Post on 06-Apr-2016
description
Teoriile Comunicarii
-curs-1. Functiile comunicarii2. Axiomele Comunicarii3. Comunicarea non-verbala4. Chinezica5. Haptica (disciplina care studiaza comunicarea prin atingere)6. Oculezica (disciplana care studiaza comunicarea prin privire)7. Trasaturi distinctive dintre comunicarea verbala si non-verbala / si comunicarea scrisa si orala
Functiile comunicarii
Aristotel sec IV i. Hr Trei functii ale comunicarii publice:
1. Politica sau deliberativa- discursul stabileste oportunitatea sau inoportunitatea unei actiuni cu caracter public2. Forensica sau judiciara-discursul dovedeste justetea sau injustetea unor fapte petrecute, pe care le aproba sau le incrimineaza3. Epideictica sau demonstrativa-discursul e axat pe elogierea sau blamarea unei personalitati etcPerspectiva moderna asupra functiilor comunicarii se elibereaza asupra acestora exclusiv la nivelul comunicarii publice, asa cum era in antichitateKarl Buhler (1934)-Defineste actul comunicarii verbale prin analogie cu transmisia radiofonica
Fiecarei componente a procesului comunicarii asociaza o functie: Emitatorul - functie expresiva (cand se transmite ceva legat de emitator)Receptorul - functie apelativa (atunci cand prin comunicare, prin mesaj, se urmareste obtinerea a ceva din partea R)Mesajului - functie reprezentativa (cand functia comunicarii ar fi strict informativa)
Roman Jakobson (1960, Lingvistica poetica)
Schema factorilor constitutivi ai comunicarii
ContextEmitator Mesaj Destinatar
Contact Cod
cod - ansamblu de reguli care structureaza mesajul (integral sau partial immpartasite de emitator si receptor)contact - canalul fizic prin care circula semnalele/ contactul psihologic dintre participantii la comunicarecontextul - o compnenta a mesajului, despre ce face vorbire mesajul, la ce trimite mesajul, la ce face referire
"Functiile limbajului"
- concept ce desemneaza o anumita forma particulara pe care o ia un enunt in functie de scopul in care a fost elaborat enuntul si de contextul in care actioneazaFiecare mesaj are mai multe functii, o functie dominanta , la care se pot adauga alte functii secundare."Diversitatea mesajelor pe care le schimbam intre noi consta nu in monopolul unei functii sau alteia asupra mesajelor, ci in diferentele de ierarhie dintre functii"
Functia emotiva (expresiva)•centrata pe Emitent‣functie a subiectivitatii ( a eului comunicator)‣urmareste exprimarea starilor, emotiilor si a atitudinilor emitatorului‣
marci specifice ale functiei emotive:persoana I (eu, noi)‣modul optativ ( as invata dar e primavara) ‣interjectii (uff, vai, ars)‣expresii ("Fir-ar sa fie!", "Doamne ‣adjective calificative (minunat, oribil, emotionant, dezgustator)‣modificari la nivelul trasaturilor suprasegmentale (accentu, durata, intonatia, ritmul vorbirii) ‣
Functia conativa (retorica, persuasiva, impresiva)•
se plaseaza la nivelul destinatarului‣mesajul urmareste obtinerea unei reactii din partea receptorului‣
marci specifice ale functie conative:pers a II-a (tu, voi)‣modul imperativ‣interjectii (nani, sst!, mars!, etc)‣
aceasta functie este intens prezenta in propaganda, in mijloacele propangandiste (sloganuri mobilizatoare) sau in publicitate
Functia referentiala•
se plaseaza la nivelul contextului ( „orientarea spre realitate” a mesajului)‣functie a obiectivitatii, pur informativa‣functie fundamentala a limbajului, prin care membrii unei comunitati lingvistice isi comunica informatii ‣asupra realitatiiinseparabila de celelalte functii ale comunicarii, pe care le insoteste in cadrul discursului chiar si atunci ‣cand miza mesajului nu este informativa
Functia fatica •
se plaseaza spre Contact, spre conexiunile fizice si psihice care trebuie sa existe intre protagonistii ‣comunicarii
mesajul vizeaza cu precadere:stabilirea‣mentinerea‣sau incheierea actului comunicational‣
exemple de comunciare fatica:gesturile si formulele de salut‣alo!, asteptati, nu va mai aud, nu inchideti‣da, sunt atent, va urmaresc, continua‣aprobarea prin clatinarea capului‣prin sustinerea privirii‣
Functia fatica a comunicarii este prima pe care si-o insusesc copii
