi îmbrăcându-l cu suflet raţional, iar pe omul acesta
l-a numit „după chip şi după asemănare” şi s-a bucurat de aceasta81
Trupul slujeşte la toate nevoinţele dumnezeieşti, ca cel ce este singurul ajutor în dobândirea
izbânzilor dumnezeieşti şi care duce încoace şi-ncolo, ca un săculeţ, puterile sufletului şi ale
duhului82
.
Înţelegerea corectă a modului de raportare a Stareţului la trup ne dă cheia de interpretarea a
nevoinţelor la care şi-a supus trupul, dintre care cea care suscită nedumerirea şi şochează în egală
măsură este cea legată de bătaia cu băţul a coapselor sale83
.
Legat de suflet voi identifica modul în care Gheron Iosif înţelege împărţirea lui şi modul de
funcţionare a elementelor constitutive ale acestuia. Voi explica termenii folosiţi de acesta, termeni
care, prin traducerea lor corectă dau şi înţelesul adecvat în această problemă.
Tot în această secţiune voi prezenta şi comenta descrierea făcută de teodidactul Gheron
omului după căderea în păcat (în special separarea minţii de inimă – cu consecinţele ei), precum şi
stările omului: înainte de păcat (potrivit firii), după căderea în păcat (împotriva firii), şi după
primirea dumnezeiescului har (mai presus de fire)84
.
Drumul acesta, de la cele împotriva firii la îndumnezeire, ne permite analiza modului de
formare a patimilor precum şi cel de dobândire şi sporire a virtuţilor. Cum se nasc şi unele şi altele,
ce stă la baza lor, care sunt cele legate de trup, dar şi cele caracteristice sufletului.
80
Arhimandritul Efrem Filotheitul, op.cit., pg. 139, 156, 157, 170, 203, 210, 237, 249, 300, 315, 318, 356, 383,394,
411, 429-430, 437 etc 81
Ibidem, pg. 325 82
Ibidem, pg. 303 83
Ibidem, pg. 55 84
Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 65
11
Un alt capitol important din învăţătura Cuviosului Iosif este cel legate de etapele vieţii
duhovniceşti. Voi identifica şi explica definiţiile date de acesta făptuirii şi contemplaţiei85
, urmând
să prezint treptele urcuşului duhovnicesc: curăţirea, iluminarea şi desăvârşirea (cărora le corespund
cele 3 haruri: curățitor, luminător și desăvârșitor)86
.
După această „introducere”, se va analiza concret gândirea ascetic-mistică a Stareţului. Astfel,
am identificat faptul că el insistă în primul rând pe caracterul hristocentric al vieţii duhovniceşti87
,
ca punct de plecare în înţelegerea şi trăirea corectă a oricăror elemente de asceză şi de trăire
mistică.
Deci întreaga luptă a nevoitorului se dă prin, cu şi pentru Hristos.
Odată clarificată această problemă, Stareţul aşează ca fundament al vieţii monahale
ascultarea88
. Este un subcapitol de asemenea foarte important, întrucât trebuie clarificate foarte
multe aspecte (dar toate au ca punct de plecare caracterul hristocentric amintit mai sus, fără de care
nu vom înţelege anumite aspecte legate de modul de punere în practică a ascultării). Voi arăta ce
înţelege Gheron Iosif prin ascultare, importanţa covârşitoare a acesteia, obligativitatea ei89
, scopul,
limita ei, modelul prin excelenţă al acesteia, efectele pozitive dar şi cele negative (ale neascultării).
Pentru etapele concrete ale vieţii isihaste (un alt subcapitol) voi avea la îndemână scrierea sa
Trâmbiţa cu zece glasuri90
, precum şi scoliile la aceasta a ucenicului său, Iosif Vatopedinul91
.
Stareţul Iosif a trăit şi a transmis o viaţă duhovnicească foarte precisă, constituită pe câteva
elemente esenţiale şi personale (în modul lor de desfăşurare) de făptuire. Trebuie accentuat faptul că
tot ceea ce a transmis ucenicilor săi se baza pe ceea ce a reuşit el însuşi să pună în practică, şi ceea
ce a observat că aduce cel mai mult folos pentru nevoitor. Astfel, el cerea ucenicilor săi în primul
rând respectare cu acrivie a unui program92
(ale cărui elemente le vom analiza pe fiecare în parte în
subcapitole ulterioare). O buna rânduială trupească şi sufletească favorizează păstrarea în limite
corecte a nevoilor trupului şi duce la formarea unui caracter puternic. Acest program a fost păstrat
în toată viaţa sa de Gheron Iosif şi de ucenicii săi (obligaţia respectării lui determinându-i pe mai
mulţi să nu poată sta mult timp alături de renumitul isihast).
Pentru o mai bună înţelegere a acestei teme voi prezenta modul de formare a acestui program,
modelul de inspiraţie, etapele lui în funcţie de locurile de nevoinţă ale Stareţului şi descrierea
concretă a unei zile din viaţa sa.
85
Ibidem, pg. 63-69 86
Ibidem, pg. 8, 65 87
Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul. Pg. 12 88
Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 81- 84 89
A predat ucenicilor săi mai întâi ascultarea și apoi rugăcinea. Vezi Monahul Iosif Dionisiatul, Stareţul Haralambie,
dascălul rugăciunii minţii, traducerea din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti,
2005, pg. 212 90
Op. cit 91
Op. cit. 92
Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 167 - 173
12
Ca element principal al acestui program identificăm privegherea „de toată noaptea”93
,
caracterizată de starea de veghe în aşteptarea Mirelui, prin rugăciune, metanii, studiu duhovnicesc
şi, mai ales în ultima parte a vieţii lui, prin săvârşirea constantă a Sfintei Liturghii.
