Post on 27-Dec-2015
description
1
MOTIVAŢIA
“DEPRESIA ESTE MAI REA DECÂT CANCERUL
ÎN STADIUL TERMINAL,PENTRU CĂ
MAJORITATEA BOLNAVILOR DE CANCER
SE SIMT IUBIŢI,ŞI EI MAI AU SPERANŢĂ
ŞI STIMĂ DE SINE!”
“Am aşteptat cu nerăbdare venirea pe lume a micuţului Eduard.În fiecare zi mă gândeam cât
de minunat poate fi. Miracolul s-a întamplat.Am rămas însărcinată cu soţul meu.În ciuda
simptomelor sâcâitoare sarcina a decurs normal.Nu-mi imaginam că ma voi putea schimba
asa.După naşterea micuţului ceva s-a întamplat cu mine,nu-mi puteam explicam ce. Eram atât de
sensibilă,plângeam fără motiv,simţeam că nimeni nu mă iubeşte,că toţi aveau ceva cu mine. Nu mă
puteam apropia de fiul meu,crezând că el mă respinge.Simţeam în oglindă acuzaţia copilului meu :
“Nu eşti tu mama mea!Mama mea din uter era mai bună.Cu ea nu simţeam foamea, frigul,
zgomotul. Nu trebuia să fac nici un efort.Vreau la mama mea când eram în uter!”
Această voce lăuntrică mă îndepărta tot mai mult de soţ,familie,copil. Dar asta până într-o zi când
mama mea a luat iniţiativa şi mi-a făcut programare la psiholog. Psihoterapia,tratamentul cu
antidepresive şi în primul rând sprijinul celor apropiaţi m-au făcut să depăşesc momentul greu din
viaţa mea!”
Această confesiune de pe un site de socializare m-a motivat să dezbat această temă.
Mi-a plăcut mult observaţia legată de fragilitatea lăuzei si importanţa mediului în care
trăieşte.Găseşte ea suficientă susţinere în soţul său,în familie,în comunitate,în mediul medical ce o
asistă?
Depresia nu trebuie sa fie mai rea decât cancerul! Nu trebuie să ne afundăm în tăcere şi
durere!
Ca şi CADRU MEDICAL, îmi propun să susţin mămicile, să le explic pe cât posibil că
naşterea este o minune în viaţa unei femei,nu o povară!
Sprijinul familiei, cadrului medical,comunităţii este tot ce îţi trebuie pentru a depăşi aceste
momente!
2
SCURT ISTORIC
Depresia postpartum (DPP), denumită şi depresie postnatală, este o condiţie medicală severă
care afectează 1 din 8 femei ,rareori bărbaţii.De regulă aceasta survine după 3 săptămâni de la naşterea
copilului,se intensifică în săptămânile 7 şi 8 şi poate dura mai multe luni,chiar şi un an întreg.
Simptomele includ tristeţe, oboseală, dereglări de somn şi alimentaţie, scăderea libidoului,episoade
prelungite de plâns,anxietate şi iritabilitate.În unele cazuri,netratată,depresia se adânceşte şi se pot
dezvolta simptome psihotice (psihoza postpartum).Acestea pun în pericol victima dar si pe cei din jurul
său.S-a presupus că lipsa vitaminelor ar putea fi cauza depresie postpartum.Dar vitamine găsim în orice
farmacie,multe femei însărcinate le iau la îndrumarea medicului,şi totuşi cad in depresie dupa
naştere.Alte studii au demonstrat că hormonii sarcinii sunt în mare parte responsabili de această
dereglare.Cu toate acestea tratamentele hormonale nu au fost de prea mare ajutor întotdeauna,iar
victimele nu şi-au revenit înghiţind câteva pastile conform unui orar bine stabilit.În
schimb,consilierea,în special grupurile de suport, au făcut minuni în rândul mai multor mame afectate
de, depresia postnatală.
De ce acest lucru? Pentru că depresia postpartum este strâns legată şi de stilul de viaţă.
Cauzele sunt multiple şi includ factori biologici,psihologici şi sociali deopotrivă.Este nevoie de
o analiză atentă a fiecărui caz în parte pentru a elibera mama de efectele nedorite ale depresiei
postpartum.
Este nevoie de o echipă întreagă formată din familie şi specialişti pentru a ajuta mama să-şi
recunoască harul şi să-şi trăiască fericirea ce natura i-a dat-o.
Depresia postpartum nu este o fază trecătoare,nu este întotdeauna evidentă,nu există teste de
laborator pentru depresie.
Depresia postnatală apare mai frecvent decât naşterea prematură sau diabetul
gestaţional.Depresia postnatală afectează fiecare a-8-a femeie care se desprinde fizic de fiul ei prin
naştere sau adopta un prunc pe care nu l-a purtat în pantece.Depresia postpartum,este o depesie care
netratată “îşi face de cap ”, iar victimele directe trag dupa ele victime colaterale.
Numeroase femei nu sunt conştiente de instalarea depresiei postpartum,deşi semnalele de
alarmă sunt ameninţătoare.Legătura dintre mamă şi prunc nu se sudează,ba mai grav,pare a se
compromite.Oboseala devine tot mai adâncă,relaţiile familiale se clatină tot mai evident,somnul este
din ce în ce mai tulburat ,reacţiile emoţionale puternice uimesc şi răstoarnă siguranţa şi rutina
tihnitoare.
3
În aceste condiţii mama are nevoie să înţeleagă ce i se întâmplă,să fie sprijinită,să-şi exprime
sentimentele,să fie ascultată activ,ea are nevoie să fie ajutată să işi trateze această depresie
severă.Intervenţia promptă si eficientă este obligatorie pentru sănătatea mamei şi copilului.
În primele 90 de zile după naştere există o rată crescută de episoade depresive. Depresia
postnatală se manifestă prin tristeţe, anxietate, sentimentul de vinovăţie şi faptul că femeia se simte
depăşită de situaţia în care se află, aceea de mamă. În acest stadiu, femeile sunt încă lucide, sunt
ancorate, încă, în realitate. Mamele care suferă de psihoză postpartum pierd contactul cu realitatea.
Simptomele pot fluctua, pot varia în intensitate. O femeie care suferă de psihoză postnatală poate părea
absolut sănătoasă acum şi, peste o clipă, scapă de sub control.Aceste femei nu îşi dau seama că au
pierdut contactul cu realitatea, se opun discuţiilor şi nu-şi mărturisesc simptomele, au un comportament
bizar şi complet dezorganizat. În cazul mamelor, stigmatul unei boli psihice este mult mai mare. Din
păcate, atenţia noastră se îndreaptă către ele mult prea târziu şi doar atunci când rezultatul negativ al
psihozelor postnatale ne atrage atenţia. „Este nevoie de strategii eficiente pentru identificarea,
intervenţia şi prevenirea bolilor mintale postnatale. Publicul trebuie educat prin programe pentru a
putea interveni în cazurile din familie. Asistenţii sociali, Protecţia Copilului şi forţele de ordine trebuie
educate în acest sens“,declarăMargaret Spinelli pentru „New York Daily News“.
Chiar dacă nu toate cauzele sunt cunoscute unele cercetări susţin ideea că depresia postpartum
ar fi determinată de modificări hormonale bruşte,care apar dupa naştere,asocite cu alţi factori.Printre
aceştia:
Un istoric al depresiei,depresia bipolară ;
Depresia prenatală din timpul sarcinii ;
Avort spontan ;
Naştere cu făt mort ;
Sarcină nedorită ;
Statutul socio-economic greu de acceptat;
Ajutor social scăzut ;
Încredere în sine scăzuta ;
Relaţia de cuplu dizarmonioasă ;
Părinte singur ;
Anxietate ;
Stresul îngrijirii copilului ;
Hrănirea cu formulă de lapte în loc de alăptat ;Problemele de temperatură a nou-născutului ;
4
Fumatul şi alcoolul ;
Simptomele acestei tulburări neonatale pot surveni în primul an de la naşterea copilului şi pot
dura de la câteva săptămâni la un an.Printre acestea enumăr:
Sentimentul de copleşire;
Modificări de dispoziţi;
Lipsa energiei;
Plânsul ;
Iritabilitate;
Agitaţie;
Furie;
Anxietate;
Frustrare;
Oboseală;
Melancolie;
Nemulţumire;
Tristeţe.
Dacă simptomele enumerate nu sunt puternice şi se sting în 2 săptămâni, înseamnă că mama a
traversat doar o perioada delicată, frecvent întânită denumită“baby blues”. Însă dacă simptomele
persistă şi se agravează, iar starea mamei este din ce în ce mai proastă, este nevoie de intervenţie şi de
măsuri pentru că pe acest fond labil se instalează lesne depresia postpartum.
În cazul depresiei postpartum, o serie de alte simptome şi-au făcut loc agresiv la câteva
săptămâni după naşterea/pierderea copilului şi cresc continuu, dacă sunt neglijate:
Senzaţie de oboseală extremă;
Agitaţie sau lentoare psihomotorie;
Pierderea continuă a energiei;
Tulburări ale apetitului (anorexie sau bulimie);
Tulburări de somn (insomnii);
Pierderea interesului;
Înstrăinare;
Absenţa plăcerii;
5
Plâns ,exagerat;
Dificultăţi de concentrare ;
Lipsa de speranţă ;
Sentiment de gol interior;
Sentiment de lipsă de valoare;
Sentiment de vinovăţie;
Temeri exagerate;
Anxietate excesivă,severă;
Gânduri despre moarte sau sinucidere.
6
CAPITOLUL I
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
1.1. Anatomia sistemului nervos
Sistemul nervos reprezintă totalitatea organelor formate predominant din ţesut nervos ce
recepţionează, transmite şi integrează informaţiile primite din mediul extern sau intern şi permite
elaborarea unui răspuns adecvat mesajului primit. Există un sistem nervos central, format din encefal (
creierul mare, trunchiul cerebral şi cerebelul ), măduva spinării şi un sistem nervos periferic, format din
ganglioni şi nervi. Sistemul nervos este diferenţiat în organe receptoare, care culeg stimuli din mediul
intern şi extern:
- exteroreceptorii, în care intră şi organele de simţ, ce culeg stimuli: tactili, termici, dureroşi, vizuali,
auditivi, olfactivi, gustativi, din mediul extern
-proprioceptori, culeg stimuli de la nivelul aparatului locomotor, legat de starea de tensiune a
muşchilor, de poziţia segmentelor corpului, etc.
-interoceptorii, care culeg informaţii de la nivelul organelor interne.
Aceşti stimuli sunt transmişi prin: fibre sensitive şi prin căile de conducere ale sensibilităţii (
tactile, termice, etc.), până la centrii superiori de integrare şi în ultima instanţă la scoarţa cerebrală.
Aceasta îi supune la analiză şi sinteză şi elaboreaza comenzi pe care le transmite organelor efectoare (
muşchi, organe interne, glande, etc.)
Fig. nr. 1: Structura sistemului nervos
7
Neuronul - unitate anatamo-funcţională a sistemului nervos. Este alcătuit din corpul celular şi
prelungirile sale care servesc la conectarea cu alţi neuroni şi la conducerea impulsului nervos. În
funcţie de forma corpului celular, neuronii pot fi sferici, poliedrici, stelati, conici, etc. , iar in funcţie de
numărul prelungirilor, pot fi unipolari, bipolari sau multopolari.
!!!Neuronii nu se regenerează şi nu se reproduc, de aceea cantitatea de neuroni este determinată
de la o vârstă foarte fragedă.
Neuronul este alcătuit de regulă dintr-un axon- prelungire de obicei unică şi lungă, prin care
influxul nervos pleacă de la celula- şi dentrite- prelungiri scurte, prin care influxul vine la celulă. Fibra
nervoasă este continuarea axonului şi este constituită dintr-un fascicul de neurofibrile, numit cilindrax,
învelit sau nu de teaca de mielină. Mielina este o substanţă care înveleşte anumiţi axoni. Are o
constituţie lipoproteică şi este produsă de anumite celule gliale. Exercită o funcţie de susţinere şi
măreşte viteza de transmitere a impulsului nervos. Acest tip de conexiune are intotdeauna acelaşi sens
de transmitere, adică un este reversibil. Circulaţia influxului nervos la nivelul sinapsei se face într-o
singură direcţie, de la cilindrax spre dentriţe şi corpul celular. Energia care circulă de- a lungul fibrei
nervoase se numeşte influx nervos.
După sensul influxului nervos se deosebesc:
- un neuron aferent, care conduce impulsul de la periferie către centru ( calea senzitivă) ,
- un neuron eferent, care conduce impulsul de la centru spre periferie ( calea motorie).
Fig. nr. 2: Neuronul-celulă nervoasă
8
Sistemul nervos periferic este alcătuit din fibre nervoase şi organe terminale, deserveşte
informaţia. La modificări corespunzătoare de mediu extern sau intern, deci la stimuli diferiţi se produc
excitaţii, transmise prin fibre nervoase spre centru.
Excitaţiile mediului extern şi excitaţiile pornite de la muşchi, tendoane, articulaţii, periost se
transmit prin intermediul sistemului nervos al vieţii de relaţie, iar excitaţiile plecate de la viscere se
transmit pe calea sistemului nervos vegetativ.
Aceste senzaţii sunt recepţionate de organe specializate numite receptori care pot fi:
- exteroceptori care culeg excitaţiile pornite de la mediul extern,
- proprioceptori, care culeg excitaţii de la muşchi, tendoane, articulaţii,
- interoceptori, care culeg excitatiile viscerale.
Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali, motori sau vegetativi. Pe calea lor vin
informaţiile de la periferia corpului sau din organismele interne care vor merge prin intermediul
neuronului senzitiv spre centru, influxul nervos retransminţându-se spre organele efectoare pe calea
neuronului motor a nervilor motori. În general, nervii periferici sunt micşti, leziunea lor provocând
tulburări clinice motorii şi senzitive. Din nervii periferici fac parte nervii cranieni, în număr de 12
perechi si nervii rahidieni.
Fig. nr. 3 Nervi cranieni şi rahidieni
9
Sistemul nervos central este alcătuit din encefal, care este format din cele două emisfere
cerebrale, formaţiunile de pe baza creierului, trunchiul crebral, cerebel şi din măduva spinării.
Fig. nr. 4 Secţiune SNC
Encefalulreprezintă partea sistemului nervos central adăpostită în cutia craniană. Este format
din patru regiuni importante: trunchi cerebral, cerebelul, diencefalul şi emisferele cerebrale.
Fig. nr. 5 Encefalul
10
Trunchiul cerebral, este o prelungire a măduvii spinării şi este format din bulb, puncte şi
mezencefal. Are un rol deosebit de important aflându-se la răspântia dintre emisferele cerebrale şi
cerebel. Este alcătuit din sus în jos din pedunculii cerebrali, protuberanţa inelară şi bulbul rahidian, care
face legătura cu măduva spinării. Ţinând seama de importanţa centrilor nervoşi ( respiratori, circulatori,
de deglutiţie ), a căilor şi a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral, leziunile acestora produc
manifestări complexe, grave şi adesea mortale. De la acest nivel pornesc cele 12 perechi de nervi
cranieni care îndeplinesc importante funcţii motorie şi sezitive. În afara nucleilor nervilor cranieni şi a
centrilor reflexilor vegetative, în trunchiul cerebral se găsesc o serie de nuclei nespecifici, care
alcătuiesc formaţiunea reticulară, care joacă rol în transmiterea spre scoarţa cerebrală a diferitelor
stimulări extero- şi interoreceptive, contribuind la edificarea stării de veghe ( de conştienţă ) Bulbul este
limitat inferior de planul convenţional de sub desucaţia piramidelor, iar superior de şanţul bulbopontin.
Bulbul rahidian gestionează funcţiile vitale ale corpului, precum şi anumite reflexe, cum ar fi reflexul
de tuse, strănut sau clipit. Puntea este limitată inferior de şanţulbulbopontin, iar superior de un şanţ
transversal paralel cu acesta numit şanţulpontopeduncular care o separă de pedunculii cerebrali. Pe
linia mediană se găseşte un şanţ denumit şanţul artrei bazilare. Lateral de acesta se văd
piramidelepunţii, mai puţin proeminente care se continuă lateral şi posterior cu braţele punţii sau
pedunculii cerebeloşi mijlocii. Din punte se desprinde nervul trigemen (V) la limita dintre piramide şi
braţele pontine.Mezencefalul prezintă pe faţa posterioară tectum-ul mezencefalic sau lama
cvadrigemină format din 2 coliculi superior sau optici şi 2 inferiori sau acustici separaţi între ei printr-
un şanţ cruciat. Coliculul superior este legat prin braţul coliculului superior de corpul geniculat, iar cel
inferior prin braţul colicului inferior de corpul geniculat. Corpii geniculaţi sunt nucleii diencefalici
(aparţin metatalamusului). Sub coliculul inferior se desprinde nervul trohlear (IV) singurul care îşi are
originea pe faţa posterioară a trunchiului cerebral şi care se încrucişează în nevrax
Encefalul este format din substanţa cenuşie şi substanţa albă. Substanţa cenuşie prezintă
numeroase celule de diferite forme şi dimensiuni, alcătuind la suprafaţă, scoarţa cerebrală, iar în
profunzime nucleii centrali. În scoarţă se găsesc 14 milioane de celule. Substanţa albă a emisferelor
cerebrale este formată din fibre nervoase care realizează legătura între diferite zone corticale ( fibre de
asociaţie) , legătura între cele două emisfere ( fibre comisurale- corpul calos) şi legătura între diferite
etaje ale sistemului nervos central (fibre de proiecţie) . Coordonând funcţionarea sistemului nervos,
scoarţa cerebrală controlează întreagă activitate a organismului. Ea deţine în primul rând funcţia de
reprezentare şi selecţionare, de elaborare a ideilor- gândirea ( raţionamentul) , denumită de Pavlov-
activitate nervoasă superioară.
11
Fig. nr. 6 Pavlov-activitate nervoasă superioară
Cerebelul, sau creierul mic este un organ nervos cu rol în coordonarea motorie. Aşezat în fosa
posterioară a cutiei craniene, este alcătuit din două emisfere laterale, cu rol în coordonarea motorie, şi o
regiune mediană, care contribuie în mod deosebit la menţinerea echilibrului, numită vermis. Este legat
de nevrax prin pedunculii cerebeloşi. Funcţia sa principală constă în reglarea tonusului muscular şi în
coordonarea mişcărilor. Cerebelul are o formă de hemiovoid cu o faţă superioară care este separată de
lobii occipitali ai emisferelor cerebrale printr-o prelungire orizontală a dureimater denumită
cortulcerebelului. Clasic este împărţit prin 2 şanţuri sagitale într-o parte mediană denumită vermis şi 2
părţi laterale, lăţite denumite emisferele cerebeloase. Mai recent, corespunzând şi din punct de vedere
fiziologic şi filogenetic, se descriu şanţuri orizontale care împart atât vermisul, cât şi emisferele în lobi.
{anţurile primare separă între ei, lobul anterior (paleocerebelul) de lobul mijlociu care este mai recent
apărut (neocerebelul), iar fisura postero-laterală separă lobul mijlociu de lobul floculonodular care este
cel mai vechi filogenetic (arhicerebelul) (fig. 25).
Fisura orizontală separă faţa superioară de faţa inferioară a cerebelului. Şanţurile mai puţin
adânci determină o lobulaţia a vermisului căreia îi corespunde o lobulaţie a emisferelor cerebeloase. În
12
final şanţuri şi mai puţin adânci separă suprafaţa cerebelului în folii sau lamele, mărind astfel suprafaţa
acestuia. Dinainte înapoi se disting în vermis lobuli, care au corespondentul în emisferele cerebeloase.
