Post on 18-Jul-2018
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.4 LUGOJ
ȘCOALA 4 ALL REVISTĂ ANUALĂ A ELEVILOR DIN CICLUL GIMNAZIAL
ANUL I – IUNIE 2015
2
Pentru început…
Dragi colegi, Revista noastră, ȘCOALA 4 ALL ,vi se adresează vouă ! Ea este
rezultatul muncii unor elevi talentați . Aici veți descoperi poezii,
compuneri, gânduri pe care le-am trecut pe hârtie cu scopul de a da și
altora curajul de a naviga pe valurile creației . Sperăm să vă molipsim de
plăcerea cititului și , prin creațiile noastre, să vă demonstrăm că oricine
are ceva de spus.
Promitem că toate textele noastre vă vor încânta! Veți găsi în revistă
și creații în engleză , impresii din călătorii, dar și opiniile noastre în
legătură cu diverse teme!
Încercăm, prin publicația noastră , să atragem elevul-cititor și să-l
facem să se implice !
Răsfoiți (virtual) cele câteva pagini, bucurați-vă de plăcerea de a citi și
nu ne criticați prea tare , suntem la început! Colectivul de redacție
3
CREAȚII LITERARE
ELEV, ȘCOALĂ – cuvinte care ne definesc… acrostih (* pentru începători - acrostihul este o poezie sau o strofă în care literele inițiale ale
versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt sau o propoziție)
Erupții de-nvățătură!
Literatură-n natură!
Economie, în exces,
Vinerea e un succes!
Anca Poruțiu (clasa a V-a A)
Elevul merge E o zi mai specială
Lin pe-o carte, Lun-a noua ; iar la școală!
Elegant și discret E o zi de neuitat,
Visând mai departe! Vancanța s-a terminat!
Larisa Ianculescu Vanesa Lupu
(clasa a VI-a A) (clasa a VI-a B)
Evantaiul desenat, dintr-o carte decupat, Esența de școală
L-a învățat să viseze! La noi este specială.
Elevii s-au ocupat Elevii cei curioși
Valul învățării i-a luat! Vor fi foarte bucuroși!
Alexia Bălan (clasa a VI-a B) Silvia Rusu (clasa a V-a A)
Este de admirat ce faci tu pentru noi
Lecțiile toate noi le învățăm;
Ești eroina noastră dintr-o grădină de eroi.
Vom continua, ce ne-ai învățat tu, să exersăm.
Andrada Blotea-Antoni(text dedicat) (clasa a VI-a A)
4
Școlărelul cel micuț
Cară-n spate-un ghiozdănuț.
O, ce bucurie mare!
Acum e gata de plecare,
Luând cu el încă ceva:
Abecedarul - cartea sa!
Vanesa Lupu(clasa a VI-a B)
Și anul școlar a început!
Cu o carte-n brațe,
O îmbrățișare de la colegi,
Așa dor mi-a fost de toate!
La asta m-am gândit mereu
Acesta este visul meu!
Miriam Uihelyi (clasa a VI-a A)
in English...
School is fun
Classes are clean
High grades are given to good students
Only teachers teach students
Our school is a nice place
Low grades can be given to bad students.
Larisa Novac(clasa a VIII-a A)
5
ficțiune...
Sosirea primăverii
Iarna este pe sfârșite. Zăpada pufoasă și-a pierdut luciul deoarece
îndrăznețul soare se apropie sfios, dorind parcă să-i șoptească faptul că
vremea i-a trecut și să se pregătească de plecare. Lumea de vis se apropia!
Dintr-un strat subțire de zăpadă, ce încă mai sclipea, și-a scos căpșorul
plăpând, cu gingășie, micuțul ghiocel. Ce bucurie pentru toți! Ce fericire!
Vestita primăvară, aducătoare de flori și de toate frumusețile pământului,
și-a trimis sfetnicul ei credincios să-i vestească neîntârziata și așteptata-i
sosire.