Functia metalingvistica (metacomunicationala)•centrata asupra codului‣urmareste explicarea anumitor componente ale mesajului in vederea receptarii lor corecte de catre ‣destinatar
fie destinatarul cere lamuriri (ce vrei sa spui?, nu pricep) ‣fie emitatorul anticipeaza o atare situatie, oprindu-se pentru a da explicatii (adica...)‣functie foarte importanta pentru invatare in general (in special pentru insusirea limbii) (gramatica, ‣dictionarul - explicativ sau bilingv)
Alegeti niste mesaje publicitare care sa ilustreze pe rand cele 6 functii ale comunicarii, si in cazul fiecarui mesaj identificam si celelalte functii prezente in afara celei dominante. (Justificat) cate 3 mesaje publicitare pt fiecare functie dominanta
Functia poetica •Centrata asupra formei mesajului‣Interesata mai mult cum se spune decat ce se spune‣Elemente care, in limbajul de zi cu zi, atrag atentia asupra formei mesajului‣Ori de cate ori intalnim tipare ritmice prin aliteratii, avem de.a face cu un mesaj ce indeplineste o functie ‣poetica centrata asupra formeiJocurile de cuvinte, calambururile : ex: "I Like Ike" (accentul pus pe sonoritate) ‣
Scoala de la Palo Alto Axiomele comunicarii
Partea 1
Scoala de la Palo Alto ("Colegiul invizibil")
Reactia polemica a unui grup de cercetatori americani, din diverse domenii (antropologie, sociologie, psihiatrie) la •teoria matematica a comunicarii elaborata de Claude Shannon ( teorie care tindea sa se impuna ca referinta dominanta)Fondatorul grupului: antropologil Gregory Bateson (1904-1980)•Istoria acestui frup incepe in anii 40 , la impulsul lui Gregory Bateson, care se asociaza cu Edward T. Hall, Ray •Birdwhistell, Ervin Goffman, Paul Watzlawick1959: infiintarea , la Palo Alto, a renumitului Institute of Mental Research ( de catre psihiatrii Paul Watzlawick si •Don D JacksonPremisa ca, pentru a intelege in profunzime mecanismele proceselor de comunicare, trebuie studiate situatiile in •care acestea sufera dereglari, blocajeIn 1967 este crat, la Palo Alto, Brief Therapy Center•Fiecare dintre cercetatorii "paloaltisti" isi va continua cariera stiintifica pe un drum personal, dar mentinand un •dialog constant cu ceilalti
Ceea ce defineste aceasta scoala ar fi interdisciplinaritatea, un jos complex de t imiteri intre discipline complementare, intre teorie si practicaUn caracter cumva atipic al acestei "scoli", care a manifestat o inclinatie spre paradox si o anume ireverenta fata de tiparele cercetarii clasiceO echipa coerenta, in care insa locurile nu erau fixeO retea subtila, un "colegiu invizibil", un dialog al ideilor
Comunicarea: o conditie sine qua non a vietii omenesti si a ordinii sociale•Disociere de acceptia restrictiva a comunicarii, ca act verbal, constient si voluntarPentu "paloaltizti" comunicarea reprezinta un proces social continuu, integrand modalitati diferite de comportament ( cuvanr, privire, mimica, gest, spatiu interindividual)
Model orchestral al comunicarii
Formula aceasta ii apartine lui Gregory Baetson•Se delimiteaza limpede de modelul linear al comunicarii, modelul epocii•Comunicarea este gandita de catre paloaltisti ca o interactiune, nu in functie de o traiectorie lineara ( intre stimul-•raspuns, Emitator-Receptor)
"Axiomele" comunicarii
Termenul "axiome" le apartine lui Paul Watzlawick, J. beavin, Don.D Jackson•Pragmatics of Humans Communication. A study of Interactional Patterns, Pathologies and Paradoxes, New York, •W.W Norton and Company, 1967 ( comunicarea umana, Pragmatica, paradox si patalogie, trad de Bogdan Boghitoi, Bucuresti, Ed. trei, 2014)Cuvantul acesta nu are sens foarte rigueos, matematic•
Desemneaza un set de aserituni importante, fundamentale pentru intelegerea femomenului comunicarii
Axioma nr.1
"Non comunicarea este imposibila" sau "Comunicarea este inevitabila" •
Teoriile Comunicarii
Curs 4 – 09.03.2015
“Axiomele” comunicarii
Partea a IIa
“Axioma” nr. 1:
“NONCOMUNICAREA ESTE IMPOSIBILA” / “COMUNICAREA ESTE
INEVITABILA”
Aceasta asertiune are sens numai daca includem, in aria comunicarii, si indiciile (mesaje
transmise involuntar, poate chiar inconstient), nu doar semnale;
Pentru paloaltisti, orice comportament (verbal sau nonverbal) are valoare de mesaj.
Inclusiv inactivitatea, imobilitatea, tacerea, izolarea, refuzul comunicarii.