În lobul anterior se descrie lingula cu frâurile lingulei, lobululcentral cu aripa lobulului central,
culmen cu lobul cvadrangular anterior, posterior de care este şanţul primar. În lobul mijlociu sunt
declive cu lobulcvadrangularposterior (culmen şi declive formează împreună monticulus), iar lui
folium îi corespunde lobulsemilunarsuperior. Faţa superioară este separată de faţa inferioară prin fisura
orizontală. În continuare pe faţa inferioară, dar în sens postero-anterior se disting: tuber,vermis cu lobul
semilunar inferior, piramida cu lobulul biventer, uvula cu tonsila sau amigdala cerebelului, iar după
fisura postero-laterală nodulus cu floccus ce aparţin arhicerebelului. De remarcat, că piramidele şi
uvula sunt formaţiuni paleocerebeloase.
Structura cerebelului.
Cerebelul este alcătuit din substanţă cenuşie dispusă la suprafaţă formând scoarţa sau cortexul
cerebelos, iar substanţa albă formată din fibre se află la interior. În substanţa albă se mai găsesc
grămezi de neuroni care formează nucleii cerebelului.
- Substanţa cenuşie. Cortexul cerebelos este alcătuit dint 3 straturi celulare. Stratul superificial sau
stratulmolecular, pentru că este format din celule mici are printre celulele sale unele denumite “în
coşuleţ”. Acestea îşi trimit axonii către stratul următor unde colateralele lor se ramifică în jurul
celulelor Purkinje, cuprinzându-le ca într-un coş.
Al doilea strat este denumit stratulganglionar sau al celulelor lui Purkinje, cu cele mari
piriforme, bipolare care trimit dendritele în stratul molecular, iar axonii în substanţa albă spre nucleii
cerebelului. Cel mai profund este stratulgranular format din celule mici, stelate al căror axon urcă în
stratul molecular unde se ramifică în “T”, făcând sinapsă cu dendritele neuronilor Purkinje.
Nucleii cerebelului sunt reprezentaţi de nucleiifastigiali în dreptul vermisului şi lateral de ei,
spre emisferele cerebeloase sunt nucleii globoşi, emboliformi şi dinţaţi. Toţi sunt paleocerbeloşi cu
excepţia unei părţi din dinţat care este de apariţia neocerebeloasă.
- Substanţa albă. Este situată la interior şi apare pe o secţiune medio-sagitală cu un aspect ramificat
caracteristic, care a fost numit “arborele vieţii”. În ea se disting fibreasociativeintracerebeloase care
leagă puncte din aceeşai emisferă cerebeloasă, fibrecomisurale care leagă zone simetrice şi fibrede
proiecţie aferente şi eferente. Aferenţele ajung la cortexul cerebelos, iar eferenţele pleacă de la nucleii
cerebelului. Toate conexiunile cerebelului se realizează prin intermediul pedunculilor cerebeloşi.
13
Pentru a înţelege conexiunile cerebelului trebuie să amintim că cerebelul are rol principal în
coordonarea motorie. El poate realiza această coordonare datorită faptului că centrii care comandă
mişcările voluntare, automate şi de echilibru (cortexul cerebral, coliculii optici, nucleii vestibulari)
informează în derivaţie şi cerebelul prin căile corticopontocerebeloase, tectocerebeloase superioare şi
inferioare şi respectiv, vestibulo-cerebeloase.
În acelaşi timp prin fasciculele spinocerebeloase anterioare şi posterioare, cerebelul este
informat de ceea ce s-a executat din mişcarea comandată. El integrează aceste aferenţe şi printr-un
mecanism de feed-back (conexiune inversă) reinformează centrii care au dat comanda, ca să şi-o
modifice în funcţie de gradul ei de executare. Această informare şi modelare a centrilor motori se face
prin: fascicululcerebelo-dento-talamo-cortical pentru centrii corticali ce au comandat mişcări
voluntare; prin fascicululcerebelo-dento-tectal pentru coliculii optici care au determinat mişcările
automate; şi prin fasciculelecerebelo-fastigio-vestibular pentru nucleii vestibulari care au imprimat
mişcări reflexe de echilibru.
Diencefalul sau creierul intermediar se dezvoltă din vezicula diencefalică ce rezultă din
segmentarea prozencefalului. Din diencefal se desprind veziculele optice care vor da naştere tracturilor,
chiasmei şi nervilor optici, ca şi unei părţi din globul ocular (retina). În vezicula primitivă se vor
evidenţia cele 3 straturi (ependimar, paleal şi marginal), care se dezvoltă mult şi fac la nivelul
diencefalului, mase mari cenuşii, cu substanţă albă redusă.
Diencefalul este aşezat în continuarea mezencefalului sub emisferele cerebrale care îl acoperă lăsând
vizibilă la exterior doar faţa inferioară ce corespunde hipotalamusului. În interiorul său se găseşte
ventriculul al III-lea. Diencefalul este alcătuit din talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus şi
hipotalamus, situate în jurul ventriculului al III-lea.
Structura diencefalului:
Talamusul este format din 2 mase mari cenuşii, cu o formă ovoidă cu polul anterior mai ascuţit
numit rosturm, iar cu cel posterior mai rotunjit numit pulvinar. Lateral, braţul posterior al capsilei
interne îl separă de nucleul lentiform. În interior o lamă medulară internă de substanţă albă, bifurcată
anterior ca un “Y”, îl separă în nuclei. Se descriu următorii nuclei: rostral, posterior, medial, lateral şi
ventral.
Subtalamusul este situat între talamus şi mezencefal. La nivelul lui se găsesc: nucleul
subtalamic, zona incertă şi câmpul lui Forell cu 2 fascicule de substanţă albă, formaţiunile lui sunt
14
staţii de legătură ale sistemului extrapiramidal, strâns legate funcţional de corpii striaţi de la baza
emisferelor cerebrale.
Epitalamusul este situat în partea posterioară şi superioară a diencefalului şi este format din:
- glanda epifiză legată printr-o tulpină de comisura habenulei;
- trigonul habenulei cu nucleul habenular;
- striile habenulei.
Hipotalamusul este situat în partea inferioară a diencefalului unde formează podeaua şi partea
inferioară a pereţilor laterali ai ventriculului al III-lea. Este alcătuit dintr-o porţiune supraoptică unde
se individualizează NPV, din tuber cinerum unde se găsesc nucleii tuberali regiune căreia îi aparţin şi
neurohipofiza, iar posterior din corpii mamilari.
Nucleii tuberali reglează activitatea adenohipofizei. Ei secretă factori de eliberare (RF =
releasing factors) care pe calea adenohipofiză, determinând secreţia de hormoni tropi a acesteia.
Sistemul venos porthipofizar are reţeaua primară în HT, venele în tija hipofizei, iar reţeaua capilară
secundară în adenohipofiză.
Secreţia nucleilor tuberali este reglată printr-un mecanism umoral de conexiune inversă de către
concentraţia hormonilor specifici secretaţi de glande sub acţiunea hormonilor tropi adenohipofizari.
d) Emisferele cerebraleîn număr de două, prezintă partea cea mai dezvoltată a sistemului nervos.
Fiecare dintre ele cuprind câte patru lobi: frontal, parietal, temporal si occipital .Aceştia sunt împărţiţi
prin şanţuri in circumvoluţii.
Spre deosebire de reflexele necondiţionate, care sunt înnăscute, reflexele condiţionate sunt
dobândite, apărând în cursul exisistenţei individului, determinate de condiţii diferite şi variate ale
mediului extern. La nivelul scoarţei se realizează integrarea superioară, cu alte cuvinte, adaptarea
organismului la shimbările mediului extern, înregistrate cu fineţe şi precizie, precum şi legătura dintre
diferite părţi ale organismului.
Lobul frontal, care corespunde circumvoluţiei frontale ascendente, este sediul neuronului motor
central, deci sediul mişcărilor voluntare. Leziunile lobului frontal se insoţesc de tulburări motorii (
paralizii ), tulburări în articulaţia vorbirii ( dizartrie sau anartrie ), tulburări de comportament.
Lobul parietal este sediul cortical al analizorului sensibilităţii generale. La acel nivel se
realizează sinteza tuturor tipurilor de sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor insoţi deci de
tulburări privind aprecierea volumului şi a formei obiectelor ( stewognozie ), a greutăţilor ( barestezie )
privind discriminarea tactilă ( apreciereadistanţei dintre două atingeri ale pielii ), etc. Distrugerea totală
duce la agnozie tactilă, adică la nerecunoaşterea prin pipăit a obiectului respectiv.
15
Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv. Leziunea sa se poate însoţi de
surditate verbală ( bolnavul aude, dar un înţelege ), halucinaţii auditive, tuburări de echilibru ,
imposibilitatea de a înţelege scrisul ( cecitate verbală ), incapacitate de utilizare uzuală a obiectelor şi
de efectuare a gesturilor obişnuite ( apraxie ), uneori este pierdută înţelegerea semnificaţiei cuvântului
vorbit sau scris ( afazie senzorială ).
Lobul occipital este sediul capului cortical al analizorului vizual. Leziunea sa duce la tulburări
de orientare in spaţiu, tulburări de vedere (halucinaţii vizuale) etc.
Formaţiunile de la baza creierului sunt diencefalul şi corpi striaţi. Diencefalul este alcătuit in
principal din : talamus, staţia cea mai importantă din releu pentru toate fibrele senzitive care merg spre
scoarţa cerebrală (leziunile talamusului producând grave tulburări de sensibilitate ), şi hipotalamus,
coordonatorul sistemului vegetativ şi al sistemului endocrin. Corpii striaţi, formaţi dintr-un număr de
nuclei de substanţă cenuşie, au un rol deosebit în realizarea mişcărilor automate şi a tonusului
muscular, fiind segmentul cel mai important al sistemului extrapiramidal.
Leziunile acestuia duc la apariţia unor tulburări încadrate în noţiunea generică de sindrom
extrapiramidal.
Fig. nr. 7 Emisferele cerebrale
Măduva spinării : ultima porţiune a sistemului nervos central este adăpostită în canalul
rahidian şi se prezintă sub forma unui cilindru de substanţă nervoasă, care începe de la bulb şi se
întinde până la L2. Prezintă două regiuni mai umflate: una cervicală (intumiscentia cervicala) în
16
dreptul vertebrelor C3-T2 şi alta lombară (intumiscentia lumbalis) în dreptul vertebrelor T9-T12. Aceste
umflături sunt locul de unde pleacă nervii pentru membre şi dezvoltarea lor este condiţionată de
funcţionalitatea membrelor respective.
Fig. nr. 8 Măduva spinării
Este împărţită în două jumătăţi simetrice, fiind formată din substanţă albă si substanţă cenuşie
.Substanţa cenuşie este situată central şi îmbracă aspectul literei H.
Fig. nr. 9 Măduva spinării
Coarnele anterioare ale substanţei cenuşii sunt motorii, cele posterioare senzitive, iar cele
laterale au funcţii vegetative, substanţa albă este alcătuită din : căi motorii descendente si căi senzitite
ascendente, in fiecare jumătate de măduvă se disting trei cordoane de substanţă albă, separate de
emergentele rădăcinilor anterioare ( motorii ) şi posterioare (senzitive). Cordonul anterior conţine
17
fascicolul piramidal direct. Cordonul posterior conţine fascicule Goli şi Burdach, care conduc spre
centrii superiori sensibilitatea tactila şi profundă conştientă.
Cordonul lateral conţine o serie de fascicule ascendente care conduc spre centrii superiori
informaţii legate de sensibilitatea termică, dureroasă şi profundă inconştientă. Tot la nivelul cordonului
lateral coboară fasciculul piramidal încrucişat şi căile extrapiramidale, spre celula neuronului periferic,
aflată în coarnele anterioare, de unde porneşte calea motorie finală.
Leziunile măduvei provoacă grave tulburări senzitive, motorii şi vegetative. La nivelul
măduvei, din cele două rădăcini – anterioară (motorie) şi posterioară ( senzitivă ) – se formează nervii
rahidieni. Pe traiectul rădăcinii posterioare există o umflătura, ganglionul spinal, care conţine corpul
celular al primului neuron senzitiv periferic. Nervii rahidieni dau naştere nervilor periferici. Sistemul
nervos central ( encefalul şi măduva spinării ) este acoperit şi protejat de cele trei foiţe meningiene :
duramater, o membrană fibroasă în contact cu osul, arahnoida, o foiţă subţire care căptuşeşte faţa
internă a durei mater şi pia mater, un ţesut celular bogat vascularizat care acoperă ţesutul nervos.
Spaţiul subarahnoidian cuprins între pia mater şi arahnoida conţine lichidul cefalorahidian. Acesta este
secretat în ventriculi de către plexurile coroide şi pătrunde în spaţiile subarahnoidiene prin orificiile lui
Magendie şi Luschka. În interiorul encefalului se află un sistem de cavităţi – sistemul ventricular, în
care se formează şi circulă LCR. În emisfere se află ventriculii laterali şi ventriculul III. Între
protuberanţă şi cerebel se află ventriculul IV. Ventriculul III este legat de ventriculul IV prin apenducul
sylvian. Ventriculul IV comunică cu spaţiul subarahnoidian, prin vilozităţile arahnoidiene.
Fiziologia sistemului nervos
Funcţionarea organismului depinde de funcţiile diferitelor organe, coordonate, controlate şi
conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitatea tuturor organelor, precum şi relaţiie
organismului, ca întreg, cu mediul extern. Datorită coordonării şi reglării nervoase menţionate,
organismul se comportă ca o unitate funcţională. Proprietatea sistemului nervos de a realize această
coordonare se numeşte funcţie integrativă. Integrarea este o proprietate a tuturor etajelor sistemului
nervos, dar organul de integrare propriu-zis, care subordonează şi funcţiile celorlalte etaje, este scoarţa
cerebrală. Se deosebesc un sisitem nervos vegetativ şi un system nervos al vieţii de relaţie, alcătuit din
system nervos central si periferic. Sistemul nervos vegetative este o componentă a sistemului nervos,
care îşi poate desfăşura activitatea şi independent de voinţă. Activitatea sa este reglată de segmentele
superioare ale sistemului nervos central şi în mod special de scoarţă. Sistemul nervos vegetative
coordonează activitatea organelor interne: bătăile inimii şi presiunea sanguină, distribuşia sângelui,
frecvenţa mişcărilor respiratorii, secreţia, etc. Cele două componente ale sistemului nervos vegetative-
18
simpaticul şi parasimpaticul- exercită asupra fiecărui organ acţiuni antagoniste: unul stimulează,
celălalt inhibă. Excitaţia simpatică, măreşte catabolismul, deci creşte căldura, glicemia, accelerează
bătăile inimii, diminuă circulaţia periferică şi creşte circulaţia centrală. Parasimpaticul are acţiune
antagonistă: el creşte anabolismul.
Sistemul nervos, împreună cu cel endocrine, reglează majoritatea funcţiilor din organism.
Căile motorii . Sistemul motor cuprinde trei elemente: neuronul motor central, neuronul
extrapiramidal şi neuronul periferic.
Neuronul motor central şi cel extra-piramidal reprezintă cele două căi motorii care merg de la
encefal la măduva. La nivelul acesteia, calea motorie este unică, fiind reprezentată de neuronul motor
periferic, numit de aceea şi cale motorie finală comună.
Prin intermediul acesteia se transmit atât impulsurile venite pe calea neuronului motor central
(calea piramidală), cât şi cele venite pe căile extrapiramidale.
Neuronul motor central formează calea piramidală. Fascicului piramidal are somele celulare
(corpuri celulare) situate în scoarţa circumvoluţiei frontale ascendente.
Axonii lor alcătuiesc calea piramidală şi se termină în coarnele anterioare ale măduvei, unde fac
sinapsă cu neuronul motor periferic, cu excepţia unor fibre scurte ( fasciculul geniculat ) care se
termină în nucleii de origine ai nervilor cranieni, la nivelul trunchiului cerebral.
Fasciculul piramidal este format din fibre, care au deci o lungime şi un traiect diferit:
fascicolul geniculat ( cortico- nuclear ) care se termină în nucleii motori ai nervilor cranieni din
trunchiul cerebral;
fasciculul piramidal încrucişat, care reprezintă cea mai mare parte a fasciculului piramidal şi
ale cărui fibre se încrucişează în partea inferioară a bulblui ( de – cusaţie ), pentru a ajunge apoi
în cordoanele medulare laterale şi coarnele anterioare. Datorită încrucişării bulbare a acestor
fibre, se întelege de ce o leziune encefalică antrenează o paralizie de partea opusă a corpului;
fascicolul piramidal direct, un fascicul foarte subţire, constituit din câteva fibre, care nu se
incrucişeaza la nivelul bulbului, ci mult mai jos, la nivelul măduvei, cu câteva segmente înainte
de a se termina tot în coarnele anterioare ale măduvei. Fasciculul piramidal este de origine
filogenetică mai nouă.
Prin intermediul lui se transmit impulsurile motorii active (pentru mişcările voluntare) si
impulsurile moderatoare ale scoarţei pentru activitatea automat-reflexa a maduvei.
Neuronii extrapiramidali formează calea extrapiramidală, care este o cale motorie indirectă.
Corpurile celulare îşi au originea în nucleii cenuşii centrali (lenticular, caudat), nucleu roşu, locus
19
niger. Toţi aceşti nuclei sunt legaţi între ei prin fascicule scurte. Căile descendente se termină în
coarnele anterioare ale măduvei prin diferite fascicule: rubro- spinal, olivo- spinal, tecto- spinal,
vestibulo- spinal. De reţinut că scoarţa cerebrală la nivelul lobului frontal are neuroni cu funcţie
extrapiramidală. Sistemul extrapiramidal, de origine filogenetică mai veche, joaca un rol în mişcările
automate şi în coordonarea şi reglarea tonusului muscular.
Neuronul motor periferic este porţiunea terminală a căii motorii. Corpurile celulare se găsesc
în coarnele anterioare ale măduvei, iar axonii trec prin rădăcina anterioară în nervii periferici,
terminându-se în muşchi. Legătura între nerv şi muşchi se face la nivelul unei formaţiuni de tip
sinaptic, numită placă motorie. Transmiterea influxului la acest nivel, se face cu ajutorul unui mediator
chimic, numit acetilcolina. Neuronul motor periferic primeşte excitaţii atât pe calea neuronului motor
central, cât şi a neuronului extrapiramidal şi a arcului reflex medular. De aceea se mai numeşte şi calea
finală comună.
În leziunea neuronului motor periferic sunt pierdute toate categoriile de mişcări.
Căile sensibilităţii. Informarea sistemului nervos asupra variaţiilor mediului extern şi intern se
realizează prin existenţa la periferie a unor receptori specialzaţi pentru toate tipurile de sensibilitate în
mare, se disting: o sensibilitate elementară şi una sintetică.
Elementară:
sensibilitatea superficială sau cutanată, pentru tact, căldură şi durere ( termică, tactilă şi
dureroasă ) ;
sensibilitatea profundă sau proprioceptivă, care provine din muşchi, tendoane, ligamente, oase
şi articulaţii ;
sensibilitatea viscerală (interoceptivă), sub controlul sistemului nervos vegetativ.
Sensibilitatea sintetică cuprinde: senzaţii complexe, rezultate din diferenţierea şi combinarea
senzaţiilor elementare.
Căile sensibilităţii, printr-o înlănţuire de trei neuroni, alcătuiesc calea sensibilităţii termo-algice,
a sensibilităţii tactile, profundă conştientă (mio-artrokinetică, vibratorie şi barestezică), profundă
inconştientă (relaţii despre tonus şi echilibru).
Căile senzitive cuprind trei neuroni. Primul neuron se găseşte pe traiectul rădăcinei posterioare
a nervului rahidian, în ganglionul spinal şi în ganglionii anexaţi nervilor cranieni.
El are o prelungire cu rol de dentrită, care alcătuieşte fibra senzitivă a nervului periferic, şi o
prelungire cu rol de axon care pătrunde în măduvă. Această prelungire poate fi scurtă, pentru
sensibilitatea superficială (care se termină în celulele coarnelor posterioare ale măduvei), mijlocie,
20
pentru sensibilitatea profundă inconştientă (care se termină 2 – 3 segmente medulare mai sus ) şi lungă,
pentru sensibilitatea profundă conştientă (care se termină în nucleii Goli şi Burdach din bulb).