Îmbrăcată într-o mantie lungă, verde, împodobită cu fel de fel de
bijuterii colorate și înmiresmate, mult așteptata Primăvară pășește fără
grabă, dar cu hotărâre, să o alunge pe neînfricata Iarnă care cutează să-i
stea împotrivă.
Fetițele și băieții i-au ieșit în întâmpinare, dorind parcă să-i cuprindă
mantia moale pentru a-i grăbi instaurarea în câmpiile odinioară acoperite
de zăpadă.
Odată cu venirea ei, Primăvara a adus și mielușeii cu blănițele lor ca
de spumă ce zburdau alături de copii printre pomii ce își coborau ramurile
pentru a face loc și vestitelor cântărețe să-și facă micuțele cuiburi în
frunzișul lor proaspăt și înflorit.
Ce bucurie-i la sosirea frumoasei Primăveri! Magia ei se împrăștie
peste tot, risipind regretele copiilor pentru trecerea zăpezii și a
ghețurilor.
Minerva Mureșan (clasa a VIII-a B)
6
O zi din viața unui artist
Am o prietenă foarte bună, Anca . Ea mi-a fost alături mereu și, cum
am petrecut mult timp împreună, o cunosc foarte bine.
Anca este o persoană inteligentă și talentată.
Îmi amintesc o întâmplare alături de ea. Era luna noiembrie, mă
hotărâsem să petrec sfârșitul de săptămână împreună cu ea.
Am mers la ea acasă, iar ea a propus să ne plimbăm cu bicicleta; eu
am fost de acord, dar nu știam ce avea să urmeze.
Anca, pe un deal imens cu pante și denivelări, plin de pietroaie de
toate felurile, a început să o ia la vale cu bicicleta.
Neatentă la drum, aceasta striga la mine:
-Haide! Ai curaj! Doar dă-ți drumul!
-Anca, ți-ai pierdut mințile?! strig eu disperată.
Aceasta se întoarce și-și vede de drum, cu un rânjet pe față.
Cum am spus că o cunosc foarte bine, știam de ce a rânjit: pentru că
era sigură că o voi urma. Și așa am și făcut! Am tras aer în piept și am
luat-o la vale. Ce senzații! Cu toate pietrele acelea pe care încercam să le
ocolesc... stânga, dreapta, apoi stânga și din nou dreapta. Ghidonul
bicicletei era în în continuă mișcare.
După ce am ajuns acasă, am întrebat-o pe Anca:
-Cum ai putut să faci așa ceva?! N-am mai putut de frică!
-Privește-mă! a răspuns aceasta, din nou, cu un rânjet pe față.
A început să picteze! Acum am înțeles!
Anca, în fiecare zi din viața ei, trece printr-o serie de emoții, toate
diferite: face lucruri spontane și curajoase; se aventurează, pentru ca apoi
să-și poată transforma emoțiile și sentimentele în artă. Fiecare linie
pictată de ea reprezenta un sentiment, o emoție.
Vai! Dar ce prietenă isteață si inteligentă am!
Andrada Blotea-Antoni (clasa a VI-a A)
7
Două lumi
Era singura lumină în întuneric .
Bezna ne învăluise . Nu speram să scăpăm . Simțeam cum secundele se
scurg și cad de pe marginea Pământului în Marele Hău . Fiecare sunet mai
intens ca niciodată,fiecare miros înțepător, mai...
Firul se rupse.Pixul îmi căzu din mână, lovind podeaua. Era acolo. O pagină
întreagă scrisă . Primul capitol din Marea Poveste ce N-a Fost Niciodată
Povestită . Apoi primele cinci ,nu ...patru paragrafe. Nu era mult, dar era
un început. Eram mulțumit de ceea ce scrisesem până acum. Ceea ce urma
însă...era neconceput încă. ”Ei , lasă ! Treacă de la sine ! Ce-mi vine pe
moment aia și scriu !” Aceasta era mentalitatea mea generală. ”24 Iulie ,
anul 2604, epoca a patra. Se împlinesc patruzeci și una de zile de când
suntem captivi în inima muntelui. Nu știu dacă mai ieșim vreodată.