Sigmund Freud: “Cel care isi tine buzele lipite, vorbeste si cu varful degetelor.”
Comunicare si comportament devin sinonime. Orice comportament comunica si absenda
comportamentului nu exista.
Intrucat absenta comportamentului este o imposibilitate, rezulta ca nu putem sa nu
comunicam, indiferent daca ne dorim sau nu.
SINGURA CONDITIE pentru care axioma sa fie valabila: situatia interactionala,
existenta unei constiinte receptoare. Sa se gandeasca la tacerea/absenta mea. Fara voia
mea, fara intentia mea – comunic.
“Axioma” nr 2:
“COMUNICAREA ESTE IREVERSIBILA.”
Odata receptat mesajul, el va produce, inevitabil, un efect oarecare asupra destinatarului.
Efectul poate fi:
Puternic sau slab;
Sesizabil sau nu pentru cineva din afara (sau chiar pentru receptor);
Rapid sau intarziat;
Trecator sau pe termen lung.
El exista intotdeauna, chiar daca noi nu ne dam seama de acest lucru. (principiul de
functionare al zvonurilor, al calomniei si principiul de eficienta al acestora)
Personalitatea fiecaruia dintre noi este modelata, configurata si de mesajele:
Directe sau mediate (mediate = literare, cinematografice, muzicale etc.);
Primite dea lungul vietii de la ceilalti.
Insumate, aceste mesaje produc in noi schimbari (benefice sau nocive).
Ireversibilitatea actului comunicarii consta in faptul ca, odata produs, el pune in miscare
un mecanism ce nu mai poate fi dat inapoi.
Daca acceptam ca orice mesaj influenteaza destinatarul, inseamna ca urmatorul mesaj va
ajunge la un receptor diferit de cel de dinainte.
In cazul unui mesaj jignitor, scuzele nu vor anula efectul deja produs, caci ele se
adreseaza unui receptor schimbat fata de cel initial.
Morala primelor axiome: comunicarea inevitabila (orice ai face, comunici) si ireversibila.
Sa avem grija cum comunicam si ce.
“Axioma” nr. 3:
“COMUNICAREA ESTE UN PROCES CONTINUU, CE NU POATE FI
TRATAT IN TERMENI DE CAUZAEFECT SAU STIMULRASPUNS”
Din ignorarea caracterului continuu al comunicarii se naste eroarea de a incerca sa
decupam, in lantul comunicational, segmente bine delimitate, pe care sa le identificam
drept cauze si efecte.
Ceea ce pentru unii este cauza, pentru altii reprezinta un efect.
V. exemplul patronului care isi supravegheaza excesiv angajatii, pe motiv ca acestia
comit prea multe greseli (fiecare e sincer convins ca celalalt e vinovat. Propriul
comportament este doar efectul interlocutorului)/ exemplul sotului si al sotiei: sotia il
intreaba de ce nu trece mai mult pe acasa.;
“Axioma” nr. 4:
“ORICE COMUNICARE PREZINTA DOUA ASPECTE: CONTINUTUL SI RELATIA.
RELATIA INGLOBEAZA CONTINUTUL, FIIND, DECI, O METACOMUNICARE”
Doua niveluri ale comunicarii:
Informational: continutul mesajului, ceea ce spunem;
Relational: modul nostru personal de a transmite mesajul si maniera in care il
interpreteaza interlocutorul.
Orice comunicare obliga la o dubla operatie:
Intelegerea continutului mesajului si interpretarea modului in care e prezentat
acesta (“citirea” intentiilor, a subintelesurilor).
Deoarece relatia ofera indicatii de interpretare a continutului, se afla la un nivel superior
acestuia:
“metacomunicare”.
Arata fragilitatea limbajului verbal si destrama o foarte veche iluzie (puternica), aceea ca
verbalul, cuvintele, sunt superioare in raport cu restul manifestarilor. Iluzia ca pot fi
suficiente pentru a transmite ceva. Sunt necesare, dar insuficiente, de unde nevoia de o
relatie. (ex: “desteptule! Tampitule” – jignirea ca gluma – din tonul nostru, privirea
noastra). Relatia se dovedeste decisiva in raport cu mesajul pe care il transmitem.
Paul Watzlawick explica aceasta axioma privind continutul si relatia, prin analogie cu
functionarea unui computer, care, pentru a indeplini o sarcina, are nevoie de informatii,
date, corespunzand continutului, dar numai cu datele acestea nu poate opera nimic – are
nevoie si de un program cu care sa le prelucreze (= relaia).
Neintelegerile de ordin informational pot fi cu usurinta lamurite prin consultarea unor
surse obiective;
Neintelegerile legate de relatie sunt mai greu de solutionat, putand genera conflicte
ireconciliabile.