Al doilea neuron transmite excitaţia senzitivă la talamus – pentru sensibilitatea superficială: prin
fasciculul spino- talamic anterior, pentru sensibilitatea tactilă, prin fasciculul spino- talamic posterior,
pentru sensibilitatea termo- algică, iar pentru sensibilitatea profundă, fibrele care pornesc din nucleii
Goli şi Burdach – se încrucişează în bulb, pe linia mediană şi se termină în talamus.
Al treilea neuron transmite este porţiunea căilor senzitive cuprinsă între talamus şi
circumvoluţia parietală ascendentă.
Reflectivitatea. Se înţelege prin reflex, un răspuns motor secretor sau vasomotor, obţinut prin
intermediul sistemului nervos. Pentru ca să se producă un reflex este necesară continuitatea arcului
reflex, între nervul aferent şi cel eferent , cu alte cuvinte, o suprafaţă receptoare (piele, muşchi,
tendoane), un nerv senzitiv, care constituie fibra aferentă, o celulă intermediară situată în ganglionul
spinal posterior, o celulă motorie (în cornul anterior al măduvei) şi o terminaţie motorie în muşchi.
Se cunosc mai multe tipuri de reflexe:
- reflexele osteo-tendinoase sunt reflexe spinale, formate din doi neuroni – unul senzitiv, care
recepţionează excitaţia de la nivelul tendonului excitat prin întindere, şi unul motor (neuronul motor
periferic), care execută răspunsul motor. Impulsurile corticale prin calea piramidală au acţiune
inhibitorie asupra acestor reflexe.
- reflexele superficiale (cutanate şi mucoase) sunt formate din înlănţuirea mai multor neuroni. Excitaţia
unor zone cutanate mucoase determină contracţia muşchilor corespunzători. Ele devin patologice prin
exagerarea lor, care apare în leziunea fasciculului piramidal.
- reflexele de postură au tot un arc reflex, alcătuit din doi neuroni, dar sunt reglate în special de
sistemul extrapiramidal, care exercită asupra lor o influenţa moderatoare. La subiectul normal,
modificarea pasivă a poziţiei unei articulaţii determină o stare de contracţie a muşchilor interesaţi. În
leziunile extrapiramidale, aceste contracţii sunt exagerate. În afara acestor reflexe pot apărea şi alte
reflexe patologice, care se ivesc numai în leziunile neuronului motor central (calea piramidală). În afara
reflexelor somatice, măduva este şi sediul unor reflexe vegetative (defecaţie, micţiune, erecţie,
ejaculaţie, vaso- motricitate).
Sistemul extrapiramidal (SEP), filogenetic cel mai vechi sitem motor central, reprezintă un
ansamblu de structuri etajate la diverse niveluri ale nevraxului, structuri interconectate prin multiple
circuite închise şi conectate cu alte prin circuite deschise- de proiecţie. Împreună cu cerebelul
21
reprezintă unul din cele două sisteme de control şi reglare ale motricităţii intervenind, în realitate, în
toate aspectele acesteia: tonus, postură şi mişcare.
În SEP sunt incluse:
- arii corticale;
- formaţiuni subcorticale;
- formaţiuni din trunchiul cerebral.
Nucleul caudat, cel mai intern nucleu striat are aspectul unei potcoave înconjurând talamusul,
marginea sa convexăcontribuie la formarea peretelui ventricular lateral iar marginea internă, concavă,
închide capsula internă şi faţa externă a talamusului.
Nucleul lenticular, de forma unei piramide triunghiulare, cu baza inferior, răspunde, prin
intermediul unei benzi de substanţă albă cozii nucleului caudat, prin faţa externă regiunii insulare şi
feţele antero-internă şi postero-internă capsulei interne care îl separă de thalamus. Două lame de
substanţă albă îl impart în trei porţiuni: una externă- putamenul şi două interne- palidumul.
22
1.2. Depresia postpartum
1. Definiţie
Stare psihică şi emoţională caracterizată de tristeţe, pesimism, lipsă de incredere în sine,
dezinteres faţă de activităţile normale (igienă, muncă, divertisment), încetineală în gândire şi acţiune,
inabilitate în îngrijirea copilului, descurajare. Poate surveni la mamă după ce a născut, dar poate afecta
şi pe alţi membri ai familiei. De regulă e nevoie de ajutor specializat psihologic pentru depăşirea stării.
Mai rar, ea dispare de la sine după câteva săptămâni.
Fig. nr. 10 Pacientă cu depresie post-partum
23
2. Etiologie
Este interesant faptul că depresia postnatală este cunoscută din cele mai vechi timpuri, astfel,
Hipocrate a descris detaliat, în anul 700 î.e.n. problemele de natură emotională ale femeii, asociate cu
sarcina si naşterea. Din păcate însă, medicii nu au reuşit nici până astăzi să stabilească precis cauzele
apariţiei acestei probleme, astfel încât subiectul constituie încă sursă de nesfârşite dezbateri si
controverse.
Schimbările hormonale în organismul femeii poate fi una din cauze. În timpul sarcinii,
cantitatea de hormoni, estrogenul si progesteronul, creşte considerabil. În primele 24 de ore după
naştere, scade foarte mult şi rămâne la nivelul dinainte de sarcină. Cercetătorii cred că aceste variaţii
puternice conduc la depresie. Este cunoscut faptul că o mică variaţie hormonală poate schimba starea
femeii în perioada premenstruală.
Funcţionarea tiroidiana este influenţată puternic imediat după naştere. Acest lucru poate
determina stări de indispoziţie, oboseală, agitaţie, insomnie şi anxietate. Un simplu test tiroidian poate
demonstra dacă este cauza depresiei postnatale. Dacă testul este pozitiv, medicul de specialitate va
poate prescrie medicaţie pentru tiroidă.Chiar dacă nu toate cauzele sunt cunoscute, unele cercetări
susţin ideea că depresia postpartum ar fi determinată de modificări hormonale bruşte, care apar după
naştere, asociate cu o alţi factori. Printre aceştia:
Un istoric al depresiilor, depresia bipolară;
Depresia prenatală din timpul sarcinii;
Avort spontan;
Naşterea cu făt mort ;
Sarcina nedorită;
Statutul socioeconomic greu de acceptat;
Ajutor social scăzut;
Încredere în sine scăzută;
Relaţia de cuplu dezarmonioasă;
Părintele singur;
Anxietatea;
Stresul îngrijirii copilului;
Hrănirea cu formula de lapte in loc de alăptat;
Problemele de temperament ale pruncului (coleric);
Fumatul şi alcoolul.
24
3. Diagnostic clinic
Cel mai frecvent este vorba despre depresia tranzitorie postnatală („baby blues”), care apare la
2-3 zile după naştere şi care este caracterizată prin labilitate afectivă, tristeţe, iritabilitate, plâns
nemotivat.
Se crede că aceasta ar fi rezultatul variaţiilor rapide ale nivelurilor hormonale, stresului legat de
naştere şi conştientizării responsabilităţilor pe care le presupune maternitatea. Dacă aceste simptome nu
dispar după două săptămâni, ele ar putea reprezenta debutul unei depresii majore postpartum.
Depresia postnatală, numită şi depresie postpartum, este mai puţin frecventă (aproximativ 10-
15% dintre mame), dar mai severă şi mai îndelungată decât depresia tranzitorie postnatală. Principalele
simptome sunt reprezentate de:
sentimentul de tristeţe în cea mai mare parte a timpului;
anxietate;
oboseală, chiar şi atunci când somnul este suficient;
dificultăţi de concentrare;
incapacitatea de a se bucura de viaţă, de a privi în viitor;
sentimente de inutilitate, de eşec sau vinovăţie;
îndoieli şi îngrijorări legate de abilitatea de a îngriji copilul sau lipsa de interes faţă de copil;
frica de a nu-i face rău copilului;
uneori chiar idei suicidare.
De asemenea, pot să apară simptome fizice :
insomnie sau somnolenţă ;
poftă de mâncare scăzută sau exagerată;
dorinţă sexuală scăzută; dureri difuze.
Depresia postpartum este o condiţie medicală care necesită tratament. Nu este întotdeauna
evidentă pentru observator şi nu există teste de laborator pentru depresie. Nu este nevoie ca toate
simptomele de depresie să fie prezente. Indiferent de câte simptome sunt prezente este important să se
ia măsuri înainte să se agraveze.
Dacă pacienta prezintă cinci sau mai multe din următoarele simptome (inclusiv una din primele
două), petrecute în fiecare zi din ultimele două luni se trece la tratament medicamentos sau psihologic :
dispoziţie depresivă - plâns facil, lipsă de speranţă, sentiment de gol interior, asociat sau nu cu
anxietate severă ;
25
absenţa plăcerii din toate sau aproape toate activităţile zilnice;
modificări în apetit sau greutate - de obicei scăderea apetitului şi a greutăţii, mai rar o creştere;
probleme de somn - de obicei nu poate dormi chiar şi atunci când copilul doarme;
modificări in felul de a vorbi şi a merge - de obicei nelinişte, dar uneori şi încetineală;
oboseală extremă sau pierdere a energiei;
sentimente de lipsă de valoare sau vinovăţie, fără o cauză aparentă;
dificultăţi în concentrarea atenţiei şi în luarea de decizii;
gânduri despre moarte sau sinucidere.
Unele femei cu depresie postpartum au gânduri înfricoşătoare că îşi vor răni bebeluşul , acestea
par să fie mai degrabă temeri decât dorinţa de a face rău.
În afară de a căuta simptomele pentru depresie, se poate testa nivelul de hormon stimulator al
tiroidei (TSH) pentru a se asigura ca o problemă a tiroidei nu contribuie la aceste simptome.
4. Paraclinic
Nivel de hormon stimulator al tiroidei ( TSH ) , crescut .
Rezultatele la examenele de laborator nu sunt modificate.
5. Diagnostic pozitiv
Dacă pacienta a avut, depresie postpartum sau psihoză postpartum în antecedente, prezintă
depresie în timpul sarcinii actuale sau suferă de tulburare bipolară , este necesar ca familia să
urmărească cu atenţie mama.Unii experţi sugerează că femeile cu risc ar trebui să se prezinte la control
la 3-4 săptămâni după naştere şi nu după 6 săptămâni.
Diagnosticul de depresie postpartum este pus dacă există cel puţin 5 dintre următoarele
simptome (incluzând cel puţin unul din primele 2), simptome care durează de cel puţin 2 săptămâni:
dispoziţie depresivă, tristeţe, sentimente de disperare şi de gol interior asociate cu stare de
anxietate severă ;
pierderea interesului total sau aproape total pentru activităţile zilnice ;
modificări de apetit şi de greutate (de obicei apare scăderea ponderală şi a apetitului, dar uneori
este invers) ;
dificultăţi de somn (de obicei apare insomnia), chiar şi când copilul doarme ;
modificări de atitudine şi de vorbire (de obicei apare nelinişte, însă uneori poate apărea stare de
apatie);
26
fatigabilitate extremă sau lipsă de energie;
sentimente de inutilitate sau de vinovăţie;
dificultăţi de concentrare sau in luarea deciziilor;
gânduri de moarte sau de suicid.
6. Diagnostic diferenţial
Este necesar în tulburări psihice de intensitate nevrotică şi psihotică ce nu sunt legate de
maternitate şi în mod deosebit cu:
tulburări psihice exogene ,de altă etiologie;
eclampsia;
tromboflebita cerebrală;
stări maniacale;
stări confuzionale.
7. Tratament
7.1. Generalităţi
Tratamentul precoce al depresiei postpartum este important pentru mamă , copil si restul
familiei. Cu cât tratamentul este mai precoce, revenirea este mai rapidă iar depresia va afecta mai puţin
bebeluşul. Bebeluşii mamelor depresive pot fi mai puţin ataşaţi de mamele lor, pot rămâne in urmă în
dezvoltarea comportamentului şi a abilităţilor mentale.
Medicaţia antidepresivă şi terapia cognitiv - comportamentală s-au dovedit la fel de eficiente
pentru multe femei. Consilierea si terapia suportivă sunt considerate tratament de primă linie pentru
depresia postpartum de la uşoara la severă. Femeile cu depresie uşoara beneficiază mai mult de pe
urma consilierii decât cele cu depresie moderată sau severă la care se combină consilierea cu
tratamentul antidepresiv.
Variantele de tratament pentru depresia postpartum, include consilierea pentru mamă şi
partenerul ei. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficientă ca şi medicaţia pentru depresia uşoara.
Terapia cognitiv-comportamentală şi consilierea interpersonală sunt tratamente bine cunoscute pentru
depresia postpartum. Terapia cognitiv comportamentală o ajută pe mamă să-şi schimbe felul de a gândi
şi a simţi, oferind de asemeni o relaţie suportivă. Consilierea interpersonală (care se concentrează pe
relaţie şi pe adaptările necesare condiţiei de a avea un nou-născut) oferă suport emoţional şi asistenta
pentrurezolvarea problemelor si stabilirea unor scopuri,medicaţie antidepresivă, care efectiv
indepărtează simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor. Pentru femeile care
27
alăptează, experţii recomandă anumiţi inhibitori ai recaptării serotoninei (ISRS) sau antidepresive
triciclice, care sunt considerate relativ sigure în timpul alăptării.
Durata tratamentului
Antidepresivele se administreză de obicei cel puţin 6 luni, mai întâi pentru tratarea depresiei
postpartum şi apoi pentru prevenirea recăderilor. Pentru prevenirea recăderilor, se recomandă
continuarea tratamentului timp de un an, înainte de a considera întreruperea acestuia.Se recomandă
tratament antidepresiv pe termen lung pentru femeile care au avut trei sau mai multe episoade
depresive în trecut.
7.2. Tratament profilactic
Pentru minimalizarea efectelor schimbărilor hormonale postpartum şi a stresului, este
importantă menţinerea unui echilibru al minţii şi al corpului:
solicitarea ajutorului din partea celor din jur, astfel încât femeia să doarmă destul, să mănânce
sănătos, să facă exerciţii fizice şi să obţină cât mai mult sprijin;
evitarea alcoolului, a cofeinei sau a altor droguri şi medicamente;
monitorizarea strictă este important;
este bine ca primul control după naştere să fie după 3-4 săptămâni şi nu după 6 săptămâni.
Măsuri preventive pentru femeile cu risc crescut
Dacă există un istoric de depresie sau depresie postpartum,se planifică măsuri de prevenţie
pentru apariţia depresiei postpartum. Se pot lua in cosiderare următoarele opţiuni, dacă există un istoric
de depresie. Se recomandă expectativă vigilentă dacă pacienta nu a prezentat simptome depresive la
sfârşitul primei sarcini. Totuşi, dacă există un istoric de depresie severă se recomandă consilierea şi
terapia suportivă înainte de naştere. Se poate începe un tratament antidepresiv după naştere, pentru
prevenirea depresiei postpartum în special dacă pacienta a avut această afecţiune şi înainte .După
naştere, se recomandă să nu se aştepte până la apariţia simptomelor, ci să se înceapă consilierea şi
terapia suportivă (unele femei încep consilierea cu câteva luni înainte denaştere).
Depresie in timpul sarcinii
` În cazul administrării unui tratament antidepresiv în timpul sarcinii, administrarea va continua
şi în perioada postpartum pentru a reduce riscul de depresie postpartum.
28
7.3. Tratament ambulatoriu
Depresia postpartum este o condiţie medicală nu un semn de slăbiciune. Este bine ca femeia să
fie sinceră şi să comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezintă. Astfel se poate forma o echipa ,
prietenii şi familia pentru tratarea simptomelor acestei afecţiuni:
programarea de vizite si ieşiri cu prietenii şi familia, care pot suna regulat pacienta pentru a-i
oferi sprijin. Izolarea hrăneşte depresia mai ales când se asociază cu stresul îngrijirii unui nou-
născut ;
dietă echilibrată , dacă apetitul este redus, se recomandă mai multe gustări de-a lungul unei
zile,folosirea unor suplimente nutriţionale sunt de ajutor pentru menţinerea energiei ;
exerciţii fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos,mişcarea îmbunătăţeşte dispoziţia;
profitarea de razele solare cât mai mult timp posibil - menţinerea draperiilor deschise şi ieşirea
în aer liber cât mai des ;
solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei şi realizarea altor sarcini în casă;
familia şi prietenii sunt deseori fericiţi să ajute o mamă cu un nou-născut ;
evitarea alcoolului şi a cofeinei;
evitarea alcoolului şi a altor droguri pentru îmbunătăţirea stării (automedicaţie);
solicitarea ajutorului medical în cazul apariţiei simptomelor ce necesită tratament medical ;
evitarea suprasolicitării, se recomandă cât mai multă odihnă şi somn,oboseală poate creşte
depresia ;
participarea la un grup de suport pentru proaspete mămici.
Nimeni nu poate întelege mai bine şi oferi suport decât alte femei care trec prin aceleaşi
încercări.
Potenţialul pentru violenţa domestică poate creşte în timpul sarcinii sau în timpul adaptării
cuplului la nou-născut. Dacă partenerul este violent sau abuziv emoţional, mama şi copilul prezinta un
risc fizic, crescând astfel şi riscul pentru depresie postpartum. În aceste condiţii este crucială protejarea
mamei şi a copilului prin solicitarea de ajutor şi sprijin.
29
7.4 Tratament medicamentos
Antidepresivele sunt folosite în mod curent pentru tratarea depresiei postpartum, de obicei în
combinaţie cu consilierea şi terapia suportivă:
pentru depresia moderată şi severă se recomandă un antidepresiv combinat cu terapie suportivă
şi consiliere ;
se recomandă tratament antidepresiv pentru profilaxie, dar până acum studiile nu au arătat că
acest lucru ar fi eficient.
Alăptarea la sân oferă multe beneficii emoţionale şi fizice, atât pentru mamă cât şi pentru copil.
Astfel, nu este necesară întreruperea alăptării în timpul tratamentului cu antidepresive pentru depresia
postpartum.
Indiferent dacă femeia alăptează sau nu, cel mai probabil se recomandă un inhibitor selectiv al
recaptării serotoninei; această clasă de medicamente s-a dovedit a fi foarte eficientă la femeii şi cu
efecte secundare minime. Majoritatea antidepresivelor triciclice pot fi folosite în timpul alăptării cu risc
minim, dar tind să aibă mai multe efecte secundare.
Deoarece după naştere femeia pare să aibă o sensibilitate crescută la efectele secundare ale
medicamentelor,va incepe tratamentul cu o doză redusă.Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei
sunt medicaţia de primă alegere pentru tratamentul depresiei postpartum. De obicei necesită între 4 şi 8
săptămâni pentru a imbunătăţi depresia, deşi unele femei se simt mai bine mai repede. Inhibitorii
selectivi ai recaptării serotoninei sunt consideraţi relativ siguri în timpul alăptării deoarece în general ei
trec în lapte într-un grad mic (cu excepţia fluoxetinei care a fost găsită în laptele matern în doze mari).
Antidepresivele triciclice nu a determinat probleme cunoscute la copiii alăptaţi, deoarece nu
trece la copil în doze măsurabile (cu excepţia doxepinului care nu este considerat sigur în timpul
alăptării). Triciclicele pot necesita între 4 şi 8 săptămâni pentru imbunătăţirea depresiei.
Antidepresivele sunt de obicei folosite pentru cel puţin 6 luni, mai întâi pentru tratarea depresiei
postpartum şi apoi pentru prevenirea recăderilor. Pentru prevenirea recăderilor se continuă tratamentul
până la un an înainte de întreruperea acestuia.Se recomandă tratament antidepresiv pe termen lung la
femeile care au avut 3 sau mai multe episoade depresive în trecut.
Tratamentul cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei NU se intrerupe brusc. Acesta se reduce
treptat şi numai sub supravegherea medicului. Întreruperea bruscă a tratamentului poate determina
simptome asemănătoare gripei, cefalee, nervozitate, anxietate sau insomnie.