Rezerve puține. Grăbește-te!”
Încă o reușită . Am scris deja unsprezece capitole. Pot să fac orice ca
scriitor: să-i pun pe oameni într-o vagăună din care o să iasă doar unul, să-i
dau în urmărire generală , să le împuținez rezervele etc. Lumea mea este
nelimitată, e genul „indie”. Controlezi un om sau un grup, doar că, pe foaie,
totul prinde culoare, sentimentele pot fi aranjate mult mai bine decât pe
un monitor.
Sunt mai bine de patru luni de când scriu cartea asta . Am ajuns
disperat. Nu mai știu, nu mai știu ... Nu mai am inspirație ! La o adică , de
ce m-am apucat să scriu? Mai bine era să mă rezum la citit. Am stricat o
cariera întreagă de cititor cu cartea asta . Ce mai treabă! Ce strălucește
focul ! Ce lumină aruncă pe pereții camerei! Doar o limbă de foc ,atât
trebuie !
Văpaia se înteți brusc , apoi pieri , apoi porni iar . Între particulele de
cenușă se vedeau bucăți subțiri și negre.
Marius-Samuel Chifa (clasa a VIII-a B)
8
Cele două orizonturi
Ieri seară am avut un vis foarte ciudat...Totul a început când, deodată, m-
am văzut locuind în două lumi opuse. Întâi, o parte din mine își ducea viața
pe niște meleaguri bogate, frumoase, curate, acolo unde toți oamenii erau
fericiți, în timp ce o altă parte din mine își ducea amarul într-un ținut
sărac, uitat de timp, populat de oameni triști, leneși.
În timp ce oamenii din ținutul bogat munceau, ceilalți nici măcar nu știau
sensul acestui cuvânt.
Îmi aduc aminte că pe meleagurile în care armonia și fericirea ocupau
primul loc, oamenii, muncitori fiind, nu stăteau o clipă. Când nu erau bine
dispuși, oamenii stăteau închiși în casă, izolați, pentru a nu-i molipsi și pe
ceilalți. După ce scăpau de stările acelea, oamenii respectivi ieșeau din
casă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, apoi își continuau activitățile.
Deși munceau din greu pentru a fi fericiți și pentru a avea o situație bună,
nimeni nu se plângea. Erau mulțumiți pentru simplul fapt că sunt oameni, că
trăiesc, că există și încercau zi de zi să construiască amintiri pe care să le
păstreze cu drag, trăind ca și cum ar fi ultima lor zi.
Dacă în acest ținut era armonie și voie bună, pe celălalt domnea
harababura. Aici tristețea era cea în jurul căreia se învârtea totul.
Oamenii erau leneși, răutăcioși, triști. Zi de zi, aceștia nu făceau altceva
decât să se plângă de viața care le-a fost dată, replicile oamenilor având
un final comun: ” Ești încă om!”, ei sperând ca pe lumea cealaltă să se
bucure de o cu totul altă viață.
Ce-am înțeles eu din visul meu? Că trebuie să ne străduim să trăim ca și
cum ar fi ultima noastră zi, numai așa ne putem construi amintiri valoroase!
Karinna Barbu (clasa a VIII-a B)
9
Pe țărm, dimineața
Valurile se sparg domol de coastă . Apele se retrăgeau tăcute, apoi
loveau stâncile nemișcate.În jur, întuneric. Pe boltă, câteva stele licăresc,
apoi li se alătură zeci, sute, mii, milioane.
Pete negre, profunde, călătoresc pe marea pânză înstelată înghițind
ce le iese in cale. Bezna învăluie totul în frig și inospitalitate.
O dungă roșie-n zări se aprinse . Plasa păli, lăsând la iveală bulgărași
plutitori de vată de zahăr. Negrul se transformă în gri,iar griul se
transformă într-un albastru închis .Apele se umflară, izbind haotic coasta.