“Axioma” nr. 5:
“COMUNICAREA IMBRACA O FORMA DIGITALA SI UNA ANALOGICA”
Termeni imprumutati din cibernetica, unde un sistem e considerat:
Digital atunci cand opereaza cu o logica binara (de tipul “da sau nu”, “totul
sau nimic”, “0/1”)
Analogic daca utilizeaza o logica cu o infinitate de valori continue.
Comunicarea verbala este digitala (fata de continuumul starilor din realitate, cuvintele
sunt limitate, numarabile);
Elementele de ordin paralingvistic sunt analogice (intonatia poate varia continuu);
Comunicarea gestuala este preponderent analogica (variatii continue de tin de
amplitudine, de viteza de executie a gestului etc.)
In orice comportament comunicativ, aspectul digital si cel analogic coexista, sunt
complementare;
Componenta informationala a comunicarii este transmisa cu precadere pe cale digitala, in
timp ce componenta relationala este transmisa prin mijloace analogice.
“Axioma” nr. 6:
“ORICE SCHIMB, IN COMUNICARE, ESTE SIMETRIC SAU COMPLEMENTAR,
DUPA CUM SE BAZEAZA PE EGALITATE SAU PE DIFERENTA”
Comunicarea presupune raporturi de forta intre interlocutori;
In functie de natura contextului comunicarii, exista doua tipuri de interactiuni:
o Tranzactionale:
raporturi fixe din ratiuni sociale (intre profesor si student, intre medic si
pacient – niste pozitii definite socialmente, iar rolurile participantilor la
comunicare vor ramane neschimbate pe tot parcursul acesteia);
rolurile participantilor raman neschimbate pe tot parcursul comunicarii;
o Personale:
Rolurile nu dispar, dar sunt interşanşabile in timpul conversatiei (conversatia
dintre prieteni, soti, colegi, in familie etc.)
Doua persoane care discuta despre un subiect oarecare se pot afla in doua situatii
posibile (din perspectiva acestei axiome):
1. Interactiune simetrica:
Bazata pe egalitate;
Implica un comportament in oglinda, utilizat pentru a minimaliza diferentele
dintre interlocutori (interlocutorii au cam acelasi nivel de autoritate, implicare,
interes in raport cu subiectul. Stiu cam la fel de mult despre el – o conversatie
intre doi hakeri/ conversatia dintre doua fashioniste – atunci cand niciunul
dintre interlocutori nu incearca sa domine. Raspunsul pe care il dai e cam
acelasi cu stimulul. Poate tine de continut, de nivelul de intormatie sau de
relatie, de atitudine – in cazul conversatiilor foarte superficiale, intre amice:
“esti frumoasa”/ “ba tu”/ “ba tu”);
2. Interctiune complementara:
Bazata pe diferenta;
Incearca sa maximizeze diferentele dintre interlocutori (atunci cand cineva
este up/down in termeni de forta/putere. Cand unul dintre interlocutori stie mai
multe, stie mai bine in termenii subiectului discutat, fapt acceptat de
interlocutorul sau – ex: hakerul si baiatul de club pe tema calculatoarelor) –
Depinde foarte mult de context, de subiect.
Simetria sau complementaritatea nu sunt bune sau rele in sine.
Valoarea lor (pozitiva/negativa) depinde de context, de parametrii psihologici la
care se refera; ex: o simetrie buna la nivelul relatiei poate fi atunci cand esti o
persoana pasnica, vorbesti calm, iar interlocutorul iti raspunde in acelasi fel
(interactiune buna) / cand taci, iar interlocutorul iti raspunde in acelasi mod (intro
situatie conversationala presanta), raspunsul simetric este jenant si duce la un
impac in comunicare – preferabil sa fie un raspuns completemar: tu taci, dar
raspunde celalalt. Ex: cand te rastesti la interlocutor. Faptul ca interlocutorul iti
raspunde in acelasi fel, poate fi un lucru negativ (SIMETRIA). Ex: unul e bine sa
fie mai volubil in anumite momente (COMPLEMENTARITATEA), asa cum
cineva iti vorbeste in pozite de forta si taci cand vrei sa afli mai multe (pozitiva).
Cand suprematia celuilalt este autoafirmata, tine doar de atitudine, atotstiutor,
lectii la tot pasul despre orice (negativa). Depinde, iar, de context.
Eric Berne creatorul “analizei tranzactionale” (Analiza tranzactionala si
psihoterapie, 1961):
In fiecare dintre noi, coexista trei personalitati: Parintele, Copilul, Adultul
In functie de momentul din viata la care ne aflam, de schimbul conversational
in care suntem implicati, vom juca mai mult sau mai putin vizibil/pregnant
unul din acele roluri (in situatii simetrice sau complementare). Tine de
raporturile de forta dintre interlocutori.
