05.04.13 12:23 AM

Şi aştepţi.

Aştepţi acel moment în care toate îndoielile

şi toate temerile îţi vor fi alungate.

Aştepţi acea clipă în care toate „de ce?”-urile tale

vor primi răspunsurile de care ai atâta nevoie.

Dar nu se întâmplă nimic... şi totuşi, tu speri şi aştepţi.

Şi aştepţi să ţi se recunoască meritele,

să fii înţeles, să fii mângâiat,

să ţi se ofere acea minimă dovadă de iubire, după care sufletul tău tânjeşte atât de mult.

Aştepţi să ţi se spună adevăruri pe care tu le stii de mult dar pe care nu le spui , ca să nu răne tiș

ca să nu incomodezi, ca să nu distrugi ceea ce abia mai arată ca un întreg.

Dar acele adevăruri nu îţi vor fi spuse,

niciodată... iar tu te încarci cu minciuni i cu vise,ș

pe care, din prea multă iubire,

ajungi să le crezi. i totu i, aştepţi...Ș ș

Aştepţi să ţi se răspundă cu aceeaşi încredere

şi cu aceeaşi dăruire pe care tu le oferi.

Aştepţi acel „iartă-mă!”, care ţi-ar da forţă să mergi mai departe,

să crezi din nou şi să îţi doreşti noi începuturi.

A tep i acea îmbră i are ș ț ț șcare î i va alunga toată singurătatea sufletuluiț

i care te va face să ui i ș țtoate a teptările chinuitoare...ș

Te hrăneşti cu iluzii frumoase despre iubiri

curate şi despre gesturi tandre, atât de meritate...

i aştepţi...Ș

Până când?