Curând , adânc lumina-n ape o să-mpungă scoțând la iveală marea de
turcoaz.
Lumina străpunse deodată întunericul. O rază izolată se așeză pe o
stâncă. Repede, mii și mii cuprinseră lumea întreagă alungând întunericul.
Soarele , de un galben-portocaliu, își arătă plinătatea splendorii, ridicându-
se din mare. O răcoare caldă cuprinde văzduhul , ducând veștile mai
departe, cât mai departe.
Cu inima fermecată de minunăția dimineții, zac pe țărm în bătaia
valurilor și a râulețelor de raze de soare.
Marius-Samuel Chifa (clasa a VIII-a B)
10
in English...
Her
Dim lights flickered in the thick fog. Tall trees stretched into the dark
to a cloud-covered sky. Drops of light rain fell into the mud pools of
London.
She stood right beside a tree. Her trembling white hand held a black
umbrella. You could see she was cold. Her face had turned pale, her lips
almost blue. She was dressed fancily, but didn’t wear a hat. Beyond the
sidewalk in front of her, and onto the road, cabs were racing to and fro.
The horses’ hooves hit the rocky road with a loud noise.
It was as if she looked that way, and yet didn’t. Her gaze would change
each moment. She was growing restless, wishing to leave the dreadful
place but there was something keeping her in place.
A cab stopped at the building beside the road. It was painted black.
The driver stood in front holding the reins of the horse. The gates
opened and a young man in a fine black suit walked out. The gates closed
with a loud sinister noise. He stopped beside the cab. The young man
turned his gaze towards the sidewalk as if looking for someone. He shook
his head and entered the cab. The carriage drove away out of sight.
She bit her lip so hard, red blood oozed out of it. She looked angry but
altogether relieved. She turned away and started running into the fog,
never to be seen again. Marius-Samuel Chifa (clasa a VIII-a B)
Beside the beach
It was an autumn evening. The sky was grey. It was a melancholic
evening. Beside the beach three children, two boys and a little girl were
playing. They were dressed with jackets so that they would be warm.
The water was a deep blue and the sand was cold and humid. Waves
were crashing on the beach causing white foam to come up. The waves
were moving back and forth, never stopping, never hesitating, always
with the same rhythm.
The three little friends were playing in the sand. It was chilly outside
but it didn’t bother them. They were burrying a treasure. The symbol
of their eternal friendship. They finished digging up a hole and knelt
11
beside it. The little girl placed the chest in the hole on the cold sand.
Before covering the chest, they joined hands and promised to be
forever friends. It all seemed like a game.
The sky is grey. The wind is blowing and it’s chilly. The sand is cold and
the water is a deep blue. Beside the beach three young adults are
holding a treasure box. It’s empty. It has always been. No. It’s full of
memories. Rebeca-Lidia Chifa (clasa a VII-a A)
12
însemnările unui mic turist...
MISTERELE MUNȚILOR
Munții Parâng. Niște munți plini de mister și de farmec, unde totul
este liniștit și frumos. Am urcat cu familia mea, cu mașina, pe frumoasa
Transalpina. Un drum complicat, plin de serpentine periculoase pe care
le-am parcurs pe întuneric. Aproape de vârf am observat că nu mai era
niciun arbore. Doar pajiște. Luna plină veghea drumul nostru, iar pe cer
nu se vedea niciun nor.
Am ajuns la Rânca și am căutat o pensiune unde să stăm peste
noapte, a doua zi dorind să plecăm mai departe în vacanță. Ne-am cazat
la o pensiune drăguță și am coborât să luăm cina. Atmosfera era liniștită
și plăcută. După aceea am mers în cameră și am intrat în lumea viselor.
A doua zi m-am trezit mai devreme și am decis să ies pe balcon să
admir priveliștea. În depărtare, se vedea cum munții sărută bolta
albastră, iar pădurea de brazi privea liniștită cununia acestora. Vedeam
pârtia de ski, acum goală, dar imaginându-mi că iarna era plină de
iubitori de zăpadă.