Daca interlocutorii accepta tranzactia – simetrica sau complementara ,
comunicarea va decurge bine.
“Axioma” nr. 7:
“NATURA SI DURATA UNEI RELATII DEPINDE DE PUNCTAREA SECVENTELOR DE
COMUNICARE INTRE PARTENERI”
“punctarea secventelor”: fenomen ce se manifesta in cazul interactiunilor prelungite;
Presupune gasirea modurilor de a relansa schimbul conversational astfel incat acesta sa se
prelungeasca armonios.
“punctarile” gresite provin din angajarea conversatiei dintrun rol si pe un ton nepotrivite
cu asteptarile interlocutorului.
O proasta definire a relatiei (simetrice sau complementara) dintre interlocutori duce:
La un “dialog al surzilor” (fiecare vorbeste in legea lui si putin ii pasa de ce
spune interlocutoru. Se urmareste pe sine vorbind, fara al interesa reactia
partenerului);
La filtrarea negativa a replicilor celuilalt (selectez doar elemente care iti
alimenteaza nemultumirea/ supararea – chiar proiectarea/ inventare/
interpretarea)
Sau chiar la suspendarea definitiva a schimbului.
Exista 3 situatii generale posibile in definirea relatiilor cu ceilalti:
1. Confirmare (atunci cand schimburile pe care le am cu ceilalti, confirma ceea ce cred
eu ca este bun despre mine, confirma viziunea asupra vietii/ opiniile/ credintele/
imaginea de sine etc. – duce la o stare armonioasa in schimbul conversational);
2. Opozitiile (cand schimburile pe care le am cu ceilalti imi contrazic fundamental
opiniile – nu e neaparat rau. Ma contrazic, dar imi recunosc existenta. Poate duce la
o stare conflictuala daca nu esti tolerant la o contrazicie);
3. Nonidentitate (singura proasta – distrugere/ negare) – in situatia aceasta, se
comporta ca si cand nas exista, ca si cum parerile, opiniile mele nu conteaza.
Ceilalti vorbesc in locul meu, raspund in locul meu – ai senzatia ca nu contez/ nu
exist pentru oameni. Duce la nevroza, uneori psihoza pe termen lung.
Curs 5 - 23 martie 2015
Proxemica
Disciplina care studiaza relatia dintre spatiu si comportamentul uman - si comunicare
Intemeietorul proxemicii: Edward T. Hall
The Silent Language, 1959•The Hidden Dimension, 1966•Beyond Culture, 1976•
Premisa proxemicii
aceea ca instinctul teritorial - determinat in viata animalelor - exista si la specia umana•chiar daca manifestarile sale s-au diversificat si nuantat, odata cu rafinarea raporturilor sociale•
Edward T. Hall: "Space speaks" (1959)
La om, teritorialitatea e mai prezenta si mai puternica decat ne imaginam.
ne enervam atunci cand cineva "ne-a ocupat locul"•competitia pentru "locurile cele mai bune" s.a•
Reflexe lingvistice ale proxemicii:
"suntem apropiati"•"ne-am indepartat unul de celalalt"•"ai depasit limita"•"mai bine sa pastram distanta"•"am nevoie de spatiu"•"sunt pe teritoriul meu"•"este cu mult sub tine"•"e deasupra noastra"•
In The Silent Language, E.T Hall observa felul in care cultura este guvernata de reguli ascunse, de tipare care se imprima adanc in noi, din copilarie, modelandu-ne in detaliu si cel mai adesea inconstient
-existentaRegulile culturii de apartenenta - pentru ca sunt deprinse in copilarie - devin invizibile pentru noiAceste rguli le interiorizam, le "naturalizam", ne par de la sine intelese
- atunci cand vom remarca o conduita proxemica diferita de a noastra, o vom considera "gresita"- toleram greselile de limba ale strainilor, dar activam imediat steretipuri negative atunci cand interlocutorii nu respecta normele nonverbale (proxemice si gestuale) din cultura gazda- reguli informale, neexplicate, deci cu atat mai puternice- o normalitate negativa, pe care o constientizam doar in fata abaterii- o putere anonima, difuza si permanenta vegheaza la respectarea lor (opinia publica, bunul-simt, "lumea", "gura lumii")
Tipuri de spatiu:
Fizic - frontiere, bariere, ziduri (camera noastra)•Psihologic - efectul spatiului asupra noastra (simtul intimitatii - privacy)•Virtual - Facebook (violarea intimitatii, accesul la informatii, furtul de identitate, confidentialitate, etc)•
Desmond Morris, Manwatching: A field Guide to Human Behaviour, 1977
Trei tipuri de teritoriu:
Tribal•Familial•Individual•
Teritoriul tribal
Natiunile: Insemne vizuale, cromatice diferentiatoare•
steaguri‣uniforme‣granite, graniceri, patrule‣structuri defensive: ziduri inalte‣puncte de control, vamale‣bariere‣