Unele medicamente sunt considerate mai sigure decât altele în timpul alăptării.Tratamentul cu
estrogeni pentru depresia postpartum a fost puţin studiată. Unele femei care luau estrogeni au prezentat
30
imbunătăţiri ale stării de sănătate, totuşi o parte din ele luau în acelaşi timp şi un antidepresiv astfel că
este greu de ştiut dacă efectul se datora estrogenilor. Terapia cu estrogeni este puţin probabil să devină
un tratament comun pentru depresia postpartum, deoarece creşte riscul de cheaguri de sânge (tromboză
venoasă profundă) şi de cancer al mucoasei uterine (endometru). Adăugarea de progesteron elimină
riscul de cancer endometrial al estrogenilor, dar este cunoscut ca factor declanşator pentru depresia
postpartum dacă este administrată după naştere.Aceeaşi administraţie recomandă ca pacienţii să fie
supravegheaţi pentru apariţia şi agravarea anxietăţii, atacurilor de panică, agitaţiei, iritabilităţii,
insomniei, impulsivităţii, ostilităţii şi mâniei.
31
Inhibitori selectivi ai
recaptarii serotoninei
(ISRS)
Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse
Citalopram - tb 10,20, 40 mg 20-60 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,
constipatie- somnolenta sau
insomnie, cefalee, tremor,
ameteli- disfunctii sexuale
Escitalopram - tb 10,20 mg- solutie orala 10-20 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,
constipatie,- somnolenta sau
insomnie, cefalee, tremor,
ameteli- disfunctii sexuale
Fluoxetina - tb 10 mg- cp 10, 20,40 mg-
solutie orala
20-80 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,
constipatie,- somnolenta sau
insomnie, cefalee, tremor,
ameteli- disfunctii sexuale
Fluvoxamina - tb 25,50,100 mg 100-300 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,
constipatie,- somnolenta sau
insomnie, cefalee, tremor,
ameteli- disfunctii sexuale
Paroxetina - tb 10,20, 30, 40 mg- solutie
orala
20 – 50 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,
constipatie,somnolenta sau
insomnie, ameteli, tremor,
cefalee,- disfunctii sexuale
Sertralina - tb 25, 50, 100 mg- solutie
orala
50 – 200
mg/zi
- dispepsie, greaţă, diaree,
constipatie, cefalee,
somnolenta sau insomnie-
disfunctii sexuale
Inhibitori ai recaptarii
de norepinefrina –
dopamina (IRND)
Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse
Bupropion - tb 75, 100 mg- tb cu
eliberare prelungita 100, 150
mg
225-450 mg/zi - insomnie, tremor, agitatie,
ameteli, constipatie, scaderi in
greutate, anorexie- transpiratii,
rash, hipertensiune
Amplificatori selectivi ai
recaptarii de serotonina
Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse
Tianeptina - tb 12,5 mg 25-50 mg/zi - cefalee, ameteli,
neliniste,sedare, insomnie,
Antidepresive
noradrenergice si
specific serotoninergice
Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse
Mianserin - cp 10, 30 mg 30- 90 mg -somnolenta, cresterea
enzimelor hepatice, icter,-
ginecomastie, galactoree,
ameteli,-hipotensiune,
poliartropatii, hipersudoratie,
32
tremor, eruptii cutanate
Mirtazapina - tb 15, 30, 45 mg 15- 45 mg/zi - constipatie, sedare, ameteli,
confuzie, hipotensiune, cresteri
in greutate
Inhibitori ai recaptarii
de serotonina –
norepinefrina (IRSN)
Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse
Duloxetina - cp 20, 30, 60 mg 40-60 mg/zi - cefalee, ameteli, neliniste,
sedare, insomnie,- disfunctii
sexuale- hipertensiune
Milnacipram - cp 15, 25,50 mg 30-200 mg/zi - cefalee, ameteli,
neliniste,sedare, insomnie,-
somnolenta sau insomnie,-
disfunctii sexuale
Venlafaxina - cp 37,5 , 75, 150 mg- tb 25,
37,5, 50, 75, 100 mg
75-225 mg/zi - cefalee, ameteli, neliniste,
sedare, insomnie,- disfunctii
sexuale- hipertensiune
Agonist melatoninergic
si antagonist
serotoninergic
Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse
Agomelatina - tb 25 mg 25-50 mg/zi - cefalee, ameteli, sedare,
tremor, anxietate- dispepsie,
constipatie, greata- valori
crescute ale transaminazelor
Antagonistserotoninergic
si inhibitor al recaptarii
serotoninei (SARI)
Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse
Trazodona - tb 50,100,150,300 mg 150-600 mg/zi - cefalee, ameteli, sedare,
tremor-hipotensiune, sincopa
Triciclice si tetraciclice Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse
Amitriptilina - cp 25,50, 100 mg 150-300 mg/zi - Oboseala, slabiciune
musculara, ameteli, sedare,
cresteri in greutate- diaree,
constipatie, retentie urinara,
tulburari de vedere- cefalee,
anxietate, nervozitate,
neliniste,- disfunctii sexuale,
transpiratii
Clomipramina - cp 25, 50, 75 mg 100-200 mg/zi - Oboseala, slabiciune
musculara, ameteli, sedare,
cresteri in greutate- diaree,
constipatie, retentie urinara,
tulburari de vedere- cefalee,
anxietate, nervozitate,
neliniste,- disfunctii sexuale,
33
transpiratii
Doxepina - cp 10, 25,50, 75,100,150
mg
75-150 mg/zi - Oboseala, slabiciune
musculara, ameteli, sedare,
cresteri in greutate- diaree,
constipatie, retentie urinara,
tulburari de vedere- cefalee,
anxietate, nervozitate,
neliniste,- disfunctii sexuale,
transpiratii
Imipramina -tb 10,25,50 mg-cp
75,100,125,150 mg
150-300 mg/zi - Oboseala, slabiciune
musculara, ameteli, sedare,
cresteri in greutate- diaree,
constipatie, retentie urinara,
tulburari de vedere- cefalee,
anxietate, nervozitate,
neliniste,- disfunctii sexuale,
transpiratii
Nortriptilina - cp 10, 25,50, 75 mg- sol.
orala
50-150 mg/zi - Oboseala, slabiciune
musculara, ameteli, sedare,
cresteri in greutate- diaree,
constipatie, retentie urinara,
tulburari de vedere- cefalee,
anxietate, nervozitate,
neliniste,- disfunctii sexuale,
transpiratii
Inhibitorii monoamin-
oxidazei (IMAO)
Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse
Fenelzin - tb 15 mg 30-60 mg/zi - cefalee, ameteli, neliniste,
sedare, insomnie, anxietate,
tulburari de vedere- greturi,
varsaturi, dispepsie,-
hipotensiune ortostatica
Isocarboxazid - tb 10 mg 40-60 mg/zi - Oboseala, slabiciune
musculara, sedare, ameteli,
tulburari de vedere sedare,
cresteri in greutate- tremor,
transpiratii-disfunctii sexuale,-
hipotensiune, sincopa
Moclobemid - tb 100, 150 mg 300-600 mg/zi - cefalee, ameteli,
neliniste,sedare, insomnie,
anxietate- greturi, varsaturi,
dispepsie,- galactoree-
hipertensiune
Seleginina - cp 5 mg- tb 5 mg 10 mg/zi - diskinezie, halucinatii,
ameteli, confuzie, dureri
abdominale, cefalee
34
7.5. Tratamente alternative
Sprijinul familial şi social slab şi stresul ridicat, cresc riscul pentru depresia postpartum. Pentru
acest motiv sprijinul din partea familiei şi al prietenilor este una dintre cele mai importante măsuri de
prevenţie şi tratament pentru fiecare femeie cu un nou-născut. Oferirea de îngrijire şi sprijin va fi de
folos indiferent de încercările emoţionale şi fizice ale perioadei postpartum.
Măsurile formale de tratament şi prevenţie ale depresiei postpartum includ terapia cognitiv-
comportamentală şi consilierea interpersonală. Terapia prin lumină s-a arătat promiţătoare ca tratament
nemedicamentos al depresiei, iar antrenamentul părinţilor şi masajul copilului pot îmbogăţi relaţia
dintre mamă şi copil.
7.6. Alte tratamente
Consilierea
Consilierea s-a dovedit de ajutor pentru prevenţia şi tratamentul depresiei în timpul sarcinii şi
după naştere. Experţii recomandă ca ambii părinţi să participe pentru îmbunătăţirea succesului
tratamentului. Terapia cognitiv-comportamentală şi consilierea interpersonală s-au dovedit eficiente în
tratamentul depresiei postpartum. Într-un studiu, terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit la fel de
eficientă ca şi medicaţia în tratamentul depresiei postpartum uşoare:
terapia cognitiv-comportamentală ajută pacienta să aibă control asupra felului în care simte şi
gândeşte, oferind în acelaşi timp o relaţie suportivă;într-un studiu, femeile cu depresie
postpartum s-au ameliorat după o singură şedinţă de terapie cognitiv-comportamentală şi au
arătat o îmbunătăţire semnificativă după 6 şedinţe;
consilierea interpersonală (se axează pe relaţiile clientei şi pe adaptarea personală de a avea un
nou-născut) oferă suport emoţional şi asistenta pentru rezolvarea problemelor şi stabilirea de
scopuri.
Într-un studiu, procentul femeilor cu revenire după 12 şedinţe de consiliere interpersonală a fost
mai mare decât cel al femeilor care nu au beneficiat de terapie.
35
Terapii alternative
terapia prin lumină foloseşte expunerea la lumină strălucitoare (nu tot spectrul luminii care
include şi raze ultraviolete). În mod obişnuit o persoană care urmează terapia prin lumină va sta
în faţa unei lămpi fluorescente cu intensitate mare (între 2500 şi 10000 lucsi), crescând gradat
intervalul de expunere până la 1-2 ore, în fiecare dimineaţă. Deşi terapia prin lumină pentru
depresia postpartum nu a fost încă suficient studiată, aceasta s-a dovedit benefică pentru femeile
însărcinate şi pentru depresia din timpul iernii (tulburare afectivă sezonieră), fără efecte
secundare severe ;
antrenamentul părinţilor oferă atât educaţie cât şi sprijin pentru îngrijirea şi rezolvarea
problemelor bebeluşului, la fel ca şi sprijinul în tranziţia cuplului spre a fi părinţi ;
orele de masaj a copilului oferă abilităţi de legare fizică şi emoţională cu copilul şi şansa de a
petrece timp cu alte mame.
36
Cap. II. Îngrijiri generale în nursing
2.1. Internarea pacientei in spital
Scopul internării este stabilirea diagnosticului, tratament de specialitate pentru vindecarea unei boli
acute, ameliorarea unei afecţiuni cronice, evaluarea unei boli cronice decompensate, reechilibrarea şi
aducerea în faza compensată, efectuarea unei intervenţii chirurgicale sau asistenţă la naştere.
În cazul internării prin Unitatea Primiri Urgenţe, decizia de internare a cazului venit este luată de
medicul de gardă în urma efectuării examenului clinic.
Asistentul medical joacă un rol important în pregătirea pacientei în vederea internării:
- primeşte pacienta,stabileşte o relaţie de comunicare cu aceasta sau aparţinătorii, cu echipajul de la
salvare care a transportat pacienta la spital ;
- solicită actele necesare internării în cazul în care nu este nevoie de un ajutor urgent- act de identitate,
bilet de trimitere de la medicul de familie, dovada asigurărilor de sănătate( adeverinţă de salariat, elevă,
studentă, şomeră)
- urgenţele se introduc în sala de consultaţie, se acordă primul ajutor, iar actele pentru internare vor fi
aduse ulterior ;
- toate datele personale sunt înregistrate în registrul de consultaţii, inclusiv diagnosticul stabilit la
internare,secţia la care se internează,data şi ora internării,tratamentul de urgenţă efectuat în Unitatea
Primiri Urgenţe, semnătura şi parafa medicului ;
- întocmirea foii de observaţie la biroul de internări pe baza documentelor enumerate mai sus, care se
întocmeşte în format electronic şi cuprinde toate datele personale ale pacientei,diagnostic la
internare,medicul care a hotărât internarea ;
- în magazia de efecte se predau şi se preiau hainele pacientei la internare, se întocmeşte bon în dublu
exemplar ( unul rămâne la magazie şi unul se preda la pacientă pentru preluarea hainelor ).
Fiecare pacientă internată într-o secţie va fi preluată de asistenta şefă care o va înregistra în
registrul de evidenţă a clinicii şi în foaia de mişcare apoi predate asistentei de salon.
I se va explica unde este toaleta, sala de mese, orarul alimentaţiei, care sunt drepturile şi obligaţiile,
cum funcţionează robinetele şi toaleta.
Adresabilitatea către pacientă se face pe numele de familie fără formule excesiv familiale, i se vor
prezenta persoanele din staff-ul medical, se vor verifica recomandările medicului curant, orice restricţie de
dietă, medicaţie sau activitate fizică. Eventualele medicamente la care pacienta este alergică se notează cu
37
culoarea roşie pe prima pagină a foii de observaţie, în partea de sus.
Se prezintă pacientelor vechi internate, aceste gesturi permiţînd adaptarea rapidă la noua stare.
Se determină şi se notează în foaia de observaţie principalele semne vitale şi se recoltează probele
biologice recomandate, înălţimea şi greutatea pacientei.
Este importantă cunoaşterea greutăţii şi înălţimii pentru planificarea tratamentului, dietei şi calculul
dozelor de medicamente recomandate. I se va explica pacientei cum se foloseşte lumina, apa, toaleta,
telefonul, sistemul de semnalizare şi se va aduce la cunoştinţă programul secţiei. Se informează pacienta
asupra orelor de vizită, dar şi asupra restricţiilor necesare în secţiile din spital. Se explică pacientei cum să
cheme asistenta în caz de necesitate şi i se reaminteşte că ea va fi disponibilă în orice moment când o va
solicita, aceste aspecte liniştind pacienta şi diminuînd anxietatea legată de tratament.
Dacă pacienta este orientată temporo - spaţial, i se vor explica manevrele executate cu atât mai
mult cu cât acestea vor fi dureroase sau crează discomfort, dacă membrii familiei însoţesc pacientul, li se
va spune, ferm, dar respectuos, să rămână în sala de aşteptare până la terminarea evaluării acestuia şi
începerea tratamentului.
Se va permite pacientei să fie vizitată după ce a fost instalată în salon numai dacă condiţiile vor
permite.
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare
Scopul spitalizării pacientei este vindecarea. Se crează condiţii pentru creşterea forţei de apărare
şi regenerare a organismului. Funcţiile organismului sunt controlate şi dirijate de scoarţa cerebrală.
Pacienta este scoasă din mediul său şi cu ocazia internării pot apărea efecte negative asupra sistemului
nervos legate de spitalizare, de preocuparea pentru boală şi investigaţii.
Protejarea bolnavului se va face prin:
- ambient cu saloane luminoase albe, spaţii verzi exterioare, coridoare luminoase, curate, mobilier
adecvat ;
- foile de observaţie şi temperatură nu vor fi ţinute în saloane;
- se va încerca izolarea fonică a saloanelor ;
- control de securitate şi linişte , pentru personalul administrativ şi vizitatori.
38
2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacientei
Pregătirea patului şi accesoriilor lui
să fie comod ;
să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă cerinţele de confort ale pacientului ;
să nu-i limiteze mişcările ;
uşor de manipulat şi curăţat ;
aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe ;
salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se dezinfectează mai uşor
(pentru prevenirea escarelor) ;
pernele trebuie să fie în număr de două ;
pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor ;
lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături (două cearşafuri, doua feţe de pernă, o aleză sau
traversă şi muşama) ;
muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic ;
aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză ;
Schimbarea lenjeriei de pat
Materialele necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, două feţe de pernă, una-două pături, două perne.
Efectuarea: se îndepărtează noptiera de lângă pat, se aşează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe
scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, păturile, împăturite corect. Cearşaful se
aşează la mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre
capătul opus. Se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colţul: persoana aşezată
cu faţa spre capătul patului: cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de
la colţ, cu lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus pe lânga saltea; partea de cearşaf de sub marginea inferioară
a saltelei se introduce sub saltea; se lasa în jos partea de cearşaf ridicată ; se introduce sub saltea partea de
cearşafcare atârnă sub marginea inferioară a saltelei; celelalte trei colţuri se fac după aceeaşi procedură. Se
introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile saltelei; se întinde bine
cearşaful să nu prezinte cute. Dacă este nevoie se aşează muşamaua (transversal, la mijlocul patului) şi se
acoperă cu aleza.
Apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura; marginea cearşafului dinspre cap
se răsfrânge peste pătură. Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei, se
va face o cută atât din cearşaf, cât şi din patură, astfel: se aşează palma mâinii dinspre picioare pe patură, iar
39
cealaltă mână se introduce sub cearşaf, ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă, formând astfel o cută; se
introduce apoi sub capătul de la picoare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează colţurile folosind
procedura descrisa mai sus. Se aşează pernele introduse în feţele de pernă curate.
Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientei
La internarea în spital, pacientei nemobilizate, i se dă posibilitatea să facă o baie sau un duş iar
în timpul spitalizării, va face baie sau duş de cel puţin două ori pe săptămână. Cu această ocazie i se va
schimba şi lenjeria. Baia nu va depăşi 15 min.
Scopul este de a menţine tegumentele într-o stare perfectă de curăţenie în vederea prevenirii
unei complicaţii cutanate, pentru a stimula funcţiile pielii care au un rol important în apărarea
organismului şi pentru a asigura o stare de confort fizic şi psihic.
Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientei imobilizate
Materiale necesare :
camera de baie şi cadă bine curăţate, spălate şi dezinfectate;
paravan;
grătar lângă cadă;
termometru de baie;
prosop sau cearşaf de baie;
săpun neutru;
încă două prosoape;
două mănuşi de baie;
lenjerie de corp curată;
cască pentru protejarea părului la femei;
halat de baie şi papuci;
instrumente pentru îngrijirea unghiilor;
materiale pentru igienă bucală;
alcool mentolat sau camforat;
pudrieră cu pudră de talc;
sac pentru lenjeria murdară;
soluţii dezinfectante pentru cadă şi robinete;
un scaun.
40
Toaleta generală se efectuează cel puţin o dată pe săptămână, dimineaţa sau seara. Nu se va
efectua niciodată înainte de masă, ci la două ore după servirea mesei.
Observarea poziţiei pacientului
Poziţia pacientei în pat este determinată starea ei generală.
Astfel, pacienta poate adopta:
Poziţia activă: este atunci când pacienta se mişcă singură;
Poziţia pasivă: pacienta are nevoie de ajutor pentru mişcare şi schimbarea poziţiei;
Poziţia forţată: adoptă o poziţie neobişnuită impusă de boală;
Poziţia de decubit dorsal:
- pacienta este culcată pe spate fără pernă; este indicată după punctia lombară şi în unele afecţiuni
ale coloanei vertebrale
- pacienta este culcată pe spate cu o pernă subţire sub cap;în anemiile post-hemoragice, în
afecţiunile cerebrale ;
- pacienta este culcată pe spate, cu două perne sub cap
Poziţia decubit lateral (drept sau stâng) ;
Poziţia decubit ventral: pacienta este culcată pe abdomen, fără pernă, cu capul întors într-o parte
Poziţia şezândă în fotoliu -pacienta este aşezată confortabil, bine îmbrăcată, acoperită cu o
pătură
Poziţia semişezândă : se realizează sprijinind spatele pacientei cu două perne ;
Poziţia şezândă cu gambele atârnate: se realizează la marginea patului, din poziţia şezândă; sub
picioarele pacientei se aşează un taburet; aceasta va fi protejată împotriva răcelii, cu o pătură;
este indicată în insuficienţa cardiacă.
Poziţia declivă sau Trendelenburg: poziţia se obţine prin ridicarea extremităţii distale a patului
– poziţia decubit dorsal cu capul coborât, realizând o diferenţă de 10 până la 60 cm între cele
două extremităţi;
Poziţia proclivă: se obţine prin ridicarea extremităţii proximale (cefalee) a patului ;
Poziţia ginecologică: bolnava este aşezată pe spate, coapsele flectate pe abdomen, genunchii
îndepărtaţi; este indicată în examinări ginecologice şi obstetricale ;
Poziţia genu-pectorală: pacienta este aşezat în genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi, pieptul
atinge planul orizontal al canapelei, capul întors într-o parte, genunchii pe suprafaţa orizontală a
canapelei;
41
Schimbarea pozitiei si imobilizarea pacientei
Scopul este asigurarea confortului pacientei, prevenirea complicaţiilor favorizate de imobilizare
(escare, tromboze, încetinirea tranzitului).