Am stat și am inspirat aerul curat, admirând în continuare
frumusețea munților.
După ce am luat micul dejun, am plecat înapoi pe Transalpina, dar cu o
altă destinație. Am admirat drumul și împrejurimile lui. Totul este așa
misterios și fermecător! Oare care este povestea acestui munte?
Diana Mișcuța (clasa a VIII-a B)
13
GRECIA- ȚARA LEGENDELOR
Grecia este o țară situată în sud-estul Europei, în Peninsula Balcanică.
La nord se învecinează cu Bulgaria, Republica Macedonia și Albania, la est
cu Turcia și cu Marea Egee, la vest cu Marea Ionică iar la sud cu Marea
Mediterană. Orașele pe care le-am vizitat sunt foarte frumoase, pline de
mister și de legende, acestea fiind Atena, Patra, Varda și un sătuc liniștit
numit Noua Manoladă.
Marea caldă, nisipul fin și soarele cel darnic au făcut vacanța pe
care am petrecut-o acolo de poveste.
Portul Pireu, care se află în orașul Pireu și este mare, cu multe
vapoare, m-a impresionat.
Dacă veți vizita Grecia, veți avea ocazia de a mânca multe fructe de
mare și diverse feluri de pește.
Nu îndrăznesc să vă spun mai multe pentru a vă face să vizitați și voi
această țară minunată!
Alexia Bălan (clasa a VI-a B)
BULGARIA
Bulgaria este o țară cu un țărm muntos și foarte puține plaje cu nisip.
Pe malul mării sunt foarte, foarte multe hoteluri și restaurante.
În restaurante există o varietate foarte mare de preparate, dar mai
ales cele cu specific mediteranean. Aproape fiecare fel de mâncare
conține pește, calamar și alte fructe de mare.
Majoritatea hotelurilor au piscină la etaj, cu vedere la faleză.
14
În orașul Varna era o singură plajă cu nisip și apă limpede. În acea
apă superbă se vedea aproape până la cinci metri adâncime. Erau tot felul
de pești interesanți și chiar meduze. Nisipul avea o culoare aurie, de aceea
denumirea regiunii era „Nisipurile de aur”. În Varna era un port imens în
care erau acostate zeci de vapoare și yahturi. În fiecare zi se organizau
excursii pe mare pentru a putea admira frumusețea mării.
Într-un orășel de lângă Varna, numit Balchik, se afla un parc botanic
care a fost cândva grădina castelului reginei Maria. Vizita în parcul botanic
mi s-a părut cea mai interesantă parte a excursiei.
De aceea iubesc eu Bulgaria, deoarece este una dintre cele mai
frumoase țări din Europa.
Vlad Constantinescu(clasa a VI-a A)
VIENA
În vacanța de iarnă, am vizitat Viena, capitala Austro-Ungariei de
altădată, capitala Austriei de astăzi.
Drumul până acolo a fost liniștit, dar când am ajuns la destinație, în
fața hotelului, am coborât din mașină și un vânt amenințător m-a
străpuns.
Imediat ce ne-am cazat, am pornit să explorăm acest minunat oraș.
Am trecut pe lângă o biserică minunată construită din lemn
sculptat.Apoi, am ajuns în centrul Vienei unde zecile de trăsături
așteptau turiștii pentru a le prezenta orașul. Acestea erau realizate
dint-un lemn masiv, negru ,sculptat, iar caii strălucitori purtau un
harnașament regal care li se potrivea perfect.
A doua zi am vizitat palatul Schonbrunn. Încăperile acestuia erau
fermecătoare. Am văzut sala balurilor, dormitorul prințesei Sisi, unde
15
se afla o machetă a chipului prințesei, al cărei păr se spune că-i ajungea
până la călcâie.
Totul în acestă călătorie m-a impresionat și m-a lăsat fără cuvinte.
Singurul lucru neplăcut a fost frigul.
Miriam Uihelyi (clasa aVI-a A)
in English...
