Post on 19-Jul-2015
DE LA STRATEGIE LA DEMERS DIDACTIC IN
INTERDISCIPLINARITATE
Prof. inv. primar Medina Irod
Motto:
“Cel mai puternic argument pentru interdisciplinaritate este chiar faptul ca viata nu
este impartita pe discipline.” (J. Moffet)
Abstract
Characteristics of teaching and learning in modern teaching of a school that
wants to be modern and European, at the same time, while seen from the perspective
of four factors: student, teacher, teaching, assessment. The teacher becomes the
moderator, facilitator and partner learning, while supporting the students to
understand and explain their views. The student is placed permanently in a position
to make, to give answers and to have personal opinions. The finality of learning,
skill prevails and practical skills training.
Interdisciplinarity ensure systematic and gradual formation of student learning
communicative culture necessary for networking with peers, for successful
completion of the next steps in learning, for lifelong learning.
In societatea contemporana, aflata intr-o continua transformare si dezvoltare,
educatia si invatamantul sunt puse in situatia de a tine pasul cu societatea actual si
cu ritmul ei alert de evolutie.Ca raspuns la transformarile sociale, sistemul
educational a elaborat o serie de noi metode si procedee care sa raspunda cerintelor
contemporaneitatii.
Invatamantul modern, la care a aderat si cel romanesc, preconizeaza o
metodologie bazata, in special pe actiune si pe promovarea imaginatiei si creativitatii
elevului. Inovarea in domeniul strategiilor si demersurilor didactice constituie o
necessitate a zilelor noastre pentru cautarea de noi variante in sporirea eficientei
activitatii instructiv-educative in scoala.
Caracteristicile demersului didactic in invatamantul modern si european in
acelasi timp, decurg din perspectiva celor 4 factori: elev, profesor, invatare, evaluare.
Pentru a avea succes in procesul instructiv-educativ trebuie sa construim o
buna contextualizare si articulare a traseului didactic. Strategiile didactice trebuie sa
fie flexibile, respective sa poata fi modificate, reformate infunctie de context, sa
genereze atat invatarea cat mai ales schimbarea de atitudini si comportamente in
situatii didactice diverse.
Insa aceasta diversitate de contexte nu poate fi privita separat. Disciplinele nu
ne dau imaginea completa a lucrurilor, daca le privim izolat. Articulandu-se intre
ele, integrandu-se, ele isi indeplinesc rolul in mod eficace. Teoretic vorbind,
interdisciplinaritatea presupune intersectarea diferitelor arii disciplinare prin
ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor, se cauta teme comune pentru diferite
obiecte de studio cu un ordin de invatare mai inalt, termen regasit in limba engleza
ca “higher order leaning objectives”.
Capacitatile metacognitive, cum ar fi luarea deciziilor, rezolvarea de probleme,
invatarea eficienta sunt unele din aceste obiective.
Prin interdisciplinaritate se realizeaza actiunea deschisa dintre component sau
continuturi interdependente din doua sau mai multe discipline, ce implica
interpenetrarea acestora.
demers didactic
elev
evaluare
profesor
invatare
La nivelul proiectarii curriculare vorbim de competente transversale, integrate,
cheie, crosscurriculare.
Abordarea unui demers didactic in stil interdisciplinar are mai multe avantaje:
incurajarea colaborarii directe si a schimbului intre specialist care provin din
domenii diferite contribuind la constituirea unui caracter deschis al cercetarii,
al practicii sociale si al curriculu-mului scolar
centrarea procesului de instruire, de invatare, pe elev, dezvoltarea
pedagogiilor active
lucrul pe centre de interes
invatarea tematica sau conceptual
invatarea pe baza de proiecte sau problem
invatarea prin cooperare
creearea unor structuri de tip mental –actional- comportamente flexibile si
integrate cu potential de transfer si adaptare
invatare durabila si cu sens, prin actiuni permanente intre discipline, prin
relevant explicita a competentelor formate, in raport cu nevoile personale,
sociale si profesionale
interactiuni si corelatii
competente integrate
competente crosscurriculare
competente transversale
competente cheie
Deşi, interdisciplinaritatea este un principiu care derivă din cercetarea ştiinţifică,
putem identifica unele modalităţi de implementare a acesteia şi la nivelul
curriculum-ului şcolar. Acestea se pot realiza atât la nivelul macroeducaţional (cel
al proiectării şi elaborării curriculum-ului: planuri, programe, manuale şcolare), cât
şi la nivelul microeducaţional (cel al activităţilor de predare-învăţare-evaluare,
desfăşurate într-un cadru formal sau nonformal).
Un conţinut şcolar proiectat, elaborat şi utilizat în manieră interdisciplinară
corespunde mult mai bine realităţii prezentate, conducând la o înţelegere cât mai
bună şi unitară din partea elevilor.
Ca şi pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea depăşeşte limitele disciplinei
însfinalitatea sa rămâne înscrisă în cercetarea interdisciplinară.
Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al
progresului cunoaşterii. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie
permanentă” autorul L.D. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă
omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Astăzi disciplinele sunt
invadate de un gigantism care le înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le
închide în impasul hiperspecializării. Inconvenienţele tot mai evidente ale
compartimentării, necesitatea din ce în ce mai manifestă a unor perspective globale
şi contestarea unui devotament faţă de obiect care face ca omul sa fie uitat, au dus
treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”.
În învăţământul preuniversitar, (conform lui Văideanu, 1988) se pot identifica
trei direcţii ale interdisciplinarităţii :
-la nivel de autori de planuri, programe, manuale şcolare, teste sau fişe de evaluare; -puncte de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare – evaluare
(în acest caz programele rămân neschimbate); -prin intermediul activităţilor nonformale sau extraşcolare.
Interdisciplinaritatea se bazeaza obligatoriu si pe doi factori primordiali:
cultura bogata, interdisciplinara a profesorului
echipe de profesori cu specialitati diferite
Un conţinut şcolar structurat în chip interdisciplinar este mai adecvat realităţii
descrise şi asigură o percepere unitară şi coerentă fenomenelor. Astfel avantajele
interdisciplinarităţii sunt multiple:
a. Permit elevului sa acumuleze informaţii despre obiecte, procese, fenomene care
vor fi aprofundate în anii următori ai şcolarităţii; b. Clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline;
c. Creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare; d. Permite aplicare cunoştinţelor în diferite domenii;
e. Constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare.
Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale
dezvoltării copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică.
Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi
comunicative necesare elevului în învăţare, pentru interrelaţionarea cu semenii,
pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare, pentru învăţarea
permanentă.
Bibliografie:
Jula, A., Interdisciplinaritatea si transdisciplinaritatea, factori de crestere a
calitatii invatamantului
Cucos,C., Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2006
Jinga, I., Educatia si viata cotidiana, Editura Didactica si Pedagogica, Buc., 2005
www.didactic.ro