Toate elementele privegherii le vom analiza, separat, în alte subcapitole.
Astfel, la început voi prezenta în general modul şi elementele rugăciunii, pentru ca apoi să
dedic un spaţiu amplu Rugăciunii lui Iisus, ocupaţia prin excelenţă şi de toată viaţa de atonit a
Cuviosului Gheron94
. Acest subcapitol va avea la rându-i alte subcapitole dedicate explicării
formulării ei95
, a prezentării etapelor acestei rugăciunii (cu gura, cu mintea şi cu mintea în inimă)96
,
a condiţiilor de săvârşire97
, a scopului ei98
, a unicităţii acesteia99
, a legăturii dintre ea şi procesul de
despătimire100
, precum şi raportul acesteia cu viaţa bisericească101
şi cu credincioşii laici102
.
Legat de metanii, voi aborda şi celelalte elemente de participare a trupului la viaţa
duhovnicească: postul şi înfrânarea103
.
Studiul duhovnicesc al Stareţului se rezuma la Sfânta Scriptură și câteva scrieri ale Sfinților
Părinți104
(dintre care cel mai îndrăgit a fost Sfântul Isaac Sirul105
) va fi tratat alături de meditaţia
duhovnicească106
, ca elemente de luminare a minţii107
şi de sporire a evlaviei şi dragoste faţă de
Dumnezeu şi sfinţii Săi, de întărire, păstrare şi înmulţire a râvnei108
(un element indispensabil în
lupta duhovnicească, pe care îl vom analiza sub diferitele sale aspecte).
Cuviosul părinte nu a despărţit niciodată viaţa isihastă de cea liturgică, singura diferenţă fiind
ritmicitatea cu care s-a împărtăşit, şi aceasta datorându-se lipsei (în prima parte a vieţuirii athonite)
sau a prezenţei constante (în obştea condusă de el) a preotului slujitor al Sfintelor Taine109
. Acest
aspect, foarte important pentru zilele noastre, a relaţiei dintre viaţa ascetică şi cea liturgică va fi
abordată sub diferitele ei aspecte: despre Sfânta Liturghie (frecvenţa săvârşirii ei, motivele,
93
Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 67 94
Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 22 95
Ibidem, pg. 23 96
Ibidem 97
Vezi Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 428; Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale
dumnezeiescului har, pg. 80 98
Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 166 99
Monahul Iosif Vatopedinul, Ne vorbește părintele Efrem Katunakiotul, pg. 33 100
Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 77 101
Ibidem, pg. 208 102
Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 9 103
Monahul Iosif Dionisiatul, Stareţul Haralambie, dascălul rugăciunii minţii, pg. 62 104
Le voi prezenta pe toate în cadrul lucrării 105
Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 283 106
Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 339 107
Ibidem, pg. 132 108
Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 171 109
Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 88
13
participarea, pregătirea şi împărtăşirea)110
, raportul dintre Sfânta Liturghie şi viaţa duhovnicească111
,
Rugăciune lui Iisus şi Euharistia112
.
Importanţa pe care Gheron Iosif o dădea respectării cu acrivie a acestui program reiese şi din
modul în care a înţeles faptul că viaţa duhovnicească este una cu reguli foarte exacte, de aceea a
trăit şi a predat ca un lucru de mare însemnătate importanţa legii duhovniceşti113
, aşa cum e descrisă
ea de Sfântul Marcu Ascetul114
. Această luptă după lege, modul în care împropriat-o (prin diferitele
întâmplări din viaţa sa) dar şi formarea conştiinţei ucenicilor săi potrivit acesteia, va fi tema unui alt
subcapitol al învăţăturii sale duhovniceşti.
De asemenea, tot în cadrul acestui capitol, voi trata alte 2 teme (în două subcapitole distincte),
legate de învăţătura Stareţului despre înşelare şi cea legată de pocăinţă.
Legat de înşelare voi accentua mai ales formele sub care se manifestă aceasta115
(aşa cum
reiese din scrierile sale), ca de exemplu înşelarea înţeleasă ca accentuare a unui singur element
ascetic116
.
Pocăinţa va fi comentată sub raportul ei cu spovedania117
, a aspectului ei haric118
, dar şi ca
etapă esențială a vieţii monahale119
(fără a trece cu vederea explicarea termenilor folosiţi în
explicarea celor 2 teme, a etapelor acestora, precum şi noutatea adusă în interpretarea lor)
Toate cele prezentate mai sus au legătură nemijlocită cu harul Duhului Sfânt, de aceea
prezentarea învăţăturii despre har a Cuviosului Iosif Isihastul e o necesitate absolută. Vom vedea ce
definiţii dă el harului, care sunt etapele şi felurile lui 120
, care este rolul harului în viaţa
duhovnicească121
, succesiunea har-ispită122
, modalităţi de atragere a lui123
, „părăsirea”124
de către
acesta a nevoitorului, etc.