PARIS
Paris. City of lights. Capital of France. All of its beauty is watched
by the Eiffel Tower. If you climb to the top you can admire everything.
From above you can see how, far away, the buildings are kissing the
sky where, sometimes, a little cloud white and fluffy walks on it. On the
streets and on the boulevards you can see tourists with maps and guides
who photograph everything that seems interesting, but especially the
Eiffel Tower. Each in his own business, some people walk to Louvre
museum, maybe because they want to see the greatest painting of Lonardo
da Vinci, Mona Lisa. Others take pictures in front of the Eiffel Tower and
some young lovers promise to love each other, in the most romantic city of
Europe.
Once you are here, you don`t want to leave but unfortunately you
have to. All you can do is look back and say “Au revoir”.
Diana Mișcuța (clasa a VIII-a A)
16
sfaturi de bine...
ATUNCI CÂND CREZI, REUȘEȘTI Eu, soră mai mare, am fost întrebată de fratele meu mai mic ce
înseamnă ” Cine crede-n zbor este stăpân peste zare”, o expresie pe care a
găsit-o într-o carte. Neștiind cum să-i explic pentru a înțelege mai ușor,
i-am zis:
- Ascultă povestea pe care urmează să ți-o spun, apoi vei înțelege sensul
acestei expresii.
Curios și dornic de a descoperi, mi-a ascultat atent întâmplarea din
clasa a VII-a: ”Anul trecut, pe data de 11 februarie, eram foarte agitată.
Urma să particip la Olimpiada de Limba română, era etapa județeană.
Trebuia să dau tot ce era mai bun, pentru a obține un punctaj demn de
această etapă, poate chiar și un premiu. Pe lângă faptul că am învățat
foarte mult, am fost optimistă și am sperat până în cea din urmă clipă că
voi fi printre cei mai buni. Ei bine, se pare că asta m-a ajutat! Am obținut
premiul al II-lea, după care urma să particip la un concurs național, ca
reprezentantă a județului nostru la clasa a VII-a, organizat la Iași. Ce
putea fi mai frumos? Faptul că toți mă felicitau, sau automulțumirea că
am reușit pentru prima dată o asemenea performanță?
Așadar, am crezut în mine, în puterile mele, până în ultima clipă și am
obținut un premiu dar și o experiență minunată. Cam așa e și cu expresia
” Cine crede-n zbor este stăpân peste zare”. Dacă tu crezi că poți zbura,
atunci înseamnă că întreaga realitate înconjurătoare îți aparține și nimic
nu te poate împiedica să faci ceea ce ți-ai propus, atâta timp cât crezi în
tine și în ceea ce poți face!
Karinna-Alexandra Barbu (clasa a VIII-a B)
17
SPORT, MIȘCARE, STARE DE BINE
Sportul. Este bine ca orice elev să știe că sportul e de folos. Sportul,
mișcarea ne ajută atât fizic, cât și psihic. Starea de bine apare atunci
când ai o minte limpede.
Mișcarea te ajută să te eliberezi de gânduri, probleme și pentru un
moment să uiți de lumea reală. Lumea reală unde nimeni și nimic parcă nu
te mai încântă.
Eu… când am o problemă, uit de ea prin mișcare. Atunci când simt că
nimeni nu mă înțelege, mă pierd în liniștea tainică a mișcării, unde uit de
toate. De mică am avut în minte sportul și mișcarea. Aș vrea să îndrum pe
oricine, cu atât mai mult elevii, să facă mișcare. Ar trebui să găsim asta ca
ocupație principală, nicidecum calculatoare, high-tech-uri și altele. Sport și
mișcare! Larisa-Andreea Novac(clasa a VIII-a A)
ELEVII ȘI CONCURSURILE ȘCOLARE Pe parcursul anilor de școală, fiecare elev cu rezultate admirabile a
participat măcar o singură data la un concurs, o olimpiadă. Deși uneori nu
obțin tocmai rezultatele dorite, elevii trebuie să fie motivați de faptul că
au ajuns la o astfel de etapă pentru care pregătirea durează un timp
îndelungat și necesită răbdare și efort. Atunci când rezultatele la astfel
de competiții sunt dintre cele mai bune, elevii dobândesc o mai mare
încredere, continuând să participle și să obțină diplome.