Materiale necesare
perne;
suluri din pătură, din alte materiale textile;
sprijinitor pentru picioare, saci de nisip.
Pregătirea pacientei
se informeză pacienta;
se evaluează resursele pacientei şi capacitatea acestuia de a participa la procedură.
Efectuarea procedurii
Se realizează de 1-2 persoane, una având rol de coordonator.
a) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral
persoana care face schimbarea se aşează de partea patului spre care se întoarce pacienta;
se pliază pătura spre partea opusă pentru a realiza un sul de sprijinire;
se prinde umărul pacientei , se ridică şi se sprijină cu pătura;
se sprijină apoi toracele pacientei cu o mâna, şi cu mâna dinspre picioarele acesteia se rotează
bazinul şi membrele inferioare;
membrul inferior de deasupra se flectează, cel de dedebsubt rămâne intins;
se pune o pernă sub genunchiul superior;
se sprijină spatele cu pătura făcută sul;
se reaşează patul, se întinde lenjeria;
se acoperă pacienta .
b) Schimbarea poziţiei din decubit lateral în decubit dorsal
persoana care face schimbarea se aşează de partea patului spre care este întors pacientei ;
se îndepărtează perna de sub genunchi şi sulul din pătură;
se aşează pacienta cu mişcări blânde în decubit dorsal;
se introduc sub regiunea lombară şi sub genunchi perniţe mici sau materiale textile împăturite
pentru a respecta curbura fiziologică a coloanei şi pentru a evita hiperextensia membrelor;
se reaşează patul, se întinde lenjeria;
se acoperă pacienta .
42
c) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în poziţie şezând
De către o singură persoană :
se dezveleşte pacientul până la mijloc;
persoana se aşează în faţa pacientei, aceasta fiind rugată să întoarcă privirea într-o parte;
se prinde pacienta de sub axile şi se sprijină capul de antebraţ;
pacienta este rugată să se sprijine pe tălpi şi să se ridice uşor la comandă;
se trage spre capul patului;
se sprijină spatele cu perne;
se fixează genunchii cu un sul şi tălpile cu un sprijinitor.
De către două persoane :
cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în faţă;
braţele dinspre capul pacientei se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână se introduce
sub axilă;
una dintre persoane comandă mişcarea;
pacienta este trasă spre capul patului şi se fixează poziţia.
d) Schimbarea poziţiei din poziţie şezând în decubit dorsal
Reaşezarea pacientei în decubit dorsal din poziţia şezând se face de către două personae :
cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în faţă;
una dintre persoane comandă mişcarea;
se îndepărtează obiectele de sprijin de sub genunchi şi din dreptul tălpilor;
braţele dinspre capul pacientei se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână se introduce în
axilă;
cu o mişcare atentă pacienta este trasă până ajunge în decubit dorsal, cu capul sprijinit pe pernă;
se fixează sulurile de sprijin sub regiunea lombară şi genunchi;
se reaşează patul, se întinde lenjeria;
se acoperă pacienta .
e) Readucerea pacientei alunecate din poziţie semişezândă sau şezândă
pacienta este rugată să se sprijine pe tălpi;
se prinde de sub axile şi se trage uşor spre capul patului;
dacă activează două persoane se prinde cu o mână de sub axilă, iar cealaltă de introduce sub
regiune fesieră şi se acţionează la comandă;
43
Captarea eliminarilor
a) Captarea urinei
- se protejează patul cu aleză şi muşama;
- se dezbracă partea inferioară a corpului;
- se încălzeşte plosca sau urinarul cu apă caldă, se şterge cu hârtie igienică;
- pacienta se izolează şi se lasă câteva minute singură;
- se ajută pacienta să-şi spele mâinile.
b) Captarea materiilor fecale
- se spală mâinile, se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
- se protejează patul cu aleză şi muşama;
- se izolează pacienta cu un paravan;
- se dezbracă partea inferioară a corpului;
- se încălzeşte plosca/bazinetul cu apă caldă, se şterge cu hârtie igienică;
- se introduce o mână sub regiunea sacrală a pacientei, se ridică uşor;
- cu cealaltă mână se introduce plosca sub pacientă;
- se acoperă pacienta şi se lasă singură;
- se oferă după defecaţie hârtie igienică, dacă starea pacientei îi permite să o folosească;
- se îndepărtează plosca acoperită;
- daca este necesar se face toaleta regiunii pe un alt bazinet;
- se oferă pacientei apă, săpun, prosop pentru a-şi spăla mâinile;
- se reaşează patul;
- se aeriseşte camera.
Observaţii
Se observă dacă scaunul este modificat (culoare, consistenţă, formă, cantitate).
c) Captarea sputei
- urmăreşte prevenirea răspândirii infecţiei, observarea aspectului sau obţinerea unor monstre pentru
examene de laborator;
- captarea se face în cutii sau pahare conice gradate, cu soluţie dezinfectantă (cu excepţia situaţiei în
care se recoltează pentru laborator);
- pacienta este instruită cum să colecteze sau sa recolteze sputa pentru examenul de laborator,
eliminând numai în colectoarele oferite;
- scuipătoarea se schimbă cel puţin de două ori pe zi;
44
- se ajută pacienta să-şi clătească gura cu apă;
- se sfătuieşte pacienta să stea într-o poziţie care să favorizeze eliminarea;
- se golesc cutiile sau paharele folosite şi se sterilizează corect în vederea refolosirii;
- se notează cantitatea, aspectul, compoziţia;
- se respectă cu stricteţe precauţiile universale.
d) Captarea vărsăturilor
- se susţine cu o mână fruntea pacientei , iar cu cealaltă se ţine tăviţa renală sub bărbie;
- dacă pacienta este în decubit, se roteşte capul într-o parte şi tăviţa se aşează lângă faţa acesteia;
- se îndepartează imediat tăviţa cu vomă, după care se observă conţinutul;
- se oferă pacientei un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura, şi un şerveţel;
- pacienta în decubit trebuie atent supravegheată să nu aspire voma;
dacă pacienta are din nou senzaţia de vomă:
- este sfătuită să respire adânc;
- se aeriseşte încăperea;
- pacienta în decubit trebuie atent supravegheată să nu aspire voma;
- se serveşte o tăviţă curata (vederea vomei poate declanşa reflexul de vomă);
2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
Sistemul nervos vegetativ controlează şi supraveghează funcţiile vitale ale organismului, cum ar fi:
activitatea cardiacă, presiunea sangvină, procesul de schimburi de gaze – respiraţie, procesul de digestie,
aceasta însemnând că reglează activitatea viscerelor, a organelor interne, deci pentru a putea urmării
activitatea întregului organism se vor monitoriza tensiunea arterială, pulsul, frecvenţa respiraţiilor,
temperatura ; fiecare dintre acestea vor oglindii activitatea organismului.
Monitorizarea pacientei se poate face cu ajutorul monitoarelor care pot în acelaşi timp să
urmărească toate aceste valori ale funcţiilor vitale permiţând o fluiditate mai bună a activităţii cadrelor
medicale, dar această monitorizare se poate face şi clasic cu ajutorul tensiometrelor montate pe treimea
medie a braţului pacientei şi cu ajutorul stetoscopului, a monitorizării pulsului la nivelul feţei interne a
braţului, la nivelul regiunii radio-carpiene prin compresia degetelor cadrului medical pe antebraţul
pacientei iar temperatura cu termometrul.
Monitorizarea pacienţilor se face prin trei modalităţi :
- monitorizarea clinică – care înseamnă supravegherea permanentă a comportamentului pacientei , a
evoluţiei bolii, înregistrarea acestor date în foaia de observaţie ;
45
- există şi o monitorizare biologică care pune în evidenţă un grafic al valorilor biologice în decurs de 24 –
72 de ore prin recoltarea diferitelor seturi de analize.
- monitorizarea instrumentară este cea care se poate face cu ajutorul aparatelor : electrocardiogramă,
electroencefalogramă, monitorizarea pulsului, presiunii arteriale şi a funcţionalităţii aparatului de ventilaţie
artificială .
Pot să apară în timpul supravegherii diferite schimbări ale funcţiilor vitale astfel : bradicardie sau
tahicardie ; tulburări de ritm respirator sau respiraţie zgomotoasă, dispnee, tahipnee, polipnee, dispnee
Kusmal, dispnee Cheyene – Stokes ; febră sau hipertermie ; hipotensiune arterială ; hipertensiune arterială.
2.5. Alimentaţia pacientei
Asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor pacientei, stabilirea regimului
adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau
artificială constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui pacient spitalizat sau tratat la domiciliu.
Alimentaţia pacientei urmăreşte :
- să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului
- să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a
metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului.
- să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare, asigurarea unui aport de substanţe
necesar organismului bolnav.
- să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente, să împiedice transformarea
bolilor acute în cronice, precum şi apariţia recidivelor.
- să consolideze rezultatele terapeutice obţinute prin alte metode de tratament.
Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului
În administrarea medicamentelor prescrise în tratament asistenta trebuie să urmărească:
- respectarea întocmai a medicamentelor prescrise;
- identificarea medicamentelor administrate;
- verificarea calităţii medicamentelor administrate (fiole fără sediment, culoare modificată);
- respectarea căilor de administrare: per os, subcutanat, intra-muscular, intravenos;
- respectarea dozajului prescris;
- respectarea orarului de administrare (la antidiabetice, antibiotice etc);
- respectarea somnului pacientei ;
46
- evitarea incompatibilităţilor între medicamente;
- luarea medicamentelor în prezenţa asistentei medicale;
- servirea pacientei cu doze unice de medicamente;
- prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti ( nosocomiale )
Căile de administrare ale medicamentelor
- orală: tablete, capsule, siropuri, poţiuni,
- rectală: supozitoare,
- prin mucoasa respiratorie: oxigen, inhalaţii,
- percutanată,prin aplicaţii locale,
- parenterală: injecţii.
2.6. Administrarea medicamentelor
Date generale
Medicamentele sunt substanţe care au scopul de a preveni, ameliora sau vindeca bolile.
- doza terapeutică reprezintă doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit, fără a
produce afecţiuni toxice asupra organismului.
- doza maximă reprezintă cea mai mare doză suportată de organism, fără a produce efecte toxice.
- doza toxică provoacă o reacţie toxică, periculoasă pentru organism.
- doza letală este doza care omoară omul.
Medicamentele prescrise de medic
Asistenta trebuie să cunoască:
- medicamentele după aspectul lor exterior şi proprietăţile lor fizice;
- dozele terapeutice şi maximale, limitarea prescrierilor sub dozele toxice;
- indicaţia medicamentelor utilizate;
- modul de administrare al medicamentelor;
- incompatibilităţile medicamentoase, în special în cazul infecţiilor;
- modul de păstrare al medicamentelor;
- timpul necesar până la obţinerea efectului medicamentelor;
- efectele secundare ale medicamentelor;
- fenomenele de obişnuiţă şi acomodare.
47
Administrarea medicamentelor în spital
Medicamentele prescrise de medic se scriu în condica de prescripţii care se trimite la farmacie.
Asistenta preia şi verifică medicamentele primite de la farmacie şi le distribuie fiecăreia în parte, în
recipiente (păhărele).
Degradarea medicamentelor trebuie prevenită prin păstrarea corespunzătoare (de umiditate,
căldură) a medicametelor şi consumarea lor în timp util.
Pentru o bună absorbţie a substanţelor din medicamente, implicit o eficientizare a tratamentului
aplicat, trebuie urmărită hidratarea
Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileşte prin însumarea raţiei de întreţinere (
pierderile de lichide în 24 d ore ) şi a raţiei de corectare a dezechilibrelor anterioare ( se face pe baza
analizelor de laborator şi intră în competenţă medicului ).
La cantităţile necesarului de lichide ale organismului se mai adaugă, la fiecare grad de
temperatură, încă 500 mililitrii de apă pierdută.
Lichidele se pot administra pe cale orală, duodenală, rectală, subcutanată, intramusculară,
intravenoasă şi intraosoasă. Calea orală reprezintă calea fiziologică de administrare a lichidelor care
declanşează reflex funcţia normală a tubului digestive şi a glandelor anexe pentru absorbţia lichidelor.
Se va încerca totdeauna hidratarea pe cale bucală, renunţându-se la ea numai în caz de vărsături,
stenoză pilorică şi esofagiană, tulburări de deglutiţie mari şi în caz de negativism alimentar total.
Administrarea lichidelor trebuie făcută la intervale precise pentru a nu încărca nici tubul
digestiv, nici aparatul circulator. Lichidele administrate dintr-o dată în cantităţi mari se elimină repede
prin urină sau vărsături.
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice
Recoltarea diverselor probe ( de sânge, de urină) poate afecta direct diagnosticul, tratamentul şi
vindecarea pacientei. De cele mai multe ori, asistenta este direct responsabilă de recoltarea promptă şi
corectă a acestor probe. În unele cazuri, chiar dacă nu asistenta este cea care recoltează, ea trebuie să
verifice proba, să pregătească pacienta, să asiste medicul, să-l ajute la efectuarea respectivei recoltări,
să acorde îngrijiri specifice pacientei după recoltare.
Importanţă analizelor de laborator :
-completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective -infirmă sau confirmă diagnosticul
clinic -reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului -confirmă vindecarea
-semnalează apariţia unor complicaţii - permit depistarea îmbolnăvirilor infecţioase cât şi a
persoanelor sănătoase purtătoare de germeni patogeni.
48
Rolul asistentei:
recoltează analizele la indicaţia medicului ;
respectă orarul recoltărilor .
Pregătirea psihică şi fizică a pacienteiv:
buna înţelegere şi informare despre testul pe care pacientul trebuie să îl efectueze ;
explicându-i pacientei procedura medicală cu claritate vom câştiga încrederea şi cooperarea sa;
trebuie informată cât timp va dura procedura, la ce efecte să se aştepte după şi în cât timp vor fi
gata rezultatele;
ştiind exact la ce să se aştepte pacienta îi va fi mult mai uşor să coopereze şi să suporte manevra
în sine ;
dacă trebuie doar să asistăm medicul în timpul unei recoltări, trebuie vorbit cu pacienta pe
parcursul acesteia, să o încurajăm, şi apoi să o supraveghem pentru eventualele efecte adverse
sau complicaţii;
unele teste necesită instrucţiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totală a pacientei şi
de corecta recoltare a probelor, cu atât mai mult cu cât unele necesită anumite condiţii de
recoltare şi schimbarea regimului de viaţă înaintea recoltării ( o dietă specială, un mod corect de
recoltare de către însuşi pacientă ).
Consimţământul pacientei :
Este un drept al pacientei să i se ofere toate informaţiile pentru a înţelege exact ce i se va face,
procedura medicală în sine, riscurile şi implicaţiile manevrei înainte de a consimţi şi a semna că este de
acord cu efectuarea procedurii. Se explică procedura, cum va fi efectuată şi potenţialele riscuri este în
primul rând responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicaţiile medicului, se va asigura că
pacienta le-a înţeles bine şi va verifica dacă a semnat consimţământul atunci când este necesar.
Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare
1. Eprubetă pentru examen sumar urină (Examen sumar de urină)
2. Urocultor (Urocultură)
3. Tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor biochimice şi imunologice (capac roşu)
4. Tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor biochimice şi imunologice (capac galben)
5. Tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor hematologice (capac mov)
49
6. Tub recoltare sânge 3.2% citrat citrate de sodium pentru determinarea testelor de coagulare
(capac bleu)
7. Tub recoltare sânge 3,8% citrat de sodium pentru determinarea vitezei de sedimentare a
hematiilor (capac negru)
8. Tub recoltare sânge Sodium pentru determinarea glicemiei (capac gri)
9. Coprocultor (materii fecale)
10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultură) efectuează tehnica cu
profesionalism, completează imediat şi corect buletinul de analiză etichetarea produsului, transportă la
laborator ambalate corespunzător(cutii cu capac).
Măsurile de protecţie trebuie luate atât pentru asistentă cât şi pentru pacientă. După recoltare,
produsul trebuie păstrat şi transportat în condiţii optime, care să nu afecteze rezultatul.
2.8. Pregătirea pacientei in vederea investigaţiilor paraclinice şi a tehnicilor impuse
de afecţiune
Investigaţiile paraclinice de specialitate includ realizarea unor tomografii computerizate CT,
EKG, EMG şi analize de laborator.
CT foloseşte raze X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul corpului.
Electrocardiograma este o înregistrare a activităţii electrice a fibrelor musculare ale inimii.
Electromiografia este un test folosit pentru înregistrarea activităţii electrice a muşchilor.
2.9. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie a pacientei
Pregătirea pacientei pentru operaţie are obiective specifice :
- restricţia aportului de alimente şi lichide ;
- pregătirea câmpului operator ( suprafaţă cutanată ) ;
- recoltarea produselor pentru examene de laborator ;
- efectuarea igienei personale şi pregătirea psihică a pacientei ;
- asigurarea siguranţei pacientei după administrarea medicaţiei preanestezice
- pregătirea documentelor pacientei pentru operaţie : revederea semnăturii consimţământului
chirurgical.
Pregătirea pacientei în ziua care precede operaţia :
- se face o pregătire psihică a pacientei ;
50
- se administrează la indicaţia medicului sedative, hipnotice, în seara dinaintea intervenţiei pentru a
asigura o odihnă adecvată a pacientei în timpul nopţii ;
- igiena pacientei :
- se face baie, duş sau toaletă pe regiuni, la pat, în cazul paciente imobilizate ;
- se curăţă regiunea ombilicală şi zonele de flexie pentru a reduce riscul infecţiei prin flora
cutanată.
Crearea câmpului operator :
- se epilează zona de intervenţie prin raderea pilozităţilor cu un aparat de ras individual, pe o suprafaţă
largă ( 15 – 25 cm ) ;
- se interzice folosirea cremelor deplilatoare ;
- se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină.
Supravegherea înaintea operaţiei constă în :
- măsurarea funcţiilor vitale : puls, tensiunea arterială, temperatură, respiraţie ;
- se cântăreşte pacienta pentru dozarea premedicaţiei şi anestezicelor ;
- se notează eventualele semne de infecţie ale căilor respiratorii sau apariţia menstruaţiei
Investigaţia paraclinică va cuprinde obligatoriu :
- grupul sanguin şi factorul Rh,
- hemogramă,
- glicemia,
- ureea şi creatinina serică,
- ionogramă sanguină,
- probele hepatice,
-factorii de coagulare,
- sumarul de urină,
- se efectuează electrocardiogramă şi radiografia pulmonară.
Se va goli intestinul terminal :
- se face clismă în seara dinainte şi în dimineaţa intervenţiei chirurgicale în caz de intervenţie pe tub
digestiv
- se administrează un laxativ cu 12 – 24 de ore înaintea intervenţiei, dacă actul operator nu se
desfăşoară pe tubul digestiv şi dacă tranzitul este normal.
51
Restricţia alimentară :
- se scade aportul alimentar oral cu o zi înaintea operaţiei ;
- se sistează orice alimente ( lichide, solide ) de la orele 21 înaintea operaţiei
- se interzice fumatul sau consumul de alcool cu o seară înainte de operaţie.
Supravegherea şi îngrijirea postoperatorie
Deosebim :
- o perioadă postoperatorie imediată, de la sfârşitul operaţiei până la restabilirea stării de conştienţă şi a
funcţiilor vitale
- o perioadă postoperatorie precoce care începe în momentul în care pacienta a fost recuperată complet
din anestezie până la momentul externării.
Obiective :
- restabilirea homeostaziei fizice şi psihice ;
- prevenirea şi tratarea complicaţiilor postoperatorii şi precoce ;
- managementul durerii.