În viziunea Stareţului există o legătură foarte strânsă între har şi ispită (ispitire)125
, astfel că se
cuvine clarificat şi aspectul acesta: ce este ispita126
, condiţiile necesare „înfruntării” ei (ca de
110
Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 383 111
Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 132 112
Monahul Iosif Dionisiatul, Stareţul Haralambie, dascălul rugăciunii minţii, pg. 228-229 113
Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 78 114
Vezi filocalia 115
Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 258-303 116
Ibidem, pg. 296 117
Înțeleasă ca și mărturisire a gândurilor (voi prezenta și explica rânduiala athonită referitoare la raportul dintre Taina
Spovedaniei și mărturisirea gândurilor) 118
Cercetarea harului, mai ales la priveghere 119
Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 278 120
Vezi nota 86 121
Ibidem, pg. 48 122
Ibidem 123
Ibidem 124
Vezi nota 41 125
Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, traducerea de Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, ed. a 2-a, Editura
Biyantină,Bucuresti, 2003, pg. 64-65 126
Ispita este înțeleasă în raport cu experința, mai ales și pentru faptul că în limba greacă cuvintele ispită (πεηξαζκνο) și
experiență (πεηξα) au aceeași rădăcină. Vezi Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 180, nota 1
14
exemplu răbdarea127
), efectele benefice ale acesteia (înmuierea sufletului şi apariţia lacrimilor128
)
etc.
Acestea ar fi, pe scurt, elementele ce formează învăţătura duhovnicească a Cuviosului Iosif
Spileotul129
. Însă, tot legat de universul său duhovnicesc trebuie menţionate şi tratate şi temele
legate de monahism130
, Maica Domnului şi Sfinţii – rolul lor în viaţa duhovnicească131
, precum şi
cea legată de raportul Stareţului şi conştiinţa bisericească (problema calendarului132
).
Într-o carte scrisă de monahul Iosif Vatopedinul133
, nefiind deocamdată tradusă în limba
română, acesta face o comparaţie între învăţătura Cuviosului său Stareţ și tradiţia patristică. Această
temă va fi dezbătută ca şi subcapitol de încheiere la capitolul expus anterior, pentru a vedea modul
de receptare, trăire şi predare a învăţăturii ascetice şi mistice a Bisericii, expusă în scrierile Sfinţilor
Părinţi, în viaţa şi scrierile Bătrânului Iosif Isihastul134
.
În ultima parte a lucrării, a cincea, voi arăta legătura dintre Gheron Iosif şi învierea
monahismului contemporan135
, ca unul din factorii decisivi în realizarea acestuia136
, sub cel puţin 2
aspecte: ca iradiere a învăţăturii lui în Sfântul Munte şi în restul lumii137
, precum şi restabilirea
caracterului isihast al monahismului chinovit (o sinteză oferită de viaţa centrată pe chilie, cu
priveghere cu rugăciunea lui Iisus şi celelalte elemente expuse anterior, şi cadrul oferit de
organizarea monahală chinovitică)138
.
***
127
Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 79; Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg.
97 128
Ibidem. pg.119 129
Adică cel din peșteră, Peșteranul, datorită faptului că își alegea ca loc de rugăciune scobiturile din stâncile athonite,
un fel de peșteri în miniatură. 130
Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 72-77 131
Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 79, precum și studiul lui Μεηροποιίηες
Δδέζζες, Πέιιες θαη Αικωπίας θ. Ηωήι, Σν πξόζσπν ηεο Παλαγίαο ζηε δσή θαη ηε δηδαζθαιία ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ
Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ
Ορος, 2007, pg. 365-372 132
Ibidem, pg. 347 133
Γέροληος Ηωζήθ Βαηοπαηδηλού, Ο Γέξσλ Ισζήθ ν Ηζπραζηήο, θαη ε Παηεξηθε Παξαδνζηο, Ψστωθειή Βαηοπαηδηλά
5, Ηερας Μεγηζηες Μολες ηοσ Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2004 134
Καζεγεηής θ. Γεκήηρηος Τζειεγγίδες, Ο Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο ζπλερηζηήο ηνπ εζπραζηηθνύ θαη θηινθαιηθνύ
θηλήκαηνο, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος,
2007, pg. 145-156 135
A se vedea studiul Καζεγούκελος Ξεροποηάκοσ Αρτηκ. Ηωζήθ, Η ζπκβνιή ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ
ζηελ πλεπκαηηθή παξάδνζε ηνπ νξζνδόμνπ κνλαρηζκνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή
Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 437-441 136
Καζεγεηής θ. Γεώργηος Μαληδαρίδες, Ο Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο θαί ε αλάθακςε ηνπ αγηνξεηηηθνύ
κνλαρηζκνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ
Ορος, 2007, pg. 159-167 137
Αρτηκ. Δθραίκ, Καζεγοσκέλοσ ηες Ηεράς Μεγίζηες Μολής Βαηοπαηδίοσ, Σν πξόζσπν θαη ην έξγν ηνπ Γέξνληνο
Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ,
Αγηολ Ορος, 2007, pg. 50 138
A se vedea studiul Καζεγούκελος Βαηοπαηδίοσ Αρτηκ. Δθραίκ: «Ζ επίδραζε ηοσ Γέροληος Ηωζήθ ηοσ
Ζζσταζηού ζηελ αζθεηηθή θαη ιεηηοσργηθή δωή ηοσ Αγίοσ Όροσς». Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, Άγηολ Όρος,
2007, pg. 429-434
15
Am pornit la redactarea acestei lucrări de doctorat cu dorinţa de a mă dedica, iniţial, temei
legate de Rugăciunea lui Iisus în tradiţia atonită. Aşa am descoperit și scrierile Cuviosului Iosif
Isihastul, editate pe parcursul mai multor ani (şi ediţii) şi la noi în ţară. Deşi este cunoscut ca isihast
desăvârşit, viaţa şi scrierile sale m-au făcut să înţeleg că dacă aş trata doar tema Rugăciunii nu aş
reda întreaga învăţătură duhovnicească a Părintelui (și în general cea legată de Rugăciune), riscând
să fie înţeleasă greşit sau, cel puţin, nedeplin. Am constatat (la început cu uimire, ca unul ce
credeam că Rugăciunea este începutul şi sfârşitul eforturilor nevoitorului în dobândirea harului
Duhului Sfânt) că Stareţul punea ca temelie ascultarea întru cunoştinţă139
(o ascultare conştientă şi
asumată, bazată pe credinţa în Hristos, al cărui prototip e stareţul), care naşte şi păstrează o
rugăciune curată140
. De asemenea, am descoperit un adevărat program duhovnicesc, cu reguli clare,
precise şi obligatorii (nefiind totuşi un scop în sine), între care la loc de cinste se află Rugăciunea lui
Iisus, dar care, tratată separat, nu duce la înţelegerea corectă a vieţuirii athonite a părinţilor, dar nici
la rezultatul scontat.