Prin urmare, orice efort al elevului depus în plus față de ceilalți
colegi îi aduce atât lui, cât și părinților sau profesorilor, o satisfacție
nemaipomenită care în continuare îl motivează să își dorească mai mult si
tot mai mult, astfel încât să-i învingă pe ceilalți, căci acesta este cel mai
frumos premiu pe care îl poate obține.
Karinna-Alexandra Barbu (clasa a VIII-a B)
18
SĂ NE VALORIFICĂM TALENTELE
Eu cred că toată lumea are câte un talent ascuns: desenul, muzica,
actoria; ar fi păcat să nu profităm de acestea.
Există persoane foarte talentate care nu vor să pună accent pe
talentul lor, ceea ce, din punctual meu de vedere, este o mare pierdere.
Ai putea să-ți câștigi traiul din talentul tău și ai duce o viață foarte
bună. Cu toate acestea, unii aleg să renunțe la talentele lor, găsind alte
ocupații obișnuite.
Dacă într-adevăr ești talentat, de ce nu ai face ceva legat de asta?
Normal, trebuie să începi de jos, dar în final vei ajunge la performanță și
rezultatele nu vor fi dezamăgitoare.
E păcat să nu-ți evidențiezi talentul; în lume sunt atâția oameni care
renunță la talentele lor, neștiind ce persoane deosebite sunt…
Andrada Blotea-Antoni (clasa a VI-a A)
19
SĂ SPUNEM NU! VIOLENȚEI Violența este, din păcate, adesea întâlnită în mediul școlar, unde
consider că nu ar trebui să-și găsească locul. Mulți copii dau dovadă de
violență fizică sau verbală, fără să fie conștienți de posibilele urmări.
Totuși, ceilalți ar trebui să ne mobilizăm și să spunem ”NU!” violenței, căci
toți ne dorim să trăim și să ne dezvoltăm într-un mediu sigur și armonios.
Karinna Barbu (clasa a VIII-a B)
SA PROTEJAM MEDIUL!
Eu cred că protejarea mediului este foarte importantă!
Plantele au nevoie de apă curată și soare, dar la fel și noi, tot ce este
verde nouă ne dă oxigen!
Mediul este important pentru fiecare vietate din lume și pentru
fiecare persoană, viața noastră depinde de mediul înconjurător.
Dacă îți dorești o viață sănătoasă și frumoasă, ai grijă de mediul în
care trăiești! Larisa Ianculescu (clasa a VI-a A)
20
În speranța că rândurile noastre v-au încântat, vă mulțumim
pentru răbdarea de a le citi și promitem că vom reveni anul școlar
viitor cu noi texte și, poate, cu mai mulți colegi de-ai noștri!
Colectivul de redacție:
Poruțiu Anca – clasa a V-a A
Rusu Silvia – clasa a V-a A
Bălan Alexia – clasa a VI-a B
Blotea-Antoni Andrada – clasa a VI-a A
Constantinescu Vlad – clasa a VI-a A
Ianculescu Larisa – clasa a VI-a A
Lupu Vanesa – clasa a VI-a B
Uihelyi Miriam – clasa a VI-a A
Chifa Rebeca – clasa a VII-a A
Barbu Karinna – clasa a VIII-a B
Chifa Marius-Samuel – clasa a VIII-a B
Mișcuța Diana- clasa a VIII-a A
Mureșan Minerva – clasa a VIII-a B
Novac Larisa - clasa a VIII-a A
Profesor coordonator: Mâțu Minodora-Elvira (Limba română)
Profesori colaboratori: Gheorghiță Cristina (Limba engleză)
Moroz Margarete (Limba engleză)