"Vanatorul din tribul primitiv care se ascunde in fiecare cetatean nu se multumeste sa apartina unei colectivitati vaste, pe ai carei membri, in majoritate, nu-i cunoaste personal. El face tot posibilul pentru a se convinge ca impartaseste cu ei apararea teritoriului, dar scara acestuia depaseste umanul. E greu sa resimi un sentiment de apartenenta la un trib de 50 de milioane de persoane sau chiar mai multe. El formeaza atunci subgrupuri mai apropiate de modelul vechi"
partide politice‣cluburi sportive‣diverse societati, sindicate‣uniuni, organizatii profesionale‣"fratii"‣grupuri de protest‣bande de cartier‣
Semne si insemne "tribale"•
cartiere generale, sedii‣costumatii, bannere, insigne‣sloganuri‣tatuaje‣
pentru a arata identitatea de grup si a marca apartenenta
Nevoia grupurilor - uneori spontane - de a-si delimita, de a ocupa o zona de actiune, aparandu-si, simbolic sau fizic, teritoriul
manifestatiile politice, demonstratiile de strada•ocuparea unui spatiu public asupra caruia nu ai nici un drept real, legal•
fenomenul Piata Universitatii din 1990 ("Noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa!"piata Tiananmen din Beijing, China, 1989"Revolutia portocalie", 2004 si fenomenul "Maidan" din 2013 din Kiev, Ucrainagreva poloneza: ocuparea atelierelor, baricadarea ca intr-o fortareata
-Occupy (Wall) Street
-> strada:loc al confruntarii•spatiu privilegiat al contestatiei colective a ordinii politice, al rasturnarii sociale•"iesirea in strada" (a studentilor, muncitorilor, cetatenilor etc)•
forma a revoltei publice, la vedere
Manifestari separatiste
Rosa Louise Parks refuzand sa stea in spatele autobuzului, asa cum prevedeau legile segregationiste•arestata, la data de 1 decembrie 1955, in Montgomery, Alabama, deoarece a refuzat sa cedeze locul in autobuz •unul calator albin Macedonia, dupa razboiul din Iugoslavia, trotuarele orasului Tetovo ferm impartite intre crestini si musulmani•galeriile sportive pe stadioane, in tribune sau revarsate in strada•
jocul "acasa" sau "in deplasare""cantecele de lupta", tricouri, "piei vopsite"
impunerea meciurilor "pe teren neutru"•lipsit de incarcatura afectiva, simbolica, tribala‣
ca si in cazul negocierilor politice (Yalta) - dupa al doilea razb mondial•Putem vorbi in mod legitim de "pseudo-triburi moderne"•
Grupurile si teritoriile tribale functioneaza in interiorul unei natiuni, cu rivalitati sau infratiri, pana cand o ostilitate/ amenintare majora estompeaza diferentele, indreptand fidelitatea exclusiv la nivelul natiunii.
TC – curs 6/7
20.04.2015
Proxemica
Teritoriul individual (personal):
cel mai atent cercetat;
In lumea nordoccidentala, acest teritoriu este impartit, conform lui E.T.Hall,
in 4 zone, dispuse concentric in jurul nostru.
Fiecare dintre aceste 4 zone are doua subzone.
ca si cum un invelis de straturi protectoare, invizibil, elastic, ne inconjoara
trupul.
Intim > personal > social > spatiul public
1. Zona intima
de la piele pana la o distanta de circa 45 de cm;
distanta imbratisarii, a relatiei mamacopil;
distanta amorului/ dansului/ a luptei;
a) subzona apropiata:
015 cm;
rolul minor al comunicarii verbale: un spatiu al soaptelor, murmurul,
oftatul;
comunicarea mimicogestuala e diminuata, intrucat, la aceasta distanta,
ochiul focalizeaza cu greutate;
selectie foarte stricta a persoanelor ingaduite in aceasta subzona intima;
predomina comunicarea tactila si cea olfactiva.
Bebelusii au pe pielea lor epicline “mirosul de bebelus”, un miros cu o
functie foarte precisa – de a genera atasament din partea mamei. Glandele
se retrag in timp de creste bebelusul si dispar la maturitate. Se pastreaza,
insa, in zona axilara si pubiana (atractivitatea sexuala, feromoni).
b) zona indepartata:
15 – 45 cm;
rezervata membrilor familiei, prietenilor apropiati;
sarutul familiar, cu bazinele la distanta; voce scazuta; comunicare olfactiva;
Atunci cand patrund in acest spatiu persoane straine, apar:
sentimentul intruziunii, jena, iritarea, ostilitatea (in autobuz, lift);
miscari limitate, postura rigida, incercarea de a evita contactul fizic cu
ceilalti, privirile atintite in gol;
incercarea de ai depersonaliza pe cei aflati, fara acceptul nostru, in zona
intima – Erving Goffman: numeste acest lucru “neatentie politicoasa”;
exemple anormale (India – oamenii PE tren/ China metroul);
exceptie de la senzatia de neplacere generata de oamenii necunoscuti care
se inghesuie in noi: concertele.