Acest program în sine nu are nimic spectaculos (elementele lui – privegherea, metaniile,
studiul duhovnicesc, înfrânarea, rugăciunea, meditaţia etc – regăsindu-se sub diferite forme în toată
istoria monahismului ortodox), dar ceea ce aduce el nou este poziţionarea corectă a monahului faţă
de acesta. Stareţul Iosif insista asupra faptului că împlinirea lui nu aduce nici un folos dacă, la fel ca
şi ascultarea sau oricare altă nevoinţă şi/sau virtute, nu este făcută în numele şi pentru Hristos.
Astfel, toate darurile, ca şi toate încercările vin de la Dumnezeu, sau cu îngăduirea Acestuia.
Am înţeles faptul că Părintele Iosif Isihastul, a recalibrat duhul vieţuirii monahale (şi nu
numai), ca unul ce a făcut şi apoi a învăţat (Matei 5,19).
Noutatea acestei lucrări reiese din faptul că este prima de acest gen (cel puțin de la noi din
țară) dedicată vieții și/sau învățăturii Cuviosului Iosif Isihastul, dar și prin aceea că Starețul aduce o
dezvoltare prin explicitare a elementelor viețuirii duhovnicești pentru credinciosul contemporan.
Dacă scrierile sale au fost editate în limba română, bucurându-se de o largă răspândire nu
doar în mediul monahal, constat, cel puțin la momentul acesta de început al redactării tezei, lipsa de
studii din partea teologilor români141
dedicate renumitului isihast. Acest lucru constituie o problemă,
ce se vrea a fi depășită, ca și aceea legată de faptul că nefiind editată întreaga sa operă (ma refer aici
în special la Epistolele sale) nu am pretenția de a afirma că voi putea surprinde la modul absolut
gândirea Starețului Iosif, dar sunt convins că, cu toate lipsurile enumerate mai sus, am totuși date
suficiente în încercarea de a reuși lucrul acesta.
139
Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 217-222 140
Rugăciunea izvorăște din ascultare, iar nu ascultarea din rugăciune, vezi Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit,
pg. 227 141
Am identificat, până acum, doar studiul Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Σν εζπραζηηθό πλεύκα ηνπ Γεξόληνο Ισζήθ
θαη ν εζπραζκόο ζηελ Ρνπκαλία ζήκεξα (Gheron Iosif și tradiția isihastă din România), Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή
Δκπεηρία, Άγηολ Όρος, 2007, pg. 453-464, precum și recenzia lui Cristian Antonescu la cartea Arhimandritului Efrem
Filotheitul, op. cit., din ST nr. 2 / 2010, pg. 270-278
16
CUPRINS
Introducere
I. Viaţa
I.1. Viaţa în lume: naşterea, copilăria, chemarea monahală, nevoinţe pregătitoare în lume,
plecarea în Sfântul Munte.
I.2. La Sfântul Munte:
I.2.1 Mediul monahal al Sfântului Munte la începutul secolului XX. În căutarea unui
duhovnic. Aşteptări înşelate. Primirea darului rugăciunii şi primele contemplaţii
I.2.2 Perioada de mari nevoinţe de la Sfântul Vasile
I.2.3 Perioada primirii ucenicilor ( la Sfânta Ana Mică şi Nea Schiti)
I.2.4 Prezentarea principalilor ucenici: Arsenie, Efrem Katunakiotul, Haralambie, Iosif,
Efrem, Pantelimon
I.2.5 Sfârşitul cuvios şi profeţiile de la sfârşit
II. Scrierile
II.1. Scrieri ale lui Gheron Iosif
II.1.1. Epistolele
II.1.2. Trâmbiţa cu 10 glasuri
II.1.3. Cărţi nescrise
II.2. Scrieri despre Gheron Iosif
II.2.1 Scrieri ale ucenicilor direcţi : Gheron Iosif Vatopedinul, Haralambie Dionisiatul,
Efrem Filotheitul
II.2.2 Ale altor autori:
II.2.3 Simpozioane ştiinţifice
II.2.4 Traduceri ale scrierilor sale în alte limbi
III. Personalitatea duhovnicească
III.1. Omul: temperamentul; şcoala puţină, dar ştiinţă multă (şcoala duhului)
III.2. Stareţul: elemente specifice povăţuirii lui (iubirea, povăţuirea potrivit cu legea
duhovnicească), povăţuire harismatică, exigenţa, condiţia pentru povăţuire (ascultarea
deplină întemeiată pe credinţă), slujirea celorlalţi
17
III.3. Sfântul. Harismele: harisma rugăciunii, înainte-vederea, tămăduirea, deosebirea
duhurilor, facerea de minuni etc
IV. Învăţătura duhovnicească
IV.1. Elemente de antropologie ascetică:
IV.1.1. Trupul - prezentare teologică a sensului marilor osteneli pe care le-a suportat, rolul
lui în viaţa duhovnicească
IV.1.2. Sufletul - mintea, inima, cugetul (diania). Descrierea omului căzut – separarea minţii
de inimă.