Supravegherea postoperatorie imediată :
- se supraveghează funcţiile vitale ;
- se verifică permeabilitatea şi poziţia cateterelor, a sondelor şi tuburilor de dren.
Transportul de la blocul operator :
- se face pe targă, cărucior, se evita mişcările bruşte, se menajează plaga, trusa de perfuzie, tuburile de
dren.
Supravegherea postoperatorie precoce
A. Se va supraveghea plaga :
- pansamentul să fie curat ;
- se schimbă pansamentul la 24 de ore după operaţie, iar după trei zile plaga poate fi lăsată liberă
dacă evoluţia este bună ;
- pansamentul se schimbă precoce dacă este umed sau dacă pacientul prezintă semne locale sau
generale de infecţie a plăgii ( febră, frison, congestie locală );
- se schimbă mesele ;
- se scot firele de sutură la 5 – 7 zile, în funcţie de indicaţia medicului şi de evoluţia plăgii ;
- se supraveghează racordul drenului la pungă colectoare ce va fi menţinută decliv ;
- se scurtează sau se îndepărtează drenul la indicaţia medicului.
52
B. Supravegherea curbei febrile :
- se măsoară şi notează temperatura;
- se combate frisonul prin încălzirea cu paturi suplimentare ;
- se supraveghează şi se raportează semnele de hipotermie : somnolenţă, scăderea temperaturii
rectale la 34 – 35 grade Celsius, scăderea tensiunii arteriale şi a pulsului ;
- se raportează medicului orice creştere patologică a temperaturii.
C. Supravegherea eliminărilor :
- la cei cu sondă vezicală se verifică permeabilitatea şi racordul sondei ;
- se goleşte punga colectoare şi se notează cantitatea de urină ;
- la cei fără sondă se urmăreşte reluarea spontană a mictiunilor la 6 – 8 ore postoperator ;
- se verifică prezenţa globului vezical la cei care nu urinează spontan ;
- se anunţă medicul dacă pacienta nu urinează ;
- se face sondaj vezical, în condiţii aseptice, dacă prezintă glob vezical ;
- se supraveghează reluarea tranzitului intestinal pentru gaze a doua zi postoperator şi a patra zi
pentru materii fecale, exceptând pacientele cu fisură anală sau hemoroizi, la care defecaţia poate fi
amânată până la vindecarea plăgii operatorii ;
În situaţii speciale, când pacienta nu îşi reia tranzitul intestinal :
- se pune tub de gaze 15 – 20 minute, maxim o ora ;
- se face masaj abdominal, se pun supozitoare cu glicerină, se practică clismă evacuatoare sau la
indicaţia medicului se administrează un amestec litic ( ser fiziologic + plegomazin + propranolol ).
D. Supravegherea alimentaţiei
În cazurile obişnuite, de chirurgie curentă schema reluării alimentaţiei este următoarea :
- în ziua operaţiei : hidratarea parenterală cu soluţii prescrise de medic ;
- dieta hidrică în prima zi postoperator, dacă bolnavul nu varsă ;
- dieta uşor digerabilă, a două zi postoperator;
- dieta obişnuită, după ce a avut scaun.
53
2.10. Educatie pentru sanatate
Profilaxia bolii
Deşi nu pot fi prevenite modificările hormonale care determină tristeţea postpartum, există
câţiva paşi pentru prevenirea apariţiei depresiei postpartum. În cazul existenţei unui istoric de depresie
sau de depresie postpartum, există câteva opţiuni de prevenţie adiţionale care pot fi luate in
considerare.
Pentru minimalizarea efectelor schimbărilor hormonale postpartum şi a stresului, este
importantă menţinerea unui echilibru al minţii şi al corpului ;
solicitarea ajutorului din partea celor din jur, astfel încât femeia să doarmă destul, să mănânce
sănătos, să facă exerciţii fizice şi să obţină cât mai mult sprijin ;
evitarea alcoolului, a cofeinei sau a altor droguri si medicamente, daca nu au fost prescrise de
medic ;
monitorizarea strictă este importantă;
Dacă femeia este ingrijorată de apariţia depresiei postpartum, este bine ca primul control după
naştere sa fie după 3-4 săptămâni.
Masuri preventive pentru femeile cu risc crescut
Dacă există un istoric de depresie sau depresie postpartum, medicul poate planifica măsuri de
prevenţie pentru apariţia depresiei postpartum. Se pot lua in cosiderare urmatoarele opţiuni, dacă:
- exista un istoric de depresie,se recomandă expectativa vigilentă dacă pacienta nu a prezentat
simptome depresive la sfârşitul primei sarcini.Dacă există un istoric de depresie severă unii experţi
recomandă consilierea şi terapia suportivă înainte de naştere
- se poate începe un tratament antidepresiv după naştere, pentru prevenirea depresiei postpartum în
special dacă pacienta a avut această afecţiune şi înainte ;
- un istoric de depresie postpartum,după naştere, se recomandă să nu se aştepte până la apariţia
simptomelor, ci să se înceapă consilierea şi terapia suportiva (unele femei încep consilierea cu câteva
luni înainte de naştere). De asemeni se poate alege, împreună cu medicul, o combinaţie de consiliere si
tratament antidepresiv.
- depresie în timpul sarcinii ; în cazul administrării unui tratament antidepresiv în timpul sarcinii,
administrarea va continua şi în perioada postpartum pentru a reduce riscul de depresie postpartum.
54
2.11. Externarea pacientei
Condiţii la externarea pacientei:
i se eliberează de către medicul curant scrisoare medicală către medicul de familie sau medicul de
specialitate din ambulatoriu, care va conţine, după caz, evaluarea stării de sănătate a pacientei la
momentul externării şi indicaţiile de tratament şi supraveghere terapeutică pentru următoarea
perioadă (determinată conform diagnosticului);
recomandări privind regimul igieno dietetic de urmat;
recomandări privind un stil de viaţă sănătos;
i se eliberează la externare biletul de ieşire, întocmit de medicul curant cu aprobarea medicului şef de
secţie;
reţete compensate sau gratuite dacă persona este asigurată ;
i se recomandă îngrijire medicală la domiciliu (dacă este cazul).
55
CAP. III .ÎNGRIJIRI SPECIFICE
3.1. CAZUL I
INTERVIU
Pacienta Popescu Cristina , cu vârsta de 20 ani , s-a prezentat la psihoterapeutcu dispoziţie depresivă ,
plâns facil, lipsă de sperantă, sentiment de gol interior, asociat cu anxietate severă şi modificări în
apetit . Pacienta marturiseşte că are aceste simptome de câteva zile .
Din discuţia cu pacienta am aflat că stă cu părinţii , este casnică şi partenerul a părăsit-o când a aflat
că este însărcinată . Mărturiseşte că a făcut un avort la vârsta de 17 ani , iar acum a păstrat copilul la
insistenţele părinţilor.
Mediul social este rural , pacienta nefolosind metode contraceptive , datorită lipsei banilor şi lipsei de
informare .
Părinţii declară că şi-au dorit ca fiica lor să păstreze copilul dar acum se gândesc că simptomele
acesteia afectează atât viaţa ei cât şi a celor din jur în special viaţa bebeluşului .
56
EV
AL
UA
RE
Pac
ienta
pre
zintă
o
star
e de
bin
e ,
are
un s
om
n
liniş
tit
,nu m
ai
pre
zintă
stă
ri d
e
obose
ală
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
- la
indic
ţia
med
iculu
i
într
erup a
lim
enta
ţia
nat
ura
lă a
nou n
ăscu
tulu
i ;
- ad
min
istr
ez l
a in
dic
aţia
med
iculu
i ca
lman
te u
şoar
e
: dia
zepam
per
-os
1tb
/8
ore
, m
ydoca
lm 1
-2
com
pri
mat
e de
2 o
ri/z
i;
- la
indic
aţia
med
iculu
i
reco
ltez
pro
be
bio
logic
e .
AU
TO
NO
ME
- i
den
tifi
c pac
ienta
şi
obţi
n
consi
mţă
mân
tul
în s
cris
;
- urm
ăres
c ,
măs
or
şi n
ote
z în
foai
a de
obse
rvaţ
ie f
uncţ
iile
vit
ale
(puls
,ten
siune
arte
rial
ă,re
spir
aţie
,diu
reză
,tem
per
atură
);
- co
mple
tez
bule
tinul
de
anal
ize
(num
ele
şi p
renum
ele
pac
iente
i,num
ărul
unic
de
înre
gis
trar
e,num
ărul
salo
nulu
i,dat
a ,n
um
ele
per
soan
ei c
are
a ex
ecuta
t
tehnic
a);
- ex
pli
c pac
iente
i ori
ce
nel
ămuri
re,i
i as
cult
dole
anţe
le,î
nce
rcân
d s
ă
com
bat
anxie
tate
a;
- as
igur
com
fort
ul
pac
iente
i
pri
n s
chim
bar
ea l
enje
rie
de
pat
,aer
ises
c în
căper
ea ;
- as
igur
pac
iente
i ori
de
câte
ori
are
nev
oie
len
jeri
e de
corp
cura
tă ş
i st
eril
ă;
- pre
vin
infe
cţii
le n
oso
com
iale
; - se
rves
c şi
aju
t pac
ienta
pe
cât
este
posi
bil
cu t
ot
ce a
re
nev
oie
.
OB
IEC
TIV
E
- A
sigur
confo
rtul
pac
inte
i ;
- A
cord
suport
fizi
c şi
psi
hic
pac
iente
i .
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Alt
erar
ea c
onfo
rtulu
i
fizi
c şi
psi
hic
,din
cauza
inso
mnii
lor
,
man
ifes
tat
pri
n
anxie
tate
.
57
EV
AL
UA
RE
Pac
ienta
a
înce
put
să-ş
i re
ia
trep
tat
alim
enta
ţia
,
favori
zând
creş
tere
a în
gre
uta
te .
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
alim
ente
z pac
ienta
par
ente
ral
cu s
olu
ţie
per
fuza
bil
ă glu
coză
5-
10 %
;
- ca
lcule
z bil
anţu
l
hid
roel
ectr
oli
tic
;
- a
dm
inis
trez
vit
amin
e
pre
scri
se d
e m
edic
:
Com
ple
x d
e vit
amin
a B
,mag
nez
iu ,
cal
ciu c
u
vit
amin
a D
3 ;
AU
TO
NO
ME
-expli
c pac
iente
i im
port
anţa
alim
enta
ţiei
pen
tru
org
anis
m ş
i ora
rul
mes
elor
pe
zi
;
-asi
gur
aport
ul
de
vit
amin
e
şi s
ăruri
min
eral
e nec
esar
e
met
aboli
smulu
i norm
al ;
- ed
uc
pac
ienta
să
se
hid
rate
ze c
ore
spunză
tor
( 2 l
itri
de
apă
pe
zi )
.
-las
pac
ienta
să
alea
ga
alim
ente
după
gust
uri
le s
ale
- îi
asi
gur
un c
lim
at c
ald ş
i
confo
rtab
il ;
-expli
c pac
iente
i im
port
anţa
acti
vit
ăţii
fiz
ice
;
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
evit
e
miş
cări
le b
ruşt
e .
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
evit
e
mân
căru
rile
gra
se
şi
mir
osu
rile
car
e ii
det
erm
ină
gre
aţa.
OB
IEC
TIV
E
-pac
ienta
să
dem
onst
reze
adap
tare
a
alim
enta
ţiei
la
situ
aţia
act
ual
ă ;
-să
ştie
să
evit
e
des
hid
rata
rea
;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Alt
erar
ea
stăr
ii
gen
eral
e ,
din
cau
za
senza
ţiei
de
gre
aţă
şi
văr
sătu
ri m
anif
esta
tă
pri
n u
şoar
ă
des
hid
rata
re
58
EV
AL
UA
RE
Pac
ienta
nu m
ai
pre
zintă
dure
ri
abdom
inal
e
deo
arec
e
const
ipaţ
ia i
-a
fost
com
băt
ută
.
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
lax
ativ
e
uşo
are
: 2
tb d
e
dulc
ola
x s
eara
înai
nte
de
culc
are;
-cal
mez
dure
rea
pri
n
adm
inis
trar
e de
anta
lgic
e :
1 t
b /
6ore
Par
acet
amol
, 1 f
iolă
/8
ore
Alg
oca
lmin
,1 t
b /
12
ore
Tad
or
;
-inst
itui
per
fuzi
i cu
cu
vit
amin
e pen
tru
creş
tere
a poft
ei d
e
mân
care
;
-adm
inis
trez
solu
ţii
med
icam
ento
ase
la
indic
aţia
med
iculu
i în
efec
tuar
ea c
lism
ei
evac
uat
oar
e.
AU
TO
NO
ME
- co
mbat
const
ipaţ
ia p
rin
creş
tere
a ca
nti
tăţi
i de
lich
ide
(2500 –
3000 m
l/zi
)
-sta
bil
esc
un p
rogra
m d
e
exer
ciţi
i fi
zice
cu p
acie
nta
;
-încu
raje
z pac
ienta
să
consu
me
fruct
e şi
leg
um
e;
-dac
ă ac
este
a nu d
au
randam
ent
pre
găt
esc
mat
eria
lele
nec
esar
e pen
tru
efec
tuar
ea c
lism
ei;
-fac
pre
găt
irea
psi
hic
ă a
pac
iente
i pri
n a
-i e
xpli
ca
nec
esit
atea
efe
ctuăr
ii
tehnic
ii ş
i m
odul
de
des
făşu
rare
a a
cest
eia
.
OB
IEC
TIV
E
-com
bat
const
ipaţ
ia;
-cal
mez
dure
rea
;
-asi
gur
aport
ul
alim
enta
r .
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Const
ipaţ
ie
din
cau
za
alim
enta
ţiei
insu
fici
ente
,
man
ifes
tată
pri
n d
ure
ri
abdom
inal
e
59
EV
AL
UA
RE
-dure
rea
de
sâni
a
fost
cal
mat
ă ;
-pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e ;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
se
adm
inis
trea
ză
vit
amin
a E
sau
B6 , B
1
(100 m
g d
e 3 o
ri p
e zi
)
; -în c
azul
dure
rilo
r
sever
e se
adm
inis
trea
ză
DA
NA
ZO
L
(400 m
g
pe
zi
la î
nce
put
apoi
doza
se
mic
şore
ază
la
300 m
g
pe
zi )
;
AU
TO
NO
ME
- ev
aluez
sta
rea
loca
lă,p
entr
u a
elim
ina
alte
cau
ze ;
-lin
işte
sc p
acie
nta
si
o
info
rmez
în l
egăt
ură
cu
modif
icăr
ile
sânulu
i din
tim
pul
sarc
inii
;
-in
stru
iesc
gra
vid
a să
nu-ş
i
rupă
crust
ele
(ele
pot
cădea
după
bai
e )
;
-o i
nst
ruie
sc s
ă-şi
spel
e
mâi
nil
e şi
să-
şi t
aie
unghii
le
înai
nte
de
îngri
jire
a sâ
nil
or
;
-să
evit
e să
punul
la s
păl
area
mam
elonulu
i ;
-să-
şi m
asez
e uşo
r s
ânii
după
bai
e cu
o p
ânza
mai
asp
ră ;
-să
evit
e pre
siunea
asu
pra
sânil
or
folo
sind s
uti
en l
ejer
şi
o î
mbră
căm
inte
mai
lar
gă
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să-
şi f
acă
exam
inar
ea r
egula
tă a
sân
ilor.
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
evit
e
consu
mul
de
caf
ea , c
eai
,bau
turi
alc
ooli
ce ;
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
reducă
stre
sul
.
OB
IEC
TIV
E
-să
folo
seas
că
tehnic
i d
e în
gri
jire
a sâ
nil
or,
care
reduc
dis
confo
rtul;
-să
men
ţină
sănăt
atea
sâ
nil
or.
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Alt
erar
ea
confo
rtulu
i,din
cau
za
creş
teri
i î
n v
olu
m a
sânil
or,
man
ifes
tată
pri
n d
ure
re ş
i
furn
icăt
uri
.
60
EV
AL
UA
RE
-ten
siunea
a
scăz
ut
la l
imit
ele
norm
alulu
i
130/9
0 m
mH
g ;
-pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e ;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
La
indic
aţia
med
iculu
i
se a
dm
inis
trea
ză :
-hip
ote
nsi
ve
RA
UN
ER
VIL
fio
la (
în
urg
enţe
1-2
fio
le d
e 1m
l
adm
inis
trat
e
intr
amusc
ula
r )
;
- d
iure
tice
: N
EF
RIX
(
1 c
om
pri
mat
25 m
g p
e
zi )
,F
UR
OS
EM
ID (
1
table
tă d
e 4
0 m
g d
e 2
ori
pe
zi )
.
AU
TO
NO
ME
- as
igur
repau
s to
tal
pac
iente
i ;
-com
bat
fac
tori
i de
risc
;
-supra
veg
hez
funcţ
iile
vit
ale
-efe
ctuar
ea b
ilan
ţulu
i hid
ric
-asi
gur
regim
de
via
ţă
echil
ibra
t;
-evit
str
esul
psi
hic
;
-efe
ctuez
cu p
acie
nta
act
ivit
ăţi
fizi
ce r
egula
te;
-asi
gur
alim
enta
ţie
echil
ibra
tă
; -educa
rea
pac
iente
i în
caz
ul
epis
taxis
ulu
i;
-pre
vin
com
pli
caţi
ile;
-excl
ud f
acto
rii
de
risc
;
-pre
vin
acc
iden
tele
.
OB
IEC
TIV
E
- m
enţi
ner
ea
tensi
unii
art
eria
le
const
anta
;
-com
bat
erea
dure
rii
;
-asi
gura
rea
confo
rtulu
i psi
hic
şi f
izic
;
-pre
ven
irea
acci
den
telo
r,
-pre
ven
irea
com
pli
caţi
ilor
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Into
lera
nţă
la
acti
vit
ate
fizi
că,
cauza
tă d
e
hip
erte
nsi
une
arte
rial
ă
,man
ifes
tată
pri
n
cefa
lee
,ver
tij
,
epis
taxis
.
61
EV
AL
UA
RE
- pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e;
- pre
zintă
un
som
n o
dih
nit
or
;
- pac
ienta
est
e
liniş
tită
.
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
- la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
ZO
LP
IDE
M (
1
com
pri
mat
10 m
g
imed
iat
înai
nte
de
culc
are
) ,
YE
RE
NE
( 1
com
pri
mat
înai
nte
de
culc
are
) ;
- tr
atam
entu
l tr
ebuie
să
fie
de
scurt
ă dura
tă ,
mai
puţi
n d
e 4
săptă
mân
i ;
-
AU
TO
NO
ME
- as
igur
un c
lim
at f
avora
bil
pac
iente
i ;
-am
enaj
ez î
ncă
per
ea a
stfe
l
încâ
t pac
ienta
să
se s
imtă
bin
e
pe
per
ioad
a in
tern
ării
( p
un
flori
în s
alon ,
folo
sesc
stic
ker
e v
esel
e pen
tru a
înves
eli
încă
per
ea ,
port
dis
cuţi
i des
pre
dif
erit
e
subie
cte
cu p
acie
nta
,ma
asig
ur
ca l
enje
ria
de
pat
şi
de
corp
sunt
cura
te ş
i au
un m
iros
plă
cut
) ;
-ofe
r pac
iente
i o c
ană
cu c
eai
de
val
eria
nă
sau m
uşe
ţel
pen
tru s
tim
ula
rea
som
nulu
i ;
- ed
uc
pac
ienta
să
reducă
din
consu
mul
de
cafe
a , ci
oco
lată
sear
a ;
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
nu s
e
uit
e la
tel
eviz
or
înai
nte
de
a se
pune
la s
om
n ,
ci s
ă ci
teas
că o
cart
e p
entr
u a
se
liniş
ti ş
i a
avea
un s
om
n o
dih
nit
or.
OB
IEC
TIV
E
- pac
ienta
să
aibe
un s
om
n l
iniş
tit
şi
odih
nit
or
;
- pac
ienta
sa
pre
zinte
o s
tare
de
bin
e psi
hic
si
fizi
c
; -com
bat
erea
anxie
tăţi
i .