Persoanelor cu statutul inalt li se acorda dreptul de a “viola” spatiul
celorlalti.
2. Zona personala (45 – 125 cm); a) subzona apropiata:
45 – 75 cm;
nivel ridicat de familiaritate;
comunicarea tactila este inca posibila, mai ales sub forma strangerii mainii;
contactul ocular este mai bun; comunicarea olfactiva e inca prezenta;
comunicarea verbala este mai bine reprezentata ca in zona intima: nivelul
vocii este normal, cel al conversatiei familiare.
b) Subzona indepartata:
75 – 125 cm;
distanta la care ne simtim confortabil in raport cu interlocutorii;
la granita comunicarii tactile: strangerea mainilor;
la limita comunicarii olfactive;
il putem vedea pe interlocutor din cap panan picioare;
nivel moderat al vocii;
distanta conversationala standard.
“scutul” acesta cvasiermetic este mai extins in fata decat in lateral;
conform studiilor efectuate pana acum: spatiul personal al femeilor este mai
des invadat decat cel al barbatilor; barbatii care abia au facut cunostinta stau
mai departe unul de altul decat femeile – barbatii se simt mai putin
“invadati” atunci cand sunt abordati din lateral / femeile prefera apropierea
prietenoasa din fata; fata de necunoscuti, femeile tolereaza distante mai
reduse in raport cu femeile decat cu barbatii.
exista standarde diferite, insa, in ce priveste “granitele”, in functie de
trasaturile psihologice, temperamentale, socioculturale, etnice etc.
Nordul Europei: “bulele” personale sunt mari;
Spre Sud: bulele se micsoreaza – acolo unde e cald, bulele sunt mai mici.
Culturi ale apropierii – culturi tactile (valorizeaza atingerea):
sudeuropenii, arabii, latinoamericanii.
In America de Nord:
tendinta de a mari distantele in raport cu cei care nu sunt “apropiati”; si de a
diminua distanta in raport cu prietenii, membrii familiei si ceilalti
“apropiati”;
Spatiul personal este dinamic, elastic, situational.
Bula aceasta se extinde sau se inchide in functie de backgroundul cultural,
de starea emotionala, de relatia cu cei de langa noi, de activitatea in care suntem
implicati.
3. Zona sociala (125 – 360 cm) spatiul relatiilor impersonale, profesionale, de serviciu, al reuniunilor;
dispare comunicarea tactila;
exceleaza insa aspectul mimicogestual al comunicarii;
vocea este puternica, bine decupata pe eventualul zgomot de fond.
a) Subzona apropiata (125 – 220 cm) distanta administrativa (clientul la banca);
nevoia de a marca uneori granita teritoriului social prin obiectetampon:
birou, ghiseu, masa, pentru a tine interlocutorul la distanta.
b) Subzona indepartata (220 – 360 cm) sublinierea distantei ierarhice;
distanta interactiunilor formale.
Si in privinta spatiului social exista variatii de la o cultura la alta (zona sociala
a rusilor – mai mica decat cea a americanilor).
4. Zona publica (360 … cm)
caracterul interpersonal al comunicarii tinde catre zero;
adresarea catre un grup, o colectivitate;
vocea trebuie sa fie mai puternica;
discursul: mai atent formulat, mai controlat.
a) Subzona apropiata (360 – 750 cm) locutorul joaca un rol social (relatia profesor – elev/student la seminar);
vorbitorul nu mai poate avea contact ocular cu toti ascultatorii;
va urmari totusi reactia auditoriului, incercand sasi ajusteze mesajul in
functie de acesta.
b) Subzona indepartata (750 … cm)
feedback scazut: interlocutorul devine un simplu spectator;
discursuri in fata multumilor – foarte formalizat;
expresiile faciale subtile, gesturile discrete nu mai sunt vizibile.
Semnalele tind sa fie amplificate, exagerate.