IV.1.3. Patimi şi virtuţi (trupeşti şi sufleteşti)
IV.1.4. Stările omului (contrară firii, potrivit firii, mai presus de fire)
IV.2. Etapele vieţii duhovniceşti
IV.2.1. Definiţii duhovniceşti (făptuire, contemplaţie)
IV.2.2 Treptele urcuşului duhovnicesc: curăţire, iluminare, desăvârşire
IV.2.3 Caracterul hristocentric al vieţii duhovniceşti
IV.2.4 Ascultarea – fundamentul vieţii monahale
IV.2.5 Etapele concrete ale vieţii isihaste (Trâmbiţa cu 10 glasuri - Zece trepte practice
către desăvârşire). Importanţa fundamentală a râvnei
IV.3. Elemente de făptuire
IV.3.1 Programul
IV.3.1.1 O zi din viaţa lui Gheron Iosif în pustia Athosului
IV.3.2 Privegherea
IV.3.3 Postul/ Infranarea
IV. 3.3.1. Participarea trupului la viaţa duhovnicească: scopul relei pătimiri
trupeşti (filoponia)
IV.3.4 Studiul duhovnicesc
IV.3.5 Rugăciunea
IV.3.5.1. Rugăciunea lui Iisus
IV.3.5.1.1 Etape practice: cu gura, cu mintea, cu inima
IV.3.5.1.2 Scopul rostirii rugăciunii lui Iisus
IV.3.5.1.3 Rugăciunea curată şi despătimirea
IV.3.5.1.4 Rugăciunea lui Iisus şi viaţa bisericească
IV.3.5.1.5 Rugăciunea lui Iisus şi credincioşii din lume
18
IV.3.6. Gheron Iosif şi Sfânta Liturghie
IV.3.6.1. Săvârşire zilnică, participare, pregătire, împărtăşire
IV.3.6.2. Sf. Liturghie şi viaţa duhovnicească
IV.3.6.3. Rugăciunea lui Iisus şi Sfânta Împărtăşanie
IV.4. Lupta după lege (importanţa legii duhovniceşti – Marcu Ascetul)
IV.5. Despre înşelare (forme ale înşelării, înşelarea înţeleasă ca accentuare a unui singur element
ascetic etc)
IV.6. Despre pocăinţă: pocăinţă şi spovedanie, pocăinţa harică (cercetarea harului la priveghere),
pocăinţa ca scop al vieţii monahale
IV.7. Învăţătura despre har (felurile lui: har curăţitor, har luminător, har desăvârşitor, al preoţiei,
al schimei, al rugăciunii etc.; succesiunea har-ispită, atragerea harului)
IV.8. Ispitele (răbdarea, lacrimile)
IV.9. Gheron Iosif şi conştiinţa bisericească (calendarul)
IV.10. Despre monahism
IV.11. Maica Domnului şi Sfinţii - rolul lor în viaţa duhovnicească
IV.12. Gheron Iosif şi tradiţia patristică
V. Gheron Iosif şi învierea monahismului contemporan.
V.1. Iradierea învăţăturii lui:
V.1.1 În Sfântul Munte (Mănăstirile Filotheou, Karakalou, Xiropotamou, Dionisiou,
Costamonitou şi Vatopedi).
V.1.2. În lume:
V.1.2.1. În Grecia, în Cipru
V.1.2.2. În Europa
V.1.2.3. În America
V.2. Restabilirea caracterului isihast pentru monahismul chinovitic.
Concluzii
19
BIBLIOGRAFIE selectivă:
Andrew Louth, Originile tradiţiei mistice creştine. De la PLaton la Dionisie
Areopagitul, trad. Elisabeta Voichiţa Sita, Editura Deisis,Sibiu, 2002
Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, traducerea din limba
greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2010
Arhimandritul Emilianos, egumenul Sfintei Manastiri athonite Simonos Petras,
Cateheze şi cuvântări. I. Monahismul – pecetea cea adevărată, traducere diac. Ioan I. Ică jr.
şi pr. prof. dr. Ioan Ică, Editura Deisis,Sibiu, 1999
Arhimandritul Emilianos, egumenul Sfintei Manastiri athonite Simonos Petras,
Cateheze şi cuvântări. II. Viaţaîn duh, traducere diac. Ioan I. Ică jr. ed a II-a, Editura
Deisis,Sibiu, 2001
Diacon Ioan I. Ică jr, Canonul Ortodoxiei.I. Canonul apostolic al primelor secole,
Deisis/Stavropoleos,Sibiu, 2008
Filotei Sinatul, Trezia minţii şi cerul inimii, Studiu introductiv și stabilirea textului -
monah Raffaele Ogliari, traducere și argument: diac. Ioan I. Ica jr, Editura Deisis,Sibiu,
2009
Γέροληος Ηωζήθ Βαηοπαηδηλού, Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο, (Ψστωθειή
Βαηοπαηδηλά 1)
Γέροληος Ηωζήθ, Eθθξαζηο Μνλαρηθεο εκπεηξηαο, Δθδοζης Δβδοκε, Ηερας Μολες
Φηιοζεοσ, 2006
Γέροληος Ηωζήθ Βαηοπαηδηλού, Ο Γέξσλ Ισζήθ ν Ηζπραζηήο, θαη ε Παηεξηθε
Παξαδνζηο, (Ψστωθειή Βαηοπαηδηλά 5), 2004
Γέροληος Ηωζήθ, Λνγνη Παξαθιηζεσο, Δθδοζης Ηερας Μεγηζηες Μολες ηοσ
Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 1998
Γέροληος Ηωζήθ Βαηοπαηδηλού, Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο, Δπηζηοιηκαηα
Βηογραθηα – αλεθδοηες επηζηοιες θαη ποηεκαηα, (Ψστωθειή Βαηοπαηδηλά 18)
Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, traducerea de Pr. Prof. Dr. Constantin
Coman, ed. a 2-a, Editura Biyantină,Bucuresti, 2003
20
Irénéé Hausherr, Paternitatea şi îndrumarea duhovnicească în Răsăritul creştin,
traducere Mihai Vladimirescu, Editura Deisis, Sibiu, 1999
Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, în româneşte de Marinela Bojin,
Editura Sophia, Bucureşti, 2001
Makarios Simonopetritul, ieromonah, Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic,
traducere diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000, 559 pg.
Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă. Continuare şi dezbateri,
traducere din limba greacă de prof. Ion Diaconescu şi prof. Nicolae Ionescu, Editura Sophia,
Bucureşti, 2007
Monahul Iosif Dionisiatul, Stareţul Haralambie, dascălul rugăciunii minţii,
traducerea din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti,
2005
Monahul Iosif Dionisiatul, Bătrânul Arsenie Pustnicul (1886-1983), împreună
nevoitorul Starețului Iosif Isihastul, traducerea din limba greacă de Ieroschim. Ştefan
Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2003
Ieromonah Alexander Golitzin, Mărturie vie a Sfântului Munte. Glasuri
contemporane din Muntele Athos, traducere din limba engleză de Ioana Dumitrache-
Lupescu, EIBMBOR, București, 2006
Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul, scrise de ucenicul său, arhimandritul
Sofronie, traducere de pr. prof. dr. Ioan Ică, ed. a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2004
Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, traducerea din limba greacă de
Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2009
Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har. O epistolă despre viaţa
lui Gheron Iosif Isihastul. Epistole inedite, traducere din limba greacă de Ierom. Agapie
Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2008
Monahul Iosif Vatopedinul, Ne vorbeşte părintele Erem Katunakiotul, traducere din
limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004
Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie
ortodoxă, studiu introductiv şi traducere de diac. Ioan I. Ică jr. ed a III-a, Editura
Deisis,Sibiu, 2002
21
Preot Profesor Dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualiatea Ortodoxă, Ascetica şi Mistica,
Editura IBMBOR, Bucureşti, 1992
Preot Ioan C. Teşu, Din iadul patimilor spre raiul virtuţilor. Cuvinte de folos din
spiritualitatea filocalică, Editura Christiana, Bucureşti, 2000
Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, Rugăciunea în lume, traducere de Preot
Constantin Coman şi Garoafa Coman,Editura Bizantină, 2007
Sfântul staret Vasile de la Poiana Marului, Introduceri în rugăciunea lui Iisus şi
isihasm, Studiu: Dario Raccanello, traducere: diac. Ioan si Maria-Cornelia Ica jr, Editura
Deisis,Sibiu, 2009
Tomáš Špidlík, Spiritualitatea Răsărtului creşin. I. Manual sistematic, traducere şi
prezentare diac. Ioan I. Ică jr. ed a II-a, Editura Deisis,Sibiu, 2005
Tomáš Špidlík, Inima şi Duhul în învăţătura Sfântului Teofan Zăvorâtul – o
fenomenologie ascetico-mistică, traducere de Maria-Cornelia Ica jr, Editura Deisis, Sibiu,
2011
22
Studii
1. Αρτηκ. Δθραίκ, Καζεγοσκέλοσ ηες Ηεράς Μεγίζηες Μολής Βαηοπαηδίοσ, Σν πξόζσπν θαη
ην έξγν ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ
Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 45-49
2. Πρωηοπρεζβύηερος Γεώργηος Μεηαιιελός, Η εθθιεζηαζηηθή θαη πλεπκαηηθή θαηάζηαζε
ζηελ Δθθιεζία ηεο Διιάδνο θαη ην Άγηνλ Όξνο θαηά ηελ επνρή ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ
Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”,
I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 61-69
3. Γέρωλ Λοσθάς Φηιοζεΐηες, Σν ζπλαμάξη ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ». Γέξνληαο
Ισζήθ ν «Ηζπραζηήο, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή
Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 71-81
4. Γέρωλ Μωσζής Αγηορείηες, Οη πλεπκαηηθνί πξόγνλνη ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ
Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”,
I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 83-92
5. Ἐπίθ. Καζεγεηής θ. Νίθος Παπαδεκεηρίοσ, Ο Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο ζε Μνλέο
πνπ αζθήζεθε κε βάζε ηα έγγξαθα ησλ Μνλώλ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ
Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 95-100
6. Καζεγούκελος Ηεράς Μολής Ξεροποηάκοσ Αρτηκ. Ηωζήθ, Σόπνη θαη ηξόπνη αζθήζεσο
ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ θαη ηεο ζπλνδείαο ηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο
Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007,
pg. 103-114
7. Ηεροδηάθολος Παληειεήκωλ Καραιάδος, Οη δηάδνρνη θαη πλεπκαηηθνί απόγνλνη ηνπ
Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 117-141
8. Καζεγεηής θ. Γεκήηρηος Τζειεγγίδες, Ο Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο ζπλερηζηήο ηνπ
εζπραζηηθνύ θαη θηινθαιηθνύ θηλήκαηνο, Γέροληας Ηωζήθ ο «Ζζσταζηής». , în “Γέροληας
Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ
Ορος, 2007, pg. 145-156
23
9. Καζεγεηής θ. Γεώργηος Μαληδαρίδες, Ο Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο θαί ε αλάθακςε
ηνπ αγηνξεηηηθνύ κνλαρηζκνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή
Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 159-167
10. Δπίθ. Καζεγεηής θ. Χρήζηος Καραθόιες, Η Αγία Γξαθή ζηε δσή θαη ηε δηδαζθαιία ηνπ
Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 169-184
11. Γέρωλ Μάρθειιος Καραθαιιελός, Ο εγθιεηζκόο θαη ε εζπρία ηνπ λνόο θαηά ηνλ
Γέξνληα Ισζήθ ηνλ Ηζπραζηή, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 187-198
12. Αρτηκ. Νηθόδεκος Σθρέηηας, Η λνεξά πξνζεπρή θαηά ηνλ Γέξνληα Ισζήθ ηνλ Ηζπραζηή,
în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M.
Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 201-249
13. Μεηροποιίηες Λεκεζού θ. Αζαλάζηος, Η εθθιεζηαζηηθή ζπλείδεζε ηνπ Γέξν ληνο Ισζήθ
ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”,
I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 2536-261
14. Καζεγεηής θ. Αλέζηες Κεζειόποσιος, Ο Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο θαη ν γπλαηθείνο
κνλαρηζκόο, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”,
I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 263-270
15. Καζεγεηής θ. Κωλζηαληίλος Σθοσηέρες, Η Γεθάθσλνο άιπηγμ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο
Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007,
pg. 273-281
16. Αλαπι. Καζεγεηής θ. Νίθος Νηθοιαΐδες, Η επηζηνινγξαθία ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ
Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”,
I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 283-296
17. Καζεγούκελος Ηεράς Μολής Σίκωλος Πέηρας Αρτηκ. Διηζαίος, Σν πξόζσπν ηνπ
Γέξνληα ζηε δσή ηνπ κνλαρνύ ζηε δηδαζθαιία ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în
“Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ,
Αγηολ Ορος, 2007, pg. 299-308
18. Αρτηκ. Εαταρίας (Η. Μ. Τηκίοσ Προδρόκοσ Essex Αγγιίας, Οη βαζκίδεο πλεπκαηηθήο
ηειεηώζεσο θαηά ηνλ Γέξνληα Ισζήθ ηνλ Ηζπραζηή, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής,
Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 311-320
24
19. Πρεζβύηερος Διεύζερηος Χαραιακπίδες, Η ζέα ηνπ αθηίζηνπ θσηόο ζηνπο λεώηεξνπο
Αγηνξείηεο θαη ηνλ Γέξνληα Ισζήθ ηνλ Ηζπραζηή, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ
Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 323-336
20. Αλαπι. Καζεγεηής θ. Χρσζόζηοκος Σηακούιες, Η αίζζεζε ηνπ αζθεηηθνύ θάιινπο
θαηά ηνλ Γέξνληα Ισζήθ ηνλ Ηζπραζηή, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 339-351
21. Αλαπι. Καζεγεηής Γεώργηος Φίιηας, Η ιεηηνπξγηθή δσή θαη ν Γέξνληαο Ισζήθ ν
Ηζπραζηήο, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”,
I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 355-362
22. Μεηροποιίηες Δδέζζες, Πέιιες θαη Αικωπίας θ. Ηωήι, Σν πξόζσπν ηεο Παλαγίαο ζηε
δσή θαη ηε δηδαζθαιία ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο
Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007,
pg. 365-372
23. Καζεγεηής θ. Jean-Claude Larchet, Η άξζε ηεο Χάξηηνο θαηά ηελ εκπεηξία ηνπ Γέξνληνο
Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή
Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 375-386
24. Μεηροποιίηες Μεζογαίας θαη Λασρεωηηθής θ. Νηθόιαος, Η πνηκαληηθή δηάζηαζε ηνπ
έξγνπ ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 389-401
25. Πρωηοπρεζβύηερος Βαζίιεηος Καιιηαθκάλες, Η δηάθξηζε ζηε δσή θαη ηε δηδαζθαιία
ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 405-417
26. Καζεγεηής θ. Παύιος Κσκίζες, Ψπρνινγηθή πξνζέγγηζε ησλ πλεπκαηηθώλ εκπεηξηώλ ηνπ
Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 419-427
27. Καζεγούκελος Βαηοπαηδίοσ Αρτηκ. Δθραίκ, Η επίδξαζε ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ
Ηζπραζηνύ ζηελ αζθεηηθή θαη ιεηηνπξγηθή δσή ηνπ Αγίνπ Όξνπο, în “Γέροληας Ηωζήθ ο
Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007,
pg. 429-434
28. Καζεγούκελος Ξεροποηάκοσ Αρτηκ. Ηωζήθ, Η ζπκβνιή ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ
Ηζπραζηνύ ζηελ πλεπκαηηθή παξάδνζε ηνπ νξζνδόμνπ κνλαρηζκνύ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο
25
Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007,
pg. 437-441
29. Δπίζθοπος θ. Αζαλάζηος Γηέθηηης πρώελ Εατοσκίοσ θαη Δρδεγοβίλες, Η δηάδνζε ηνπ
εζπραζηηθνύ πλεύκαηνο ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ζηνλ ζιαβηθό θόζκν, în “Γέροληας Ηωζήθ ο
Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007,
pg. 443-451
30. Πρωηοπρεζβύηερος Κωλζηαληίλος Coman, Σν εζπραζηηθό πλεύκα ηνπ Γεξόληνο Ισζήθ
θαη ν εζπραζκόο ζηελ Ρνπκαλία ζήκεξα, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 453-464
31. Αρτηκαλδρίηες Ζιίας Μαζηρογηαλλόποσιος, Μία αιεζκόλεηε ζπλάληεζε, în “Γέροληας
Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ
Ορος, 2007, pg. 467-468
32. Καζεγεηής θ. Αληώληος-Αηκίιηος Τατηάος, Παηήξ Ισζήθ ν Ηζπραζηήο, în “Γέροληας
Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ
Ορος, 2007, pg. 469-472
33. Καζεγεηής θ. Σησιηαλός Παπαδόποσιος, Δπίζθεςε ζηελ Νέα θήηε (Ινύιηνο 1955) θαη
δίσξε επινγεκέλε καζεηεία ζηνλ καθαξηζηό παηέξα Ισζήθ ηνλ Ηζπραζηή, în “Γέροληας
Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ
Ορος, 2007, pg. 473-476
34. Καζεγεηής θ. Κωλζηαληίλος Καβαρλός, Αλακλήζεηο από ηελ επίζθεςίλ κνπ ζηνλ
Γέξνληα Ισζήθ ηνλ Ηζπραζηή, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 477-480
35. Νηθοιαοσ Χρ. Αιηπαληε, Σν πλεπλακηηθν θαη θνηλσληθσ πεξηβαιινλ ζηελ Παξν ηελ
επνρε ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπεαζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος
- Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 515-523
36.Γεωργηοσ, Αλη. Γαιηηε, Παραδοζηαθος κολατηζκος θαη ζρεζθεσηηθες οργαλωζεης θαηα
ηελ εποτε ηοσ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ
Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 525-540
37.Μωσζεως, κολατοσ αγηορεηηοσ, Πξσηνο Βηνο ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în
“Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ,
Αγηολ Ορος, 2007, pg. 543-549
26
38.Παληειεεκολος Καραιαδοσ, αρτηκαλδρηηοσ, Η απερεζε ηεο θηλεζεσο ηνπ Γεξνληνο
Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ ζηνπο Αγηνξεηηεο, , în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 551-572
39.Παραζθεσα Αγαζωλος, οηθολοκοσ, Η ζπκβνιε ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ θαη
επξπηεξα ηνπ Αγηνπ Οξνπο ζηνλ λεσηεξν θππξηαθν κνλαρηζκν, în “Γέροληας Ηωζήθ ο
Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007,
pg. 575-606
40.Τροηηζθσ Παγθραηηοσ, επηζθοποσ, Η πλεπκαηηθε επηδξαζε ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ
Ηζπραζηνπ ζηνλ ζπγρξνλν ξσζηθν κνλαρηζκν, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ
Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 611-620
41.Θεοδοροσ Πεηρηδε, Προηοπρεζβσηεροσ, Η πξνζθνξα ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ
Ηζπραζηνπ ζηνλ νξζνδνμν κνλαρηζκν ηεο Ακεξηθεο, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής,
Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 623-633
42.Ηωαλλοσ Νηθοιαηδε, Φηινινγηθα ζρνιηα ζηα θεηκελα ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ,
în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M.
Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 635-642
43.Marian Stoyadinov, Η αθξηβεηα θαη ε επηκνλε ζην αζθεηηθν πξνγξακκα θαηα ηνλ Γεξνληα
Ισζεθ ηνλ Ηζπραζηε, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή
Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 645-649
44.Γεκεηρηοσ Τδειεγγηδε, Σν δνγκαηηθν ππνβαζξν ηεο αζθεηηθεο δσεο θαη δηδαζθαιηαο ηνπ
Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 651-663
45.Αλεζηε Κεζειοποσιοσ, Η ηαπεηλσζε θαη ε κεηαλνηα σο νξνη αλαθαηληζεσο θαηα ηνλ
Γεξνληα Ισζεθ ηνλ Ηζπραζηε, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 651-663
46.Παληειεεκολος Καιπαθηδε, κεηροποιηηοσ Βεροηας, Οη θηλδπλνη ηεο πιαλεο ζηελ
πλεπκαηηθε δσε θαηα ηνλ Γεξνληα Ισζεθ ηνλ Ηζπραζηε, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής,
Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 675-684
47.Larchet, Jean-Claude, Ζ αγαπε προς ηολ πιεζηολ θαηα ηελ δηδαζθαιηα ηνπ Γεξνληνο
Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή
Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 687-704
27
48.Πασιοσ, κεηροποιηηοσ Χαιεπηοσ, Απηνκεκςηα θαη θαπρεζε ζηα θεηκελα ηνπ Γεξνληνο
Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή
Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 707-724
49.Πεηροσ Παζηαρδε, Ο παηδαγσγηθνο θαη κνξθσηηθνο ινγνο ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ
Ηζπραζηνπ κεζα απν ηα θεηκελα ηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 727-739
50.Γεκεηρηοσ Γ. Τρηαληαθσιιοποσιοσ, Κηηζε θαη πιηθα αγαζα. Μηα καηηα απν ηελ πιεπξα
ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 741-753
51.Κωλζηαληηλοσ Κορλαραθε, Η αζθεηηθε ηνπ πνλνπ θαηα ηνλ Γεξνληα Ισζεθ ηνλ
Ηζπραζηε, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M.
Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 755-800
52.Πρωηοπρεζβσηεροσ Βαζηιεηοσ Καιιηαθκαλε, Μειεηε θαη αληηκεησπηζε ηνπ ζαλαηνπ ζηε
δσε θαη ηε δηδαζθαιηα ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο
Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007,
pg. 803-810
53.Γεωργηοσ Μαληδαρηδε, Η θαζαξνηεηα ηνπ λνπ θαη ηεο θαξδηαο θαηα ηε δηδαζθαιηα ηνπ
Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 813-821
54.Ηεροκολατοσ Αζαλαζηοσ Σηκωλοπεηρηηοσ, Αγηνινγηθε πξνζεγγηζηο ηνπ πξνζσπνπ ηνπ
καθαξηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în “Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος -
Φηιοθαιηθή Δκπεηρία”, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 823-831