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Tulb
ură
ri d
e so
mn ,
cauza
te
de
str
es ,
man
ifes
tată
pri
n
anxie
tate
şi
obose
ală.
62
EVALUARE FINALĂ
Pacienta Popescu Cristina , cu vârsta de 20 ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu dispoziţie
depresivă , plâns facil, lipsă de sperantă, sentiment de gol interior, asociat cu anxietate severă şi
modificări în apetit .
Acesta a hotărât internarea pacientei , pentru a i se urmări de aproape manifestările , pentru a fi
scoasă din mediul stresant , şi pentru a i se administra medicaţia la timp pentru a putea reintra în
societate fără probleme şi să poată să-şi crească bebeluşul fără probleme .
Manifestările pacientei au fost restabilite , pacienta nu mai prezintă stări depresive , durere ,
oboseală , işi doreşte să-şi crească bebeluşul indiferent de situţia materială sau singurătatea de cuplu.
Pacienta este externată , cu condiţia să vină periodic la consult de specialitate pentru a nu mai
ajunge în acest stadiu.
63
TEHNICA
MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE
Tensiunea arterială este forţa cu care sângele apasă pe pereţii arterelor prin care circulă.
OBIECTIVE
- Determinarea presiunii sistolice şi diastolice ;
- Aprecierea răspunsului pacientei la tratament .
MATERIALE NECESARE
- Stetoscop biauricular ;
- Tensiometru cu maşetă ;
- Comprese cu alcool medicinal ;
- Culoare albastră ;
- Foaie de temperatură ;
LIMITELE NORMALE ALE TENSIUNII ARTERIALE
- Sistola – 110-140 mmHg
- Diastola- 75-90 mmHg
- Hipertensiune arterială ( HTA ) – 150/100 mmHg
- Hipotensiune arterială ( hipoTA ) - 100/70 mmHg
PREGĂTIREA PSIHICĂ ŞI FIZICĂ A PACIENTEI
PSIHICĂ
- Identific numărul salonului ;
- Identific pacienta ;
- Obţin consimţământul pacientei atât verbal cât şi scris ;
- Explic pacientei tehnica ce urmează a-i fi efectuată , necesitatea şi inofensivitatea acesteia ;
- Asigur un repaus psihic şi fizic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare , întrucât emoţiile
influenţează presiunea sângelui.
FIZICĂ
- Aşez pacienta în poziţie confortabilă de decubit dorsal , semişezândă , sau ortostatism;
- Aşez braţul pacientei confortabil pentru aceasta dar şi pentru măsurarea tensiunii.
64
EFECTUAREA PROCEDURII
- Şterg olivele stetoscopului şi părţile metalice cu comprese cu alcool ;
- Aleg braţul potrivit pentru efectuarea tehnicii ( fără perfuzie , arsuri , iritaţii , intervenţii
chirurgicale ) ;
- Rog pacienta să-şi descopere braţul ;
- Verific dacă manşeta conţine aer ;
- Scot aerul din manşetă ;
- Înainte de a umfla manşeta închid ventilul de siguranţă ;
- Aplic manşeta ,circular , în jurul braţului deasupra plicii cotului ;
- Palpez artera radiala exercitând o presiune uşoară cu degetele ;
- Aşez membrana stetoscopului deasupra arterei şi introduc olivele în urechi ;
- Umflu manşeta tensiometrului pompând aer în timp ce privesc acxul manometrului ;
- Continui să pompez până nu se mai aud bătăile ;
- Decomprim manşeta , deschizând uşor ventilul de siguranţă ;
- Îndepărtez manşeta ,curăţ şi dezinfectez olivele stetoscopului ;
- Înregistrez valorile măsurate , notând numele pacientel , data înregistrării , valorile obţinute
( T.A. = 130/70 mmHg ) .
REPREZENTAREA GRAFICĂ A TENSIUNII ARTERIALE
- Socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură 10 mmHg ;
- Reprezint grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare albastră , aşezat pe
verticala timpului (dimineaţa sau seara ) ; latura de sus a dreptunghiului reprezintă tensiunea
sistolică , iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă tensiunea diastolică .
REAMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- curăţ şi dezinfectez olivele şi părţile metalice ale stetoscopului ;
- scot aerul din manşetă ;
- aşez tensiometrul la locul lui ;
- mulţumesc pacientei pentru timpul acordat şi cooperarea la tehnică;
65
3.2. CAZUL II
INTERVIU
Pacienta Muraru Daniela , cu vârsta de 42 ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu dispoziţie
depresivă , plâns facil, lipsă de sperantă, sentiment de gol interior, asociat cu anxietate severă şi
modificări în apetit . Pacienta marturiseşte că are aceste simptome de când a aflat că este însărcinată
dar nu s-a gândit că poate cădea în depresie şi din acest motiv nu s-a prezentat la medic .
Din discuţia cu pacienta am aflat că este căsătorită , că mai are acasă trei copii , plus bebeluşul ,
nu şi-a dorit să rămână însărcinată datorită vârstei şi a grijii bârfelor celor cunoscuţi .
Mediul social urban , pacienta are o stare financiară favorabilă , pacienta a rămas însărcinată
datorită metodei contraceptive ineficiente .
Soţul declară că nici el nu şi-a dorit această sarcină , dar cu timpul s-a obişnuit cu idea.Acesta
este de meserie conducător auto , astfel datorită meseriei nu a putut fi alături de soţie pe parcursul
sarcinii dar nici la naştere . Aceasta văzându-se singură cu 4 copii a făcut depresie.
66
EV
AL
UA
RE
-pac
ienta
ar
e un
pro
gra
m d
e so
mn
bin
e st
abil
it ,
med
icam
entu
l şi
-
a fă
cut
efec
tul
astf
el î
ncâ
t
pac
ienta
est
e
liniş
tită
şi
odih
nit
ă.
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i se
adm
inis
trea
ză h
ipnoti
ce :
ZE
RE
NE
1 c
om
pri
mat
10 m
g s
eara
înai
nte
de
culc
are
;
AU
TO
NO
ME
- i
den
tifi
c sa
lonul
;
-iden
tifi
c pac
ienta
;
-obti
n c
onsi
mţă
mân
tul
atât
ver
bal
cât
şi
scri
s ;
- ex
pli
c pac
iente
i ori
ce t
ehnic
ă
i se
fac
e, m
edic
amen
t
adm
inis
trat
-măs
or
şi n
ote
z în
foai
a de
obse
rvţi
e fu
ncţ
iile
vit
ale
;
-com
ple
tez
fişa
med
ical
ă cu
num
ele
pre
num
ele
pac
iente
,
vâr
sta
,sex
ul
,num
ărul
salo
nulu
i,dat
a,num
ele
per
soan
ei c
are
efec
tuea
za
tehnic
a ;
-scu
lt d
ole
anţe
le p
acie
nte
i ;
-asi
gur
un c
lim
at p
lăcu
t ;
-asi
gur
lenje
rie
cura
tă ş
i
frum
os
mir
osi
toar
e ;
- ofe
r pac
iente
i un c
eai
de
tei,
sunăt
oar
e în
ainte
de
culc
are
; -sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
nu m
ai
consu
me
bau
turi
car
bogaz
oas
e
; -sfa
tuie
sc p
acie
nta
sa
nu
-şi
schim
be
ceas
ul
bio
logic
,să
nu
-
şi s
chim
be
ora
de
mer
s la
culc
are
şi d
e tr
ezit
.
OB
IEC
TIV
E
- l
iniş
tire
a
pac
iente
i ;
-asi
gura
rea
unui
som
n l
iniş
tit
;
-asi
gura
rea
unui
clim
at f
avora
bil
pen
tru o
res
pir
aţie
no
rmal
ă .
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Dif
icult
ate
de
a dorm
i şi
a se
odih
ni
, ca
uza
tă d
e
emoţi
i şi
tri
steţ
e
,man
fest
ată
pri
n
inso
mnie
.
67
EV
AL
UA
RE
-pac
ienta
a
reven
it l
a
gre
uta
tea
iniţ
ială
; -se
alim
ente
ază
singură
;
Pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e şi
este
lin
işti
tă .
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
vit
amin
a C
– 1
com
pri
mat
de
200 m
g p
e
zi;
-ad
min
istr
are
de
anti
dep
resi
ve
MIA
NS
ER
IN
1 t
able
tă 3
0
mg p
e zi
;
CIT
AL
OP
RA
M 1
tab
letă
de
20 m
g d
e 3 o
ri p
e zi
;
-ad
min
istr
are
de
ZIN
C -
1
table
tă d
e 44 m
g d
e 2 o
ri
pe
zi ;
AU
TO
NO
ME
- î
nce
rc s
aă-i
cal
mez
nel
iniş
tea
, purt
ând d
iscu
ţii
cu
ea d
espre
subie
cte
ce o
liniş
tesc
;
-sta
bil
esc
cu p
acie
nta
un
men
iu z
ilnic
pe
pla
cul
aces
teia
-asi
gur
pac
iente
i 3 m
ese
pe
zi
-fac
pli
mbăr
i cu
pac
ienta
şi
o
fac
să î
nţe
leag
ă că
via
ţa e
ste
frum
oas
ă ;
-educ
pac
ienta
să
se b
ucu
re d
e
lucr
uri
le m
ărunte
;
-ser
ves
c pac
ienta
cu f
ruct
e şi
legum
e în
spec
ial
cu c
itri
ce
pen
tru c
reşt
erea
apet
itulu
i ;
- sf
ătuie
sc p
acie
nta
să
consu
me
2500 m
l de
lich
ide
pe
zi ;
- ed
uc
fam
ilia
să
fie
apro
ape
de
pac
ientă
, s
ă ai
be
răbdar
e şi
să î
nce
rce
să o
înţe
leag
ă ;
OB
IEC
TIV
E
- p
acie
nta
să
se
poat
ă aş
imen
ta ;
-să-
şi m
enţi
nă
star
ea d
e nutr
iţie
şi
echil
ibru
l
hid
roel
ectr
oli
tic
;
-pac
ienta
să
cunoas
că m
odul
de
via
ţă ,
de
alim
enta
ţie
;
-să
se p
oat
ă
auto
îngri
ji ;
-res
tabil
irea
gre
ută
ţii
norm
ale
;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Modif
icăr
i de
apet
it
, ca
uza
te
de
str
es,m
anif
esta
tă p
rin
anore
xie
.
68
EV
AL
UA
RE
-pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e ;
-pac
ienta
nu m
ai
pre
zintă
pru
rit
şi
erit
em ;
-pac
ienta
şi+
a
recă
păt
at s
tim
a
de
sine
;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
- la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
co
rtic
oiz
i
CL
O-B
ET
AS
OL
1%
de
2
ori
pe
zi ;
- an
tibio
tice
EN
TR
OM
ICIN
Ă
250 m
g l
a
8 o
re ;
AU
TO
NO
ME
- m
enţi
n i
gie
na
tegum
enta
ră ;
-expli
c pac
iente
i nec
esit
atea
păs
trăr
ii t
egum
ente
lor
cura
te
-evit
conta
ctar
ea i
nfe
cţii
lor;
-ofe
r pac
iente
i m
ater
iale
le
nec
esar
e pen
tru i
gie
nă
;
- ofe
r pac
iente
i le
nje
rie
inti
mă
de
câte
ori
est
e nev
oie
;
-sch
imb l
enje
ria
de
pat
;
-ara
nje
z pac
ienta
, r
og
fam
ilia
sa-i
aducă
tru
sa d
e fa
rduri
pen
tru c
a ac
east
a să
se
sim
tă
frum
oas
ă şi
sa-
şi r
ecap
ete
stim
a de
sine
;
-aco
rd c
onsi
lier
e pac
iente
i ;
-asi
gur
confo
rtul
pac
iente
i ;
-aer
ises
c în
căper
ea ;
-cură
ţ z
onel
e af
ecta
te ;
-mă
asig
ur
că p
acie
nta
resp
ectă
med
icaţ
ia ;
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
folo
seas
că u
lei
de
corp
după
duş
;
OB
IEC
TIV
E
- p
acie
nta
să
pre
zinte
o s
tare
de
bin
e ;
-pac
ienta
să-
şi
men
ţină
teg
um
ente
le
inte
gre
;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Alt
erar
ea c
onfo
rtulu
i din
cauza
lip
sei
igie
nei
core
spunză
toar
e ,
man
ifes
tată
pri
n e
czem
e
.
69
EV
AL
UA
RE
-pac
ienta
pre
zintă
o r
espir
aţi
norm
ală
( 17
resp
iraţ
ii p
e
min
ut
) ;
-pac
ienta
nu m
ai
tuşe
şte
;
-pac
ienta
nu
pre
zintă
com
pli
caţi
i .
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
reco
ltez
exudat
far
ingia
n
pen
tru e
xam
en d
e la
bora
tor
;
-adm
inis
trez
anti
tusi
ve
FO
SF
AT
DE
CO
DE
INĂ
1
com
pri
mat
de
4 o
ri p
e zi
;
-expec
tora
nte
BR
OM
HE
XIN
1 c
om
pri
mat
de
3 o
ri p
e zi
;
AU
TO
NO
ME
- a
sigur
repau
sul
la p
at î
n
pozi
ţie
şezâ
nd ;
-aer
ises
c în
căper
ea ;
- ex
pli
c pac
iente
i nec
esit
atea
igie
nei
teg
um
ente
lor
şi
muco
asel
or
în s
pec
ial
a
cavit
ăţii
buca
le
astf
el e
vit
ând
răsp
ândir
ea
ger
men
ilor
;
-aju
tare
a pac
iente
i în
sati
sfac
erea
nev
oil
or
fundam
enta
le ;
-măs
or
şi n
ote
z fu
ncţ
iile
vit
ale
-educ
pac
ienta
în v
eder
ea
sem
nel
or
de
recu
noaş
tere
a
even
tual
elor
com
pli
caţi
i:fe
bră
, m
odif
icăr
i al
e sp
ute
i,
inte
nsi
fica
rea
dure
rii
tora
cice
- ef
ectu
ez e
xer
ciţi
i re
spir
atori
i
împre
ună
cu p
acie
nta
;
-ofe
r pac
iente
i tă
viţ
ă re
nal
ă
pen
tru a
expec
tora
;
-la
nev
oie
eli
ber
ez c
ăile
resp
irat
ori
i ;
-efe
ctuez
exer
ciţi
i re
spir
atori
i
împre
ună
cu p
acie
nta
;
OB
IEC
TIV
E
- el
iber
area
căi
lor
resp
irat
ori
i ;
-îm
bunăt
ăţir
ea
resp
iraţ
iei
;
-pre
ven
irea
com
pli
caţi
ilor
;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Ob
stru
cţia
căi
lor
resp
irat
ori
i ,
cauza
tă d
e
frig
şi
um
ezea
lă ,
man
ifes
tată
pri
n t
use
.
70
EV
AL
UA
RE
-pac
ienta
nu m
ai
pre
zintă
văr
sătu
ri
; -pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e ;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
- la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
GL
UC
OZ
Ă 1
0
% -
1500 m
l in
trav
enos
;
-adm
inis
trez
cal
man
te
uşo
are
MY
DO
CA
LM
1
com
pri
mat
de
2 o
ri p
e zi
;
-adm
inis
trez
anti
emet
ice
:
EM
ET
IRA
L
1 c
om
pri
mat
15 m
g d
e 3 o
ri p
e zi
;
AU
TO
NO
ME
- l
iniş
tesc
pac
ienta
;
-asi
gur
o a
lim
enta
ţie
hip
oli
pid
ică
;
-educ
pac
ienta
să
nu c
onsu
me
alim
ente
gra
se c
are
pro
voac
ă
gre
aţă
;
-ofe
r pac
iente
i un c
eai
de
lăm
âie
sau d
e ghim
bir
pen
tru
com
bat
erea
stă
rii
de
gre
aţă
;
-susţ
in p
acie
nta
în
caz
de
emez
ă
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
insp
ire
pro
fund c
ând a
par
e se
nza
ţia
de
gre
aţă
, p
entr
u a
evit
a
elim
inar
ea c
onţi
nutu
lui
stom
acal
;
-adm
inis
trez
lic
hid
e ora
l
pac
iente
i ;
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
evit
e
miş
cări
le b
ruşt
e ;
OB
IEC
TIV
E
-com
bat
erea
anxie
tăţi
i ;
-pac
ienta
să
se
po
ată
alim
enta
;
-pac
ienta
să
nu
pre
zinte
se
nza
ţie
de
gre
aţă
;
-com
bat
erea
văr
sătu
rilo
r ;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Alt
erar
ea n
utr
iţie
i , din
cauza
an
xie
tăţi
i ,
man
ifes
tată
pri
n g
reaţ
ă
şi v
ărsă
turi
.
71
EV
AL
UA
RE
--pac
ienta
se
sim
te b
ine,
nu m
ai
pre
zintă
fati
gab
ilit
ate
;
-pac
ienta
nu m
ai
pre
zintă
sensi
bil
itat
e
emoţi
onal
ă ;
-pac
ienta
şi-
a
recă
păt
at
încr
eder
ea î
n s
ine
şi î
n c
eila
lţi
;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-adm
inis
trez
pac
iente
i
anti
dep
resi
ve
MIR
TA
ZA
PIN
Ă 1 t
able
tă
15 m
g d
e 3 o
ri p
e zi
;
-adm
inis
trez
intr
aven
os
AM
ITR
IPT
ILIN
Ă 2
fio
le î
n
500 m
l se
r glu
coza
t ;
-adm
inis
trez
CIC
LO
BE
NZ
AP
RIN
Ă 1
0
mg d
e 3 o
ri p
e zi
pen
tru
îmbunăt
ăţir
ea s
om
nulu
i şi
calm
area
dure
rilo
r
musc
ula
re ;
AU
TO
NO
ME
- m
ă as
igur
că pac
ienta
nu ş
i-
a sc
him
bat
cea
sul
bio
logic
;
-susţ
in p
acie
nta
psi
hic
,
ascu
ltân
du
-i d
ole
anţe
le ;
-par
tici
p î
mpre
ună
cu p
acie
nta
la a
ctiv
ităţ
i ca
re s
ă-i
dis
trag
a
aten
ţia
de
la s
ufe
rinţa
ei
şi o
înves
eles
c;
-rog f
amil
ia s
ă ac
ord
e su
port
fizi
c şi
psi
hic
pac
iente
i ;
-rog p
acie
nta
să
par
tici
pe
la
tera
pia
indiv
idual
ă sa
u d
e
fam
ilie
;
- ac
ord
pac
iente
i în
gri
jire
afec
tivă
şi î
i dez
volt
încr
eder
ea ;
-des
erves
c pac
ienta
cu t
ot
ce
are
nev
oie
pen
tru a
-şi
sati
sfac
e
nev
oil
e per
sonal
e ;
-ofe
r pac
iente
i o c
ană
cu c
eai
de
muşe
ţel
pen
tru a
avea
un
som
n l
iniş
tit
;
OB
IEC
TIV
E
- p
rom
ovar
ea
confo
rtulu
i fi
zic
şi
psi
hic
al
pac
iente
i
; -pac
ienta
să
pre
zinte
încr
eder
e
în c
ei a
pro
piţ
i şi
în
med
ic ;
-să-
şi
îmbunăt
ăţea
scă
per
cepţi
a des
pre
lum
e ;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Def
icit
de
auto
îngri
jire
a
cauza
t de
sensi
bil
itat
e
emoţi
onal
ă , m
anif
esta
tă
pri
n s
lăbic
iune
şi
ob
ose
ală
.
72
EVALUARE FINALĂ
Pacienta Muraru Daniela , cu vârsta de 42 ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu dispoziţie
depresivă , plâns facil, lipsă de sperantă, sentiment de gol interior, asociat cu anxietate severă şi
modificări în apetit . Acesta a hotărât internarea pacientei , pentru a i se urmări de aproape
manifestările , pentru a fi scoasă din mediul stresant , şi pentru a i se administra medicaţia la timp
pentru a putea reintra în societate fără probleme şi să poată să-şi crească copiii inclusiv nou născutul
fără probleme .