CURS 8 - 27 aprilie 2015
Proxemica - partea a III-a
Teritoriul familial -ipostaza imobilă-
Edward T. Hall
trei tipuri de paradigme spaţiale în funcţie de modul lor de organizare• 1. "spatiile cu organizare fixă"
- etalonul acesteia: locuinta europeana incepand cu sec. al XVIII - lea- structura actuala a locuinței: de data relativ recentă- până in sec. al XVIII- lea, camerele nu aveau o funcție fixă- lini de fortificații succesive- casa: nu la stradă, ci in spatele unei grădini- grădina care ascunde, are rolul de a indepărta familia de spațiul public, stradal- rolul de a schimba comportamentul vizitatorului pe măsură ce străbate acest spațiu-> zonă tampon, de adaptare- restricționari succesive, în trepte, în funcție de relația pe care o are proprietarul cu musafirul- organizarea spațială: specializarea camerelor
gătit/mâncat‣divertisment/socializare‣lucru‣igienă‣odihnă‣decomandarea camerelor, de-a lungul holului, astfel încât să nu mai intri din una în alta‣"dez-ordinea" - a trăi in mizerie ‣
Înainte de 1989:
bucătăria:•funcție de socializareansamblul de mobile (colțarul) dă imaginea de confort și intimitate, devenind spațiul sociabilitații familiale
camera de zi:•trei destinații diferențiate:biblioteca/biroucameră de oaspeți (camera de reprezentare sătească)cameră de zi pentru odihnă, pentru vizite
După 1989:
căderea comunismului si economia de piața fac ca sociabilotatea să părăseasca bucătăria in favoarea livingului•la originea acestei schimbari: TV•
Casa: spatiu protector, închis, "adăpost"
"intre patru pereți" vs "lumea larga"•pesteră•castel•garsonieră•o cazarmă•o cabină de camion•colibă•o cameră de hotel•un adăpost improvizat sub pod, într-o cutie de carton•spațiu securizat vs. afară = câmp de aventură•
la adăpost de imprevizibil, de necunoscut•protectoare a intimității•
Întoarcerea acasă:
- în cuib/vizuină/cohilie- un soi de regressus ad uterum- întorcere la sine, regăsire, re-culegere- etalon al continuității, al stabilității- rutina: funcție a confirmării identitații in dimensiunea spațială- izolare, recluziune, refuzul străinului
Casa = o extensie culturală a corpului, securizată fizic și psihic- polaritatea simbolică pivniță vs. pod= conștient vs. inconștient, irațional vs. rațional- locuințe "incomplete oniric"
case fară rădacini‣lifturile care distrug "aventura scării" etc.‣
Ernst Jünger despre bloc: - "un fel de cort, lipsit de libertatea nomadului" - "cartiere dormitor" - masini de locuit - "cutii de chibrituri"
identificarea dintre casă și familie•"să se așeze la casa lui" = să-și întemeieze o familie
Locuințe moderne:•deși interacțiunile intime, relațiile de prezență corporală încă predominădevin și un cadru al relațiilor la distanțăspațiu in care se intersectează prezența și absența
Diferențe culturale
Clădirile din Punjab (India) proiectate de arhitectul Le Corbusier au fost modificare pentru a le face locuibile•Indienii au zidit balcoanele, transformându-le în bucătării
Arabii din SUA se simt claustrați•pereții le par prea joșicamerele prea mici, oferind insuficientă intimitate în raport cu exteriorulpriveliștea e cvasiinexistenta
Ipostaza mobilă
- felul în care se manifestă in afara caseipe plajădelimitarea teritoriului familial, marcarea granițelordreptul primului venit"legea locului central" = alegerea unei poziții de mijloc între locurile deja ocupate
Ipostaza automobilă a teritoriului familial- pe șosele, în mașini- coconul proxemic invizibil și inviolabil din jurul fiecărei persoane înfășoară si mașina în care ne deplasăm2. Spatii cu organizare variabilă
la antipodul celor dintâi•ex: casa tradițională japoneză•
doar parterdeplasând panourile mobile ce țin loc de perețifara a-ti schimba pozitia schimbi natura activitatilor
3. Spatii cu organizare semifixă- cladiri publice, care, la randul lor, pot fi:
a) sociofuge
a caror amenajare are drept scop limitarea comunicarii interpersonalesali de asteptareplasarea scaunelor de-a lungul peretilor descurajeaza infiriparea conversatiilor
Relația dintre dispunerea scaunelor și conversație
poziția fata in fata, la circa un metru distantă, genereaza de trei ori mai puține conversații decât dispunerea alăturatăscaunele asezate in linie dreapta suscita de doua oi mai putin dialogul decat scaunele asezate in unghi drept, pentru ca, in această ultimă situație, jocul privirilor este mai firesc ( in mod normal interlocutorii se privesc cam jumatate din timp)
La fel se intâmplă la masă:•asezarea fata in fata tinde sa creeze tensiuni, atitudini agresive, defensive (pozitia de infruntare)in situatii de negoiere, preferabila celebra masa rotunda pt ca niveleaza ierarhiile
b) sociopete
spatii publice a caror amenajare incurajeaza comunicarea de grupgradini de vara, terase, barurispeculeaza mobilitatea mobilieruluilipirea meselor, scaunelor