Simptomele pacientei au fost restabilite , pacienta nu mai prezintă stări depresive , durere ,
oboseală , işi doreşte să-şi crească bebeluşul alături de soţ şi de familie .
Pacienta este externată , cu condiţia să vină periodic la consult de specialitate pentru a preveni
un nou episod de depresie .
73
TEHNICA
RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN
Exudatul faringian reprezintă lichidul rezultat în urma unui proces inflamator .
SCOP
explorator – depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea stabilirii
tratamentului .
MATERIALE NECESARE
- ochelari ;
- mască de tifon ;
- spatulă linguală ;
- eprubetă cu tampon faringian steril ;
- ser fiziologic ( glicerină 15 % ) ;
- tăviţă renală ;
- cutii colectoare .
PREGĂTIREA PSIHICĂ A PACIENTEI
- identific pacienta ;
- obţin consimţământul pacientei atât verbal cât şi scris ;
- informez pacienta asupra tehnicii ce urmează a-i fi efectuată , necesitatea şi inofensivitatea ei ;
PREGĂTIREA FIZICĂ A PACIENTEI
- informez pacienta să nu mănânce cu cel puţin 12 ore înainte de recoltare ;
- să nu se spele pe dinţi ;
- să nu facă gargară ;
- să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas ;
EXECUŢIA
- se recoltează înaintea administrării antibioticelor ;
- mă spăl pe mâini cu apă şi săpun ;
- mă dezinfectez cu alcool medicinal ;
- îmbrac manuşi sterile ;
- îmi pun masca de protecţie ;
- aşez pacienta în poziţie şezândă ;
- rog pacienta să deschidă larg gura ;
74
- deschid eprubeta cu tamponul faringian şi printr-o mişcare sigură şi rapidă şterg cu tamponul
fundul de gât ;
- introduc tamponul în eprubetă , având grijă să nu ating pereţii eprubetei ;
- după recoltare dezbrac mănuşile ;
- mă spăl pe mâini cu apă şi săpun ;
- etichetez flaconul ;
- îl completez cu datele pacientei şi îl trimit în maxim 15 – 20 minute la laborator ;
- notez tehnica în foaia de observaţie .
- Reamenajez locul de muncă , aruncând materialele folosite în recipiente speciale.
75
3.3. CAZUL III
INTERVIU
Pacienta Cristina Ologeanu , cu vârsta de 25 de ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu tristeţe,
goliciune, deznădejde, lipsa speranţei , indiferenţă , iritabilitate , anxietate , migrene , inapetenţă ,
diaree .
Pacienta spune că şi-a dorit să facă copii dar nu işi dorea să aibe gemeni . De când a aflat că va
avea gemeni pecienta şi-a făcut griji pe tot parcursul sarcinii în lagătură cu îngrijirea bebeluşilor.
Pacienta mărturiseşte că este căsătorită de 1 an de zile , şi că familia şi soţul au susţinut-o
întotdeauna.
Mediul social este urban , pacienta având posibilităţi financiare pentru creşterea micuţilor.Soţul
pacientei este mulţumit de venirea pe lume a bebeluşilor şi încurajează pacienta spunândui că bunicile
o vor ajuta şi vor angaja şi o bonă pentru a-i uşura sarcinilie .
76
EV
AL
UA
RE
- st
ăril
e de
dep
resi
e sa
u m
ai
dim
inuat
;
-pac
ienta
est
e
liniş
tită
;
-pac
ienta
com
unic
ă cu
fam
ilia
;
-pac
ienta
nu s
-a
refă
cut
în
tota
lita
te ;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
pac
iente
i
anti
dep
resi
ve
FL
UO
XE
TIN
Ă 1
tab
letă
20
mg d
e 4 o
ri p
e zi
;
-adm
inis
trez
hip
noti
ce
ZE
RE
NE
1 c
om
pri
mat
de
10 m
g s
eara
înai
nte
de
culc
are
;
-adm
inis
trez
cal
man
te
uşo
are
MY
DO
CA
LM
1
com
pri
mat
de
2 o
ri p
e zi
;
AU
TO
NO
ME
- i
den
tifi
c s
alonul
;
-iden
tifi
c p
acie
nta
;
- obţi
n c
onsi
mţă
mân
tul
pac
iente
i sa
u a
l ap
arţi
năt
ori
lor
în l
egăt
ură
cu m
edic
amen
etel
e
şi t
ehnic
ile
ce u
rmea
ză a
-i f
i
efec
tuat
e pe
per
ioad
a in
tern
ării
atât
scr
is c
ât ş
i ver
bal
;
-com
ple
tez
fişa
cu
num
ele
pac
iente
i ,
vâr
sta
, se
x ,dat
a ;
-am
enaj
ez î
ncă
per
ea a
stfe
l
încâ
t pac
ienta
să
se s
imtă
bin
e
şi î
n s
igura
nţă
;
- as
cult
dole
anţe
le p
acie
nte
i ;
-susţ
in p
acie
nta
fiz
ic ş
i psi
hic
;
-ofe
r pac
iente
i to
t ce
are
nev
oie
în s
atis
face
rea
nev
oil
or
şi o
aju
t ;
-aco
rd p
acie
nte
i în
gri
jire
afec
tivă
;
OB
IEC
TIV
E
- p
acie
nta
să
nu
mai
pre
zinte
stă
ri
dep
resi
ve
;
- sp
riji
nir
ea
pac
iente
i şi
ascu
ltar
ea
do
lean
ţelo
r ;
- obţi
ner
ea
încr
eder
ii î
n
per
sonal
ul
med
ical
;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Dim
inuar
ea c
apac
ităţ
ii
de
a gân
di
, c
auza
tă d
e
dep
resi
e ,
man
ifes
tată
pri
n p
ierd
eri
de
mem
ori
e
, gân
duri
de
suic
id .
77
EV
AL
UA
RE
- pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e ;
-est
e li
niş
tită
;
-sim
pto
mel
e
dep
resi
ei s
-au
aten
uat
;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
cal
man
te
uşo
are
DIA
ZE
PA
M 1
table
tă l
a 8 o
re ;
-adm
inis
trez
hip
noti
ce
ZE
RE
NE
1 c
om
pri
mat
10
mg s
eara
la
culc
are
;
AU
TO
NO
ME
- l
iniş
tesc
pac
ienta
;
-asc
ult
sufe
rinte
le a
cest
eia
;
-înce
rc s
ă îm
bunăt
ăţes
c fe
lul
de
a gan
di
al p
acie
nte
i ;
-susţ
in p
acie
nta
fiz
ic ş
i psi
hic
;
-asi
gur
pac
iente
i te
rapie
spec
ială
;
- ae
rise
sc s
alonul
;
-înves
eles
c în
căper
ea ;
-supra
veg
hez
şi
note
z în
foai
a
de
tem
per
atură
fuzn
cţii
le
vit
ale
;
-asi
gur
alim
enta
ţia
şi
hid
rata
rea
pac
iente
i ;
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
se
bucu
re d
e dar
uri
le o
feri
te d
e
Dum
nez
eu ;
-ofe
r se
ara
la c
ulc
are
pac
iente
i
un c
eai
de
tei
, m
use
tel
pen
tru
calm
area
anxie
tăţi
i şi
pen
tru a
avea
un s
om
n l
iniş
tit
;
OB
IEC
TIV
E
- c
om
bat
erea
anxie
tăţi
i ;
-pac
ienta
să
pre
zinte
o s
tare
de
bin
e ;
-pac
ienta
să
nu
mai
pre
zinte
gân
duri
de
suic
id ;
-să
nu m
ai p
rezi
nte
inso
mnii
;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Tulb
ură
ri d
e so
mn ,
din
cauza
ir
itab
ilit
ăţii
şi
a
gân
dulu
i de
suic
id ,
man
ifes
tată
pri
n
inso
mnii
.
78
EV
AL
UA
RE
-pac
ienta
a l
uat
în
gre
uta
te ;
-pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e;
-pac
ienta
se
alim
ente
ază
singură
;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
- ad
min
istr
ez p
acie
nte
i
anti
dep
resi
ve
MIR
TA
ZA
PIN
Ă 1 t
able
tă
15 m
g d
e 3 o
ri p
e zi
;
- la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
GL
UC
OZ
Ă
10 %
-1500 m
l in
trav
enos
;
AU
TO
NO
ME
- al
imen
tez
pac
ienta
ast
fel
încâ
t ac
east
a să
aju
ngă
la
val
ori
le n
orm
ale
;
- câ
ntă
resc
pac
ienta
zln
ic ;
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
înce
rce
să-ş
i păs
trez
e val
ori
le
corp
ora
le n
orm
ale
;
-efe
ctuez
cu p
acie
nta
act
ivit
ăţi
fizi
ce r
egula
te ;
-evit
str
esul
psi
hic
pen
tru
pac
ientă
;
-educ
pac
ienta
să
consu
me
fruct
e ş
i le
gum
e ;
-des
erves
c pac
ienta
cu c
itri
ce
pen
tru a
-i c
reşt
e ap
etit
ul
;
-ree
duc
pac
ienta
pen
tru
men
ţiner
ea e
chil
ibru
lui
;
-susţ
in f
izic
şi
psi
hic
pac
ienta
;
OB
IEC
TIV
E
- p
acie
nta
să
aibă
o g
reuta
te a
dec
vat
ă
vâr
stei
;
-pac
ienta
să
pre
zinte
poft
ă de
mân
care
;
-să
se a
lim
ente
ze
core
spu
nză
tor
;
-să-
şi m
enţi
nă
gre
uta
tea
;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Modif
icăr
i al
e gre
ută
ţii
corp
ora
le , d
in c
auza
inap
eten
ţei
man
ifes
tată
pri
n s
căder
ea î
n g
reuta
te
.
79
EV
AL
UA
RE
-bal
onar
ea a
fost
com
băt
ută
;
-pac
ienta
nu m
ai
pre
zintă
gaz
e ;
-şi+
a îm
bunăt
ăţit
modul
de
alim
enta
ţie
;
-pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e fi
zic
şi p
sihic
;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
DIM
ET
ICO
NA
30
pic
ături
la
nev
oie
;
-adm
inis
trez
ES
PU
MIS
SA
N 2
cap
sule
de
40 m
g d
e 3 o
ri p
e zi
;
-TR
IFE
RM
EN
T
1 d
raje
u
după
mas
ă ;
AU
TO
NO
ME
- a
sigur
repau
s la
pat
;
-asi
gur
alim
enta
ţie
lich
idă
;
-măs
or
şi n
ote
z fu
ncţ
iile
vit
ale
; -educ
pac
ienta
să
măn
ânce
înce
t şi
să
mes
tece
de
mult
e
ori
mân
care
a , să
bea
apă
în
canti
tăţi
mic
i şi
des
;
-rec
om
and m
ese
în c
anti
tăţi
mic
i şi
des
e în
def
avoar
ea
celo
r ra
re ş
i co
pio
ase
;
- sf
ătuie
sc p
acie
nta
să
evit
e
alim
ente
le c
are
pro
duc
bal
onăr
i (d
ulc
iuri
, t
utu
n ,
var
ză ,
fas
ole
, m
azăr
e )
;
-educ
pac
ienta
să
consu
me
legum
e pre
par
ate
şi n
u
crude
; -sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
fac
ă
pli
mbăr
i uşo
are
după
mas
ă
pen
tru f
avori
zare
a tr
anzi
tulu
i
inte
stin
al ;
-ser
ves
c pac
ienta
cu u
n c
eai
de
anas
on p
entr
u c
om
bat
erea
bal
onăr
ii ;
OB
IEC
TIV
E
- p
acie
nta
să
afir
me
star
e de
bin
e fi
zic
şi p
sihic
; -sa
pre
zinte
un
tran
zit
inte
stin
al
norm
al ;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Dis
confo
rt a
bdom
inal
,
cauza
t de
bal
onar
e ,
man
ifes
tat
pri
n
flat
ule
nţă
.
80
EV
AL
UA
RE
-pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e fi
zic
şi p
sihic
.
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
neu
role
pti
ce
HA
LO
PE
RID
OL
10
pic
ături
de
3 o
ri p
e zi
;
-anti
convuls
ivan
te
FE
NIT
OIN
Ă 1
00 m
g d
e 2
ori
pe
zi ;
AU
TO
NO
ME
- r
og p
acie
nta
să
înghit
ă o
linguru
iţă
de
zahăr
gra
nula
t ,
Să
muşt
e o f
elie
de
lăm
âie
, să
facă
gar
gar
ă cu
apă
pen
tru
com
bat
erea
sughiţ
ulu
i;
-rog p
acie
nta
să-
şi ţ
ină
resp
iraţ
ia ;
-înlă
ture
z fa
ctori
i fa
vori
zanţi
( al
cool
, tu
tun )
;
-men
ţin t
emper
atura
î
ncă
per
ii
; -ser
ves
c pac
iente
i al
imen
te l
a
o t
emper
atură
moder
ată
;
-susţ
in p
acie
nta
psi
hic
şi
fizi
c ;
-ser
ves
c pac
ienta
cu c
e ar
e
nev
oie
pen
tru s
atis
face
rea
nev
oil
or
;
OB
IEC
TIV
E
- c
om
bat
erea
sughiţ
ulu
i ;
-pac
ienta
să
pre
zinte
o s
tare
de
bin
e ;
-pac
ienta
să
nu
mai
pre
zinte
dure
re ;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Dis
confo
rt a
bdom
inal
,
cauza
t de
sughiţ
man
ifes
tat
pri
n d
ure
re .
81
EV
AL
UA
RE
-pac
ienta
pre
zintă
o s
tare
de
bin
e ;
-işi
men
ţine
tegum
ente
le
inte
gre
;
-pac
ienta
nu m
ai
pre
zintă
stă
ri d
epre
sive
;
INT
ER
VE
NŢ
II D
EL
EG
AT
E
-la
indic
aţia
med
iculu
i
adm
inis
trez
CL
OB
ET
AS
OL
1 %
de
2 o
ri p
e zi
;
AU
TO
NO
ME
- o
fer
pac
iente
i m
ater
iale
pen
tru i
gie
na
gen
eral
ă ;
- aj
ut
pac
ienta
să
–şi
sat
isfa
că
nev
oia
de
a păs
tra
tegum
ente
le
cura
te ;
-educ
pac
ienta
în l
egăt
ură
cu
import
anţa
păs
trăr
ii i
gie
nei
corp
ora
le ;
-asi
gur
lenje
rie
de
pat
şi
lenje
rie
inti
mă
cura
tă p
acie
nte
i
ori
de
câte
ori
are
nev
oie
;
-asi
gur
con
fort
ul
pac
iente
i ;
-asi
gur
consi
lier
e in
div
idual
ă ;
-sfă
tuie
sc p
acie
nta
să
folo
seas
că c
rem
e de
corp
;
OB
IEC
TIV
E
- t
egum
enet
ele
să-
i fi
e cu
rate
,
inte
gre
;
-pac
ienta
să
aibe
o
igie
nă
potr
ivit
ă
stil
ulu
i de
via
ţă ;
-pac
ienta
să-
şi
men
ţină
tegum
ente
le c
ura
te
;
DIA
GN
OS
TIC
DE
NU
RS
ING
Lip
sa a
uto
nom
iei
în
îngri
jiri
le p
erso
nal
e ,
cauza
tă d
e vin
ovaţ
ie
exce
sivă
, m
anif
esta
tă
pri
n p
ierd
erea
inte
gri
tăţi
i
tegum
ente
lor
.
82
EVALUARE FINALĂ
Pacienta Cristina Ologeanu , cu vârsta de 25 de ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu tristeţe,
goliciune, deznădejde, lipsa speranţei , indiferenţă , iritabilitate , anxietate , migrene , inapetenţă ,
diaree .
Medicul a hotărât internarea pacientei atâta timp cât va fi nevoie pentru recuperare.În această
perioadă i s-au administrat diferite tratamente pentru recuperarea completă .
Simptomele pacientei au fost restabilite , astfel pacienta prezentându-se foarte bine fiind
capabilă să-şi crească gemenii fără probleme.
Pacienta este externată , dar va veni periodic la medic pentru evaluări de rutină şi pentru a
preveni reapariţia episoadelor de depresie.
83
TEHNICA
ALIMENTAŢIA PE CALE PARENTERALĂ
Alimentaţia pe cale parenterală reprezintă administrarea pe cale injectabilă de soluţii nutritive ,
prin intermediul unei pungi cu soluţie de glucoză 5 – 10 % .
MATERIALE NECESARE:
tavă medicală;
soluţie dezinfectantă pentru tegument ( alcool medicinal );
tampoane de vată , comprese sterile;
mănuşi sterile;
muşama;
aleză;
benzi de leucoplast;
trusă pentru perfuzat;
glucoză 5 -10 %;
pensă hemostatică;
stativ pentru perfuzie;
seringi cu ace de diferite dimensiuni;
branule ;
PREGĂTIREA PSIHICĂ A PACIENTEI
identific pacienta;
obţin consimţământul verbal şi scris;
explic tehnica ce urmează a-i fi efectuată şi necesitatea acesteia;
PREGĂTIREA FIZICĂ A PACIENTEI
aşez pacienta în poziţie confortabilă (decubit dorsal);
descopăr braţul pacientei;
84
PĂRŢI COMPONENTE ALE UNUI PERFUZOR
picurător;
tubulatura de plastic;
prestubul ;
ac.
PREGĂTIREA PUNGII PENTRU PERFUZIE
se verifică termenul de valabilitate şi integritatea ambalajului;
se verifică aspectul macroscopic al soluţiei;
se desigilează punguţa de glucoză;
se pregăteşte perfuzorul (se verifică termenul de valabilitate);
se fixează prestubul aproape de picurător , în poziţie închis;
cu un tampon steril se aseptizează dopul de cauciuc după care se introduce capătul superior
al perfuzorului;
se va pompa prestubul de 1 – 2 ori;
se ridică rotiţa în poziţie pornit pentru a favoriza pătrunderea soluţiei pe tubulatură, astfel
eliminându-se întreaga cantitate de aer din interiorul perfuzorului;
după ce s-a eliminat cantitatea de aer din perfuzor , oprim prestubul şi adaptăm capătul
distal al perfuzorului de scurgere , urmărind numărul de picături în picurător;
ritmul de administrare 60 picături pe minut;
după terminarea perfuziei se schimbă perfuzorul într-o altă punguţă de glucoză;
SCHIMBAREA GLUCOZEI
se opreşte perfuzorul;
se pregăteşte punguţa;
se desigilează şi se pune în stativ;
se scoate acul de la partea superioară a flaconului şi se introduce flaconul 2;
se dă drumul la prestub , reglând din nou debitul soluţiei;
după terminarea perfuziei , se aruncă punguţa în recipiente cu deşeuri menajere , iar
perfuzorul în recipientul de materiale înţepătoare;
în timpul efectuării tehnicii se urmăreşte starea pacientei şi se monitorizează funcţiile vitale.
85
BIBLIOGRAFIE
1. Lucreţia Titircă- Aprecierea stării neurologice;
2. Liliana Rogozea- Îngrijiri acordate pacienţilor cu afecţiuni neurologice;
3. Dan Minea .Neurologie- manual pentru colegiu;
4. Sandra L. Wheatley - Editura Antet .Depresia postnatală;
5. Sava Aghioritul - Editura Egumenita .Patimi şi depresie . Ce este şi cum se vindecă
depresia ? ;
6. Asistent medical Nantu Gabriela.Îngrijirea bolnavilor la secţia de neurologie-
Particularităţi de îngrijire a bolnavilor cu afecţiuni neurologice curs F.E.G;
7. Dr. Popa Oana.Curs neurologie F.E.G;
8. Vigue Martin.Atlas al corpului uman-sistemul nervos;
9. Georgeta Baltă Îngrijirea bolnavului-tehnici speciale.Editura Didactică şi Pedagogică;
10. Lucreţia Titircă-Ghid de nursing-Editura Viaţa Medicală Românească.